Povestea anonimă de azi e despre relația unei fiice cu mama ei și impactul fricii de sex a mamei asupra copilei.
Celelalte mărturii primite de la adolescenți și publicate pe blog sunt pe aici, pe AdolescentînRomânia.
Am citit pe blogul tău și pe Facebook unele povești ale tinerilor de liceu și mi-aș dori să o spun și eu pe a mea.
Am 22 de ani, sunt studentă și urmează să termin Politehnica. Provin dintr-o familie care se vrea a fi normală. amândoi sunt oameni educați, ce provin din oameni educați și au încercat să aibă o relație frumoasă cu mine. Nu mi-a fost niciodată rușine cu ai mei, mereu am vorbit cu ei, știau (aproape) toate întâmplările haioase de la școală, îmi știau toți colegii.
Dar niciodată nu am putut discută cu ei nimic ce avea o tentă sexuală. De curând am realizat că dacă eu nu am avut parte de o educație sexuală normală și sănătoasă nu am ce pretenții să am de la alți părinți ce provin din alte medii.
Nu pot să spun că nu s-a vorbit niciodată despre sex, pentru că au fost câteva conversații în care mama a avut grijă să mă sperie. Eram în ciclul primar când am început să aflu ce au băieții între picioare și cum se numește (p*la, bineînțeles că doar aflasem și eu de la colegii mei băieți și chiar credeam că acesta este cuvântul corect).
Eram în clasa a șaptea când mi-am făcut Hi5, toți colegii mei aveau și era interesant. O rugasem pe mama să mă ajute, dar ea doar mi-a interzis. privind acum retrospectiv nu înțeleg de ce mi-ar fi interzis fără să-mi explice de ce. Unei prietene cineva i-a comentat „Arăți binișor, dar îți promit că dacă o să fii f****ă rău o să arăți grozav”. Nu știam ce înseamnă, așa că mi-am întrebat colegii, care m-au condus către filmele porno. Așa se face că într-o seară am intrat și eu să văd unul, ghinionul a fost că m-a prins mama. Nu știu momentan cum aș reacționa dacă mi-aș vedea copilul de 14 ani că intră pe așa ceva, dar mi se pare mai grav faptul că până la 14 ani mie nu mi s-a povestit nimic despre asta.
Mama început să mă certe, să plângă, să urle că sunt o depravată, „Sex îți trebuie ție, asta vrei tu să faci?”. Era furioasă, tremura, mi-a zis că sunt cu Satana, că Dumnezeu nu mă mai are în grijă și că nu înțelege cu ce a greșit. Părerea mea de atunci a fost că am greșit, că am făcut un lucru groaznic și că sexul e ceva absolut oribil. Părerea mea de acum este că pentru mama ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă că îmi iau informațiile de unde nu trebuie și să aibă grijă să mi le ofere, să-mi explice că ce e în filme nu e normal, că sexul e ceva frumos, dar că voi descoperi asta mai târziu, sau orice altceva.
Îmi amintesc că eram terminată și că eu chiar credeam că Dumnezeu nu mă va ierta niciodată.
Tatăl meu mi-a zis „E ok să fii curioasă, stai liniștită”. A fost mult mai bine decât ce mi-a zis mama, dar asta a fost tot.
În perioada aceea ajunseserăm la biologie la funcția de reproducere care, ghiciți ce, nu s-a mai făcut, doar ni s-a spus „Școala vieții vă va învăța”. Niciun cuvânt în plus.
Am ajuns la liceu și mama venea cu noi teorii despre sex. „Asta vor băieții: să facă sex cu tine și apoi să radă de ține. Așa se întâmplă în viața asta, băieții râd și vorbesc cu prietenii, și în plus, este ceva murdar. Nu e ceva plăcut pentru tine, o să faci boli. Ce, crezi că e frumos? O să le ai pe toate: vaginită, cistită, infecții. Și trebuie să fii virgină, că dacă un băiat află că nu ești, o să te lase și o să și râdă. Cutărică când s-a însurat a zis tuturor că nevastă-să era virgină, așa de fericit era”.
În momentul ăla îmi doream să mor virgină și mă întrebăm dacă pot totuși să rămân însărcinată fără să trec prin aceste chinuri groaznice. Însă ce mi s-a părut suspect a fost acea poveste despre fericirea lui Cutărică. Nu eram sigură că mi-aș dori așa ceva, dar am lăsat-o baltă. Mi-am înțeles lecția: tot ce reprezint eu este virginitatea, dacă am pierdut-o… am rămas fără nimic.
Mi-am făcut un prieten la începutul liceului (aveam 15 ani), un băiat extraordinar care chiar și acum, după 7 ani îmi este prieten. Am fost împreună până la 18 ani, deci am avut timp să facem sex, dar mama tot nu mi-a zis nimic frumos despre sex, nu m-a pregătit în niciun fel. Îl cunoștea, îl plăcea foarte mult, dar îmi zicea în fiecare zi că dacă mi-ar cere asta înseamnă că nu mă iubește. Actual student la medicină, tânărul de 15 ani mi-a oferit educația de care aveam nevoie, nu m- presat niciodată, dar pe la 18 ani mi-a că zis se așteaptă curând se întâmple ceva.
Am fost devastată, pentru că nu înțelegeam de ce ar vrea să–mi distrugă toată viață și să nu mai reprezint nimic, că na, valoarea consta doar în virginitate pentru mine atunci. Acolo era puterea mea că viitoare femeie. Ne-am despărțit curând pentru că în mintea mea, el nu mă iubea dacă mi-a cerut asta și nu puteam să trec peste.
Nici măcar nu fusese vina lui, dragul de el… Îmi vine să plâng și mă abțin cu foarte mult greu, am încercat să las totul în urmă, iar acum, când îmi amintesc, îmi dau seama cât de greșit este totul și că am avut totuși noroc.
Mama îmi povestise că prietena ei din facultate și-a distrus viitorul pentru că a făcut sex când a terminat liceul. Și că de atunci s-a simțit mereu vinovata și s-a mulțumit cu bărbați anormali, bețivi și needucați. Când am auzit această poveste prima dată am crezut că mama are dreptate și că nu trebuie să fac sex în niciun caz, niciodată. Acum nu înțeleg cum de problema era că a făcut sex și nu că s-a simțit mereu vinovată. Dacă ea ar fi știut că puterea ei, feminitatea ei, viața ei nu constau într-o etichetă de virgină/nevirgină, probabil lucrurile n-ar mai fi fost așa pentru ea.
Îmi vine să plâng iar.
Nici acum nu înțeleg cum mama a putut să–mi bage în creier așa ceva. Trecând mai departe, după 18 ani am avut parte de o revelație, când am realizat că eu fiind cuminte și încercând să nu fac nimic greșit, nu reușeam să atrag oamenii care îmi plac. Eu sunt o fire vorbăreață, îmi place să râd, să povestesc, să ies în oraș, dar comportamentul meu nu arăta asta. Dacă aflam că cineva fuma nu mai vorbeam cu el/ea, pentru că așa mi-a zis mama: că astfel de oameni sunt periculoși, că nu se pot abține, și că ajung să–ți dea cu ceva în cap.
Când cineva zicea un cuvânt urât (nu neapărat mie, nu mă insultau, scăpau un „du-te-n …” sau un „cine dracu m-a pus să …”) ceilalți râdeau, iar eu plecam pentru că „E urât ca o fată să râzî la cuvinte urâte, niciun băiat nu vrea o astfel de fată lângă el. Și în plus, oricine îți spune un cuvânt urât nu te respectă, te crede golancă. Mie nu mi vorbea nimeni așa„. Problema gravă era că pe mine nu mă deranjau aceste cuvinte, nu mă deranja ideea că se bea la o petrecere, eu doar îmi doream să nu râdă lumea de mine și să rămân necăsătorită.
Totul era prea complicat pentru mine, primeam aprecieri de la unii băieți pentru faptul că eram cuminte și retrasă, dar nu asta eram eu cu adevărat, simțeam că sunt greșită și că trebuie să–mi trăiesc viață prefăcându-mă. Dar cumva, nu știu cum, am reușit să ies din vorbele mamei, am realizat că trebuie să fiu eu însămi și că așa voi atrage oameni ok pentru mine. Oameni care vor aprecia la mine exact ce sunt.
În clasa a 12-a mi-am făcut un alt prieten. Era un băiat bun și simțeam că îmi doresc să fac pasul cel mare cu el. Dar am avut toate sentimentele contrariate, îmi era frică să nu cumva să nu mă pot despărți de el pentru că voi fi prea speriata să o iau de la capăt și voi ajunge ca prietena mamei din liceu. L-am întrebat într-o zi dacă e fericit că nu am făcut nimic cu primul prieten, pentru că eu știam că asta înseamnă că mă vă iubi mai mult. El mi-a zis că apreciază într-un fel, dar că nu i s-ar fi părut nimic anormal dacă aș fi făcut asta.
Am început să plâng, am realizat că ce mi-a zis mama e o tâmpenie. Dar deși conștientizasem asta, nu puteam să trec peste anumite frici, peste anumite concepții pe care le aveam (și ce e mai rău, nici măcar nu erau ale mele).
Timpul a trecut, sunt foarte recunoscătoare acum pentru că am avut acel moment în care am luat decizia de a-mi face propriile concepții, propriile idei și să fiu eu însămi. Acum sunt bine, am un alt prieten, suntem împreună de 2 ani și încă mă feresc de mama, care știe că sunt virgină și nu mi-am distrus viitorul.
Mi-a găsit niste ob-uri de curând și mi-a zis că n-am voie să folosesc așa ceva, căci sunt doar pentru femeile căsătorite. WHAT??? Mi-a luat telefonul acum câteva luni și vorbeam cu câțiva prieteni despre ce spune biserica despre masturbare și ce trebuie să faci să fii iertat și când a văzut acest lucru, a început aceeași poveste cu Satana, „Oare unde am greșit„, „E păcat greu”, „Credeam că ești normală„. Acum câteva zile mi-a căutat printre scrisori, mi le-a citit și în una dintre ele (din liceu) era o remarcă sexuală.
Mi-a zis că înnebunește, că o ia razna, că nu poate accepta așa ceva, că mi-am distrus viața și cam atât am putut să ascult. Am 22 de ani, termin o facultate și m-am angajat, faptul că ea mi-a zis că mi-am distrus viața nu mă afectează acum (atât de tare), dar daca mi-ar fi spus asta în liceu?
Cum aș fi putut la 18 ani să trec peste faptul că propria mamă îmi spune că nu mai am un viitor, că Dumnezeu nu mă mai apară, că o să ajung în iad și alte minuni de genul asta. Am 22 de ani și încă mă lupt cu mine însămi, încă am sentimentul că sunt greșită câteodată, încă îmi e rușine să port pantaloni scurți pentru că de la 15 ani mi s-a spus că nu mai sunt fetiță mică să pot purta, încă sunt certată că am blugi strâmți și maiouri mai scurte, deci sunt o golancă și mă îmbrac porno și îmi place doar vulgaritatea.
Unele lucruri chiar nu se vor schimba niciodată… Sper că sunt un caz izolat și că astfel de lucruri mi s-au întâmplat doar mie, dar tind să cred că nu.
Vă rog, dragi părinți, învățați–vă copiii despre sex la vârsta potrivită, nu e nimic urat, nu e nimic greșit, e ceva absolut firesc. Vă rog învățați–vă fetele ce este normalitatea, vă rog susțineți–vă copiii și ascultați-i.
Vă rog…
Photo by Analise Benevides on Unsplash
Iti multumim pentru poveste. Probabil ca mamei tale ii era teama ca vei suferi, poate ca este prea presata de considerente religioase. Nu este complet gresit ideea de a nu te arunca din barbat in barbat, mai ales adolescenta, dar ea a incercat sa te protejeze ajungand intr-o extrema si mai periculoasa.
Este drept ca pustanii (adolescentii, daca e mai frumos asa), sunt curiosi, nu sunt statornici intr-o relatie si sexul este totusi ceva ce se face cand este pregatit(a) pentru tot: consecinte fizice, sociale etc. De asta nici eu nu as fi incantata sa o vad pe fie-mea la 14 ani ca trece prin toate echipa de fotbal american de la liceu.
Dar nici ce ti s-a intamplat tie nu este corect. Esti femeie, sexul este PLACUT SI DE DORIT, cand ai un partener pe care il iubesti, e normal sa te simti bine alaturi de el si sa te bucuri de tot ce iti ofera tineretea.
Imi pare rau ca suferinta ta inca nu s-a incheiat, la mine, cam la 22 de ani, cand au realizat ai mei ca nu mai sunt virgina (se intamplase la 19 ani si jumate), s-au mai linistit. Explicatia la mine a fost ca am crescut cu o bunica destul de consevatoare, ca eu sunt un copil „din flori”, pe care mama „adevarata” a refuzat-o de la inceput. Tatal meu a facut prostia pe la 21 de ani, si-a busit orice viata sociala apoi (anii ’80, tata singur), eu am stat aproape 5 ani prin orfelinate etc.
Inteleg deci la bunica mea de ce era socata de ideea ca as putea si eu ramane gravida ca adolescenta, dar, odata ce a aflat ca am „rupt sigiliul” s-a calmat. Mi-a spus mereu sa ma respect si sa nu ma culc cu orice nimeni in drum, dar in rest m-a lasat in treaba mea.
Iti doresc o viata super-frumoasa si iti multumesc pentru ca te-ai deschis catre noi. Suntem parinti si povestile voastre de viata ne vor ajuta sa nu repetam niste greseli 🙂
Oh, din pacate, sunt multe mame asa.
A mea mi-a zis recent, ca ob-urile le folosesc ca am nevoie de xxx?
Si câte păreri asemanatoare cu mama autoarei are si mama mea. Si eu am 40 ani???
Bineinteles ca nu este de acord cu educatia sexuala in scoli „ce, sa ii invete pe copii sa faca sex?!”
Esti adult deja, own your life. E super greu sa te indepartezi de parerile mamei, dar sincer pare ca insista prea mult. Pentru mine a fost foarte greu sa citesc lucrurile alea, ca la 22 de ani iti citeste scrisorile sau iti umbla in telefon si altele. Pare ca esti un om bun si asezat, construieste-ti propriile valori si fa-ti curaj sa traiesti dupa ele.
Buna! Am.fost in situatia ta. La fel imi spunea mama, la fel imi spunea tata pana cand m-am saturat si le-am zis in fata ca mi-am inceput viata sexuala, si au inceput sa arunce vina unul pe altul….e vina ta ca nu ai stat de vorba cu ea, ba a ta ca esti femeie…acum imi vine sa rad….cred ca tot 22 de ani aveam. A fost un drum lung si greu, dar datorita oamenilor pe care i-am intalnit cand am plecat de acasa am reusit sa trec peste.
Mie tatal mi-a vorbit despre ciclul menstrual ca mama nu stia cum sa inceapa. Imi amintesc si acum acea fraza ” bine ca i-ai spus tu ca eu nu stiam cum”.
Daca imi incepeam viata sexuala eram curva – asa credea mama… Nici acum nu sunt sigura ca ma bucur in totalitate de aceste momente, cert este ca mi-a indus cumva ideea ca e o necesitate la un moment dat.
Acum ca reflectez in trecut imi dau seama ca si mama era la fel ca mama ta….”o sa ramai gravida si ce o sa faci? Iti distrugi tot viitorul”, poate si de aceea m-am casatorit tarziu ca am tinut prea mult la ce spune mama!
Am invatat sa imi asum tot ce fac, traiam in minciuna si sufeream cand voiam sa impartasesc ceva cu ea si interveneau barierele. Scriam intr-un jurnal toate trairile sibacum cred ca l-ar mai fi citit daca nu il luam din casa.
Succes in continuare si nu uita esti minunata!
Ma gandesc daca exista vreo modalitate de a schimba mentalitatea oamenilor… sau poate nu de a o schimba, poate doar de a ii face mai receptivi la nou… credeam ca doar pe vremea mea (aveam 18 ani in 1998) parintii faceau ca toate cele cand auzeau de sex sau vedeau ca fiica / fiul lor se intereseaza in reviste, etc. Vedeau…impropriu spus, practic mama imi controla biroul si fiecare hartiuta pe care o aveam. nimic nu ramanea necitit. Simteam cu viata mea nu imi apartine. Si atat de mult mi-am dorit sa evadez din inchisoarea aia incat azi, la 40 de ani locuiesc departe de casa. sunt convinsa ca atitudinea mamei a influentat intr-o masura destul de mare deciziile pe care le-am luat de-a lungul vietii. Intr-un final ajungem sa ne resemnam, spunand ca atat am putut face, deci nu este ok…
Adevarul e ca niciodata nu s-a facut educatie pe tema asta si din ce vad, nici acum nu se doreste.
De ce ar folosi asta?
Pai unul din principalele motive ar fi pentru a recunoaste daca esti supus/a unui abuz.
Daca nu iti cunosti corpul, nu ti se explica ce si cum-nu cunosti niste limite sanatoase, nu stii ce inseamna sexul si felul in care iti poti exprima sexualitatea-daca patesti ceva, Doamne fereste nu vei stii nici macar tu ce ai patit, d-apai sa mai spui cuiva.
SI da , dragi parinti, se intampla asta, si in medii cat de cat sigure, cititi despre cat de des un abuzator este prieten al familiei, sau chiar cineva din familie, dar de cele mai multe ori cineva apropiat, cu acces facil la copil.Nu va culcati pe urechea ca voua sau copiiilor vostri nu li se poate intampla asta-nu va asumati acest risc si informati-va si voi si educati-va copiii pentru a putea recunoaste un abuz daca li se intampla. Asta e cel mai important-copilul sa poata sa vina spre voi si sa va considere un aliat nu un dusman sau un strain atunci cand are probleme.
Cand esti copil/adolescent, si NU AI nici o informatie in ceea ce inseamna efectiv sexul si sexualitatea si ai zero notiuni despre asta, este extrem de traumatizant sa ai o experienta pe care doar o simti cumva gresita si negativa dar nu pricepi nimic si nu stii nici ce ti s-a intamplat, nici ce va urma ca si repercursiuni ( sarcina, boli ) si automat extrem de slabe sanse sa ceri ajutorul unui adult.
In special pentru ca mai toti cunoastem si am fost vorba vine ”educatii” cu ”rusinea’ si cu ideea ca nu trebuie sa vorbim despre lucrurile acestea si ca suntem ”gresiti” daca ne gandim la sex, daca ne atingem corpul, daca ne place sexul-atunci deja suntem de focurile iadului.
Aveam o prietena, nu foarte apropiata, tipa are 45 de ani, inteligenta, educata, 3 facultati la activ- lucreaza in mediul universitar chiar-stateam de vorba intr-o zi si povestea cu un profund dezgust despre o ” prietena” de-a ei care ”se uda cand facea sex ca o vaca”-si cat de ”penibil” si anormal este acest lucru. M-a socat, sincer-era atat de dezgustata incat recunosc ca pentru o secunda mai mai ca m-am simtit si eu ”gresita” in momentul ala gandindu-ma daca m-ar fi desconsiderat si pe mine la fel, pe un asemenea criteriu, cu o asemenea gandire- In mod evident, da.
Evident dupa acel episod la care am reflectat intens, nu mai am legatura cu ea pentru ca nu imi doresc in viata mea persoane cu o asemenea gandire.
La fel de bine pot sa spun ca imi aduc aminte foarte clar prima oara cand m-am simtit ”gresita” cand mama m-a gasit intr-o zi cu lenjeria in vine-nu tin minte exact ce cuvinte a folosit dar simt si acum dezamagirea si tristetea de pe chipul ei si imi aduc aminte rusinea profunda pe care am simtit-o din momentul acela–de fiecare data cand ma masturbam-placere pentru ca mai apoi sa apara vina si rusinea, invariabil.
Iar tacerea asta in ceea ce priveste sexul si sexualitatea nu face nimic altceva decat sa creeze niste bariere invizibile intre voi si copiii vostri si din pacate sa ii transforme si pe ei in niste adulti frustrati sexual sau neimpliniti emotional si sexual sau care vor cauta din contra relatii sexuale din motive gresite.
Imi aduc aminte ca intr-o perioada a vietii mele eram inconjurata de un grup de 7-10 tinere femei care deja erau sotii/mame si imi aduc aminte si acum discutiile despre sex si felul in care acestea vorbeau despre ”corvoada” actului sexual, despre ce ”favoruri” le fac sau nu le fac sotilor lor..despre ce ”’perversiuni” este acceptabil sau nu sa faci.
Femei tinere, femei de succes, educate, cu copii de 1, 2 ani, care la nici 30 si ceva de ani, deja erau complet exasperate de gandul la sex si intimitate cu partenerul si isi negociau de-a dreptul partidele sexuale cu partenerul mai ceva ca pe kg de rosii in piata.
Tin minte ca atunci, in momentele acelea am decis clar sa nu fac parte din categoria aia de femei-si sa imi doresc maxim sa nu ajung vreodata sa vorbesc despre partenerul meu de viata in felul ala.
Stiu, nu e usor sa ai o familie , cariera, sa le faci pe toate, sa ”performezi” in toate aspectele-stiu ca sunt o gramada de luni/ani in care sexul nu mai este o prioritate in cuplu atunci cand apar copiiil, plus ca nu toata lumea are acelasi apetit sexual, dar de la toate acestea si pana la a considera si a induce poate ulterior si copiiilor tai ideea ca sexul este ”o corvoada” este din pacate doar un pas.
Avem totusi norocul ca macar acum putem vorbi despre asta si eu pentru asta militez, pentru a incerca , sa ne confruntam cu aceste probleme sa ni le recunoastem si mai apoi sa incercam sa ne vindecam, sa invatam ca se poate si altfel, sa ne autoeducam, sa ne informam ca sa putem sa educam si generatille care vin, altfel. Ei nu trebuie si nu mai este voie sa fie victimele unei asemenea taceri si rusini absurde care a creat si inca mai creaza atata suferinta.
Un comentariu foarte bun, Niko! Incerc sa mai completez putin si eu. Cat de inapoiati suntem dpdv educational, cat de mult lasa de dorit comunicarea subiectelor mai sensibile intre cei ce ar trebui sa educe(scoala, familia) si beneficiarii educatiei! Cat de ramasi in trecut sunt oamenii, chiar daca sunt cu studii si pretentii! Culturile rusinii, tabu-ului, virginitatii, etc, sorry, dar cam toate au baza religioasa. In mod evident si la mama autoarei de acolo pleaca preconceptiile astea „sanatoase”. Intamplator, cunosc si eu femei de felul acesta, din care unele chiar foarte tinere, care au pus deja sexul in cui si nici macar la Sarbatori nu-l mai dau jos sa-l stearga de praf. Repet, femei tinere, cu barbate tineri. Nu pot decat sa compatimesc sincer astfel de cupluri. Si femei ca una de mai jos care zice ca autoarea „elogiaza” sexul. Pai ce e in neregula cu asta doamna? E ceva urat, rau, spurcat?
Daca dvs. considerati asa, nu poate sa-mi fie decat mila de dvs si de suratele intr-ale mentalitatii invechite, habotnice si uscate de tinere. Barbatii sunt porci, nu? Pai ce sa faca saracii? Sa stea sa se roage de maicutele ca mama autoarei? Eu ca barbat mi=as pune coada pe spinare fara sa clipesc sa am ghinionul unei astfel de partenere, interesata de sex ca moastele. :))) Nu ne mai facem bine, mentalitatile astea foarte foarte greu se vor schimba! De aici frustrari, neimpliniri, si cel mai grav abuzuri si violuri!
Ce ma bucur ca mai sunt si oameni cu gandire normala si sanatoasa in tara asta.. la cat mai multi, poate ne mai dezmeticim si ca natie!!
Ideea e ca ce ti-a zis mama ta e absolut corect.
Pentru acum 60 de ani.
Degeaba ne ascundem dupa deget, chiar au existat mentalitatile si comportamentele, valorile si asteptarile astea.
Parintii sunt din alta generatie. In cazul asta, cu atat mai e diferenta de la comunism.
Mai adaugi peste asta si percepte religioase si e gata tabloul.
O daaaa…. Sunt multe asrfel de mame.
Eu aveam cam 20 de ani si pentru „ca eram razvratita de parca eram posedata” a fost la „preotul cu har in a prezice” de pe DN 1 intre Ploiesti si Campina. Si i-a zis ca „daca nu mai sunt virgina o sa imi nenorocesc toata viata”. ?
Dar nu i-a prezis daca mai sunt. ?
Ce povestește tanara de mai sus, partial am trait si eu. Doar ca eu tot razvratita am fost.
Mi-a fost teama sa imi fac iubit. Primul la 18 ani care culmea acum imi e si sot. ?
Doar ca atunci cand a fost la preot nu mai eram cum se astepta, iar viata nu mi-am distrus-o.
Insa fricile si-au spus cuvantul in relatie, dar cu intelegere din partea lui, le-am depasit.
Eu sincer dadeam 2 bani pe ce imi spunea mama pe atunci. Chiar eram scarbita. Asta pentru ca reuseam sa constientizez cat de gresit este raportat la aceste vremuri. Nu judec, pentru ca alte generatii au trait doar cu aceste conceptii.
Insa admit ca ma dureau cuvintele.
Sex is a gift! Atat doar, cat e facut responsabil. Iar aici intervine educatia sexuala, foarte importanta! ?
Din pacate ai cu mama ta o relație toxică. Nu mi se pare normal sa se uite in telefonul tau sau sa iti controleze lucrurile. Încearcă să ii diminueze impactul in viata ta. Muta-te de acasa si o sa iti poti construi o viata mai liniștită departe de fricile ei pe care nu trebuie sa le preiei. Vorbesc din experienta pentru că mama mea e cam la fel ca mama ta. Eu am plecat la studii în străinătate și apoi cand m-am intors in tara m- am mutat la sute de kilometri de ea. Dacă aș fi rămas aproape de ea sunt sigura ca mi-ar fi distrus viata.
Multumesc pentru mesaj. Ai scris foarte frumos.
Cum spunea cineva mai sus, vorbele mamei tale reflectă perfect societatea in care a trăit ea. Lipsa metodelor contraceptive, religia, prejudecățile, asteptarea ca o fată sa fie virgină la căsătorie, toate astea descriu lumea in care a crescut. Asta a știut ea si asta ti-a transmis. Nu cred ca realizează că e gresit ce ti-a transmis.
Sunt cu câțiva ani mai mare ca tine si și eu am primit o parte din mesajele acestea. Acum îmi dau seama că aceste mesaje m-au împiedicat să mă simt bine făcând sex. Rămâne doar să înveți tu singură, sa ai răbdare cu tine si sa te iubești așa cum ești.
Ar fi bine, de asemenea, dacă ai putea sa te separi de părinții tăi. Nu e ok ca iți verifica corespondența si telefonul la 22 ani. O sa iți fie mai bine când vei locui singura si vei fi pe picioarele tale.
Totuși, autoarea are 22 de ani. Ceea ce înseamnă că părinții ei au probabil undeva in jur de 50 de ani. Aveau 20 de ani la revoluție. N u cred că e vorba de vârstă sau de chestii generationale, cred că religia e principalul factor in mentalitatea mamei. Eu am 42 de ani, am un băiat adolescent, dar nici măcar pe vremea adolescenței mele nu am auzit așa povești de la părinți. nu ne-au făcut educație sexuală, dar nici nu ne-au terorizat cu virginitatea, in niciun caz.
The same problems here!
Cam asta este educația sexuală pe care mulți o primim în viață: nu ai voie, indiferent despre ce este vorba, taci și gata. Și apoi toți susțin că nu avem nevoie de o educație sexuală în școli. Dar de unde să o luăm, dacă în familie nimeni nu știe cum să abordeze astfel de subiecte. Și nu mă refer strict la actul în sine, ci și igienă, boli etc.
Eu am avut prieten pe la 15 ani doar pentru că era cool, deși nu eram chiar o relație, ci amiciție. Apoi am avut o relație ce a durat aproape 6 ani, de la 17 ani.
Mama nu a vorbit niciodata cu mine despre relații în general, deci nu se pune problema de a discuta despre educație sexuală. Dupa despartire de acel baiat, tot eu am fost de vina pentru ca sunt femeie usoara, deci niciodata nu l-a placut. Mama mereu a presupus ca am avut relatii intime de la 14-15 ani, desi a fost doar o deductie a ei. Din fericire, consider ca mereu am incercat sa-mi iau informatii din mai multe surse si sa iau decizii bine gandite. Nu regret nimic din viata si cu siguranta am invatat din greselile lor. Cu copii mei am sa fac tot posibilul sa nu repet povestea mea si sa fiu exact asa cum mi-am dorit sa fie mama cu mine.
Ce elogios vb despre sex,dar nu si despre consecinte:boli venerice,avort etc.Eu nu vad absolut nimic gresit in educatia decenta,orientata spre valori morale.
Aceste consecințe nu sunt automate! Educatia sexuala inseamna ca transmiti informatia ca sarcina sau bolile cu transmitere sexuala pot fi evitate prin protectie corespunzătoare! Si ca trebuie sa faci sex doar cand te simti pregatit si cu o persoana potrivita.
Lista educatiei sexuale duce la avort si boli cu transmitere sexuala!
Iar ce se prezinta in articol nu este educație decenta (nici macar nu este educatie), este nebunie!
Sunt foarte curioasa de ce barbatilor nu li se spune treaba asta cu virginitatea si ca pierderea virginitatii ii face niste curve si ca isi distrig viata. Nu ar trebui sa fie egala treaba? Nu, evident, pt ca toate dogmele religioase sunt scrise si impuse de barbati.
Treaba cu virginitatea este la fel de obligatorie si pentru băieți, din punct de vedere religios!
Pai nu vorbeste fata elogios despre sex, vorbeste ca un om NORMAL la cap, care intelege acum cat de aiuristia este reactia mamei sale in ceea ce priveste un act cat se poate de natural, fara care nu am exista niciunul.
Nu spune nimeni sa te „arzi” in stanga si in dreapta, eu am avut la viata mea 3 parteneri, relatii care au durat 4, 3 si 18 ani (and counting). Al treilea mi-e sot. Nu am avut niciodata aventuri de-o noapte, nu m-am imbolnavit, nu am avut avorturi.
Fiica mea are 6 ani, o voi invata pas cu pas ce inseamna viata intima, o voi incuraja sa nu fie promiscua, dar si sa stie sa se bucure de sex, de tineretea ei, de o relatie sanatoasa. Ca vrem sau nu, copiii nostri vor face sex. Acum ideea este sa le explicam ce e bine si ce nu este, sa ii invatam sa inteleaga ce este un abuz sexual etc. (pentru ca Romania, asa puritana cum este, e lider in sarcini la minore si copii violati in stanga si in dreapta, iar faptuitorii mai ca nu sunt pupati pe strada).
Eu am o pustoaica de 14 ani in casa, cu care am discutat o groaza de chestii, ca maica-sa e mai timida, cand e vorba de unele amanunte. I-am explicat clar ce se intampla cand ii vine menstruatia, la ce sa se astepte, cand va incepe sa faca sex, ca probabil va fi si neplacut / dureros la inceput, dar se regleaza in timp, ca e bine sa faca sex cand e capabila sa sustina o relatie, sa nu sufere, daca motanul se lauda prin toata scoala ca „i-a pus-o” etc. Adolescentii nu sunt toti maturi in chestia asta, poate fi bullied etc.
Exista o mare presiune din partea societatii (zona pustanilor) sa fii cool, sa faci sex, aici e nebunie cu vape-ul (tigara electronica), s-a dat liber la marijuana etc. E al naibii de greu sa fii parinte sau adolescent in perioada asta, dar se poate cu multa rabdare si mai ales disponibilitate sa ajuti SI SA IERTI.
Orice va face fiica mea, vreau sa stie ca eu si ta-su nu ii dorim decat binele si ca vom fi intotdeauna aliatii ei. Sper sa si functioneze pe termen lung…
Locuim in Olanda. Sa stiti ca si parintii olandenzi sunt destul de reticenti in a discuta despre sex sau a-si lasa copiii la ore de educatie sexuala, cel putin cativa din colegii mei de birou – tot oameni cu studii superioare.
Cat despre mama ta, aceasta e educatia primita de ea, intarita se pare de partea religioasa.
Eu as face pasi spre a locui separat pentru ca e varsta oricum, dar nu as opri legatura cu ea. Nu o spune din rautate, nici din lipsa de iubire, ci din nestiinta.
Cauta sa fi tu mai buna decat a fost ea atunci cand vei avea copiii tai.
Eu mi-am făcut-o singură, ca să zic așa, dar este tot consecința lipsei de educație sexuală. Pentru mama mea, sexul a fost mereu un subiect tabu, ca atare tot ceea ce am învățat despre sex a fost din surse externe. Eram în primul an de liceu la Revoluție și lipsa posibilității de a mă informa era redusă. Și ca orice tânăr care caută o gașcă… eu am intrat intr-una religioasă. Iar de aici lucrurile s-au schimbat in totalitate pentru mine, chiar și azi suport consecințele. Știm cu toții că religia pune pe primul plan virginitatea femeii, deci pentru mine să mă căsătoresc virgină era scopul vieții. Și orice dorință cu tentă sexuală mi-o inhibam voit. Când am ajuns în primul an de facultate mi-am dat seama că eu nu cunoscusem nimic din plăcerea adolescenței. Simțeam că ceva e în neregulă cu mine. Am cunoscut un băiat cu care după câteva luni am făcut sex (pentru că așa am vrut) însă educația religioasă mă urmărea. Și m-a urmărit mulți ani chiar și după ce m-am căsătorit. Nu faptul că nu m-am căsătorit virgină, deja depășisem preconceptia, ci faptul că îmi inhibasem atât de mult dorința sexuală încât a rămas ferecată pentru totdeauna. E trist, căci îmi iubesc soțul nespus, și deși nu simt sexul ca pe o corvoadă, simt că pentru mine nu e ce trebuie. Dacă mama ar fi discutat cu mine in adolescență despre sex, nu mi-aș mai fi format o părere distorsionată despre el, că e rău si impur. Ca atare, încerc cât pot să fiu aproape de fiica mea, adolescentă și ea acum, și să îi ofer tot sprijinul de care are nevoie.
Si mie mi-a zis mama din astea. Ca voi face boli dupa ce imi incep viata sexuala.
Nu știu de ce credea ea asta, nici nu am pus întrebări, voiam doar sa se termine discuția cat mai repede.
N-am făcut nicio boala.
Mi-a mai zis ca va trebui sa merg la ginecolog, unde controlul e ceva oribil, umilitor. Nici asta nu a fost asa, m-am dus gândind ca e ca orice alta parte a corpului și a fost simplu.
Mi-a dat mie sa car toate fricile ei iar eu pe unele le-am luat, pe unele le-am refuzat. Din ce am luat, unele le-am aruncat pe drum iar altele le car si in ziua de azi. Of.
Pentru mine e valoroasa scrisoarea acestei fete fiindcă imi amintește de lucruri pe care mi le-a zis/facut mama si pe care le-am îngropat undeva adanc.
Citind ce a scris, m-am gândit ca am avut aceeași mama.
Imi pare rau ca acum 20 de ani nu aveam sursele astea de a împărtăși experiente anonim. N-as fi zis niciodată cuiva cunoscut ce se intampla la noi în casa, mai ales ca mama mi-a interzis, dar mi-ar fi facut atata bine sa stiu ca e ceva comun. Si, evident, sa aflu și alta părere despre sex, nu doar fricile mamei.
Eu am 42 de ani si mama mea, matematician, fara a fi vreo habotnica (ba chiar din contra) imi batea apropouri cand eram tanara si ajungeam pe acasa, de fata cu alti oameni, ca eu nu o sa ma marit pentru ca ea are indoieli ca mai sunt virgina. Adica probabil i-am cedat prietenului meu si de ce m-ar mai lua, daca a obtinut deja singurul lucru pe care si-l doreste un barbat de la o femeie si singura modalitate de a-l convinge sa te ia de nevasta. Aveam o relatie stabila de la 19 ani, cand imi batea ea apropourile aveam 24. Si eram in doctorat la Paris, pe banii guvernului francez. La fel si prietenul meu, roman si el. Dar grija mamei mele era ca nu mai eram virgina. Asta era tot ce vedea ea.