Se poate trece peste o infidelitate? Se poate ca relația de după să fie mai bună ca cea dinainte?

259 comentarii

1. Eu cred că depinde.Cand am avut primul meu iubit,de care eram îndrăgostita, după vreo 2ani l-am înșelat.Nu aveam un temei sa fac asta,el era f drăguț și atent cu mine.Totusi,nu am reușit să trecem peste asta și ne-am despărțit. Acum sunt cu soțul meu de 10 ani și simt că infidelitatea schimba relația cu celălalt într-un mod definitiv. Cred că răspunsul pe care îl cauți e daca mai exista iubire intre cei 2 după infidelitate sau nu.Daca mai există și fac terapie,eu cred că da,se mai poate vindeca și se mai poate continua relația,dar va fi altfel după. Acest altfel depinde de cum e fiecare om în parte,nu se poate generaliza. E ceea ce cred,nu știu din experiența.

   • Dar ce se întâmpla cand unul dintre cei doi e căsătorit și a doua(a treia,de fapt) persoana Înșeală ? Cum poate trece persoana înșelată peste așa ceva? Atunci când are sentimente puternice, dar ,deși tu chipurile ești liber, așa cum spune, l-ai dezamăgit/enervat etc? Cum?

   • Eu nu am înțeles, îmi trebuie o schemă :)))
     Deci unul e căsătorit (A) și înșală, iar persoana cu care înșală (B) îl înșală la rândul său? ?
     Mie mi se pare cam ipocrită lamentarea asta, cum, cum poate trece?! O relație așa pură și bazată pe încredere și respect să fi astfel întinată..
     Oricum răspunsul presupun că e aceleași ca si in cazul celor care sunt parte dintr-un simplu triunghi amoros :)) și nu dintr-un dreptunghi, hexagon etc :))): punct, introspecție și de la capăt

   • Buna am si eu o intrebare ma macina ceva ce o luna nu mai am putere simt ca ma termina psihic aceasta intebare la care nu prea ma inteleg nici eu va rog sami spuneti parerea voasta sincera o verisora de am mea este inselata de sotul ei de 2 anii au 2 copii ea stia ca sotu o inseala intro seara sia facut curaj si la sunat pe fratele amantei sotului ei si ia spus de tot ce face sora lui dupa 5 min o suna sotul ei si o certa ca dece la sunat si dece ia spus tot dupa iar 5 min il suna ia si da pe occupat eu eram acolo eu mam gandit ca vb cu amanta lui si incerca sa o consoleze ea nu la mai sunat cand a vazut ca da ocupat eu la fi sunat inca o daca cu gandu ca incearca sa o consoleze pe amanta lui as fi facut bine oare sal sun de 2 ori cu gandu ca vb cu alta femeie si daca da inteb si eu din orgoliu sau dece ?

   • Sunt tanar am 18 ani , sunt indragostit de iubita mea nebuneste ,dar acum un an am facut o greseala.Relatia noastra nu era in cele mai bune timpuri si eu simteam o nevoie de atentie mai aprinsa si am incercat sa o caut nestiind ca se considera inselat si din pacate am cautat la o fosta prietena (am fost impreuna o saptamana) dar pana la urma nu ne-am mai vazut din diverse probleme.Iar acum peste un an iubita mea a vazut mesajele si este in stare de soc si ma tem ca e mai rau de atat, ma tem ca a pierdut increderea in mine ,poate si iubirea , ce e de facut ,nu am inselato doar am dat niste mesaje proaste cand am avut o perioada si mai proasta .Care este opinia voastra si este vreo rezolvare?

   • Parerea mea e sa o luati usor amandoi, pana la urma inteleg ca nu s-a intamplat nimic, deci nu este inselat.
     Sigur, nu e ok ca i-ai scris celeilalte fete, dar nu e nici inselat.
     Trebuie sa ii spui iubitei tale despre motivele pt care i-ai scris celeilalte fete, daca nu i-ai zis.
     Trebuie sa o intrebi exact ce simte ea, ca sa intelegi – e furioasa, e dezamagita, care e problema ei mai precis.
     Si-apoi, incet incet cu rabdare si intelegere, sa cautati sa va reconectati, daca asta este ce va doriti amandoi.

     Ar mai fi chestiunea mesajelor:
     – sper ca nu ti-a cautat in telefon ci le-a vazut din intamplare; daca ti-a cautat, eu zic ca e o problema, pt ca inseamna ca deja nu avea incredere in tine
     – data viitoare trebuie sa fii mai inteligent decat atat si sa nu lasi nesterse mesaje de acest fel

   • Spui că depinde de cum este fiecare om ! Așa este ! Eu unul nu am de gînd să-mi caut alta femeie . Daca nu aveam 58 de ani și aveam 35 , nu m-aș mai fi uitat sub nicio forma la ea . Nu am de gînd să mai fac cu ea vreun gest de tandrețe și în momentele rare cînd mai simt acut nevoia de sex apelez la ea , atunci fara sa vreau mai fac cite un gest dar după , aproape îmi e sila ! La un an și trei luni de cînd am aflat , am inceput sa mă mai liniștesc și nici cînd supărarea era mare nici acum la un an și opt luni , nu am avut niciodată de gînd să o părăsesc . Nu cred că exagerez dar și la 57 de ani viața mea era plină de tandrețe pe care mi-o manifestam in fiecare zi . Nu exista că dimineața cînd plecam la servici , cînd veneam și seara la culcare , sa nu ne pupam sau sa nu ne sărutăm . In plus toata ziua ii stăteam pe cap , mă loveam de ea , o mingiiam , o masam pina la epuizare , ea având probleme cu sindromul picioarelor obosite , osteoporoza , oboseala cronică data de tiroida , toate spondilozele posibile , toate acestea facindu-le din dragoste , ea din pefizenie și prefăcătorie duse la extrem ! Acum nici măcar nu o mai masez , uita sa se mai plinga și nici de celelalte nu va mai avea parte . Nu-i convine viteza !
     Doi bani nu mai dau pe cinstea ei , pe cuvintul ei . Pentru mine este o perversă dar voi trăi cu perversa și sunt sigur că nu-i voi face viața un chin ! Nu am cum , nu am văzut așa ceva la părinții mei ! Nu cred că sunt un om prea bun la suflet dar fara sa exagerez nu cred că nu am fost bun cu ea ! Daca ea ar încerca să facă o comparație între cum a trăit ea cu mine și cum a trăit mama ei cu tata socru , nu cred că ea ar putea să spună că nu a avut o viață liniștită lîngă mine . In schimb mama soacra a trăit în teroare lîngă socrul meu ! Și la 82 de ani socrul meu o gelozeste pentru că mama ar fi călcat strimb și asa știe și satul și la 81 de ani i-a spus ceva care m-a lăsat perplex cînd am aflat și anume că : ” daca nu am băgat cuțitul în tine cînd a trebuit ” ! Despre socrul meu , sora lui a spus că i înșela pe mama ! Mai mult , sora ei a trăit în teroare lîngă situl ei , tot din cauze de gelozie !
     Eu nu am gelozit-o , nu m-am purtat urit cu ea niciodată , nu am lovit-o niciodată și totuși ea a considerat că trebuie să mă înșele !

   • Infidelitatea schimba relația cu celălalt definitiv,spun asta din trăirea proprie,fugiti de așa ceva.

2. Nu stiu ce se poate si ce nu la altii.
   Am fost inselata de un iubit cu care eram de 5 ani. Initial s-a bucurat de libertatea lui, apoi in cateva luni m-a implorat sa l accept inapoi. Nu am cedat, nu aveam incredere si nu aveam cum sa mai am.
   Am facut bine, el era tot cu femeia respectiva cand ma implora sa il iau inapoi.
   S-a căsătorit cu ea si din cand in cand ma suna sa mi spuna ca ii lipsesc. Dupa cativa ani s-a potolit si nu a mai sunat. Probabil ca si pe ea o inseala.
   As fi putut sa ii fac rau, sa-i trimit sotiei lui mesajele pe care mi le trimitea. Dar nu e problema mea, ea a stiut foarte bine in ce se baga.

   • Ok ! Vad că merge !
     Problema e că eu sunt bărbat ! Am voie sa postez ceva aici , mai bine spus pot să-mi spun povestea ?
     Practic sunt disperat , soția m-a distrus .
     Nu as vrea sa invadez un spatiu destinat doar femeilor !
     Infidelitatea , adulterul , sa fie serioși este in firea ambelor sexe . Că bărbat cred că totuși femeile înșeală mai mult !
     Deci o admină ar putea să-mi spună dacă pot să-mi spun povestea ?

   • Buna, imi poti trimite mesajul tau la printesa@printesaurbana.ro

   • Ok acum mi-as pune si eu povestea. Cum am inceput? Simplu: eram tanar, m-am indragostit de o anume domnisoara. Ea a vrut sa fie cu mine, lucru pe care mi l-am dorit, insa amandoi eram pe aceeasi carte doar ca ea era cu cateva capitole in fata. Dupa cateva refuzuri de la mine, ea nu ma mai contactase spunandu-mi ca asta a fost. Intre timp am gasit eu curajul necesar dar fara izbanda, degeaba am incercat eu si mi-am tot batut capul ca nu a mers. Am fost foarte indragostit, atat de indragostit incat nu avusem curaj, cand in final l-am avut am pierdut-o pe ea. Timpul tot trecea, insa eu nu o puteam uita, intre timp am zis sa ma apuc de ceva cat sa imi mai pot lua gandul, zis si facut. Am inceput sa raresc gandul la ea, dar degeaba, tot erau momente cand de dorul ei nu dormeam noptile ( si asta ma chinuise vreo 2 ani ). Infine revenim la prezent, am ajuns sa imi ocup timpul liber jucand Bridge ( un joc foarte complex disparut din romaia pe perioada comunista ). Si aici am intalnit o colega. Ma facea sa ma simt foarte bine in preajma ei. Am crezut ca am ceva sentimente fata de ea, da nu as putea numi sentimente. Cand am zis ca vreau sa incerc o relatie cu ea si de acolo aveam sa vad daca merg mai departe cu ea, ii cunosc in mod miraculos prietena. Prezenta ei umplea camera, insa nu am lasat sa se vada ca eram curios. Reactiile ei erau de cautare, ma simteam analizat din partea ei, asta ma facea incomod, credeam ca pentru ea sunt ceva ciudatenie, sau cel putin asa credeam. Ca sa ma razbun, m-am pus langa ea si intentionat i-am atins piciorul cu al meu, ea nu se trase, lucru care ma facuse al naibii de confuz si curios simultan. Am mai vorbit cu ea o saptamana, insa fata asta avea ceva al ei care ma dadea al naibii pe spate, ea fiind prima care reusise in felul asta sa ma uimeasca. Am ajuns un cuplu. Lucrurile pareau roz, pana cand trece o luna, 2 luni, si ea imi spune ca sunt rece si nu ma deschid ei. Eu nu prea intelegeam, insa vedeam unde bate. Am decis sa fac asta. Deja ne apropiem de 4 luni de relatie. Ceva ma facea sa fiu atras de ea, da cumva ma blocam, si blocajul era prima tipa de care inca mai simteam ceva. Am ajuns la o petrecere cu ea, unde mai sociabil fiind, imi indreptasem atentia asuprei alcoolului si discutiilor, a nu se intelege ca sunt alcoolist, doar ca nu imi placea sa stau cu mana goala. Deja ei ii ajunsese, incepea sa traga de mine, eu enervandu-ma la gandul cum isi permite ea sa traga de mine ca femeie? Eu fiind barbat?! Ca sa ii testez rabdarea, nu am zis absolut nimic, si am mai umplut un pahar, lucru care o aduse la culmea disperarii. Si ca sa imi intoarca gestul, si pentru purtarea mea rece se sarutase mai mult a joaca cu o fata de acolo, lucru care nu o reusit sa ma impresioneze. Asemeanea unui animal ranit, ea se repezise pe prima persoana de sex masculin, care face sa fie unul din prietenii mei. Eu am luat asta ca provocare si am ales sa ma sarut cu o tipa, lucru care duse ca ea sa se sarute exact cu acceasi tipa dupa ce eu am terminat. Deja in culmea nervilor am ales sa plec. Prietena ei cea mai buna venise in urma mea sa ma intrebe ce naiba fac? Eu i-am zis foarte raspicat ca ma duc de la pomina asta, si nu mai am nici un chef, lucru care o soldat la intrebarea: pai si cu iubita ta? Cu iubita ta ce faci? Intrebare la care am raspuns: care iubita? In dumul meu spre poarta afar, o vad pe ea venind si plangand repetand intr-una cat de proasta o fost si ca ii pare foarte rau. De faptul ca am fost sanjenit si ca aveam toti ochii atintiti asupra mea, am zis ca e ok, mai acord o sansa. Seara se terminase cu cea mai rea betie, deoarece imi era ciuda ca ma lasasem influentat sa dau a doua sansa. Urmeaza cateva momente de evenimente neclare urmate de faptul ca a doua zi dimineata sa ma trezesc langa ea. Amintindu-mi evenimentele de aseara, am spus din scurt ca lucrurile nu merg si nu as putea sta cu ea. Au trecut cateva zile poate 2 saptamani, si cand ma vad cu ea si vad cat de afectata este, atunci, si datorita ideii ca am zis ca ii mai acord o sansa in seara aceea am ales sa ma impac cu ea. Totul a mers bine. Relatia noastra avansa, deja suntem la 2 ani jumate de relatie. Problemele incep acum. In ultima vreme o vad maj rece, neimplicata emotional. Am crezut ca poate e o stare, cine stie? Observ ca pe zi ce trece imi spune tot mai des un nune: Alex. Ajung in carantina miercuri ( doatorita faptului ca a fost testat pozitiv covid ). Ea se vede cu mine joi spunand cu lacrimi in ochi ca are nevoie de o pauza, eu emotionandu-ma, accept, avand in vedere ca nu ne-am prea inteles in ultima vreme. Ca dupa vineri sa aflu pe la 19.30 ca ea de cand nu ma vede defapt nu ii dor de mine, nj imi simte lipsa, nici noaptea nu ma mai viseaza. Dupa ceva discutii cu ea, imi marturiseste ca defapt ea se vede cu alex si se sime mai bine, ca a fost la el dupa ca or glumit, ca din una alta ajunsera la glume despre penis si de acolo vezi chipuri ca il intreaba ca el cum sta acolo jos. Ea ii spune ca sta foarte bine. Ea nu il crede, asa ca scoate rigla sa o masoare. Apoi continua povestirea spunandu-mi ca a fost socata sa realizeze ca el sta foarte bine. Eu am ramas fara cuvinte, nu stiam ce sa mai zic. Eu dupa am zis: doar atat? Si duscutiile su tot continuat si etc. Eu cumva voiam sa ii castig respectul inapoi sa o fac sa se razgandeasca, pentru ca imi spuse ca daca lucrurile nu ar fi fost toxice intre noi nu s-ar fi intamplat toate astea. Si imi adresase o intrebare care la momentul respectiv ma blocase: „mai ma vrea inapoi daca ai stii ca am facut-o cu el?” Eu ii raspund ca, fiinta pe care eu am cunoscut-o nu ar face asta, si o intreb cum de o zis astea, simteam ca ceva nu e la locul lui. Ea ma asigurase ca nu e nimic. Eu o mai intreb, atunci de ce ai ramas socata cand ai vazut acea minunata masuratoare? Eu se opreste putin, la care eu continui: esti curioasa nu? Esti curioasa cum se simte? Iar, raspunsul ei este: sincer da, dar vad eu zilele astea o fac cu el. Initial speram sa fie o gluma. Infine nu imi venea sa cred ce citesc. Totul parea prea tras si putred, nu se legau cateva chestii. Ca mai apoi sa aflu din surse externe ca deja, Vineri cand imi daduse mesajul ca nu mai merge intre noi, defapt ea facuse sex, nu doar masurase… Cand am confruntat-o, imi spuse ca trebuia sa fie un secret intre ea si el, si ca urma ea sa imi zica, da nu in vinerea cand imi daduse vestea. Eu o intreb: pai se meritase? Se meritase sa strici o relatie de 2 ani si jumatate? La care ea imi raspunse: sa stii ca da, cele mai bune 3 ore petrecute fara ca el sa se termine, si insfarsit am simtit si eu ceva in pozitia misionarului stand amandoi in pat, nu eu in pat si tu in picuoare, am transpirat tot patul si am avut si 2 orgasme. Vreau sa fiu libera intelege, vreau sa simt cum ma distrez. Aparent, ea vrea sa se simta curtata si tot ea sa aleaga cu cine si cand sa o faca, cam atat de putea intelege din tot ce ea zicea. Aceasta experienta m-a facut doar nesigur pe mine, ma simt ca am esuat ca si barbat, iar modul in care ea ne compara pe mine si el… e doar inimaginabil. Pentru ca avand in vedere ideea ca ea precizase acele 2 orgasme ma facuse sa ma intreb oare noi cand am facut dragoste nu am fost in stare sa fac ofer unul macar? Eu imi aduc aminte bine ca obisnuiam sa intreb si ea mereu imi spunea 2, 1, sau uneori nici unul. Sincer nu stiu ce sa mai cred avand in vedere ca partidele mele sexuale cu ea nu au fost atat de lungi si din cate zice ea si din socul si pofta sa o faca cu el… Ma simt ca am esuat ca barbat. Trec cateva zile si printr-un mesaj oarecare ajungem sa vorbim despre ideea unei impacari, mai mult propusa de mine. Ea spune „deparca m-ai mai putea accepta stiind ca am facut-o cu altul…”, chestie care ma pusese pe ganduri din nou. Mai trece ceva timp mai vorbim din nou, si imi spune „ca nu mai putem sa o facem chiar daca am faceo, din respect fata de mine deoarece nu e ok ca o facuse cu altul stand cu mine”. Discutia ajunge la ideea ca dupa carantina o sa ne vedem si ne luam fiecare lucrurile. Eu am insistat si i-am zis hai sa vorbim, sa vedem ce rezolvam, argument la care ea imi spune ca o sa fie o problema… odata ce o facuse cu Alex, mereu va vrea sa o faca din nou. Iar cu fraza asta, am simtit cum ceva in mine s-a rupt.

   • John Hofer
     CORECT

3. Da, am trecut prin asta, a durut ingrozitor, desi am mers mai departe uneori imi pare rau ca am iertat, dupa 2 ani de cand s a intamplat si 15 impreuna , am momente cand inca il urasc pentru ce a facut, cred ca nu va mai fi niciodata la fel ca inainte, de fapt, cu siguranta la fel nu o sa mai fie niciodata, nu o sa mai pot avea incredere 100% si chiar daca l am iertat nu o sa uit !

   • Si merita sa traiesti asa, cu durere si cu suspiciune? Nu se presupune ca ar trebui sa te faca fericita? Viata, nu ar trebui sa fie despre a trai cat mai fericit cu un om care te face sa zambesti, nu sa suferi? La modul cel mai sincer, ce il face atat de special de te mai merita, dupa ce ca iti provoaca atata durere? Intreb cat de sincer pot, de curiozitate, pentru ca am scris mai jos ca n-as trece peste asa ceva, nici de-ar fi vreun print pe cal alb, pentru ca nu exista barbat pe lumea asta care sa repare asa ceva. Vorbind de un om matur care are pretentia sa fie respectat, nu de o relatie adolescentina.
     Adica, mi-ar placea sa aflu niste opinii sincere, cu motive pentru care alegi sa ramai, ca asa am tot citit „da am trecut peste, dar tot doare”. Care e secretul, de sta lumea (de bunavoie, nu in relatie abuziva) cu un partener, care si-a batut joc de ei, chiar daca omul ala nu ii va mai aduce niciodata fericire?

   • Bună, am trecut și eu prin această situație, este foarte clar că încrederea nu va mai fi niciodată 100%.
     Aveam 7 ani împreună când am aflat ca mă înșală..am avut dubiile mele pana în ultima zi se vedea cu o tipa la spatele meu..cum am aflat? Venea tarziu acasa, statea mereu cu telefonul în mână și nu știam cu cine tot vorbește, pana și codul la deblocarea telefonului îl schimbase. Intr-o zi l-am văzut când punea codul pentru deblocarea telefonului și l-am memorizat.
     Evident când am văzut telefonul toate dubiile mele erau 100% .. ne-am despărțit..ne-am răcit..după un timp iar ne-am împăcat iar peste 2 ani am făcut nunta..nu este ușor sa treci cu vedere peste asa ceva ..e mult mai greu de cat credeam..dar va spun sincer ..pana și iertarea e o virtute iar cel care iartă ( indiferent de impacare sau nu ..este important sa știi sa ierți, cred eu ca persoanele care iartă sunt mult mai fericite în viata..) Cand ma refer la iertare, logic nu poți ierta un maltratador sau persoana care ti-o face de mai multe ori NU.
     Părerea mea.

   • Sunt împreună , inca cu soția la un an și două luni decind am aflat dar pentru tot restul zilelor mele nu voi mai avea încredere deloc în ea !
     Nu am de gînd să mă despart și sper să reușesc să nu-i fac viața un calvar !
     O femeie va recunoaște foarte greu va a înșelat iar cînd înșeală , probabil desi nu vrea înșeală mai temeinic , mai mizerabil și mai fara inima decor un bărbat .

   • Eu nu voi mai avea niciodată încredere de loc dar la un an și patru luni decind am aflat , pot spune că nu am nici cea mai mică intenție să caut alta femeie ! Nu mă interesează ! Tot restul vieții mele o voi privi cu suspiciune pentru că la ce a făcut nu poate fi altfel .
     Pe de altă parte chiar daca mai am o fărîmă de bucurie pentru că sunt lîngă ea mi-am pierdut daca se poate spune așa interesul pentru ea . O pupam și o sărutăm de multe ori într-o zi , acum nu o mai fac deloc , daca o vad goala nu am nicio tresărire , nu mă interesează ! Îmi place să o ajut totuși , mă interesează așa cum m-a interesat întotdeauna sănătatea ei , nu-i mai fac morală , nu o cert , face tot ce dorește dar cam atît . I-am spus că dacă nu-i convine acea lipsa de interes fizic , calea îi este deschisa , poate pleca !

   • Buna ziua! Am aflat Chiar de la concubina ça m-a inselat Cand am venit din vacanta din Romania in vara trecuta,avem doi baieti 5ani jumate si 7 Ani.O casa cumparata an tara inpreuna.Locuim an Franta,s-a culcat cu un arab.M-a acuzat ça e datorita mie,ça m-am schimbat etc …Voir putea pare trece peste vreodata.Am 43 de Ani si simt ça e un vis nu a-mi vine sa cred ça m-i se antampla mie.Ancerc sa TREC peste pentru a nu afecta copii si a nu creste fara tata,dar simt ça este de piatra.nu am batuto ,dar spune ça sa simtit umilita si jignita de caté ori nu am fost de accord sa trimita o suma mamie sau fratelui,din bugetul familier.Mentionez ça eu lucrez de Ani de zile singur.A trait crescuta de mama zi despartita de Tatal ei dar locuind an aceias comuna ,amandoi alcolici (au murit Dumnezeu sa-i ierte).Eu vreau sa ma intorc an tara,ia nu.ca nu stie ce mai vrea,ça nu stie daca ma mai vrea.Merita sa mai ancerc,voir uita vreodata,ma va mai ansela vreodata,pare a terminato cu celalalt.Sau am nevoie si eu de un psiholog.Nu mai vad iesitea.Dati-mi un sfatLucrez an constructi pe cont proprii,fac mecanica acasa,repar scutere si le revand.De Cand am aflat nu am mai luat santiere,nu mai repar.Nu mai am placere.Nu mai stiu nici eu ce mai vreau.Multumesc mult anticipat pentru sfaturi !Am aflat pe 2ianuaria de la EA,iar pe 1 ianuarie nu am uitat de cadou o chiama Vasilica.

4. Interesant subiect! Sotul meu la un moment dat a flirtat mai mult sau mai putin nevinovat cu cateva domnisoare pt fb. Eu am aflat, a fost tragedie, plans, certuri, reprosuri. Dar am trecut peste, am vorbit deschis despre asta, daca vrem sa cladim ceva solid impreuna sau ne vedem de copilarii. Am decis sa mergem inainte impreuna.

   Au trecut aproape 3 ani de atunci. Acum suntem mai apropiati, mai uniti, insa atunci cand sunt low imi amintesc, ma mai uit in telefonul lui, insa se intampla din ce in ce mai rar, ii mai reprosez chestii, insa incepe sa se estompeze amintirea.

   Ce va fi in viitor? Cine stie cum vom fi peste 1, 2, 3, 10 ani?! Insa viata merge inainte si consider ca noi decidem daca vrem sa ne traim viata cu bine sau cu rele sau sa traim in trecut.

   • Da, am trecut si eu prin asta. Ba mai mult, am trecut in momentul de maxima fericire cand eram insarcinata si tocmai semnasem actele pentru primul nostru apartament. Mi’a spus’o chiar el intr’o dimineata de sambata, inainte sa merg la munca. Inainte sa aflu sustineam sus si tare ca nu as accepta asa ceva, dar date fiind circumstantele , am zis ca incercam sa “reparam” ceva ce nu era stricat de tot. L’am blamat mi’a distrus mie pe de’o parte apogeul fericirii, pe de alta parte m’am gandit ca si’a ales momentul “ perfect” , cand mie mi’ar fi fost foarte greu sa ii dau drumul. Stau si ma intreb cat de “limitati” sunt barbatii din anumite puncte de vedere sau cat de credule suntem noi? ? asta s’a intamplat acum aproape 3 ani si pot sa spun ca e doar o amintire urata, care va dainui vesnic, dar pe care nu o ls sa’mi umbreasca prezentul sau viitorul. Nu incerc sa’i gasesc nicio scuza, pt ca nu are, dar pe de alta parte e o chestiune cu care m’am “impacat”. Sper sa nu fie o alta scapare. Vom vedea ce ne rezerva viitorul ? dar se poate trece peste, depinde cat sunt de dispusi partenerii sa lupte pt relatia lor si este f important sa fie o lupta comuna, sa’si doreasca amandoi sa’si salveze relatia. Eu pot sa spun ca aceasta intamplare ne’a facut mai deschisi unul cu celalalt, mai intelepti si mai “comfortabil” cu mine insumi

   • Imi place foarte mult cum ai scris. E o perspectiva fresh si blanda, de care avem cu totii nevoie.
     Legat de adulter, cred ca mi-ar fi foarte greu sa trec peste, dar in acelasi timp nici nu imi pot imagina viata fara sotul meu langa, deci probabil ca dupa multa terapie, am reusi sa o scoatem la capat.
     Sper din suflet sa va fie mai bine ca inainte si ca ‘ghearele’ durerii sa iasa la iveala cat mai rar.
     Un an bun va doresc ?

5. Cred ca numai după ce treci tu însăți prin asa ceva- adică sa fii partea vinovată, o sa vezi și o sa simți cu alți ochi acest fenomen.

   Am avut ocazia în ultimul an sa primesc confesiunile unui bărbat, de care as fi putut jura ca e un sfânt, ca nu și-ar înșela nici picurat cu ceara nevasta, dar care, surpriză, a făcut asta nu o data, ci de multe multe ori. De ce face asta? Pentru că zice ca asa sunt bărbații, simt acea nevoie. De ce nu se desparte mai bine de soție? Nu, nu ptr copii. Ci pentru ca spune ca nu se implica atât de mult emoțional în aventuri încât sa detroneze sentimentele și confortul dat de căsnicie.

   Psihologul zice clar: bărbații gândesc altfel, au sertarase, acel sertar cu dragostea de familie se închide, se deschide cel de aventură, apoi se închide și acela și asa mai departe.

   În altă ordine de idei, când ajungi sa faci tu asta (din varii motive, nici nu are rost sa expun, oricum nu înțelege decât fix cine trece prin asta) îți dai seama cât de distincte sunt, de fapt, lucrurile. Cum tipurile de afecțiune sunt atât de diferite încât ajungi sa te gândești cum am putut fi vreodată geloasă?

   Am ajuns la concluzia ca enooorm de mulți oameni inseala. Acum știi cum e, doare când și afli.

   Dacă totuși afli, poți trece peste în funcție de your mindset.
   Ajuta ședințele la psiholog. Singur sau în cuplu.

   • Bună! Eu am trecut prin aceasta problema și va spun cu toată sinceritatea ca la 3 ani și ceva după aflarea vestii, totul este mult mai frumos ca înainte. Nu ne cautam prin telefoane, avem încredere unul în altul, avem chiar și o fetita de 2 ani jumate, am făcut și nunta și încetul cu încetul realizam tot ceea ce ne am propus.. Ah, de as fi avut atunci mintea de acum… Vorbesc din perspectiva persoanei care a înșelat.. Deci se poate

   • Eu am avut 3 relații mari și late, toate 3 m-au înșelat într-un final, eu nu le-am înșelat niciodată, și nu am avut ocazia să văd cum este viața împreună după aceste trădari deoarece toate m-au părăsit după aceea alegând o relație cu amantul.

   • Așa o fi în privința bărbaților !
     Cu femeile te asigur că lucrurile stau mai rău ! Femeia care calca strimb pune acolo mult sentiment . E greșit să spui că bărbatul înșeală ! Nu , nu , toată lumea înșeală ! Omul , in general este curvar ! Îmi pare rău dar bărbatul care înșeală , înșeală cu o femeie ! Bărbatul căsătorit înșeală dar cum e cînd femeia căsătorită înșeală , nu cu unul ci cu trei ?
     Cit de urita este situația mea ! Sa fiu lîngă ea și să încep să-i pun la socoteala defectele fizice , aspectul , lucruri vede care eram conștient și înainte dar dragostea mea pentru ea mă îndemna să le apreciez și pe acelea pentru că era iubita mea , era femeia cu care am spus da înaintea lui Dumnezeu ! Era femeia care mi-a făcut doi copii (de unul nu mai sunt sigur) , femeia lîngă care m-am simțit bine 29 de ani !
     De multe ori îmi spun că dacă s-au întâmplat toate astea , atunci nu am meritat !
     Nu reușesc de un an și patru luni să mă gândesc decât la asta! Zilnic , ceas de ceas !
     Un gînd care nu-mi da pace , Doamne ferește pățește ceva , ajunge la pat pe viață , eu o voi îngriji , cu ce plăcere ? Daca ar fi fost cinstită și s-ar fi întâmplat o astfel de nenorocire , ar fi meritat să fiu umbra ei , omul care ar fi făcut totul pentru ea , dar ea e minjita , sufletul și inima îi sunt întinate și nu exclud la felul cum se comportă , că e cu gindul la ultimul mizerabil .

6. Nu cred ca as putea trece peste. E imposibil sa uiti de tot, sa ajungi in punctul in care amândoi sa va comportați ca si cum nimic nu s-a întâmplat, sa nu vedeti nodul pana la sfârșitul vietii voastre.
   As face ce ati facut deja, as incerca sa repar pentru ca, totuși, e iubire, familie, amintiri, sentimente puternice, dor, dar deja, din text imi dau seama, ati constatat ca nu se poate. Ruptura de partener nu e usoara deloc,. dar nu as sta într-o relație in care as fi mereu in in gardă, mereu in neîncredere, mereu in dubii. Mi-as vedea usor, usor de viața mea, as lasa loc altcuiva, as incerca ca urmatorul partener sa fie mai bun decât cel din trecut saaau as sta un timp doar cu mine, cu nevoile mele, m-as axa pe dezvoltarea mea.
   Daaar, dar doriți sa mentineti relația, cred ca vorbitul despre asta ajuta mult. Mai mult ar ajuta vorbitul cu o persoana specializata, pregătită pentru astfel de situații.
   Sper sa luați decizia care va face fericiți! Mult curaj!

   • Iubire , familie , sentimente , amintiri ? Simt cum se topesc și dispar toate astea ! Să-i spui mereu soției cînd te solicita , da scumpo , da iubito și să constați că în toate convorbirile ei cu ultimul mascul , îi spunea mereu scumpul meu și iubitul meu este prea greu de suportat , pentru că mie nu-mi spunea așa ! Să-i spună de cel puțin trei ori acelui nemernic că ” omul nu trăiește acolo unde are casa , ci acolo unde are inima , e la fel , prea mult ! Dormim in continuare împreună dar am sentimentul că dorm cu o străină !
     Sta cu mine de rușinea lumii și a cunoscuților, la mine este cam la fel , posibil sa raminem împreună dar iertarea nu include și revenirea obiceiurilor mele fata de ea !

7. Pffff, se fac opt ani. Opt, nu imi vine sa cred! Relatia e pe de o parte mai buna pentru ca ne iubim mai mult, ne-am implicat mai mult in relatie, luptam mai mult pentru ea, insa pe de alta parte neincrederea e la cote mari(verificat de telefon, email etc). Ne dorim amandoi sa recapatam increderea insa…nu reusim. We take it one day at a time. Unele zile sunt bune, unele ok iar altele…not so good. Multumesc pentru curajul de a scrie acest articol si de a deschide subiectul. Si eu sunt foarte interesata de cum le este celorlalti. Zile senine sa aveti!

   • Se poate trece peste infidelitate, da. Se poate merge mai departe, se poate construi o relatie mai solida, mai matura, mai sincera si realista. Apropo de Ester, ce mi-a ramas mie in cap a fost ceva de genul „Majoritatea dintre noi vom avea 2-3 relatii mari in timpul vietii noastre. Unii dintre noi le vom avea pe toate cu aceeasi persoana.” Cam asa e povestea noastra.
     Ne stim de la 16 ani. Au trecut inca atatia. Asta e a 3a noastra „relatie”. Implozia majora, cea de maturitate, a fost cu tot tacamul, depresie postnatala la mine, infidelitatea lui, divort finalizat cand copilul avea aproape 1 an, toate neamurile si prietenii si-au pus poalele in cap, au ales tabere si au dat verdicte. Am trecut amandoi prin toate etapele posibile, de la ezitare, incurajare reciproca, furie si certuri veninoase, speranta ca ne va fi bine si separat, durere, reprosuri, frica, evitare, izolare si block. Punct si de la capat.
     Cumva niciodata nu ne-am „dat drumul” unul celuilalt, ca sa ne citez terapeuta. Nici in timpul relatiilor lui, nici in timpul unicei mele tentative. Gravitam inevitabil unul spre celalalt. Era tata devotat si mandru de cum cresteam si educam copilul, dar nu despre copil vorbeam ore intregi zilnic. Am ajuns in decursul a 2 ani de la dusmani de moarte si vorbit minimul necesar fortat printre dinti, la amici si confidenti, la prieteni si sprijin de nadejde, la flirt, apoi sex buddies cu maxime precautii de frica vreunor complicatii emotionale care sa afecteze copilul… si apoi ne-am cam dat seama ca nu mai eram de mult doar friends with benefits, soc si groaza! Fast forward un an tumultuos, cu terapie de cuplu, cu comunicare cat cuprinde, citit cat cuprinde (bless your heart, Alain de Botton!!!), trial and error, ups and downs. Anul pandemiei a fost cel mai bun din viata noastra. Ne-am cristalizat, au aparut alte planuri, alte etape, am lasat deoparte tot ce nu era esential, ajutati si de disparitia totala a zgomotului de fond cauzat de „viata normala” de dinainte de covid.
     Cea de acum e de departe cea mai buna relatie a noastra. La fel cum noi la varsta asta suntem cele mai bune versiuni ale noastre, mai vindecati, mai stabili, mai sanatosi, increzatori, open minded si mai pregatiti decat oricand sa fim fericiti. Daaaaar… noi nu „ne-am impacat”, asta e cu totul alta relatie, avem prea putin de-a face cu cine eram amandoi acum 5 ani si ce relatie dezastru aveam atunci. Aia e doar istorie. A fost, a trecut, asta e.
     Nu, nu sunt geloasa, nu imi fac griji, nu ii caut in telefon, nu il urmaresc. Ce se putea intampla mai rau s-a intamplat deja. :))
     Stim ca putem trai unul fara celalalt, ca puiul nostru va avea 2 parinti iubitori chiar daca noi esuam iar. La fel cum stim ca de data aceasta ne alegem unul pe celalalt constient, asumat, cu suma tuturor calitatilor si defectelor, cu istoria analizata, inteleasa si acceptata, goi unul in fata celuilalt.
     Nu cu idealuri romantice paguboase, idei fixe, perfectiuni inchipuite. Real life is messy and that’s fine.

   • @Bianca, geez, ce poveste! si cat curaj si cata maturitate! am tinut sa va felicit, sper sa ajung la intelepciunea asta vreodata. fiti fericiti 🙂

   • Sorry, o parere anonim…si iarta ma, dar stiu cum e am banuit la inceput si si acum, dupa 2 ani…ma uit in telef ei. Este cumplit, insa, eu m am hotarat, divortez. O relatie ce trebuie s o controlezi, nu este o relatie de fapt, ptr ca dragostea, inseamna incredere… Este absolut trist ptr mine, tine si altii… Parerea mea…

   • Te felicit că reușești !
     Cu încrederea nici eu nu voi mai ști ce este aceea !

8. Da…un subiect greu, sensibil si dureros! Am trecut si noi prin asta…suntem inca impreuna, luptam in continuare cu fantomele trecutului. Sincer, nu stiu cum am ajuns acolo, cum am trecut peste si cum am cladit, din nou, o relatie frumoasa. A fost o lupta crunta, data pentru a salva 20 ani de relatie dintre care 10 ani de casnicie…este greu sa regasesti punctele comune, sa recladesti relatia pe incredere, sa incerci sa speri ca lucrurile vor fi ca inainte, sau poate, chiar mai bine…pentru ca un astfel de cutremur te poate trezi la realitate, si te poate face sa-ti dai seama de anumite lucruri pe care, inaite nu le realizai. De atunci au trecut 6 ani, majoritatea ni i- am petrecut luptand, cu orgoliile si neputinetele noastre dar ultimul an a fost promitator…parca am invatat sa fim adulti responsabili, nu doi copii-adolescenti. Deci, se poate…acum, depinde cat tine…

   • Din pacate am trecut si eu prin asta. Soțul meu a flirtat cu o colegă de muncă sub privirile mele iar ulterior când au avut ocazia s-a întâmplat și inevitabilul intre ei. Am stiut imediat, am simțit că el era foarte schimbat, începea să se îndrăgostească de ea. Si atunci am avut prima discuție cu el. A recunoscut si a jurat că niciodată nu o sa o mai facă. Nu stiu de ce, dar l-am crezut…si iertat. Am avut mai multe discuții despre asta, e clar ca amândoi am gresit si ca eu sunt cea care poate la împins către adulter. Au trecut 3 ani de atunci, foarte rar mai aduc aminte de subiect, încă doare. Dar am ales să trec peste, să iert, să înțeleg că a fost doar un episod si să am încredere în el. Nu regret decizia luată. Dupa episodul respectiv am reusit sa ma mobilizez și eu să fac ceea ce trebuie cu corpul meu. De când mă știu am avut kilograme in plus, lucru care el l-a acceptat. Dar își dorea să fie atras fizic din nou si asta a căutat la alta femeie. In cazul nostru, tot raul a fost spre bine. Multă putere să treci peste si minte limpede să vezi lucrurile asa cum sunt!

   • Ione, as vrea sa stii ca niciodata, dar niciodata, niciodata, niciodata si pentru nimeni nu trebuie sa incetezi sa te iubesti pe tine. Stiu ca e comun sa credem asta, dar nu, nu tu esti cea care l-a impins spre adulter si zic asta cu incredere, fara sa stiu situatia in detaliu, este un adult care a facut o alegere din multe altele pe care putea sa le faca, nu cred ca tu l-ai impins la propriu si l-ai inchisi intr-o debara cu cealalta :). Kilogramele in plus nu sunt un handicap pe care el l-a acceptat, te rog nu te mai biciui in asa fel. Pana si Beyonce a fost inselata, multe femei superbe dupa toate criteriile lumesti au fost inselate. Eu insami am inselat un baiat su perb, pentru ca asa m-a dus capul atunci, dar nu pentru ca el m-a impins sau el era prea putin sau cumva gresit.
     Imi este greu sa discut despre subiectul acesta, o mare trauma pentru mine si ce scriu acum nu are legatura cu relatia ta sau cu decizia, deloc. Are legatura cu dorinta mea puternica de a nu mai vedea oameni, care ca si mine candva si poate si acum, se cred prea putin sau se cred vinovati pentru orice. Adevarul poate ca este la mijloc, mereu, dar tu trebuie sa te iubesti mereu, mereu, mereu.

   • Ione, subliniez si eu acelasi lucru ca si Cristina. Este gresit sa crezi ca e vina ta ca te-a inselat. Este un adult si trebuie sa isi asume responsabilitatea propriilor fapte.
     Iti recomand sa citesti cartea „Femei care iubesc prea mult” de Robin Norwood. Vei gasi explicatii atat pentru greutatea ta cat si pentru relatia voastra si pentru tine. Cred ca te vei regasi mult in ea si te va ajuta sa iti imbunatatesti viata

9. Nu știu și mai mult ca sigur, nu voi afla niciodata cine ești și nu contează, dar trebuie sa îți mulțumesc, sa îți spun cum gândurile tale mi-au vorbit pana in măduva, mi-au astâmpărat pentru puțin haosul din minte. Pentru ca acum un minut eram in bucăți și ghimpi …ghemuită in sinea-mi, de durere și anxietate… ma gândesc iar și iar, de ce și cum voi trece peste asta. Soțul meu e cel care a ‘plecat de acasa’ cum ii spun eu, deși îmi spune ca nu a făcut-o niciodată, și poate are dreptate, pentru ca pentru nici un moment nu și-a schimbat comportamentul vis a vis de mine sau copii, chiar mai mult, parca ne iubeam ca doi copii, dar la masa, eram și noi in trei, doar ca eu nu știam. Îmi mai spune și ca e înșelat dar nu e pentru ca a fost doar o scăpare, câteva mesaje, flirt și săruturi câteva minute, dimineața înainte de munca,ascunși in masina ei… și nimic mai mult….de 4 ori…Dar pentru mine e peste suficient, pentru ca mi-am pierdut prietenul cel mai bun și toată încrederea pe care am zidit-o amândoi, cam tot in 10 ani de relație. Toată treaba s-a întâmplat foarte recent, doar acum in Septembrie, și din păcate, cu sfaturi sau răspunsuri la întrebările tale, nu pot veni, dar le am și eu. Nu ești singura și nu vei fi niciodată, suntem o grămada pe aici, sunt convinsă, și tot fel de multe care pornim pe acest redemption road.Dar asta nu o spun ca și premiu de consolare, pentru ca ai vorbit prima ci ia totul ca pe un semn de recunoștință ca ai făcut-o și pe mine m-ai ajutat nespus… așa intr-un text scurt dar așa de bine scris. Sper sa fie lumina la capătul tunelului, pe care îl vom parcurge in ani și ani.

10. Eu nu am putut trece peste asta in cele din urma. Nu pot sa vorbesc in numele altora. Nu eram casatorita cu persoana respectiva si l-am iertat pe moment ca eu eram plecata din tara la momentul respectiv, dar relatia nu a mai fost la fel, pentru ca imi pierdusem increderea in el si eram suspicioasa. Imi pierdusem respectul fata de mine si ma simteam slaba si proasta, asa ca am zis stop. Timpul a aratat ca am luat o decizie buna. Acum sunt casatorita si sunt insarcinata deja a 3-a oara si nu cred ca l-as ierta pe sot, pentru ca mi se pare ca cu cat investim mai mult sentimental cu atat este mai greu sa iertam.

    • Trăim într-o societate pudică în care adulterinul nu e doar un subiect tabu dar trecând fiecare printr-un episod de genul automat îți pierzi încrederea ,stima de sine te face să crezi că doar el, ea e singura persoană îți este sortită practic este o formă de manipulare des întâlnită în care majoritatea ne simțim constrânși nu realizăm că o ieșire există și defapt totul depinde doar de noi. Într-o situație de genul m-am aflat și eu doar că eu eram cel naiv mie mi se oferea mai puțin decât ofeream eu practic aveam un blocaj și nu conștientizam că mă agăț practic de cineva care nu mă dorea cu adevărat. La ora actuală deși sunt singur pot spune că mă simt eliberat de o povară pe care mio asumasem deoarece eu eram cel care acceptase să rămână în toxicitatea respectivă. De iertat am iertato și ce pot realiza e că gelozia , infidelitatea , minciuna sunt factori ai unei relații toxice de aceea sinceritatea, onestitatea și încrederea sunt cele mai de preț atuuri într-o relație de lungă durată chiar dacă în timp vor exista certuri ele fac parte din căsnicie și sunt benefice totodată pt te ajută în comunicare. Nu doar timpul ne arată cu cine conviețuim sub același acoperiș greșeala noastră în ai accepta orice greșeală în speranța că se va schimba. Dacă vreți o schimbare întâi începeți cu voi iar după aceea impunețivă punctul de vedere dacă nu vreți să trăiți într-o toxicitate. Fetelor sper că v-am fost de ajutor sper că v-am consolat într-o oarecare măsură și să nu uitați niciodată ” Sunteți frumoase ” purtațivă ca atare și meritați toată atenția noastră pe deplin cât despre mine cine știe poate o voi întâlni într-o bună zi

11. Și eu am trecut prin asta și deși am încercat nu am putut trece peste asta. De câte ori întârzia la birou sau poate cu prietenii mă gândeam dacă nu cumva este iar cu altcineva, mă tortura singură. Am încheiat relația pentru că nu mi s-a părut corect și sănătos pentru nici unul dintre noi să trăim așa.

12. Există viață (buna) după infidelitate. Am fost înșelată de soț la un an de la nunta, după 5 ani de relație. Am aflat, întâmplător, în aceeași zi în care s-a petrecut evenimentul (singular). A durut extrem de tare, timp de 2-3 ore m-am gândit să plec și m-am răzgândit de 100 de ori. Până la urmă, inainte să ajungă el acasă, m-am hotărât să îl iert. A fost greu câteva luni când aveam relații sexuale, îmi tot veneau gânduri urate in minte, dar, cu timpul, au dispărut. Au trecut 7 ani de atunci, nu simt nevoia să îl verific, dar nici nu îmi dă motive sa o fac. Nu are parola la telefon, lucram împreună de acasă, când iese din casă își lasă facebook-ul/mailul deschise. Acum, când mă gândesc la ce s-a intâmplat, sunt foarte detașată, de parca nu as fi fost eu implicată.

13. Totul depinde de conjuctura si interese.
    Eu am aflat de aventurile sotului meu dupa 2 ani de casnicie, 8 de relatie si insarcinata in 4 luni. M am uitat in telefonul lui si am gasit la cautari ca a accesat siteuri cu servicii de escort (prostituate). Nu am considerat inselat in adevaratul sens al cuvantului, acela de relatie paralela, viata dubla etc dar tot tradare a fost. Am cautat sa aflu de ce (nu aveam restrictii la sex, din contra, si mereu a fost satisfacatoare viata sexuala) si tot ce am aflat a fost ca … diversitate, curiozitate, lipsa experientelor inainte de a fi cu mine … si evident siguranta ca nu o sa aflu.
    Am spus de interese si conjuncturi.
    Sigur, puteam sa il las atunci si sa nasc si sa cresc copilul singura dar nu puteam (ramasesem tot pe atunci fara job) si nu am vrut sa imi asum statutul de mama singura. Am vrut sa dau sansa vietii de familie le care mi o dorisem. Dupa aproape 3 ani pot spune ca, emotional si afectiv, nu a meritat, insa financiar, social, da.
    Am depasit episodul dar exista furia retractila mentionatavde autoare. A fost zdruncinat orgoliul, stima de sine… si au revenit partial…
    E delicat subiectul si o decizie infinit mai greu de luat, nu tine doar de ce simtim din pacate.

    • Spui că nu a meritat . După un an și trei luni devine am aflat mizeriile soției , acum îmi spun și eu că nu se merita ! De ce trebuie sa suport numai fundul că a ajuns atît de nesimțită încît să bage trei masculi diferiți in familia noastră și alți vreo trei pe care nu-i va recunoaște niciodată ! Căsnicia noastră dacă va mai tine va bascula de la înțelegerea care părea perfecta , la jigniri de tot felul pe care le merită ! In general vad aici un soi de reținere și compasiune față de cei care au înșelat și înțeleg că trebuiesc niste limite dar cei care au înșelat au calcat totul în picioare și au renunțat de buna voie la respectul pe care altfel îl meritau .
      A început să-mi fie indiferent . Ce daca ii spun sa plece , de ce nu as putea trăi singur și chiar sa ajung ultimul om . Mare scofala !

14. No bun la noi au trecut 5 ani. Și amanta soțului s-a sinucis. Și soțul a făcut depresie.Și eu am stat ca între timp am făcut un copil. Inițial am zis ca stau ca dacă plec e simplu apoi am început sa citesc Lazarev și sa iau vina exclusiv pe mine și am rămas însărcinată. Apoi am născut și părea basm totul.Și ea s-a sinucis.Promite ca nu mai aveau nimic atunci dar m-a marcat depresia lui.De la actul final au mai trecut 2 ani. Ma bazez pe faptul ca a încasat-o prea rău ca să mai repete și ca e ceva din ce eu poate trebuia sa învăț ceva.Eu pe panta asta am luat-o. Nu mai pomenim despre asta,dar eu nu reproșez verbal de felul meu, dar tot eu sunt cea sensibila și fără toleranta la discuții vizavi de acest aspect și câte implica alte persoane.

15. Au trecut 10 ani și nu mă mai gândesc (aproape) deloc la asta. Când am aflat a fost crunt, am suferit enorm, timp de 3 ani am incercat sa renunț la relație, am înșelat și eu, m-am mutat la 1000km,m-am întors înapoi, am verificat mailuri și telefoane..nu era o relație prea împlinită. Din fericire, ajunsesem într-un punct în care m-am hotărât că trebuie să aleg, ori plec de-a binelea, ori trăim normal că oamenii. Am acceptat că era și vina mea pe undeva.
    Acum pot sa spun cu mana pe inimă că sunt recunoscătoare pentru evenimentul respectiv. Când mă gândesc la asta, vad cum am crescut amândoi, cum am învățat să ne susținem și să întărim relația, cum după toate încercările noi am devenit mai apropiați. Relația noastră nu ar fi acum așa de bună dacă nu treceam prin dificultățile alea.

16. Multumim pentru ca ai scris acest articol. Nu am trecut prin asta si nu ma prefac ca inteleg prin ce trece un cuplu dupa o infidelitate, ca stiu cum se simte cel „inselat”. Insa m-am gandit de multe ori cat de statica si monotona este cateodata casnicia. Dupa ani si ani de securitate, stabilitate unii oameni isi doresc cateodata un altceva , un altcineva, fara sa isi iubeasca partenerul mai putin. Religia si societatea te fac sa te rusinezi pentru asemenea dorinte. Cunosc un cuplu care s-a simtit fff bine experimentand sexul cu o a treia parte, au trecut prin asta impreuna si i-a unit si mai tare. Partenerii scriu regulile casniciei si ei decid daca si in ce conditii si din ce motive este acceptabila o relatie fizica cu altcineva.

    • Ma indoiesc ca aceasta experienta i-a unit mai tare.
      Ce este cu adevarat in sufletul lor si intre ei, cat de multa incredere au unul in altul, cat se bazeaza unul pe altul, cata prietenie este inrte ei, cata dragoste adevarata … nu ai cum sa stii.
      Au deschis o cutie a Pandorei pe care nu stiu cum o vor inchide si care le anihileaza simturile.
      Probabil ca ea, femeia din cuplu, a declarat asta (ca sunt mai uniti acum), ca sa se asigure si mai mult pe ea insasi ca asa este. Barbatii nu prea fac astfel de declaratii.

    • Si ne mai miram de ce vi se nasc copii cu handicap sau boli de care nu aveti parte. Am un prieten pe Facebook, domnu Costel din Galati, a carui unica fiica s-a stins zilele astea. Cine stie pentru ce infidelitati/imoralitati a vreunuia din parintii ei.

17. La mine a trecut un an de când am aflat, am trecut printr-un an de groaza, schimbări de temperament la mine, despărțit de 2 ori din care odată plecat de acasă în chirie (el cel vinovat), sufletul meu e pe jumătate gol și acum uneori ma întreb de ce mai sunt aici, unele zile sunt ok de parca nu s-ar fi întâmplat nimic, alte zile sunt grele cu gânduri multe și nopți nedormite. La mine a fost greu cu acceptarea, eu am acceptat greu ca el putea sa facă asta… L-am iubit pana la cer și înapoi, acum probabil încă îl mai iubesc dar nu garantez nici asta, mie mi se întâmplă totul când eu eram insarcinata, apoi a continuat și după ce am născut, apoi m-a făcut sa ma îndoiesc de mine și de cine sun eu prin tot felul de comparații între mine și persoana cu cel mai popular nume feminin din România de îl aud oriunde ma duc și orice citesc, pana și pe sefa mea asa o chema la momentul ala, de parca nimic din lumea asta nu vroia ca eu sa uit ca ea este reala și ca ea a existat. Nu știu unde vom ajunge, încredere nu am, e clar, dar simt ca nici el nu face prea multe ca să îmi recâștige încrederea. În continuare sunt zile în care cred ca am greșit când l-am primit înapoi, dar probabil ca la noi e „încă proaspătă” întâmplarea. Eu am făcut terapie în toată perioada asta și m-a ajutat mult, și am înțeles ca tot ce facem în viata sunt alegerile noastre proprii. Acum eu aleg sa stau în relație, în aceasta căsătorie cu un copil de 3 ani și am înțeles ca atunci când nu mai vreau trebuie sa iau atitudine și sa ii pun capăt. Pe noi ne-a scuturat bine de tot acest adulter, a făcut sa crape o relație de 15 ani… Eu am ales sa vorbesc încet încet despre asta și sa nu ascund, evident nu am zis in gura larga la toata lumea, dar unde am simțit ca trebuie sa vorbesc pt ca nu mai pot și pt ca ma sufoc am făcut-o. Evident ma mustra conștiința, pt ca ce e între noi acolo trebuie sa rămână, dar în același timp îmi aduc aminte de umilință ca toți colegii lui de munca știau, au fost văzuți… Asa ca atunci aleg sa vb, nu cu toți și nu în gura mare dar vorbesc. Face bine.
    Pe scurt, cum scria cineva mai sus „Take one day at a time” este singurul sfat care funcționează.

18. Eu va scriu din cealalata baricada. Am inselat, el nu a aflat. Nu a fost flirt, ci o viata paralele, timp de 3 ani. Urma sa ma casatoresc, si, m- am indragostit. De o alta himera. Insa nu am renuntat la casatorie. Azi, dupa alti 5 ani, imi pare rau. Rau pt sotul inselat. Nu merita. Multumesc soartei ca nu a aflat. Dar ma simt vinovata…in fiecare zi.. si au trecut deja multi ani.

    • Iti scriu din pozitia celui inselat (am povestit undeva pe la urma).
      Daca nu stie, nu-i spune. Nu-l face sa treaca prin asa ceva. Nu te mai ajuta nici pe tine, nici pe el.
      Eu am stiut de fiecare data (nu a fost infidelitate unica, sa-i zicem) si de fiecare data, cand mi se „spovedea” simteam ca mor. La propriu. Stiind deja.
      Ce poti obtine? Iertarea? Totala, nu o vei avea niciodata. In functie de ce simte pentru tine, cat ati stat impreuna, etc., vei obtine o toleranta sa-i zicem, dar in subconstientul lui se va uita vesnic peste umar, si asta, pentru un barbat este mai rau decat orice rau.
      Orice ar crede femeile, barbatii, oricat de „porci este ei”, de lipsiti de sentiment si orice va mai trece prin cap, cand vine vorba de „femeia lui” e cea mai plapanda creatura. Nu-l destabiliza.
      Da, poate a facut, face sau va face la fel. Nu e acelasi lucru (si nu spun din cauza ca sunt barbat).
      Da, am f… toata planeta (noroc de Musk, ca ne-a extins optiunile la tot sistemul solar), dar asa suntem facuti. Si daca e, e fara sentiment.
      La o femeie, e altceva. Daca e constienta (nu stiu, nu e beata, drogata sau orice altceva de acest gen), pune si sentiment. Iar daca e de durata (nu e teambuilding, delegatie sau orice similar) atunci pune tot.
      Pare ca nu are legatura cu tine, dar are.
      Conteaza pentru el motivul (fata de el) si sentimentele tale fata de celalalt.
      Orice i-ai spune, nu va crede cu toata fiinta lui.
      Se va simti tot timpul amenintat.
      Un barbat are nevoie de un loc unde sa nu trebuiasca sa lupte. El lupta si cand n-are cu cine si cand nu este cazul. Prost, dar asta e barbatul.
      Nu-i lua locul de liniste. Ala esti tu.
      Din pacate, daca-l iubesti, trebuie sa cari asta cu tine toata viata.
      Bafta.

19. Il stiti pe părintele Vasile Ioana? Cel care mai vine la emisiunea „Vorbește Lumea”. Are o cuvântare foarte frumoasă, un filmuleț pe care cred ca il găsiți pe youtube, daca nu pe pagina sa de facebook cu siguranță, fix pe acest subiect. Va îndemn cu tot dragul sa il ascultați!

20. Personal, n-as putea sa iert si nici sa insel.
    N-as putea sa iert, din simplul motiv ca imi fac mie rau. Sa dorm in acelasi pat cu el, sa ma mai culc cu el, stiind ca s-a culcat si s-a sarutat cu alta femeie, fiind cu mine, mintindu-ma? Nu suport minciuna si lipsa de respect si mai ales cand iti iei partenerul de prost. Ce-i aia, sa o bagi pe dansa in alta si sa vii la mine sa zici ca iti pare rau? Am ciunga in par? Cand dai mesaje cu ea si te vezi cu ea, nu iti mai pare rau?
    Eu ii acord toata increderea din lume, nu as putea sa imi consum viata verificand telefoane si email-uri. Mi-as bate joc de mine. Mi se pare umilitor, sa ajung sa stau, cum s-ar spune „cu coada de matura in mana”.
    Daca ajunge sa imi faca asa ceva, clar nu ma merita el pe mine, as iesi pe usa instant, fara nicio discutie. Nici nu m-ar interesa de ce a facut-o, ar avea toata libertatea sa faca ce vrea.

    Iar eu nu pot sa insel, din simplul motiv ca… nu pot. Nu pot sa mint, daca ar fi sa ma indragostesc de altcineva sau nu l-as mai iubi, pur si simplu prefer sa il ranesc spunandu-i „la revedere”, decat sa ma duc si sa ma intalnesc cu altul pe ascuns, sa fac planuri sa nu se prinda el. Mi se pare de toata jena, fata de mine. Cand iubesti pe cineva, pai il iubesti, nene, asta inseamna ca faci tot posibilul sa nu il ranesti pe omul ala, sa nu il dezamagesti, nu? Altfel doar te minti pe tine.

    Cine poate trece peste, felicitari, dar citind comentarii, majoritatea au ramas cu indoieli, suspiciuni, verificat telefonul. Eu m-as simti mizerabil sa fac asta. Niciun penis de pe lume nu merita sa ma faca sa ma umilesc asa, sau sa il mai accept in viata mea. Eu iti pun totul pe tava si tu ma iei de proasta? Fix asta faci cand te mozolesti cu alta, stii ca eu sunt acasa, stii ca eu am impresia ca esti la munca si ai increderea mea. Pfff.
    Ca o relatie nu e numai despre sex. E despre sentimente, ideea de „acasa”, confortul ala psihic ca omul ala e stalpul tau in viata. Pai daca stalpul sprijina si pe altele, cam ce relatie mai e aia? De ce sa mai fiu intima, incepand de la finante, pana la viata persoanala cu cineva? De ce as merita sa imi fac asta mie? Frica de singuratate nu imi e, prefer sa fiu singura decat sa ma umilesc, de dragul unei familii, care oricum nu e.

    Si inca ceva: citeam mai sus ceva de nevoile barbatilor. Vesnica scuza, ca le place sa isi indese penisul pe oriunde, de nevoie. Daca ai astfel de nevoi speciale, de ce te casatoresti? Sai mai ales la biserica, ca romanilor le place sa pupe mana la popa si sa zica „Da pana la moarte”. De ce sa ranesti un om? De ce merita omul ala sa scuipi pe relatia voastra, pentru nevoile tale? Nu mai bine singur si iti satisfaci nevoile cu cine vrei, fara sa distrugi un om?
    Zic si eu…
    Daca esti poligam, nu intri intr-o relatie cu un monogam. Fii smecher pana la capat si incurca-te cu un partener la fel de poligam. Si asa traiti fericiti, nimeni nu mai e ranit, nimeni nu se mai ascunde de nimeni.
    Chiar as vrea o discutie pe tema asta, mai ales ca am vazut ca trendul este sa acceptam inselatul, decat relatiile poligame sau casatoriile multiple. E mai frumos cand ranesti o persoana, decat cand traiti toti fericiti la un loc? E mai moral? Nu stiu. Cert este ca lumea ar fi un loc mai frumos daca poligamii nu s-ar mai incurca cu monogamii.

    • Offff,citesc și iar citesc…dar nu găsesc o cale,un sfat…pana la urma nici nu știu ce caut..Sunt un bărbat de 48 ani,rămas văduv la vârsta de 28 ani…durere mare,chin de nu pot explica,soția mea de 25 a chemat-o Dumnezeu la el mult prea devreme,lăsându-mă terminat,fără nici un țel in viata,cu un băiețel de 3 anișori care ma întreba,unde este mămica lui…Am cunoscut o fata la ceva timp după aceea,ca și prietena,confidenta sa-i spunem..eu nu mai puteam și repetam zilnic,mâine la serviciu îmi bag pistolul in gura și scap…nu mai pot…dar încet,încet ea ma făcut sa trec peste și între noi sa înfiripat ceva…ulterior am aflat ca viata ei a fost destul de zbuciumata, având foarte mulți bărbați de toate categoriile prin patul ei…am zis asta e,ce a fost a fost,a fost o adolescenta mai nebuna…ștergem tot…
      Diferența dintre noi era de 9 ani..
      Ne-am căsătorit,după 3 ani a venit pe lume o fetiță, dorita din toată inima..Toate bune și frumoase,am lăsat sistemul în care lucram și am plecat în străinătate cu toții.. noi doi și copii…avem aproape 19 ani împreună ….unde vreau sa ajung:de vreun an am început sa simt ceva ciudat în legătură cu ea…schimbate de luc,acid în buze,epilari cu laser…cumpărături extra vis-a-vis de haine…postări pt mine ciudate pe rețelele de socializare etc…am întrebat-o dacă totul e în ordine și ca mie îmi este frica de ceva ce se întâmplă…și nu din partea mea…
      Ea 39 ani…băiatul nostru 22 și fixa 15…și a început sa urle ca sunt paranoia,comunist …de ce ma jignești, spune ea…
      Eu nu beau alcool, nu ies cu prietenii sa pierd timp nu știu pe unde…muncesc sa aduc bunăstare familiei mele,mi-am îndeplinit sarcinile de soț vis-a-vis de patul conjugal chiar peste limitele normale…ce ma gandeam:e tânără, tara străină, zic doamne fereste…
      Toată viata mea am fost o persoana stabila,din toate punctele de vedere…cu prima soție am avut 6 ani de căsătorie cu a doua aproape 19…eu nu am greșit niciodată…nu am atins o alta femeie în afara soției mele…pt mine familia era sau a fost totul…acum 1 luna și câteva zile ,sentimentele mele de neliniște sau accentuat și am decis sa deschid ochii mai mult…exact cum am simțit,soția mea era intr-o relație extraconjugala de peste 3 luni…i-am prins ,la un grătar în vizita la niște prieteni de familie….am înregistrat o convorbire care spuneau ca nu știu xat mai poate dura și ca e o situație destul de nasoala…am luat foc,am facut-o cum mi-a venit la gura…i-am rupt dinții celuilalt…binenteles toate astea nu imediat…il luam cu masina împreună cu ea,ii duceam la munca…etc…erau colegi…ea tot ca nu sa întâmplat nimic…ca nici nu s,au atins..ca nu a creat ocazii…pana când cu un pic de psihologie am reușit sa o fac sa recunoască tot…asta deja era a doua relație…a mai fost cu cineva mai tânăr ca ea cu 9 ani…al doilea era mai mic cu 5 ani…iar ca cu primul a fost doar sex…la al doilea sa început cu sentimente…cu videouri trimise de ea cum se masturba…au făcut sex de nu știu câte ori…inclusiv oral etc…fără ca el sa-i ceară asa ceva…in fine…nu ma mai recunosc…e tot cu mine în casă…ca sa o iert ca nu va mai face ,ca viata ei fără mine nu poate exista…bla bla …doamnelor,domnilor îmi e rușine…încă o iubesc…ma chinui sa pot trece peste…de dragul familiei…copiilor ,cunoștințelor…nu mai dorm ,nu mai mănânc,fumez și 3 pachete pe zi…ii verific tlf și tot ce înseamnă…aaaaa,am omis ceva…după toată tărășenia asta,eu am prins-o pe 29.08.21…pe 23.09…am găsit mesaje sterse dar uitate în coșul de gunoi….scriindu-i dacă se mai gândește la ea…ca vrea măcar sa-l vadă …sa-i spună ceva..au vb vreo ora…atunci l-am bătut…incerc sa trec peste …am fost la biserica împreună…suntem la medici ca mai nou are o groaza de probleme genitale…nu știu ce și cum sa fac…simt ca ma învârt în cerc…cum sa fac…ce sa fac…ce a-ti face in locul meu…va rog
      ..un sfat…ceva…va mulțumesc anticipat

    • Doamne, cât de sincer comentariul tău. Singurul care rezonează cu ce gândesc și eu. Câtă dreptate ai. Mai bine nu se putea spune.

21. Și noi am trecut prin asta, acum opt ani. Eram căsătoriți de trei ani, aveam șapte ani de relație (ne am cunoscut la 17ani deci eram tineri).
    Eu am fost cea care a cautat altceva, fiind primul bărbat din viata mea am vrut sa vad dacă se poate mai bine. Am vrut sa îmi trăiesc viata fără regrete. Asa ca m am îndrăgostit de altcineva.
    Ne am despărțit pt ca nu am vrut sa fac ceva, în paralel. Mi am încercat șansă ca să zic asa cu cel de care ma îndrăgostisem. Nu a fost o relație de durata pt ca nu avea o fundație sănătoasă.
    Deși era supărat și furios, soțul meu ma voia înapoi. Asa ca m a curtat, ca n primele luni, m a făcut sa l redescopăr, ca prieten, ca iubit. Nu m a grăbit. Deși eram căsătoriți, stăteam separat și ne întâlneam. Mi a adus aminte de ce l am ales pe el încă de tânără. M a făcut sa vad ca el e cea mai buna alegere.
    Și deși eu l am înșelat, omul asta nu mi a dat drumul niciodată, nu m a făcut sa ma simt mai puțin om pt ca am ales altceva, din prostie, din curiozitate.
    Ne am împăcat oficial după cinci luni și de atunci simt ca suntem alții. Mai comunicativi, mai atenți unul cu celalalt, simțim ca ne am maturizat și ne am ales unul pe celalalt, pt totdeauna, de data asta.
    Faptul ca l am înșelat m a făcut pe mine doar sa ma simt de rahat, mi a fost rușine cu mine, cu greu m am iertat eu pe mine. El m a iertat de mult.

    • buna,,,el tea iertat dar nu va uita niciodata ceea ce ai facut spun asta deoarece si eu trec prin aceasi situatie am iertato dar nu pot sa uit ,,cu cate ca suntem bine ,pe ascuns ai mai verific telefonul poate ca avem si doi copii impreuna ,sau poate faptul ca am iubito si o iubesc ,,nu stiu sati dau un raspuns sigur ceea ce vreau sati spun este ca nu tea uitat.

22. Incerc si eu sa aflu daca se poate trai in aceeasi relatie pana la adanci batraneti dupa ce a intervenit si inselatul… Au trecut doar 2 ani de cand am aflat ca viata mea era doar o minciuna, ca acea poza perfecta care apare pe facebook si care de fapt este mult prelucrata.. Nici eu nu stiu de ce nu plec… Poate pentru ca il iubesc prea mult, poate pentru cele 2 fetite si viitorul lor, poate pentru ca pana a afla despre inselat nu am trait un calvar, poate pentru ca totul la el a fost mecanic – zice mereu ca poate sa le calce trenul ca lui nu i pasa de ele, poate pentru ca el se comporta si acum frumos cu mine, poate pentru ca i a fost rusine/frica de reactia mea si sa mi spuna mie cum i ar placea s fie o partida de sex…oricum acum sunt convinsa ca sunt putini care nu inseala si da, inseala cu femei, deci sunt multe si ele ce fac rau..si decat alt barbat care sa ma insele mai bine stau cu cel care este tata pentru fetele mele, care stie sa se joace, care ma ajuta in casa, care spune ca vrea cu noi si ca el nu va mai gresi..?

23. Daca v ati face cont de tinder, v ati gasi sotii si iubitii pe acolo! Multa bafta!

    • poate. homo sapiens nu e monogam. nu am fost niciodata monogami, doar societatea si interesele economice din spatele casatoriile de pe vremuri ne-au setat sa credem ca putem fi monogami. e doar o cutuma sociala. niste hartii care, iata, ce mult inseamna….nimic, in „n” cazuri.

    • Oana, daca nu crezi in monogamie si nu te crezi capabil de asa ceva, atunci alature grupului de poliamorosi. Fi sincera de la inceput si spune ca nu crezi in monogamie si asa mergi la a doua intalnire doar cu cei care iti impartasesc parerile. Nu trebuie sa te casatoresti daca nu crezi in institutia casatoriei, nu trebuie sa ai venitul la comun cu partenerul. Nu hartia va face un cuplu ci conexiunea dintre voi. Infidelitatea apare cand cei 2 si-au promis loialitate si exclusivitate si unul nu mai respecta promisiunea. Daca v-ati inteles de la inceput ca o sa aveti ai alte relatii cat timp sunteti impreuna, atunci nu e infidelitate. Ai promis monogamie si te-ai razgandit pe parcurs, spune-i si partenerului si vedeti daca mergeti inainte sau va despartiti. Nu iti place partenerul, desparte-te si dupa cauta pe cine vrei, dar nu il insela si rani doar sa iti mangai orgoliul de cuceritor. Daca partenerul nu iti acorda suficienta atentie, discuta , rezolva sau desparte-te si cauta atentia in alta parte, dar in ordinea asta. Ca daca dupa 10 ani si 3 copii, iti aduci aminte ca nu crezi in monogamie cand esti prins cu mata in sac desi ai facut promisiuni si ai cerut ca partenerul sa le respecte….esti un homo sapiens infidel si ipocrit.

24. Sa fie mai bine decat a fost?! Doar daca le place infidelitatea.

25. Cu toți trecem prin asta. Eu nu cred că există căsnicie perfecta , fără certuri , fără tantrumuri, fără înșelat. Și bunicii , și părinții noștri au trecut prin asta, dar au mers mai departe prin iertare , prin acceptare , prin uitare …
    Divorțul nu mi se pare o decizie bună, mai ales când este clădit o familie, exista casa in care au trudit , unde au rămas amintiri pentru a fi povestite urmașilor…

    • Exista discutii, tensiuni, certuri, dar exista si limite dupa care o relatie nu mai e sanatoasa: infidelitate, violenta, abuz, manipulare. Multi dintre bunicii si parintii nostri nu recomanda o astfel de relatie. E ingrozitor sa tolerezi infidelitate si sa ai o viata de cosmar cu gandul ca peste 20-30 ani o sa stati fericiti sa le povestiti nepotilor putinele amintiri neumbrite de suferinta. Acum 200 ani casatoriile erau aranjate, nu exista divortul, femeile erau proprietate nu oameni….ce spui tu e foarte trist, sa ramai cu cineva pentru o casa si cateva amintiri( presupunand ca nu te lasa pentru altcineva pana atunci) in loc de o viata implinita ,uneori pe propriile picioare.Multi stiu ca partenerul nu ii va parasi chiar daca sunt infideli pentru ca au o casa sau ratele la una, au o istorie si amintiri

    • Bine spus ! Au rămas amintiri !
      Demult mi-am pus in gînd să intru în pozele noastre sa le selectez pe cele unde pare că există fericire , sa fac la fel cu cele de pe la tara , sa le sigilez sau sa le dau foc , sa uit de ele !

26. Nu stii cum e in general dar eu il iubesc cred ca mai mult acum decat înainte. Acum lupt pentru dragostea mea si tin si cu dinții de relatia noastra actuala, o relatie de zi cu zi dupa vreo 7 ani de casnicie veniti dupa 3 ani de relatie impreuna. Am fost prieteni/iubiti apoi casatoriti apoi parinti si dupa 7 ani divorțați dar pentru mine a ramas sotul meu si tatăl copilului meu care are acum 9 ani. Am divortat cand copilul avea 4 ani. Am crezut ca s-a sfarsit lumea, ca nu vreau sa-l mai vad ca pe ea am sa o urasc o viata intreaga ca din amica/cunostinta a devenit cauza divortului nostru. Dupa ce a trecut flama cam 6 luni si a inceput sa ii treaca si lui noii flutri din stomac am inceput sa ne vedem cu alti ochi. Cu timpul relatia lor se deteriora iar a noastra de parinti isi revenea. Au trecut vreo 3 ani de la divort si am inceput sa comunicam aproape ca inainte. Apoi ei doi s-au certat si eu chiar am avut un sentiment de mila fata de ea si zic eu ca am iertat-o. Apoi noi ne-am apropiat pana cand am inceput sa-l doresc fizic incat a inceput sa doara desi pana atunci era exclusa orice relatie din mintea mea. Si asa dintr-o gluma in alta am ajuns sa traim clipa doar. Nu ne-am mutat impreuna de frica sa nu ne separam iar. Acum din cauza ca eu nu sunt lângă el in public decat foarte rar s-a gandit ca ar relua relatia cu ea pentru ca ii ofera mai multa atentie in public si nu pare a fi singur. Ei atunci m-am trezit si mi-am dat seama cat il iubesc de mult si ca as face orice pentru el si ca vreau sa lupt sa imbatranim impreuna. Vom vedea ce ne rezerva viitorul.

    • WTF I just read? nu s-au mutat impreuna ca sa nu se desparta, sotia este ba sotie, ba amanta (amanta la fel); barbatul ala traieste intr-o lume fabuloasa: el are control, 2 femeu (va amintiti de Gyuri Pascu?) umbla dupa el, se LUPTA pt el, inca…Luati-o mai usor cu pianul pe scari pentru ca e abia inceput de 2021, anul e lung!

    • As vrea sa știu continuarea, te rog! M a părăsit si pe mine soțul pentru amanta după 11 ani si 2 fetițe! A fost relația perfecta zic eu pana sa apăra ea… eu încă îl vreau el nici nu mai vb cu mine! As vrea sa știu continuarea ta!

27. o sa zic ceva ce unii cred ca te face o femeie fraiera dar ptr mine inselatul e ceva peste care se poate trece categoric..ma refer la inselatul ala de o seara sau o luna din plictiseala sau atractie fizica..eu as ierta dar ceea ce nu as ierta e sa iubeasca alta persoana sa fie pe termen lung. in rest toti gresim dar daca exista iubire se trece peste ptr ca e pacat ca o greseala sa te faca sa pierzi oportunitatea de a fi cu cel iubit

28. Am trecut si noi prin asta, in urma cu 8 ani. El a comis-o, dupa 6 ani de casatorie si 13 de relatie. A durut al naibii de rau, dar am tinut cu dintii la relatia noastra. A avut un rol important copilul, dar nu pot sa zic ca l-am iertat doar pentru copil ci si pentru toti anii, amintirile si planurile facute impreuna. Pot spune ca relatia noastra este mai deschisa dupa, vorbim mai mult si culmea, parca nu mai sunt asa geloasa ca inainte. In urma cu 3 ani a venit pe lume si al doilea copil, care ne-a legat si mai mult. Ne-am apropiat mai mult si de Dumnezeu si il simt si pe sot sufleteste alaturi de mine.
    L-am iertat, dar as fi ipocrita sa spun ca am si uitat…

    • Buna ! Suntem căsătoriți de 7 ani și împreună de 11 ani ,avem și doi copii.Am înșelat ,nu știu dacă se numește” înșelat, „daca tii legătura cu cineva pe WhatsApp vorbeam o zi da și una nu aproape 6 luni am ținut legătura cu aceea persoana .poze ne trimiteam unul altuia dar nu poze porno.Vorbeam sa ne găsim sa ne-o tragem , dar niciodată nu ne-am întâlnit.Sotul meu spune că se numește înșelat ?.Credeți că va putea uita sau trece cu vederea ceea ce i. am făcut?Credeți că unui bărbat ii trece așa ușor cand afla că a fost înșelat?

29. Cum a cazut articolul asta pentru mine, nu aveti idee. Sunt fix în a treia noapte (albă rău) de când am aflat de povestea soțului. După 15 ani de relație și la al doilea copil (sarcina azi în ultimele luni), am aflat despre povestea cu o tipă “ frumoasă”. Când ne era lumea mai dragă, când abia aflasem că puiul din burtică, mult dorit de soț, este sănătos si este băiețel, când efectiv simțeam că mă iubește mai mult…. a uitat să șteargă niste mesaje, precise în conținut, și am aflat ce fel de “ședință” avusese când timp de 5 ore nu a răspuns la telefon, am aflat de restul poveștii…
    Ce simt? A picat cerul pe mine, simt că mă sufoc de durere, simt furie multă și ură și neputință….aș fugi în lume, să conduc ore, să ascult muzică, să beau alcool mult și să fumez, să stau singură, să mă rog, să gust multe vinuri bune dar singură de data asta (după mulți ani de momente minunate în doi cu vin bun, mese bune și multă dragoste De care am crezut ca numai cu el pot să fac și el numai cu mine)….. as fugi să îmi plâng durerea singură, să plâng mult și să înec imaginile astea groaznice cu iubitul meu minunat care face dragoste cu o alta, care desface, în primele zile ale anului, o sticlă de vin bun (nu bea altfel) cu o alta, o alta pe care o numește “ frumoasă- mi-a atras atenția pt că e frumoasă” (cuvintele lui) dar, din toate, nu pot decât să ascult muzică în casa noastră….am un bebe în burtică și un altul minunat care doarme în camera de alături și un el care doarme in camera de oaspeți plin de regrete….. nu că m-ar interesa de el…… de aici și neputința.
    Mă simt urâtă și regret toate momentele în care am fost neîngrijită (pt. că copilul, lipsă bonă, alăptat noaptea, alergătură birou- gradință-pediatri, oboseală, bla bla bla motive), mă simt lipsită de sex appeal, nesemnificativă, bună de casă si copii doar, simt că nu contez ca femeie, că sunt urâta îmbracată în haine largi și rufoase prin casă care se stresează că nu are cu cine să lase copilul zilele următoare….. fuck m-am săturat și de gradinițele ăstea închise….
    În fuga pe care o visez din suflet mi-ar mai plăcea să citesc mult și neîntrerupt, aș lua 3 cărți bune și aș citi fără să mișc cu orele, fară să mă ridic de n-șpe ori că “ mami fac și caca nu doar pișu și trebuie să mă ștergi tu.. mami imi e foame…( ce trecătoare și minunate sunt si astea si ce puțini nervi am pentru ele) ….

    • Parca tu esti eu de acum 2 ani.. Exact aceeasi situatie..doare si acum, rau de tare… Nu am divortat inca, nu stiu daca am sa fac asta deocamdata, insa tot ce am hotarat este sa i las timp lui ca sa vad ce isi doreste, ce apreciaza, cum se comporta cu mine si copiii lui, fara sa l controlez, fara sa mi fie teama ca pleaca din nou la altele… Iar eu acum fac multe pentru mine, ma aranjez – am invatat sa mi cumpar cosmetice – nu stiam ce s alea, sa mi cumpar haine, parfumuri de firma – le stiam doar pe alea de la avon, sa ies la cafea in oras, sa mi fac mofturile si sa ma relaxez si s ma apreciez, sa ma simt frumoasa, atragatoare, sexi.. Toate astea pentru a i dovedi ca pe langa o mama si sotie credincioasa, pot fi si o femeie dorita care oricand o poate pierde daca el nu stie sa ma tina acasa… Multa putere, te imbratisez!

    • Offf, imi pare asa de rau ca treci prin asta. Te-as imbratisa tare daca as putea. Te rog nu te invinovati pe tine pentru greseala altcuiva. Nu e din cauza ca nu te-a aranjat si nu te-ai parfumat destul. Cum zicea cineva mai sus, o gramada de femei superbe au fost inselate de soti, actrite, supermodele. E culmea sa mai duci si povara asta, pe deasupra, ca ar fi vina ta ca te-ar fi inselat. Imi imaginez cat de dureros e totul acum, dar, daca te simti in stare, ar fi excelent sa faci terapie cu cineva bun. Si tu singura, si voi impreuna.

      Ce mi s-a parut socant, citind comentariile, e cat de multe femei au fost inselate cand erau gravide. Chiar m-am infuriat de-a dreptul, ce mama naibii e in neregula cu barbatii? Chiar asa? Iti inseli nevasta in cel mai sensibil, vulnerabil moment din viata ei?

    • „Iti inseli nevasta in cel mai sensibil, vulnerabil moment din viata ei?”
      Mie mi se pare.. nu socant, dar uluitor, totusi, sa aud pe cineva spunand ca o sarcina este cel mai sensibil si vulnerabil moment din viata EI.
      si ma gandesc ca poate samanta inselatului sau a nefericirii in cuplu este chiar acolo… O sarcina este un moment de vulnerabilitate maxima si pentru el, nu doar pentru ea. Mai ales cand e vorba de primul copil. Si toata aceasta atentie centrata exclusiv pe femeie poate sa ii genereze barbatului niste stari de abandon, de lipsa de intelegere, etc. Mai mult, o femeie care poarta o sarcina are un control pe care un barbat care va deveni tata nu il are. El are doar griji, nu si control.
      Nu zic ca trebuie sa insele, dar atitudinea asta.. sarcina e un moment vulnerabil pentru mine si te rog sa ai grija cum ma tratezi nu mi se pare sanatoasa.

      Ma refer la raspunsul Deei si nu la primul raspuns, in care e expusa o situatie foarte trista si parca simt eu neajutorarea Anonimei..

    • @Morera: Prin urmare, femeia gravida nu ar trebui sa se astepte la un pic de ajutor si atentie in perioada sarcinii. Dimpotriva, ea ar trebui sa fie atenta ca nu cumva sotul dansei sa se simta neinteles si abandonat. Interesanta perspectiva, ce sa mai si zic… Si dupa ce se naste copilul? Ale cui nevoi primeaza?

    • nu, normal ca nu asa, ar insemna sa se treaca in extrema cealalta. nevoile amandurora conteaza si amandoi trebuie sa primeasca ajutor si atentie in perioada sarcinii, nu doar ale unuia/ nu doar unul. Fireste ca o femeie insarcinata are nevoi speciale si trebuie avute in vedere, dar pana la a zice ca sarcina e perioada in care doar femeia e vulnerabila si sensibila este, cred eu, mult

    • @Morera – eu nu am zis nicaieri ca „doar” femeia e vulnerabila in sarcina, cred ca aia ai proiectat tu. Am spus pur si simplu ca sarcina e cea mai vulnerabila perioada din viata unei femei. Si, desi inselatul e nasol oricand, faptul ca un barbat alege sa-si insele partenera taman intr-un asemenea moment e cumva dublu josnic. Daca sotul se simte ingrijorat, vulnerabil, stresat, etc., poate sa ceara ajutor de la sotie sau chiar ajutor de specialitate, de la psiholog. Nu sa alerge dupa alte fuste.

    • Mă regăsesc…
      Îmi pare rău că trece prin așa ceva oricine. As vrea să pot ajuta cu ceva, o vorbă, o îmbrățișare.
      Fii tare (da, știu că acum nu poți), pune in balanță bune cu rele, prin care ați trecut împreună, ești singura în măsură să iei o decizie potrivită pentru tine și copii. Acum el poate oferi și luna de pe cer dar cu ce folos când a spulberat vise, speranțe și mai ales o familie…pentru o clipă de plăcere oferită alteia și primită de la alta.
      Nu te descuraja, nu te simți vinovată și să nu cumva să îți asumi greșeala lui, este valabil pentru fiecare femeie înșelată!
      La mine, o relație de 20 de ani, la aniversarea a 12 ani de căsnicie, august, am aflat. Nu amantă dar apelarea unor servicii de „escortă” ( mai nou așa se zice). M-a doborât, îi oferisem tot și m-am simțit călcată în picioare. Primul și singurul bărbat în viața sexuală, deschisă la noutăți și oferind fără o limită… am rămas marcată. Tată devotat, copii care îl adoră, primul meu gând „of, ce fac cu doi copii și cum să le explic”, fiind mamă full-time și cu job. Bineînțeles, am avut parte de multe certuri, jigniri, reproșuri, însă nici o clipă nu am gândit că aș avea vreo vină, deși primisem și o asemenea replică. Decizia a aparținut in totalitate bărbatului in care avusesem încredere. Nu se așteptase să aflu, nu a recunoscut decât după multe discuții, însă tot din cauza sau datorită telefonului am aflat. Suntem în a cincea lună de suferință și chin, el încearcă, eu refuz categoric să iert, să trec peste un șoc puternic. Am realizat însă că pot să continui viața fără el, greu este cu copiii și relația cu el, pentru că nu îmi doresc o răcire între ei. El încă nu acceptă decizia mea, crede că e un moft de-al meu divorțul și că timpul le-ar rezolva pe toate.
      E groaznic de greu, am zile in care îmi doresc să îmi pierd memoria, momente in care îmi doresc să îl strâng în brațe (scurte, puține dar sunt), zile in care îmi doresc să îl strâng de gât (DA, există) … dar așa cum citisem mai sus, depinde de voința și dorința fiecăruia, eu, deocamdată nu vreau.
      Am ajuns la concluzia că vreau momentan doar liniște, să hibernez in suferința mea. Plâng, uit să mănânc (unele ar spune că este un lucru bun mai scap de kg, la mine insa nu e nevoie, 52kg), citesc, chiar mai mult decât ar trebui, uneori mă prinde ora 4-5 și îmi impun să dorm macar 3-4 ore, să pot fi și mamă cu normă întreagă pentru copii. Oarecum noroc cu virusul, muncă o fac de acasă.
      Într-un cuvânt mă regăsesc eu pe mine.
      Nu știu ce urmează si nu sunt convinsă cu toate deciziile mele, însă important este ceea ce cred acum: nu aș fi crezut vreodată, nu meritam, însă sunt puternică, pot să trec peste asta fără el. Poate cu timpul o să iert dar nu cred că pot uita. Fiecare dintre noi știe că, fiind implicați copiii … povestea/coșmarul continuă ?

    • Morera, poate sarcina a fost cel mai sensibil moment pentru femeia in cauza, poate a fost cu probleme sau foarte solicitanta ….ce legatura are cu infidelitatea sotului? In momentul ala sotul a ales sa caute amanta in loc sa fie langa sotia care avea nevoie de el. Mama nu a ramas gravida singura. De ce a mai facut sotul un copil daca era cu gandul la fuste? Daca era ingrijorat de sarcina a ales o amanta care sa il tina departe de casa si de nevasta in loc de o carte , un curs, un drum de informare la medic etc. ?Si foarte repede i-ai gasit scuza , ca saracul e neglizat ca sotia primeaste atentie. Mai degraba a premeditat totul ai a profitat de atentia indreptata spre sotie sa faca ce vrea el fara sa bata la ochii. Putea sa stea mai mult cu celalalt copil daca era asa dedicat si ingrijorat… sotul nu are scuze … si sa arunci vina pe sotie ca l-a neglijat e odios( trebuia sa ii dea de mancare cu lingurita, sa il incalte, ca apropiere era ca un bebe nu vine cu barza).

    • Anonim, Irina, poate va ajuta cu ceva.
      In facultate am avut un prieten bun, foarte bun, dar am decis sa nu ne casatorim pentru ca aveam cateva principii de viata diferite si am fost suficient de maturi sa stim ca ar afecta o casnicie. La sfarsitul facultatii ne-am despartit cu un la revedere. El bucurescan eu nu, ne mai intalneam extrem de rar, prieteneste, povestindu-ne ce s-a mai intamplat in viata fiecaruia, deschisi si totdeauna sinceri. Intre timp amandoi ne-am casatorit. Intr-o dimineata foarte devreme, cu o treaba prin Bucuresti, eu din masina il vad mergand pe trotuar. Desigur opresc, il strig, bucuroasa sa-l vad. Il invit in masina sa-l duc acolo unde avea treaba, si spre surprinderea mea, imi cere sa ne oprim undeva sa stam de vorba. Avea nevoie sa se destainuie! Era trist, derutat, suparat. Venea de la iubita lui. Isi insela nevasta care era mereu „neglijenta”- asta este singurul calificativ negativ ce mi-l amintesc ca l-a spus atunci. Ii vizitasem odata sa le cunosc fetita, m-am dus cu alta colega de facultate nu singura, recunosc ca si eu am fost neplacut surprinsa de sotia obosita, nepieptanata, in pijama si inconjurata de scutece mototolite la orele dupa amiezii; dar cel mai neplacut a fost intrarea in camera a mamei soacre, o femeie care l-a chemat pe el la masa in timp ce noi eram acolo, nu a avut macar bunul simt sa ne astepte sa plecam – spusesem ca suntem intr-o foarte scurta vizita, doar sa vedem fetita de care era tare mandru.
      Stia cat de mult ma va dezamagi vorbindu-mi de aventura lui, a recunoscut ca nu era vorba de iubire ci sa evadeze din mediul acela care-l sufoca, ii era dor de o dragoste facuta cu o femeie parfumata, la lumina lumanarii( nu mi-a spus detalii dar le-am inteles), etc. Normal ca mi-am facut datoria de prietena, vorbind de importanta sotiei, oboseala cu copilul mic(biiiine, si sfatul sa se mute de la socrii chiar daca era justificat ca-i ajutau cu copilul), cum ar fi fost amanta daca era in locul sotiei, etc. Asta nu este important, important este sa dam „filmul” inainte inca vreo 6 ani in care nu ne-am mai intalnit si nu am mai vorbit.
      Eram la mare, mergeam la plaja cu cei 3 copii ai mei, trecem pe langa o familie singuratica si-i recunosc pe ei. Ne-am salutat bucurosi, iar copiii au vrut instantaneu sa stea impreuna. Asa ca am petrecut o zi la plaja cu povesti si amintiri. M-am bucurat sa-i vad cat de bine erau impreuna. Se mutasera de la parintii ei. Mai aveau un baietel. Erau atat de potriviti unul cu celalalt! De atunci ne-am mai vazut cand si cand. I-am vizitat cand am mai mers prin Bucuresti, ba chiar am iesit doar cu el la cate o cafea. O singura data a spus, scurt, amintind de ceea ce se intamplase niste ani in urma ca ar fi exclus sa se mai intample asa ceva. Cu sau fara sotia lui de fata, vorbeste de ea numai la superlativ, cu dragoste dar cel mai mult, respect. Nu stiu cum si-au rezolvat tristetea de atunci, dar stiu ca acum le este bine. Poate daca nu exista experienta respectiva, el nu ajungea sa ii vada toate calitatile, s-ar fi impiedicat doar de cele cateva defecte(care banuiesc ca erau ocazionale, ea fiind o cerebrala care probabil a facut greu fata treburilor de mamica la inceput), cat de relaxati sunt unul cu celalalt si mai ales, nu este pic de gelozie sau neincredere. Si pe buna dreptate. Din partea lui, ea nu are de ce sa se mai teama. Si sunt sigura ca l-a iertat.
      Este tare dureros acum. Dar, daca iertati, poate va dati sansa la o viata minunata impreuna, plina de dragoste, respect, apreciere.

    • Elvira 7, nu stiu de ce ,dar povestile cu mame plinute, nepieptanate si inconjurate de scutece care au fost inselate de soti care nu vroiau decat o femeie vesela, parfumata si lumanari imi face rau. Nu era mai simplu sa stea si tatal printre scutece si mama sa aiba o zi libera? Ca daca el e la job si dupa la amanta, nu ajuta deloc acasa( si timp de cautat amanta si plimbat si intalnit. acum tu ai spus „iubita” si ma intreb daca el a numit-o asa si pare chiar mai dureros).Cumva tot mama epuizata e de vina si tatal nu acorda nici sprijin emotional. Multe mame se lupta cu depresia dupa nastere, mai are nevoie si de amanta? Daca il deranja soacra de ce nu a fost barbat si nu i-a spus „mersi, ne descurcam acum , te chemam cand avem nevoie”? Cand tot vin musafiri mai mult sau mai putin doriti de mama epuizata, intreaba unul femeia nepieptanata daca e ok, are nevoie de ceva? O intreaba si pe ea cineva daca e ok sa primeasca musafiri, daca nu vrea sa iasa dintre scutece, daca vrea sa faca o baie de o ora ? Sau nu e nimeni pe langa ea si trebuie sa para fericita cand vin musafiri ca la muzeu si vor sa fie serviti? Soacra o ajuta sau era un stres in plus?Mama ar fi mers la salon sa se coafeze sau acasa se strangeau bani pentru apartament/camera copilului/ taxe de nastere? Nu cred ca voi putea sa empatizez vreodata cu tatal care fuge de la discomfortul produs de un bebe si de sotia epuizata la amanta cu lumanari parfumate….nu are si el o raspundere acolo fata de copil si de sotia care a nascut? cum se simtea tatal daca el isi rupea un picior si sotia fugea la altul ca nu ii place ghipsul si barbatul care nu poate sa faca baie singur? Cat de aspru era judecata o astfel de femeie… Poate si mama vroia o seara romantica, dar are un bebe de alaptat si schimbat si culcat ca sotul nu se vede la orizont( ocupat cu iubita si are timp de cafele cu prietenele deci nu grabea acasa).Poate si mama vroia sa iasa cu o prietena din casa la un suc o ora -doua, dar cine sta cu copilul ca e mama denaturata daca il lasa singur cu tatal ca el e barbat si asta e traba de femeie .Cand un cuplu se hotareste sa aiba copii, se asteapta la scutece, colici, nopti nedormite. Copilul are 2 parinti care l-au facut si trebuie sa se ingrijeasca de el, nu o mama depresiva si un tata consolat de iubita( tot el saracu’ trist si abatut- oare ce spunea acasa cand isi vizita iubita, unde o cunoscuse si cat de repede au ajuns in pat, se gandea la familia lui cand era la lumina lumanarilor, cui facea declaratii de dragoste,s-a gandit la cum ar reactiona sotia daca afla, cum era sa i se intample lui, cand au avut al doilea copil a facut la fel, avea aceasi iubita, s-a despartit de iubita si a fost fidel in anii care au trecut sau e ceva obisnuit si si-a amortit constiinta ca pare o poveste frumoasa dar nu am stat noi cu ei in casa si daca isi minte sotia sa fie cu amanta nu cred ca avea o criza de sinceritate in fata unei prietene -fosta iubita pe care o tat intalneste- pe care o vede la cativa ani etc). Mereu sotia nu se ingrijeste, are kg in plus, dar sotii astia sunt numai Brad Pitt sau daca e chel cu burta sau un slabanog cu barba murdara sau altele e vina sotiei ca nu il ingrijeste si daca il inseala ea e de neiertat si ##### ? Infidelitatea este o alegere si e nevoie de premeditare, nu se intampla asa pur si simplu… nu stiu cum poti sa iubesti pe cineva si sa il lasi cand are nevoie de tine si sa cauti pe altcineva, sa faci sex cu cineva si sa mergi acasa sa iti imbratisezi partenerul, sa ai o relatie extra luni, ani ,dar cand se afla sa regreti instant si sa pretinzi ca iti iubesti partenerul pe care l-ai mintit si tradat luni, ani…..

    • Cat de bine te inteleg, desi poate nu trec fix prin acelasi lucru…suntem casatoriti de 7 ani si jumatate, avem doi copii si-l vad in fiecare seara cum sta cu telefonul in mana, cu orele, motive gaseste…sunt prietenii, subiecte interesante. Sunt convinsa ca nu asta este, dar in acelasi timp nici nu-l pot acuza pentru ca nu am dovezi, suntem aproape tot timpul impreuna dar preocuparea lui macina increderea pe care i-am acordat-o. E dureros sa vezi ca omul de langa tine are cu totul alte preocupari si uita ca mai are si o sotie, copii. M-am invinovatit foarte mult si am inceput sa fac schimbari in speranta ca lucrurile revin la normal. Ce fel de femei sunt cele care incearca astfel de relatii cu barbati insurati, barbati care au familii, copii? Ai grija de tine! Nu stiu uneori de unde avem totusi puterea sa mergem mai departe…as plange cateodata in gura mare de durere si neputinta…

    • Asa cum a spus Deea , nu te invinovati pentru greseala altuia ! Imi pare rau sa-ti spun dar sotul tau este un nemernic , tot asa cum sotia mea este o nemernica si o nenorocita !

30. Inainte sa mi se intample, spuneam ca nu as ierta niciodata. Cand s-a intamplat, mi-am dat seama cat de mult conteaza contextul in care te afli in acel moment din viata ta. Nu exista reteta universala. Viata te invata. Ah, si cum te mai invata!

31. Marea majoritate am fost, vom fi de o parte sau alta a baricadei, în centrul atenției sau pe margine. .. Nu trebuie să căutăm vinovați, o serie de lucruri, circumstanțe, vorbe aruncate în vânt, reproșuri, frustrări, suma unor neajunsuri, lipsa comunicării, sincerității, uneori chiar delăsare, implicare superficială …
    Au trecut câțiva ani de la ‘momentul adevărului’,de la trezirea la realitate.. Prima etapă ‘aruncarea’ cu reproșuri, etapa doi profunda și in intensa sinceritate.Important este sa fii sincer cu tine în primul rând, sa fii sincer cu cel de lângă tine, să expui motivele pentru care rămâneți împreună /vă despărțiți.
    Mai există și momente de neîncredere, crize de nervi, furie,frustrări, obsesii…
    Important este sa mergi mai departe, să renaști din propria cenușă.
    Din punctul meu de vedere relația poate deveni mai intensă,mai asumată… Important este sa vezi (sau nu) acea licărire, urmă de speranță,dacă exista potențial și dorința de a trece peste, dacă mai exista sentimente (sau se vor crea altele,ca la ‘Podul de piatră’.

32. Of, cum vine articolul asta. O luna a trecut de cand am aflat. Ce simt? O sumedenie de chestii, nu pot sa le numesc sentimente: ura, repulsie, stima de sine scazuta, motivatie pt o better me, neputinta, slabiciunea lui si ca nu ma pot baza pe el ca fiind capul familiei.
    Vreau din tot sufletul sa plec si imi doresc sa il distrug, sa ajunga un nimeni, sa i se intample toate relele, i-am zis ca daca ar fi murit nu as fi simtit atata durere in sufletul meu si ca regret din tot sufletul meu ca e tatal copiilor mei.
    Insa contextul nu imi da voie sa plec, un copil de 5 ani, un bebelus alaptat, plus un an de munca asidua pt ca ne-am mutat la casa anul acesta (si da, aproape ca am muncit cot la cot cu el si constructorii cu toate ca eram cu burta la gura, am alergat toata sarcina sa semnez contracte, sa platesc contracte, sa cumpar materiale de constructii, apoi a doua zi de cand am iesit din maternitate, hop la volan si ia-o de la capat cu alergatura) sa las totul si sa merg in chirie avand in vedere situatia financiara nu prea buna dupa investitiile facute.
    Ne-am reluat viata sexuala, il incurajez sa imi spuna tot ce vrea si sa ii ofer, se implica mai mult cu copiii, iar cand simt ca se relaxeaza si uita prioritatile (pt ca la noi asta e problema: alocarea resurselor pt prioritati- eu mai mult pt copii/casa, el mai mult pt placeri, „ca doar o viata avem”) ii mai trimit cate un soc de remember pe ce ne concentram. Simt ca nu a invatat nimic din asta si asteapta doar sa se mai limpezeasca lucrurile ca sa poata iesi linistit si sa isi faca de cap.

    Nu iert, nu uit, intep, impung, pun sare pe rana in fiecare zi pana cand o sa am curajul si posibilitatea sa plec si sa il las distrus, mai distrus decat e sufletul meu.

    • OOoof, imi pare tare rau. 🙁

    • Oooo, Flaur, sigur, este alegerea ta, dar ce bine ar fi sa incerci sa ierti sau sa te desparti chiar acum! Daca acum cladesti tu pe ganduri rele, nu poate sa iasa nimic bun, nu ai cum sa il ajuti pe el sa se schimbe si iti distrugi si sansa ta si a copiilor la o viata frumoasa impreuna cu tatal lor. Tu acum vorbesti de distrugerea tatalui copiilor tai! Cu un tata „distrus” (orice ar fi fost intre el si mama lor nu o sa conteze pentru ei peste multi ani de zile, ci cum va fi tatal lor ca om) viata lor va fi distrusa, oricat de mult ii vei iubi tu. Cu o mama care il impunge pe tatal lor, din nou, viata si pacea lor este compromisa. Copiii sunt mai fericiti sa vada armonie intre parintii lor, mult mai mult decat daca parintii lor ii sufoca pe ei cu atentie si dragoste. Iti inteleg supararea, nu stiu ce as face eu intr-o perioada ca asta, tocmai d’aia gandind la rece vreau sa te atentionez ca trebuie sa iei o decizie rationala si benefica in atitidinea fata de el. Nu este o asigurare ca el nu va mai gresi, dar cel putin, ti-ai dat si tie, si copiilor, o sansa! Cand vei decide ca vrei sa ierti (pentru acum, nu stii ce va mai aduce viitorul) este in primul rand un bine ce ti l-ai face tie. Multa putere si intelepciune iti doresc!

33. Citesc și scriu din perspectiva unei femei care a fost înșelată, care a înșelat și alături de care s-a înșelat. Mi s-a întâmplat în mai multe relații și din diverse motive. Nu mă simt vinovată și nici entuziasmată, doar mai experimentată. Nu judec deciziile altora, fiecare alege după cum îi este mai bine, și sunt convinsă că pentru alții acestă situația are o intensitate diferită, o percep altfel, însă nu pot să nu observ printre rânduri minciunile pe care oamenii și le spun lor însăși, și celor din jur, ca să-și facă alegerile mai suportabile (aici mi-a plăcut doamna care a spus că a rămas cu soțul pentru bani și poziție socială, respect pentru sinceritate). Observ fără efort globurile de fabule pe care și-le construiesc în jurul lor femeile, refuzând să vadă realitatea dureroasă și nemiloasă. Nu, nu toți bărbații au nevoie ca să înșele și nu sunt programați ca să o facă. O fac doar cei care vor și pot.
    Dacă am învățat ceva din experiențele mele cu infidelitatea, este că nu mi-o doresc în casa mea. Nu mai vreau să înșel și nici nu voi accepta să fiu înșelată. Pentru mine ambele drumuri duc la despărțire, chiar dacă nu imediată și nu fizică, cu siguranță sufletească. Se rupe ceva ce eu nu mai pot înnoda. Pentru alții s-ar putea să fie diferit. Fiecare cu alegerile lui.

34. O relatie presupune ca in fiecare zi alegem sa fim cu cel de langa noi. Partenerul nu ne apartine, nu e garantat pe viata, e o alegere zilnica. Cred ca atunci cand unul inseala isi asuma o alta alegere, chiar si temporara. Apoi, depinde de amandoi daca vor sa isi continue drumul cu alegerea initiala. DAR, a alege inseamna a renunta la toate celelalte optiuni.
    E important ca fiecare sa isi scrie asteptarile pe care le are de la partenerul de cuplu, zonele de intoleranta si sa le discute, sa le confrunte, sa vada cat coincid viziunile lor si daca se poate continua impreuna.
    Eu va felicit pentru decizia de a continua, e mult mai usor sa renunti. Efortul depus poate sta marturie dorintei pentru un viitor comun. Insa e important ca fiecare sa puna pe masa ce isi doreste de la relatie si ce nu va putea ierta. Mult succes!

    • Va rog din suflet sa ma ajutați! ? am aflat cu 3 saptamani in urma ca nevasta mea mama copiilor mei ma înșelat in urma cu 3 ani la locul de munca?sa intamplat o data zice ea mi-a recunoscut sa îndrăgostit de un puști și eu de când am aflat sunt terminat va jur am simtit ca sa schimbat și am incercat sa vorbesc mereu cu ea despre asta nici n-am putere sa scriu ma doare așa de tare ca nu pot sa exprim durerea ….noi trăim in Uk de 5 ani nu pot sa zic ca ia lipsit nimic alături de mine am avut un trai decent sa zic așa din ce am inteles de la ea au lucrat cam 5/6 luni impreuna și ia zice ca sa culcat doar o data cu el a lucrat pe schimb de noapte eu in tot acest timp de când am aflat am rămas cu ei am incercat sa îmi iau viața da nu am putut face asta ce sfat îmi puteți da?? Ea îmi jura ca ii pare rau și nu stie cum sa intamplat asta și îmi tot zice ca eu am mai avut relati înainte și ea nu a avut ce sa fac sunt foarte distrus și nu ma asteptam sa se întâmple asta va rog sa îmi dați un sfat și o părere ca pe mn ma depășit și simt ca nu mai pot tot asta am in cap de când am aflat nu stiu cum naiba sa trec peste o iubesc f mult ma gandesc și la copii va rog sa ma ajutați?? mai are rost sa incerc sau e mai bn sa plec?? Îmi cer Scz pt semnele de punctuație

35. Interesant. Pe mine cel mai mult m-a impresionat și durut ce a scris Anonim, care e si însărcinată. Sper să îți găsești cât mai repede liniștea, un punct de echilibru. Sper sa ai alaturi prieteni devotați sau sa mergi la terapie.

    Legat de adulter, nu pot sa nu observ că există situații din două categorii. Adulterul era până nu demult o infracțiune. Ca orice infractor, până la urmă, și adulterinul poate fie să își dea seama ce a făcut, să simtă rușine și să se schimbe, caz în care poate fi integrat în societate :)))), fie să creadă că nu e nimic anormal in ce a făcut și problema e că a fost prins, in acest caz este pierdut.
    M-a înmărmurit replica asta „Acum din cauza ca eu nu sunt lângă el in public decat foarte rar s-a gandit ca ar relua relatia cu ea pentru ca ii ofera mai multa atentie in public si nu pare a fi singur. ”
    Un bărbat care a înțeles ce a făcut, ce a provocat, nu poate să gândească așa. Și nici o femeie care a înțeles ce i s-a făcut.
    O relație nu are cum să meargă mai bine dacă argumentele de pe masă sunt: bărbații înșală cu toții. Normal că am fost înșelată, doar sunt grasă. E important să rămân în acest cuplu, pentru poziția mea socială.
    Sigur că în spatele acestor replici sunt oameni, dureri, frici și speranțe, dar pentru mine, cu tristețe zic, nu arată decât că acei oameni nu au înțeles mai nimic și istoria se va repeta.

36. eu personal nu as putea si traiesc asa in ignoranta cumva ca daca nu aflu nu exista.
    Dar am avut o ruda ce si-a prins sotul cu prezervative in buzunare si cand i-a verificat telefonul avea X mesaje, el a ercunoscut, apoi a dat vina pe ea ca e prea geloasa. Ea a ramas mereu cu frica asta, spunea ca ii revenea gandul de multe ori pe zi si ca ii verifica periodic telefon si email si buzunare si atent unde se duce el si cat sta si daca intarzia si in metrou incepea din nou cu gandurile etc. Mi s-a parut trist pt ca mintea are un numar limitat de ganduri si daca acestea sunt auto distrugatoare nu mai ramane mult loc de ganduri frumoase si de viitor, si infidelitatea si neincrederea in el i-a mancat ani din tinerete si umbrit zambetul fericit de pe chip. Ea a murit intre timp….

37. Poate sa imi explice si mie cineva in ce lume e in regula sa invadezi sfera privata a unui om si sa ii cauti prin mesaje? De ce se vorbeste aici despre asta ca si cum ar fi normal si chiar dreptul celui inselat? Ati vorbit cu partnerul vostru si l-ati intrebat daca e de acord sa ii cititi mesajele? Inteleg daca sunteti suparati ca a inselat, dar la urma urmei, acest gest tradeaza de asemenea, din punctul meu de vedere, increderea partenerului si dreptul la intimitate.
    Chiar vreau sincer sa inteleg, cum va motivati acest gest?

    • In lumea in care omul a inselat, pretinde ca regreta ca a inselat si acum vrea sa fie deschis cu toate. Nu trebuie sa fie asa toata viata, dar pana cand isi recapa increderea unii in altii…

    • Deci totusi consensual? Atunci nu am nici o problema.
      Si in cazul in care partenerul nu a acceptat sa isi dea telefonul la controlat?

    • Asta era problema , ca sotul inselat a verificat telefonul, nu adulter, inselat, vieti paralele, traume si famili dezbinate. Stiu ca este o lege in sensul asta, dar care incalcare e mai grava: ca i-ai citit mesajele sau ca el/ea are alt partener si te minte, ia din casa( ca amantlacurile costa)… As intreba si eu in ce fel de lume intimitatea si integritatea e limitata la un telefon. In cazul in care partenerul nu a fost de acord sa ii fie verificat telefonul poate sa depuna plangere desi cu divortul batandu-i la usa cred ca are probleme mai mari. Infidelitatea a fost si ea consensuala, si-a dar partenerul inselat acordul….atunci nu mai era infidelitate. E ridicol sa spui ca partenerul de viata care iti spala chilotii si cu care imparti datoriile la banca nu are dreptul sa se atinga de telefonul tau. Eu specific de la inceput de relatie ca vreau transparenta si ca nu am nimic de ascuns, ca increderea se castiga prin sinceritate ,nu cu parole. Cine vrea sa insele o face cu tine de mana. Daca esti deranjat ca partenerul cu care faci sex sa iti citeasca mesajele, atunci sigur ai in telefon ceva care nu te pune intr-o lumina prea buna. Ce o sa gasesti in telefonul unui sot credincios: selfie cu pisica, scorul la Tetris, mesajele de la soacra…secrete de stat. Conteaza ce prioretizezi in relatie si daca pentru partener e mai importanta integritatea telefonului decat nevoile partenerului, atunci e un semn ca nu esti in relatia care trebuie. Daca nu te simti confortabil ca partenerul sa iti controleze telefonul, discuti cu el si vezi la ce intelegere ajungeti sau il denunti la politie…dar cum spuneam ,daca partenerul a gasit selfiuri nud in telefon, ai altele pe cap. Pentru infidelitate si minciuna cand apare o lege, ca si astea sunt lucruri intime?

    • Nu stiu daca sexul si spalatul chilotilor chiar iti da dreptul la sfera privata a unui om. Parerea mea personala e ca daca nu exista incredere, atunci oricum ceva nu e in ordine. Nu stiu daca poti impiedica partnerul sa te insele prin faptul ca ii controlezi telefonul. Daca exista dorinta sa iasa in afara relatiei, se va intampla cu sau fara controlul mesajelor. Nu zic ca e acceptabil sa iti inseli si sa iti minti parteneul, zic ca pentru mine este de asemenea inacceptabil sa consideri ca ai dreptul la sfera lui privata si sa il controlezi. Argumentul ca daca nu are nimic de ascuns, atunci nu are de ce sa se ingrijoreze daca ma uit prin mesaje nu mi se pare valid. Sau am ramas la mentalitatea comunista unde Securitatea stia totul despre noi? Fiecare dintre noi are dreptul sa aleaga cu cine isi impartaseste gandurile. Nimanui nu i-ar place sa ii citeasca cineva jurnalul privat. Nu cred ca in momentul in care ai decis sa ai o relatie cu cineva, iti dai in mod implicit acordul sa nu mai ai ganduri private. Pe langa asta, daca totul e asa de transparent, de ce exista neincredere? Nu iti cunosti partenerul? Ai nevoie de mesajele lui pentru asta? Nu puteti comunica?
      Cei care se simt indreptatiti sa cautati prin sfera privata a altora, sunteti de asemenea la fel de deschisi sa va oferiti gandurile partenerului? Ce faceti daca anuminte lucruri sunt interpretate gresit? Ce faceti daca un prieten va spune secrete pe care nu a vrut sa le comunice si partenerului vostru? Ce faceti daca partenerul nu va suporta toate gandurile si parerile? Va compromiteti propria personallitate din frica de a nu a mai fi iubiti din cauza unei pareri diferite, pentru ca stiti ca sunteti supraveghiati non stop? De ce este nevoia de control a unui partener mai importata decat nevoia proprie de a avea o sfera privata?

    • Jasmin, faci o manevra avocateasca si muti atentia spre un alt lucru.
      Pentru tine e mai groaznica verificarea mesajelor decat inselatul sotiei/sotului.
      Ambele sunt o tradare.
      Dar oare care doare mai mult si are consecinte dezastruoase?
      NU este corect sa verifici telefonul sau email-ul cuiva, ii incalci intimitatea, dar acest lucru trebuie sa fie discutat cu un alt prilej.
      Acum se discuta despre increderea pe care o mai poti avea (sau nu) dupa ce ai fost inselat, despre durerea de a fi inselat.
      Nu mai pune sare pe rana, te rog.

    • Jasmin, nu crezi ca e un pic superficial sa spui ca un telefon reprezinta sfera personala a cuiva si ca e ceva capital ca partenerul de viata sa se uita in el? Mai ales cand auzi de femei gravide, ajunse pe drumuri, cu traume dupa ani de zile, tu intrebi cum si-au permis sa caute in telefonul infidelului? Asta le trebuia lor, sa le faci infractoare de parca daca nu vedeau mesajul pacatos nu exista nici amanta? Poate de asta am ajuns asa , ca il loc sa pretuim conexiunea cu partenerul pazim feroce telefoane. Ce poate sa merite asa loialitate la un telfon nu stiu, dar poate sunt eu prea banala. Comparatia cu jurnalul e depasita, juranlul e pentru tine, scris de tine . Telefonul reprezinta interactiunea ta cu cineva si avand in considerare ca il folosesti sa postezi pe net sau sa trimiti mesaje , ce poate fi asa wow ca nu poate vedea si partenerul de viata? Nu pot sa imi imaginez ce secrete poti sa primesti de la prieteni si partenerul sa nu afle, urate secrete au prietenii daca iti afecteaza relatia de cuplu. Foarte dus in penibil subiectul….Daca esti asa deranjata ca partenerul iti umbla in telefon, vorbeste cu el. Observa ca sotii infideli nu s-au plans ca au umblat partenerii cu telefoanele lor( ca nu i-au santajat, nu le-au furat indentitatea, nu au hartuit amanta) ca stiau si ei ca greseala e la ei. Increderea se castiga, se construieste, nu ai incredere in cineva pentru ca iti spune sa ai incredere . Si e pusa rau la incercare increderea cand il vezi ca se hlizeste cu orele in telefon, ca suna noaptea, ca merge cu el la dus, ca il pazeste cu 7 parole…greu sa ai incredere in cineva care iti ascunde lucruri. Sigur ca poate sa te insele si fara telefon sau fara parole, ca sterge mesajele, trece amanta Fane in agenda, isi mai ia un telefon pe care il ascunde prin masina sau la munca…. dar sa invinuiesti sotul inselat ca s-a uitat in telefonul infidelului….e SF.Apropo, facturile cand vin au numele destinatarului pe plic, eu nu le platesc daca nu e numele meu, nu sunt si utilitatile mele, nu sufar si eu daca ne taie curentul, nu sunt si eu rezident si proprietar la adresa respectiva? Vrem intimitate si spatiu privat numai unde ne convine… daca vrea partenerul intimitate sa faca o baie nu se poate ca e nevoie de el sa schimbe scutece sau nu vrea copilul sa stea cu celalalt…

    • Maria: credeam ca e o discutie deschisa, si din cauza ca multe persoane au spus ca verifica telefonul partenerului, am incercat sa inteleg cum isi motiveaza acest gest. Nu incerc sa pun sare pe rana si nu incerc sa invinovatesc pe nimeni. Imi cer scuze daca cineva se simte atacat sau criticat. Incerc numai sa inteleg si sa discut despre argumentele primite. Sper ca imi permiti sa imi spun si eu parerea.

      Eliza: nu mi se pare de loc superficial sa cred ca o relatie se poate baza pe incredere. Personal sunt de 12 ani intr-o relatie unde amandoi ne respectam individualitatea si putem vorbi deschis despre ce nevoi avem. Daca am o problema cu ceva, pot sa intreb direct si daca partenerul meu ma minte, atunci avem o alta problema, ce nu o pot rezolva prin controlatul telefonului. Si apropo, nu spun ca relatia noastra e perfecta si nu vreau sa ma dau mare, insa la capitolul incredere si libertati pe care ni le oferim, stam bine. Insa poate sunt naiva, crezand ca toti pot avea o relatie in care pot sa aiba incredere in partener si sa stie ca li se spune adevarul cand intreaba.
      Dar exact aici e problema mea. Eu nu invinovatesc victimele si nu le intreb de ce s-au uitat in telefon cand au aflat ca sunt inselate. Am insa impresia, si asta era intrebarea pe care o pun, ca controlatul telefonului e absolut normal. Si ceea ce ma irita, e faptul ca partenerul e considerat vinovat, si in concluzie controlat, inainte de a exista dovezi ca a facut ceva rau. Ma refer la afirmatiile de genul: iti spal chilotii, atunci pot sa ma uit si la ce mesaje scrii. Nu vreau sa discut ce poate exista pe telefon care nu inseamna tradare, insa violeaza reptul la intimitate, e absurd sa zici ca partenerul nu are ce sa ascunda. Ma intreb daca voi, care sunteti absolut convinse de dreptatea acestui gest, va oferiti la fel de deschis telefonul la control. Oare nu e si simplul gest de a-ti dori sa controlezi mesajele uni alt om, dureros pentru el? Nu e oarecum si o reactie normala sa zici: daca partenerul (care ma cunoaste cel mai intim si mai bine) ma crede mincinos, atunci am sa fiu mincinos.
      Afirmatia ca increderea nu se da pur si simplu, ci se castiga… cum se castiga? Prin verificarea telefonului daca mesajele coincid cu ceea ce povesteste? Sunt eu naiva sa imi imaginez ca daca alegi sa ai o relatie cu un om, atunci ai decis sa ai incredere in el? Sau traiti in paranoia constanta ca ar putea sa va minta si stati la panda tot timpul sa prindeti telefonul nesupraveghiat? In loc sa vorbesti cu omul tau direct? Sunt toti potentiali mincinosi? Mi se pare nesanatos sa ai o astfel de relatie…

    • Jasmin, ce pare ca nu intelegi este ca aici e vorba de relatii care au trecut printr-o criza. deci nu e vorba ca esti TU potential mincinoasa, nici partenerul tau cu care nu vrei sa te dai mare, nu e vorba de relatii in care totul merge bine. Este vorba de o relatie care trece printr-o perioada de criza, si criza a fost adulterul. Lasa-i sa se vindece cum considera.
      In relatiile in care unul este dependent de jocuri de noroc, terapeutii recomanda sa i se ia depedentului accesul de la conturi, sa nu aiba in posesie bani, sau chiar sunt implicati prietenii si familia extinsa si li se cere sa nu imprumute. Nu zice nimeni sa stea cardul partenerului TAU la tine, pentru ca alti barbati au probleme cu jocurile de noroc.
      Sunt si alte genuri de crize si probleme in UNELE relatii.
      Nu inteleg de ce insisti sa compari relatia ta cu relatiile altora, de vreme ce tu spui ca a voastra merge minunat.

    • Cred ca m-ai inteles gresit. Nu vreau sa ma compar cu nimeni. Am vrut sa inteleg de ce este ok (pentru unii) in relatii care inca nu au trecut prin nici o criza de infidelitate, sa isi controleze preventiv mesajele.

    • Raspunsul tau a fost la un comentariu despre o femeie ce cauta prin mesajele sotului care o insela(se). De altfel, si primul tau comentariu contine cuvintele „Inteleg daca sunteti suparati ca a inselat, dar la urma urmei..” Deci nu era vorba pentru nimeni de controlat preventiv, era vorba de cupluri in criza, in care increderea a fost distrusa si trebuie restabilita cumva.
      Sigur ca, dupa parerea mea, trebuie sa fie ceva de comun acord, uite, ti-am tradat increderea si vreau sa o recastig, poti sa te uiti prin mesajele si emailurile si istoricul paginilor pe care le accesez. Altfel, daca doar „supraveghezi” masura in care te minte si te inseala, nu am rezolvat nimic…

      Oricum, este clar ca cine nu a trecut prin asa ceva sau nu a avut de-a face cu cupluri cu probleme nu intelege o iota din lucrurile acestea. Si e in regula, exista si cupluri exceptionale, si mai ales exista cupluri la inceput de drum (>10 ani) care nu am avut parte de cine stie ce crize.
      Dar eu cred ca este o problema cand cineva care in mod clar nu intelege o situatie, vine si insista si insista sa aiba el dreptate in detrimentul oamenilor care chiar trec prin situatia respectiva

    • Nu insist sa am dreptate, ci sa inteleg. Daca tu insisti ca eu insist, atunci ai tu dreptate. \o/
      Imi cer scuze ca am interbat.

    • Jasmin, asta pare o pledoarie a cuiva care vrea sa convinga sau sa se convinga… continutul telefonului era dovada infidelitatii, ce dovezi mai pot fi inafara de prinsul in fapt care sa le consideri justificate sa incalci suprema intimitate:telefonul. Se ajunge la control dupa un comportament suspect( intarzie, lipsesc bani, minte, gasesti ruj, parfum, biletele etc) si asa primesti o confirmare. Si da, increderea se castiga, se pastreaza, se sparge… Multe gesturi sunt mici: iei telefonul sotului sa te suni ca nu iti gasesti telefonul sau nu ai baterie si trebuie sa suni urgent undeva, suna telefonul si vezi un apel de la Iubi cu poza cu tot si cand il intrebi spune ca a sunat mama …. Sa fim seriosi! Mai ales ca toate persoanele care au spus ca au verificat telefoane au confirmat infidelitatea, deci nu era degeaba pusa la incercare increderea. Eu nu ma supar daca sotul umbla in telefonul meu, nu stiu ce secrete au altii mai ales cand se bat cu caramida in piept ca au incredere si libertate si sunt deschisi si atenti la nevoile partenerului, de trebuie sa nu le atingi telefonul decat daca ai dovezi si mandat. Si sunt de acord ca e o mai mare intimitate in spalat lenjeria, sex , ingrijit cand e bolnav decat continutul unui telefon. Nu mi-as dori o relatie cu cineva care isi pretuieste telefonul mai mult decat mine…. fiecare cu standardele lui. Si e foarte urat sa ii intrebi pe cei inselati cum de si-au permis sa verifice telefonul…. infidelitatea e o trauma uriasa, mai ales ca vorbesc despre copii sau cum s-au trezit ingropati in datorii. Cum as putea sa fac un copil, sa iau un credit pe 30 ani cu cineva care considera ca „totul pana la telefon” sau iti trebuie dovezi sa poti sa discuti despre ce te deranjeaza( lipsa de transparenta de ex). Treaba cu daca imi verifici telefonul inseamna ca ma crezi mincinos si asa o sa fac, o sa fiu mincinos e exagerata. E o scuza…. nu devii mincinos sa dovedesti ca nu esti. Cel mai matur ar fi sa iti intrebi partenerul de ce e deranjat de atasamentul tau fata de telefon sau de ce il controla… asa discutati si faceti un compromis, poate prin comportament ai transmis un mesaj gresit si e vorba despre ceva marunt care se remediaza usor. Legal partenerul de viata are dreptul sa stie ce venit ai, ce cazier, ce istoric medical, ce anturaj etc pentru ca in cazul in care tu patesti ceva sau numai poti sa iti indeplimesti anumite obligatii/promisiuni, partenerul le preia( ironic ca poti fi executat silit ca banii de rate s-au dus pe un weekend romantic cu amanta, dar nu poti sa ii verifici telefonul sa citesti un mesaj amoros din greseala). Nu au fost controlati niste oameni inocenti si nu s-a ajuns la divort pentru ca s-a interpretat un mesaj aiurea. Daca o prietena iti trimite un mesaj ce nu trebuie citit de partener, e de intrebat de ce nu, de ce ma pune intr-o astfel de pozitie, desi nu imi pot imagina despre ce poate fi vorba.Cand ti o multime de secrete pentru altii nu te departezi de partener, nu ii arati ca nu ai incredere sa ii impartasesti ceva important, ca nu ai incredere in el ca nu se va descurca sau ca nu va reactiona cum trebuie? Acum sincer, poti avea inceredere in cineva care are parole la orice, care nu lasa telefonul nesupravegheat, care raspunde cu „nimic/nimeni” la orice intrebare legata de cine a sunat/ce a vrut, primeste multe notificari si mesaje, apeluri la ore ciudate, care e mereu cu capul in ecran, care are prieteni sau urmareste necunoscuti pentru tine si nu se grabeste sa ti prezinte sau care dispar pur si simplu… Pana sa mai aperi intimitatea infidelului, pune-te in locul celor inselati …sa fac o paralela gandeste-te cum e ca cineva rapit sa nu foloseasca telefonul sa sune dupa ajutor sa nu incalce intimitatea rapitorului… Mare grija cu telefoanele si continutul lor! Pot fi furate sau conturile sparte, asa ca nu tineti nuduri in telefon, mesaje compromitatoare , discutati lucrurile dificile in persoana sau macar la telefon, nu adaugati persoane necunoscute pe retele etc. Daca vrea sa te insele poate sa ascunda o alta cartele in carcasa telefonului, dar asta inseamna multa premeditare si e un mare motiv de neincredere. Sunt oameni care mint cum respira. De multe ori cand e prins in fapt infidelul se apara cu ” de ce m-ai cautat in telefon” „de ce m-ai sunat la birou” ” de ce ai venit neanunatat”… stiu un caz unde sotul s-a suparat cand sotia lui a mers sa vorbeasca cu seful lui. Sotul a spus ca nu e platit integral si ca va primi banii din urma, s-au imprumutat si dupa cateva luni trebuia sa dea banii inapoi. Sotia a mers la el la munca ( ca acolo il stia) si l-a rugat pe sef sa ii dea macar un avans sau sa nu il tina la ore suplimentare in weekend sa poata lucra ceva part-time….sotul nu lucra suplimentar, avusese si concediu, plata era la zi. Cand l-a confruntat acasa, tot sotul era suparat ca ea a mers la el la munca ,ca nu are incredere, ca se baga. Dupa schimba placa si ii spune ca a inselat ca sotia nu se mai ingrijeste si nu e aranjata( femeie cu job, 2 copii mai mult singura si facea si curat pe scara si la particular cand era libera sa scape de datorii). Daca in loc de amanta isi ducea sotia la salon, avea si nevasta aranjata si mai libera si erau si fara datorii, dar mereu exista scuze…

    • Nu cred ca exista alb si negru in nimic… din pacate!
      Eu asa am aflat: a sunat telefonul si am vrut sa i-l duc sa raspunda… si am vazut un mesaj cu XX… dupa care FOARTE multe… 🙁
      Nu ar fi trebuit sa ma uit? Tu asa spui…
      Ar fi trebuit sa aleg sa nu ma uit si implicit sa nu aflu… pentru ca ii incalcam intimitatea? NU, pefer sa stiu in ce cxxxt sunt, indiferent cate e de mare!
      Si nu e adevarat ca „nu poti sa nu-ti dai seama ca te inseala”. Eu n-am stiut nimic pana in acel moment. Sa nu uitam ca partenerul infidel NU VREA sa fie prins, se ascunde, minte, acopera… si atunci nu e asa de usor sa-ti dai seama, mai ales daca vrea sa mentina relatia…
      Iar dupa ce se dau cartile pe fata si se recunoaste infidelitatea… onestitatea si transparenta este absolut necesara pentru a putea reincepe sa cladesti – daca ai decis ca asta iti doresti.
      Poate aceasta hipervigilenta nu dureaza pentru totdeauna – sper din tot sufletul asta! (la mine e inca rana vie, am aflat de mai putin de 2 luni)
      Dar nu ai cum sa-ti dai seama prin ce iad si pustietate treci in acest proces, daca nu ti s-a intamplat, si nu discutam aici o problema filozofica despre dreptul la intimitate in general, ci una reala, o trauma care iti distruge viata pe care o stiai si te face sa te indoiesti de tot ce a existat inainte, de el, de tine, de ORICE…
      Permiterea accesului la informatii (telefon, mail, etc.) asigura macar minimul: ca ce a fost s-a oprit si nu continua, fara de care orice incerare de a recladi relatia este zadarnica…

      Ca sa raspund la intrebarea din postare: depinde unde esti si ce decizi – daca ajungi la concluzia ca vrei sa ramai in relatie, va apucati amadoi de munca: terapie de cuplu, comunicare deschisa cu partenerul… iar drumul e lung si anevoios, cateodata parca faci un pas inainte si doi inapoi, alte ori iti vine sa dai bir cu fugitii… dar (sper) ca la capatul lui exista speranta unei noi relatii, altfel decat a fost cea care a dus la infidelitate…

    • Jasmin, my thoughts exactly. Lumea se uita prin telefoanele partenerilor de parca ar fi cel mai lejer si de la sine inteles lucru de pe lume. Ba se si supara daca celalalt isi schimba codul sau parola de la telefon.
      Sunt si eu vinovata de asta, am facut prostia asta chiar in relatia actuala, in primul an (deci acum vreo 12 :D) Am fost copil si am regretat chiar si dupa ce am aflat ce am aflat (lucruri marunte si foarte interpretabile anyway)
      De atunci nici sa ii vad telefonul complet deblocat, nici cu aplicatiile deschise nu ma uit. 1 pentru ca am incredere 100% in el (asta include chiar si eventuale escapade) pentru ca relatia noastra e la un nivel emotional pe care mi l-am dorit dintotdeauna si 2 pentru ca nu mi-ar placea sa mi se violeze si mie sfera privata. Avem (ne)voie sa avem si bucatile noastre de lume in care sa fim doar noi, topirea asta din cuplu si nevoia de a-l controla complet pe celalalt mi se pare catastrofala pe termen lung.

38. Trist și ușor prostesc. Nu înțeleg de ce te pedepsești pentru că îți dorești să iubești și să fii iubită de persoana de lângă tine? Este normal să ne căutăm fericirea și împlinirea. Bula pe care ți-ai construit-o în jurul tău nu este ok, dar asta nu înseamnă că trebuie să stai în ea și să-ți irosești viața în depresie și nefericire. Am fost acolo, am făcut asta și am trecut mai departe.

39. Tie ti s-a spus la terapie ca esti o pacatoasa? Sau de ce esti atat de convinsa ca tu ai gresit?
    Este absolut uman sa te simti atrasa de alti oameni. Hormonii produsi de corp la inceputul relatiei te fac sa te simti exact cum ai descris. Este absolut normal.
    Societatea asta ne invata in primul rand ca monogamia este singura optiune si ca unicul partner trebuie sa ne implineasca toate nevoile. Sa nu mai vorbim de faptul ca dragostea in casatorie e un concept modern si ca inainte oamenii se casatoreau din motive economice.
    Inteleg ca suferi si ca te simti vonovata. Nu esti singura, societatea ne-a conditinat pe toti sa ne simtim asa. Deschide-ti insa ochii si priveste situatia din alta perspectiva. Nu esti vinovata! Esti un om, ca toti ceilalti. Esti puternica, pentru ca reusesti sa supravietuiesti intr-o situatie in care nu te simti fericita. Fii si mai puternica, de dragul copilului tau, si incearca sa iti regasesti fericirea. Existe nenumarate modele de relatie si de coexistenta, cauta ce e mai bine pentru voi. Incearca sa fii deschisa si sa iti comunici nevoile fata de sotul tau, pentru copilul tau. Fii un exemplu de comunicare deschisa. Daca simti ca e nevoie de terapie pentru amandoi, incearca din nou sa il convingi. Sau mergi singura si incearca sa gesesti o cale pentru tine, daca el nu vrea.
    Incearca sa ai compasiune cu tine insati, sa te intelegi si sa te ierti.
    Nu lasa treaba facuta pe jumatate. Data te-ai decis sa ramai cu el pentru copil, atunci fi un model pentru copil, pentru ca daca va afla mai tarziu ca ai fost nefericita numai pentru el, nu se va ierta si iti va retrai suferinta. Arata-i ca meriti sa fii fericit! Si ca pentru a fi fericit trebuie sa muncesti si sa vrei sa fii fericit, pentru ca nu este usor.
    Iti recomand Kristin Neff ca autoare. Esther Perell a fost numita mai sus. Daca esti curioasa sa te interesezi de alte forme de relatii Eve Rickert si Franklin Veaux.
    Nu renunta! Nimic nu e pierdut. Totul poate fi bine!

40. cu adevărat nu treci niciodată peste, decât dacă eşti naiv. niciodată nu vei mai fi la fel. poți înțelege, poți ierta, poți ajunge să te întrebi într-o dimineață unde au dispărut şi toate resentimentele. te uiți la celălalt şi simți milă, poate chiar o uşoară duioşie, te întrebi dacă-l mai iubeşti sau e doar obişnuința. şi apoi, bum!, îți dai seama că te-ai îndrăgostit…. de altcineva. suntem naivi şi aroganți să credem că nouă niciodată nu ni se poate întâmpla cutare chestie, că ce avem e pentru totdeauna. e totul atât de fragil, pentru că oamenii nu au fost proiectați pentru monogamie, pentru că ne e greu să ne înțelegem aşteptările proprii, darămite pe ale celorlalți. din păcate nu poți controla tot ce e în sertarele inimii, dar poți alege întotdeauna măcar să fii sincer.

41. Salut! Trebuie sa recunosc ca mi-a luat ceva timp pana cand m-am decis sa scriu un “comentariu”, insa poate ajuta totusi pe cineva si punctul meu de vedere.
    Banuiesc ca, asemenea mie, multi dintre cei ce sunt pe acest blog au ajuns aici pentru sprijinul pe care Ioana ni-l ofera in a fi parinti buni, mai buni, cei mai buni, pentru a invata sau a deveni constienti de ceea ce inseamna iubirea neconditionata. De fapt iubirea neconditionata ar trebui sa fie un pleonasm, parerea mea. Iubirea nu are nimic de-a face cu posesia, nu este nimeni in masura si asa imaculat incat sa ierte pe celalalt. Iubirea construieste, iubirea dezvolta, iubirea e fericita sa-l vada pe celalalt fericit. Am ajuns greu la concluzia asta. Am “iubit” posesiv, am cercetat mailuri si telefoane, am inselat, am plecat, am revenit in fel de fel de relatii toxice. Pana cand am descoperit iubirea. Sau mai bine zis ceea ce cred eu ca insemna iubirea. Cum am recunoscut-o? Nu e posesiva, nu se teme, nu controleaza telefoane, nu e nevoita sa ierte. Ii plac sotului meu si alte femei? Cu siguranta da! La naiba, si mie imi plac si alte femei. Sunt asa multe femei minunate pe pamantul asta! Nu cred ca e nimic in neregula in asta! Ce inseamna sa inseli? Doar relatie sexuala cu altcineva? Sau sufletul, atentia in alte parti? Oare nu s-ar numi ca ne inselam partenerii si cand ne iubim foarte mult munca de exemplu?
    Suntem impreuna tot de 10 ani, avem un baiat de 6 ani. Am experimentat cu sotul meu mersul la masaj erotic, a fost o experienta foarte tare. Daca m-a inselat? Da, ma insala uneori cu pasiunile lui.
    Cu alte femei nu cred. Si ca sa il citez “smecheria nu e sa iti inseli nevasta, asta poarte oricine, interesant este sa ai puterea sa impartasesti cu nevasta ta experiente noi”.
    Cred ca si eu imi “insel” sotul. De cand s-a nascut copilul nostru. Toate noptile nedormite alaturi de el, toata grija mea centrata primordial pe copil. Sa fie asta inselat?
    Ce as face daca as afla ca are aventuri extraconjugale? Sincer? Eu zic sa ne iubim atat cat dureaza iubirea. Si cand ea nu va mai fi sa avem puterea sa ne-o recunoastem. Iubirea nu poseda. Si… unde dragoste nu e, nimic nu e.
    Asa ca daca ii iubiti ramaneti in relatie si distrati-va impreuna, daca nu puteti trece peste, plecati! Meritati sa fiti fericite/fericiti

    • Adevarat mindfulness @adulter!

    • In realitate inselatul (relatia sexuala sau actul sexual cu alticeneva) nu se compara cu atentia acordata pasiunilor sau copilului. Este cu totul altceva iar durerea este cu totul de alt tip si mult mai intensa decat faptul ca uneori ne deranjeaza lipsa de implicare din alte alte motive Teoretic este frumos ceea ce ai scris, dcar practic …. Eu nu cred ca o femei poate poate trece atat de usor peste experientele noi ale sotului. Sta scris in ADN-ul nostru, si tine de instinctul primordial de protejare a „bunastarii” (fizice, sociiale si finaciare) a copiilor proprii. Iar cu plecatul/departitul nu e intotdeauna atat de usor. Stiu un caz in care sotia parasita a facut atac cerebral in momentul in care amanta a nascut o fetita, Stiu 2 cazuri in care copilul, dupa despartire a vrut sa se duca sa stea cu tatal si cu amanta, mai tânără şi mai „cool”. Iar mamelor li s-a rupt inima inca o data. Ca sa nu mai vorbim de cazurile destul de frecvente in casa este „a lui”, sutinerea financiara tot a lui iar presiunea socila impune ca femeia trebuie sa fie maritata.

    • Mira2, cred ca aceasta durere despre care vorbesti este cauzata si de faptul ca noi mereu asteptam cumva de la celalalt sa ne rasplateasca pentru ce facem pentru el. Noi am uitat sau nu stim sa iubim fara sa asteptam lucruri in schimb. Suntem liberi, casnicia nu ar trebui sa fie o obligatie, ci o placere. Avem o singura viata si ne-o petrecem in frica, plangandu-ne de mila si victimizandu-ne mai mereu. Si eu am fost si inselata cu alte femei, am si inselat fara jena barbatul care ma inselase grosolan. In perioada aia duceam o lupta continua cu tot felul de himere. Pana cand am avut marea trezire si am renuntat la anii aia de chin! Nu, viata nu trebuie sa arate asa.
      Noi nu trebuie sa asteptam de la altii sa ne fie intr-un fel! Noi trebuie sa invatam sa ne iubim pe noi, sa ne fim cei mai buni prieteni, sa ne respactam. Iar atunci vom invata sa nu ne mai fie atat de frica! Da, divortam si pierdem tot, o dam in bara, dar ramanem cu altceva. Cu amintirea si cu placutul sentiment ca am fost puternici si nu ne-a fost teama sa ne cautam linistea… stiu ca presiunea sociala este foarte mare, caci noi nu suntem invatati sa iubim neconditionat nici pe altii nici pe noi.
      Iar experientele despre care vorbea sotul meu ne includeau pe amandoi daca am avea chef sau am vrea amandoi sa incercam ceva nou. Insa in calitate de cuplu si nu fiecare in partea lui mintindu-ne unul pe celalalt.
      Asta ne domina… frica….
      Si acolo unde e frica nu e iubire…
      sa ne iubim pe noi si sa ne iubim partenerii. Poate o dam in bara, poate o dau ei in bara dar daca la final ne regasim “ca noi” cred ca e un semn bun. Iar daca nu putem scapa de durerea de a fi fost inselat cred ca trebuie sa iesim de urgenta din acea relatie caci bine nu ne face.

    • de ce „acolo unde e frica nu e iubire…”? Citind mi-a venit in minte doar spaima in care traiesc inca din perioada sarcinii la gandul ca fiica mea ar putea sa pateasca ceva. Toate grijile si temerile pe care le am… Nu e iubire pentru ca ma tem? Nu sunt de acord.
      cred ca fiecare isi traieste sentimentele in felul propriu, unii sunt mai tematori, altii sunt mai relaxati. daca se simte ca iubirea, este iubire indiferent ce crezi tu despre asta 🙂

    • eu cred ca au fost date exemple de complezenta si cele mai nefericite comapratii
      Dragostea fata de copii e comaparata cu relatia dintre soti
      Un hobby cu o amanta
      O mama care „inseala ” cu grija pentru copil….copil fata de care si tatal are o datorie
      Restul la fel… nu stiu , dar numai relatie implinita si armonie nu imi inspira….fiecare cum crede acum

42. Am trecut prin asta, nici nu mai stiu cu cati ani in urma. Sa fie vreo 10 ani. Nu eram casatoriti. Abia ce ne impacasem, pentru ca el a vrut o pauza… se indragostise de ea. Si-a dat seama ca pe mine ma iubeste si ca pe mine ma vrea. Ne-am impacat. Dar la cateva luni distanta am aflat ca relatia cu ea a continuat. Mi s-a taiat rasuflarea cand am aflat. L-am sunat si a venit la mine in secunda 2, cerandu-si iertare, spunandu-mi ca ma iubeste mine si nu stiu ce mi-a mai spus, pentru ca prea mult nu ascultam. In momentul acela vorbeam cu mine, in sinea mea, si rasuceam problema pe toate partile, astfel incat sa iau o decizie. Pentru ca decizia era la mine. Ideea e ca mai cerebrala decat in clipa aceea nu cred ca am fost vreodata. Decizia pe care am luat-o atunci a fost una rationala, nu emotionala.
    Am decis sa trec peste. Nu pot sa spun ca am iertat, nu pot sa spun ca am uitat. Pur si simplu, am trecut peste. O perioada a fost greu, ii scoteam ochii la orice gest. Dar peste un timp, a trecut. Acum suntem casatoriti, avem 2 copii impreuna.
    Au mai fost momente in care imi venea sa pun capat relatiei, dar nu din cauza infidelitatii. Am ajuns la concluzia ca sunt multe altele care conteaza mai mult. Certurile pe care le avem acum sunt legate de cresterea copiilor, de felul in care ne gospodarim, felul in care ma cunoaste sau nu.
    Relatia s-a schimbat in urma infidelitatii? Da. Inainte eu era cea care dadea tot, care lupta pentru relatie, iar el era mai rezervat. Dupa infidelitate, rolurile s-au inversat.
    Daca mai am incredere in el? Am asa cum aveam si inainte. Dar nici inainte nu aveam incredere 100%. Si nu as avea incredere 100% in nimeni.
    Dar nici nu stau cu grija, sa verific email-uri sau mesaje ori apeluri. As innebuni sa imi traiesc viata asa. Sunt de parere ca daca se va mai intampla, voi afla, la fel cum am aflat si atunci.
    Cum voi reactiona in cazul unei alte infidelitati? Nu stiu.

43. Povestea mea este urmatoarea : avem 13 ani de relatie, din care 8 de casatorie. Avem 2 copii: 1 de 5 ani si 1 de aproape 1 an. Relatia noastra a fost foarte buna la inceput, apoi, a intervenit rutina, a aparut primul copil, au aparut discutiile si am neglijat viata de cuplu foarte mult. A avut amanta 2 ani, ani in care eu nu am stiut si nu am banuit nimic. Am aflat intrand de curiozitate in mail – ul lui si de atunci pt mine a inceput iadul. A fost cea mai cumplita perioada din viata mea, pentru ca niciodata nu as fi crezut ca omul meu, iubitul meu, tatal copilului meu ar fi fost in stare de asa ceva. Dupa ce am aflat, a urmat o perioada de aproape 1 luna, in care nu am stiut ce sa fac, iar el a insistat ca ii pare rau si ca va lupta pt mine. Am decis sa merg mai departe si la scurt timp am ramas insarcinata cu bebe 2. Urmatorii aproximativ 2 ani au fost foarte grei, pentru ca am suferit foarte mult, m-am intrebat incontinuu de ce a facut asta, cu toate ca am primit raspunsuri de la el. Am rumegat Informatia, mi-am imaginat lucruri, am plans, am jelit perioada de dinainte sa aflu, dar am avut si zile extraordinar de frumoase. Am trait un amalgam de emotii, bune si proaste. In timpul asta ne-am schimbat amandoi foarte mult si pot spune ca a trebuit sa trec prin iad, ca sa pot sa vad ce inseamna raiul. Relatia noastra noua este mult mai buna, acum discutiile sunt constructive si nu mai sunt centrate pe putere, suntem mult mai asumati, mai implicati, mai dragastosi si mai atenti unul cu celalalt. Uneori imi spun ca aveam nevoie de un wake-up call, ca sa ma bucur de frumusetea vietii de acum, mult mai buna decat viata de dinainte. Inca ma gandesc la ceea ce s-a intamplat, nu pot spune ca m-am vindecat complet, dar ranile ma dor din ce in ce mai putin, iar amintirile urate sunt tot mai mult acoperite de cele frumoase.

    • Am cautat un articol pe acest subiect.
      Sunt în postura de femeie care a înșelat. Pentru 10 minute de atenție am dat 9 ani pe topogan.
      Nu am avut niciodată o relație perfecta, m-am simțit neiubita iar într-un moment de cotitura al relației noastre am înșelat. De ce am făcut asta? De proasta. Bărbatul cu care l-am înșelat nu e nici mai bun, nici mai frumos decât soțul meu. Dar mi-a spus cuvinte frumoase, m-a lăudat și m-a susținut atunci când i-am spus de problemele de acasă.
      Da, mi-aș dori sa ma ierte, sa treacă peste, sa ne recladim relația asa. Um spun terapeuții ca uneori de întâmplă. Doar ca nu cred ca se va întâmpla. Uneori iubirea nu e de ajuns… Ma îndoiesc ca ma va ierta vreodată, nici eu nu m-aș ierta. Nu vreau sa îmi caut scuze, nu merita sa îl mai rănesc. Voi fi lângă el atata timp cat va dori, pentru ca are nevoie de sprijin. Nu îl voi implora, l-am rugat sa ma ierte. Încă se gândește. Cum eu am fost atât de tâmpită sa aleg calea adulterului și el are dreptul sa aleagă dacă ma mai vrea sau nu. Voi fi matura, asumata, dacă va merge va fi minunat, dacă nu, are dreptul la fericire..

    • Poate o să reclădiți. Chiar se întâmplă.

44. Zau ca nu merita sa te chinui atat. Stati intr-o relatie care e un chin pentru amandoi. Din cate ai scris in mesaj, probabil ca daca v-ati desparti n-ar suferi nici unul dintre voi. Si atunci ?!? Meritati sa va gasiti fiecare linistea. Iti doresc sa-ti fie bine.

45. Citind comentariile de mai sus, imi dau seama ca povestea mea e pistol cu apa. Indiferent daca alegeti sa ramaneti sau sa plecati din relatia respectiva, va doresc sa fiti puternice, sa nu va lasati influentate, iar alegerea sa o faceti atat cu mintea cat si cu sufletul.

    Suntem intr-o relatie de aproape 8 ani, iar de 5 locuim impreuna fara sa fim casatoriti. Eram impreuna de aproape 2 ani cand iubitul meu m-a inselat, iar eu am ales sa mai dau o sansa relatiei. Am avut si avem o relatie frumoasa, si atunci, de ce m-a inselat? Nu stiu, nu am inteles si am renuntat sa imi mai consum energia pentru a incerca sa inteleg. Poate a fost orgoliul barbatesc, satisfactia sexuala data de 2 femei, diversitatea, adrenalina, „sansa” care nu putea sa fie ratata. Nici el nu stie, niciodata nu a putut sa imi explice decat ca a fost numai fizic si cea mai mare greseala din viata lui. Cum am aflat: desi nu locuiam impreuna inca, petreceam destul de mult timp unul acasa la celalalt, iar de vreo 2 saptamani il simteam mai distras. Intr-o noapte, un mesaj. Eu l-am auzit, el nu. Am avut o presimtire si am luat telefonul si am citit mesajul, era de la ea, ii lauda „performantele” din seara anterioara si il intreba pe cand urmatoarea partida. Nu am realizat pe moment ce am citit. M-am asezat langa el cu telefonul in mana, l-am mangaiat pe spate, s-a trezit si l-am intrebat cine e respectiva. Realitatea m-a lovit cand i-am vazut reactia, un amestec de teama, rusine, groaza. Nici nu mai stiu ce ne-am spus atunci. M-am urcat in masina si am plecat, am condus fara tinta plangand pana dimineata. Dupa o saptamana am acceptat sa stam de vorba, l-am respins, l-am lovit si i-am spus cele mai urate cuvinte, dar nu a renuntat, a luptat in fiecare zi si nu m-a lasat sa renunt nici pe mine. De ce am trecut peste infidelitate? Habar-n-am. Asa am simtit, ca merita o sansa. Abia dupa aproape un an am acceptat sa ne mutam impreuna si suntem bine. Nu am uitat nicio clipa si nici nu voi uita vreodata, dar am iertat, am trecut peste si nu ma mai gandesc la asta, iar el regreta si acum. Uneori mai aminteste de momentul ala, se simte rusinat si imi multumeste ca nu am renuntat. Cum a schimbat intamplarea asta situatia noastra? Eu zic ca in bine, am devenit mult mai deschisi unul cu celalalt, ne iubim mai mult, ne ajutam si ne respectam mai mult. Avem o casa in constructie si lucram la un bebe. Nu l-am mai verificat niciodata de atunci, dar daca s-ar mai intampla o infidelitate, stim amandoi ca ar fi sfarsitul.

    • Tocmai trăiesc nefericitul moment in care soțul meu ,mi a confesat faptul ca a ales in urma cu câțiva ani sa îmi însele încrederea ,el apelând la escorte,pe o scurta perioada de timp,zice el ,pana și a dat seama ce rău a început sa se simtă !Inca nu știu cum sa gestionez totul ,mi a împietrit sufletul și universul !Am in minte 100 de gânduri pe secunda și cum e firesc ma judec pe mine ca persoana ca nu am fost indeajuns de buna si asta l a dus in pragul pentru alegerea lui !De așa natura e jobul lui ca a fost mai tot timpul plecat de lângă noi ,făcând o analiza scurta și capul fiindu-mi vraiște ,nu imi pot limpezi conștiința acum!Nu știu cum sa gestionez boom ul primit !I am oferit tota dragostea afecțiunea stabilitatea lucruri materiale T O T U L și se pare ca nu a fost îndeajuns!Nu știu cum sa trec peste acest moment ,ma doare fiecare părticica din corp ,nu am aer !Nu vreau sa apelez la un psiholog pentru ca am învățat pe propria piele ,dacă nu te ajuți tu,nu te poate ajuta nimeni !Misterul este de ce a facut confesiunea asta !? A zis ca nu poate trai cu asta in minte ,ca m a trădat și el trebuie sa se descarce !Dar încărcătura ce a provocat o !Eu cum sa duc !?Sunt conștientă doar de copilași ca nu vreau sa merg la drum mai departe singura dar nu pot sa înghit cacatul de care s a descărcat și cu care a făcut praf tot!Am
      dat de acest topic pentru ca am cautat informații la genul acesta de situație și simteam ca trebuie sa scriu altfel îmi exploda capul!!!?Nu stiu ce o sa fac ,nu știu ce o sa aleg mai departe ,cert este ca a distrus in 2 minute tot universul meu !?

    • Nu am trecut prin asa ceva si poate ca parerea mea nu conteaza, dar cum sa insinuezi ca ai fi preferat sa nu stii? Sa nu se petreaca, de acord, dar sa nu stii? aveti sansa sa va reconstruiti relatia, fara minciuni, fara lipsuri rezolvate iluzoriu cu escorte, fara umilinta si sordid si altele.

      Iar la psiholog… te invata sa te ajuti singur.

    • am recitit si par lipsita de empatie.
      vreau sa spun ca pot doar sa imi imaginez ce simti, dar de vreme ce aceste lucruri s-au intamplat, adulterul + marturisirea, nu cred ca ar fi util sa iti doresti sa nu iti fi spus (in primul rand pentru ca si daca iti doresti, nu se poate schimba nimic). singurul lucru care se poate face, mai ales ca ai spus ca vrei sa mergeti mai departe, pentru ca sunt copii la mijloc, este sa construiti de la zero. Daca a ales sa fie onest, insemna, cred, ca a crescut mult in anii acestia de cand s-a intamplat. Acum exista sansa pentru amandoi sa iesiti la lumina, in loc sa fi trait el in minciuna si tu in intuneric

46. De cand ti-am citit comentariul, ma gandesc intr-una la el. Nu imi vine sa cred cat de aspre putem fi cu noi. Eu nu cred ca esti o pacatoasa, cred doar ca ai gresit. Din punctul meu de vedere, ar trebui sa te ierti si sa te iubesti. Esti om, orice om greseste. Cum ar putea altcineva sa te iubeasca, daca tu nu te iubesti pe tine? In plus, un copil e fericit daca mama lui e fericita. Cred macar ca pentru copilul tau, ai putea sa te ierti si sa ii dai un exemplu.
    Si daca tot crezi ca ai pacatuit si trebuie sa fii pedepsita, de ce crezi ca pedeapsa cea mai buna este sa fii nefericita? Nu mai degraba ai incerca sa faci multe fapte bune, sa ajuti oamenii astfel incat sa compensezi cumva? Si uite la finalul vietii, cand pui in balanta, sa te gandesti ca desi ai gresit, totusi ai facut multe fapte bune? Nu crezi ca ar ajuta mai mult?
    Eu cred ca deciziile sunt in mainile noastre, iar viata este prea scurta ca sa stam nefericiti. In plus, daca ai schimba un pic atitudinea si perspectiva cred ca si ceilalti ar aprecia mai mult. Dar eu as face-o pentru mine, nu pentru altii. Sunt sigura ca incet, incet te-ai simti mai bine in pielea ta. Stiu ca nu e usor, insa incepi cu niste schimbari mici. Ajuta o vecina sa care un bagaj, cumpara o masa si da-o unui om al strazii, chestii de genul asta. Fii atenta la cei din jurul tau.
    E doar un punct de vedere, eu cred ca asa as incerca sa fac. Te rog, fii mai ingaduitoare cu tine!

47. Eu o sa scriu din postura „copilului” care si-a surprins parintii trecand printr-un moment similar. Ajun de revelion 2014-2015. Ies din camera mea sa merg la baie si o aud pe mama cum soptea mai, mai plangand cu nasa lor de casatorie la telefon. As fi ignorat initial conversatia, insa faptul ca plangea (cred ca o vazusem/auzisem pe mama plangand de maximum 5 ori in 21 de ani, m-a facut sa raman in living si sa ascult. Am descifrat urmatoarele: „mesaje”, „o femeie”, „probabil ca era ametit”(tata rareori bea si cu masura), „nu a negat nimic”…Am ramas muta. Perplexa. Tatal meu, barbatul ala ideal pe care il aveam eu in minte si in suflet…nu mai era acolo.Asa o revolta am simtit, atata ura… Mi s-a rupt sufletul. M-am intors in camera nestiind ce sa fac, cum sa ma comport. M-a ajutat prietenul meu la vremea aceea, pe umarul lui am plans. Zilele treceau, mama era din ce in ce mai abatuta, statea pe retelele de socializare pana seara tarziu odata intoarsa de la munca (alte 4-5h pe langa alea 8h de la munca petrecute in fata calc.) cautand-o pe acea „ea” a carei prenume il stia , ii verifica telefonul (niciodata nu facuse asta pana atunci), se certau de fiecare data cand se intersectau, il ameninta ca imi spune si el o incuraja…Eu il respingeam, m-am distantat de el, nu puteam sa imi recladesc imaginea pe care o aveam, era prea dificil. Undeva la vreo cateva saptamani dupa, a mers la fina lor in Italia timp de o saptamana. S-a intors diferita, mai relaxata, mai senina. Ii prinsese bine. Lunile au trecut si totul a revenit cat de cat la normal. Eu nu, sau poate ca si eu. Nu mi-au mentionat nimic in lunile alea in mod direct, ea niciodata nu a abordat subiectul voluntar pana intr-o zi. Stateam de vorba si mi-a zis ca ma admira ca sunt asa puternica, ca am capacitatea sa depasesc momente grele. I-am zis ca nu are dreptate, ca ea este un etalon de putere in adevaratul sens al cuvantului, ca ea a reusit sa treaca peste toate si sa ramana cu el. Recunosc, in lunile alea ma rugam sa divorteze, sa isi vada fiecare de bucatica lui, caci era tare nefericita si ne-ea. Am plans amandoua tinandu-ne in brate…Plang si acum.
    Si plang…

48. Cel care inseala nu e barbat,ci doar mascul.Una e sa vrei ceva/sa-ti doresti,alta e sa si faci,sa actionezi.Copiii si animalele fac totul instinctual,pt ca asa le-a venit,asa au simtit nevoia.Dar un adult cu minte matura se autocontroleaza,nu merge pe impuls.De asta se spune ca noi oamenii am fi evoluati.

    • Deci se înțelege că cea care înșeală nu este femeie ?
      Bărbatul care înșeală este doar un mascul !

49. Am citit articolul si comentariile. Multe de zis nu as mai avea, incadrandu-ma in categoria celor înșelate într-o căsnicie de 13 ani. Pentru fiecare cuplu situația e diferita. La început chiar ma gândeam cum de nu se scrie mai mult despre infidelitate, auziind atatea cazuri. Pentru mine a fost un șoc groaznic, mai ales că s-a repetat infidelitatea lui. Însă am accepta sa iert si sa merg mai departe el fiind singurul bărbat din viata mea. Nu pot zice daca e bine sau nu ce am ales sa fac, însă uitandu-ma copii mei (2 la numar) nu regret. Nu le ofer un exemplu foarte bun în care mama si tata se iubesc, fac lucruri împreună, însă stiu ca nu ii plimb plin tribunale, nu ii supun la interogarea unor asistenți sociali sau alte nebunii birocratice. E tatăl lor, vine cand vine acasa si e cat de cat prezent in viata lor. Doamne cat de multe ar fii de povesatit…si cat de greu e…

50. Ma regăsesc și eu în multe trairi descrise de tine. Și eu am impresia uneori ca soțul nu ma iubește ca la început, uneori chiar deloc, ca sta cu mine din inerție. Dar apoi vad aproape zilnic sacrificii care le face pentru mine sau copil. Uneori când ma simt neiubita parca pic în depresie. Apoi îmi trece și ma gândesc ca sunt bipolara :). Dar am văzut ca trebuie făcut efort constant în a păstra relația la nivel de echilibru, nu mai este asa ușor ca în primii ani, sa fie pe pilot automat. Au ajutat iesirile la munte sau altundeva, de preferat în 2 sau cu copilul dupa noi. Eu zic ca ai suferit destul, nu te mai simți vinovata. Copilul o sa simtă nefericirea voastră tot mai tare, vad ca și al meu simte foarte acut momentele de tensiune din cuplu. Asa ca dacă stați împreună de dragul copilului, găsiți o cale sa stati împreună fericiti, nu nefericiți. Asta îmi spun și mie des.

51. Se simte atat de multa durere si vinovatie in povestea ta. Multa vinovatie dusa la extrem pentru geseli, mari, dar care nu te descalifica ca om. Gandeste-te ce i-ai spune fiicei tale daca ti s-ar confesa candva ca s-a indragostit de un alt barbat care nu e sotul ei. Crezi ca ai chinui-o cum te chinui pe tine? Cu siguranta te-ai ingrijora, vei fi trista pentru ea, dar cred ca cel mai mult si mai mult iti vei dori sa isi gaseasca fericirea si linistea. Cand nu poti sa fii blanda cu tine, imagineaza-ti ca vorbesti cu fiica ta in loc si ce cuvinte ai folosi cu ea.

52. Sh*t happens! Am patit-o si eu.. dupa 3 de relatie in care totul era/parea minunat, mi-a spus ca are nevoie de o pauza (de mine) ca dupa cateva zile sa aflu ca a pus ochii pe cineva la job. Din nefericire pentru minunatul thread, imi e prea somn sa detaliez acum dar pe scurt, eu nu am acceptat asta nici o secunda (in sinea mea) desi am fost de acord sa il las sa ia o pauza (aproape jum de an). Timp in care l-am tinut mereu aproape (da, da, cainele a murit dar hai totusi sa il pastram), am schimbat roluri de la fosta disperata si care facea crize ca nu putea accepta asta, pana la best friendul care ”incerca” sa il ajute sa se cupleze cu noul crush. Bineinteles, totul era cu dus si intors, ii ascultam toate povestile despre ea si le intorceam pe unde puteam, stiti prietenul ala sincer care te ajuta sa vezi cum sunt oamenii defapt. Norocul meu ca era foarte instabil emotional si ea se juca mai mult cu el, iar manipularile mele au functionat mai mult sau mai putin bine (avand in vedere cat a durat pauza – desi pauza era doar pe hartie deoarece practic eram ca o lipitoare prinsa de viata lui). L-am convins in final sa plece de la acel job si sa isi schimbe viata pt ca toti acei oameni sunt toxici si lucrurile nu trebuie sa fie asa, bineinteles nu trebuie nici sa se intoarca la mine, e alegerea lui ce doreste sa faca, poate sa faca ORICE. Si s-a intors, si asta s-a intamplat acum 3 ani, si de atunci ne-am redescoperit, am aflat unde a gresit fiecare, am incercat sa ne schimbam, nu stiu cat am reusit dar stiu cat am esuat, apoi am incercat sa ne acceptam asa cum suntem, sa construim impreuna tot ce ne dorim pentru ca putem si suntem mult mai puternici impreuna. SI, ne iubim tot mai mult pe zi ce trece! Morala: da sunt putin psihopata, noroc ca pot scrie anonim si nu o sa ma trimita nimeni la Obregia. Regret cat am profitat de instabilitatea lui si cat l-am manipulat? nici o secunda! am simtit ca lucrurile nu se pot termina acolo si ca pot face ceva sa nu se termine acolo. Determinarea si perseverenta eu spun ca sunt calitatile mele principale (stiu ca unii ma vor judeca totusi). Iertare? PTSD? Mi-a luat aproape 1 an dupa sa nu mai fiu paranoica la fiecare pas si cuvant si mesaj si sa sadesc din nou samanta increderii. Dupa 3 ani pot spune ca am incredere in el, la fel de multa cat am in mine si uneori chiar mai multa, dar uneori cand vad femei cu anumite trasaturi inca mi se mai strange stomacul si le doresc lucruri nu tocmai de facut publice pe net. Lectii invatate (de amandoi): comunicarea! cel mai important lucru e sa va vorbiti, sa va puteti vorbi orice, sa va ascultati si sa incercati sa va intelegeti.

53. Și noi trecem prin asta.
    Mare parte din timp e foarte bine sau normal, apoi apar zile in care el cade și spune că zilele bune sau normale sunt doar o aparență, că în adânc îl macină in continuare, că e nefericit și că niciodată nu va mai fi altfel decât nefericit. Mie nu îmi vine să îl cred, pentru că atunci când îl văd că e bine E IMPOSINIL sa nu fie bine, e altfel decât era în tot timpul înainte, îi văd ochii strălucind și ne împărtășim lucruri pe care nu le-am mai împărtășit niciodată înainte. Dar apoi îmi pierd siguranța și mă gândesc că nu pot sa fiu așa aroganta sa cred mai mult în ce cred eu decât în ce spune el.
    Ce este ironic este că atunci când mă descurajez și încep să îl cred că nu e fericit cu mine și ar trebui sa îl eliberez, incep sa îmi amintesc de exact cum mă simțeam înainte să ne despărțim, înainte de relația mea de după.

    • Draga anonima care vrei sa stii daca se poate trece peste infidelitate: du-te la psiholog daca trebuie – raspunsul e la tine si nu la altcineva. Viata ta se intampla ACUM. Ce-a fost a fost, ce urmeaza nu se stie. Daca ACUM nu sunteti ok, ori faceti amandoi sa fie ok, ori pa! Mult success!

54. Si as vrea sa explic, pentru cei care se întreabă (în viața mea am fost întrebată și chiar dacă în comentarii nu cred că a întrebat cineva, au fost expuse situații unde întrebarea asta ar rămâne suspendată pe buzele unora): cum e posibil ca cineva care ieri înșela fara regrete și probleme azi când s-a aflat să ceară scuze și să se poarte de parcă ce mult te iubesc nu mă părăsi?
    Se poate dacă înșelând a făcut-o crezand că nu e iubit, că relația e eșuată, că nu contează oricum. Eu îmi creasem o viață paralelă tocmai pe baza faptului că nu mă simțeam iubită, de fapt eram ferm convinsa că NU sunt iubită; după toate lucrurile întâmplate, când am înțeles că de fapt sunt, tot ce stătea anterior în picioare nu a mai stat, și sentimentele mele pe care le impinsesem înapoi ca să mă protejez au reapărut. In multe cazuri chiar sentimentele celui înșelat reapar, sau isi revin din anestezia făcută de problemele din relație, anii de rutină și viața de zi cu zi.

    Unii vorbesc aici: de ce ai trăi nefericit după ce ai fost înșelat când meriți fericire? Dar câți dintre noi chiar au fericire, neînșelati fiind? Viata, după o vârstă, să fim serioși, nu e chiar o veșnică fericire, așa că dacă ai clădit totuși ceva și crezi sincer că mai poți scoate la lumină relația, nu vad de ce nu ai incerca sa repari, doar pentru că îți provoacă o doză de nefericire până la urmă inevitabilă vieții.

    • Cat de corect zici in ultima parte a comentariului, cati/cate din cei /cele care comentează aici povestesc de fericirea de după ce s-au despărțit definitiv de cel ce l-a înșelat? Mai ales daca la mijloc mai sunt si niste copii? (Niciodată nu am sa reproșez copiilor mei ca am ales sa stau in aceasta căsătorie doar pentru ei, poate ca e doar o scuza pt mine.) Cum zicea cineva mai sus, fericirea pana la urma sta in noi, în a ne iubi noi insine. Eu am inteles tarziu ca fericirea mea nu trebuie sa depindă de altcineva!!!

    • Da, daca tot ai mentionat, eu am o prietena care a divortat de sotul ei cu care are un copil (care nu o inselase sau orice altceva) pentru ca nu se simtea ‘fericita’. 9 ani mai tarziu nu a gasit (inca, desigur) acea fericire, in schimb a trait momente de singuratate crunta, relatii halucinante incepute pe tinder si continuate cu chematul politiei, si copilul e expus la niste situatii deprimante si mutat de la un parinte la altul.
      Sigur, fiecare cauta ce pofteste sa caute, dar uneori ma sperie indemnurile astea iresponsabile la… fericire, de parca fericirea e ceva simplu, usor de obtinut si poate ajunge pe fiecare masa, precum Coca Cola, daca doar intinzi mana dupa ea. Fericirea (altceva pentru fiecare) e, cred eu, ca dumnezeu, in absolut orice dar mai ales in tine.

    • Bine zis Gina! Si pe mine ma sperie cat de mult se promoveaza îndemnul la a divorța, cum zici tu, parca daca ai renuntat la cel ce te-a înșelat totul va fii ROZ. Intr-adevar….fericirea e ceva pentru care trebuie sa lupți si de cele mai multe ori sa te invingi .
      Multumesc pt acest articol !

    • cred ca adevarata intrebare e : cum te simti in relatia cu partenerul si de ce? Sunt si parteneri toxici, sunt si aici comentarii care spun ca „regret ca nu am plecat mai devreme”. Multi sunt mai fericiti dupa divort desi sunt singuri pentru ca partenerul era un om dificil. Uneori infideliatatea e picatura care umple paharul. Unii nu suporta sa fie singuri si sar de la un partener la altul pentru ca au o problema cu ei insisi. O cunostinta de 70 ani a ramas vaduva si parca a intinerit de atunci, sotul ei era dificil, acum se bucura de lucururi mici( plimbari, telenovele, pisica, rebus, cafea cu vecina) care erau imposibile daca mai traia sotul. O viata de regrete. Fiecare relatie e diferita, fiecare om e diferit. Sunt situatii cand divortul e ultima solutie, situatii cand e singura solutie, depinde de fiecare cum isi evalueaza viata, pe ce pune pret si de ce se intampla in spatele usilor inchise.

    • Nu te simțeai iubita fiindcă nu ai vrut asta și nu ai făcut nimic pentru asta.Fericirea o gasesti tot timpul în casa ta nu în curtea altuia.Eu am fost inselat de sotie și doare îngrozitor.Stau cu ea deocamdată pentru copii.Asa ceva nu se iartă nu se uita.Trist este ca inselatorul nu va regreta niciodată ce a făcut ci,ca a fost prins.Increderea se pierde definitiv.

55. Niciodata nu poti anticipa de ce esti in stare pana nu esti pus in situatia respectiva. Am fost inselata dupa 4 ani de relatie. El s a dat de gol fiind indragostit lulea de o colega de la el de la firma, mai tanara si mai frumoasa decat mine. Mi a reprosat ca totul e din vina mea, eu fiind mult mai carierista, mai muncitoare, si mai materialista decat el (pe vremea aceea cariera mi era in super ascensiune, cumparam si renovam primul apartament, din banii mei, pt ca el era genul mai dolce vita). M am simtit ultimul om, i am dat dreptate, am luat toata vina asupra mea, am renuntat la ambitii profesionale si overtime l am implorat sa mi dea a doua sansa, i am jurat ca voi fi presul pe care el sa si stearga picioarele doar sa nu ma paraseasca. Da, am facut toate astea, m am victimizat in fata familiei lui si le am cerut ajutorul, m am umilit pana unde nu s e mai poate, ma culcam cu el zilnic, desi stiam ca e incalzit de la noua pasiune, am sunat o pe ea si i am facut un circ la telefon, si multe altele de care nici nu vreau sa mi amintesc. Acum cred ca cea mai mare greseala a fost ca nu am cerut ajutor de la nimeni, mi era rusine de ce mi s a intamplat. El a renuntat la ea, dar nu si la job, era prea comod sa si caute de lucru in alta parte, iar ea a facut o depresie, si a plecat in alta tara,probabil ca sa treaca mai usor peste tot episodul. Am mai lungit relatia vreo 2 ani, timp in care m am convins tot mai mult ca nu vreau sa fim impreuna toata viata. El mi a interzis categoirc sa fac vreodata aluzie la evenimentul respectiv, pe motiv ca nu am dreptul sa i reporsez nimic. Dupa 2 ani, i am dat papucii, senina si fara nici un pic de suferinta, chiar de ziua mea, pregatisem mult momentul, eliberarea mea, ca pe un cadou pentru mine.Nu am suferit deloc, cred ca m am simtit razbunata, el a fost teribil de bulversat. Lunile care au urmat am simti o eliberare incredibila, eram mandra de curajul meu.Am inceput rapid sa fac toate lucrurile ce amanasem in acea relatie, sa mi cumpar rasfaturi, sa ies in oras, sa calatoresc. Vroiam sa absorb maxim din fiecare clipa, regretam mult anii pierduti, mesele in care mi statuse mancarea in gat, noptile nedormite incercam sa recuperez tot. Au trecut 4 ani in care m am indragostit de propria singuratate, pana cand l am cunoscut pe actulul sot. Sotul meu a fost cel care a facut primii pasi, eu nici nu m-am prins ca ma curteaza. Privind in urma regret ca nu am stiut sa renunut la acea relatie la timp, si ca am provocat atat de multa suferinta. Regret si anii pe care i am pierdut, cred ca am avut nevoie sa mi iau niste lectii, pe care le am invatat insa teribil de greu. Peste ani, cand am citit Luni de fiere a lui Pascal Brukner, m am regasit in acea carte, o carte brutala, pe care v-o recomand.

56. […] seara în care am publicat articolul cu povestea anonimă despre înșelat și consecințele lui, am primit încă o mărturisire cu rugăminte de publicare. I-am scris autoarei ce am crezut […]

57. Noi am discutat despre faptul ca e posibil sa ni se intample sa facem un pas pe „langa drum”, fiind impreuna de 21 de ani. O iubire stransa, si buna, si cuprinzatoare, am crescut incredibil amandoi. Ne-am dat seama ca a e posibil ca varsta de 40 si ceva de ani sa ne aduca provocari. Am discutat deschis si am agreat ca e posibil sa ni se intample, cel mai bine sa fim pregatiti. Cand insa unul dintre noi a pus in practica partial o aventura, au cazut cei mai mari munti pe care i-am construit vreodata. Ne-am clatinat atat de rau, ca multe vorbe, lacrimi, indoilei au curs pana sa incepem sa ne tinem din nou pe picioare. Am aflat cat de dependenti eram unul de altul. Ne parea rau insa ca o bataie de aripi sa ne darame. Asa ca am ales calea terapiei, a cititului, a discutiilor doar cand puteam vorbi anumite subiecte, a reintoarcerii la ritualurile noastre de indragostire, la e ne iubi fiecare pe sine mai mult. Incet si greu, ca maratonul la Polul Nord. Ne straduim pentru ca amandoi stim ca ne iubim foarte mult.

    • foarte frumos suna ce spui. Mi-a amintit de melodia aia imposibil de trista Frunza mea albastra.
      Sper sa reusiti sa depasiti aceasta incercare, 21 de ani e… ehe, o viata de om 🙂

      Dar si asta cu „bataie de aripi” mi-a amintit de ceva ce nu reusesc sa imi amintesc in ce carte am citit, despre drama celei de-a treia persoane din triunghi. Probabil ca nu e locul potrivit sa deschid discutia depre aceste persoane, fiind o postare despre recladirea relatiei dupa inselat, dar mi-a ramas in minte din cartea respectiva ideea asta, ca de multe ori cuplurile merg la terapie, incearca sa se impace, terapeutul inclusiv recomanda ruperea brutala a legaturii cu amantul/ amanta, ea/el e oricum stigmatizat(a) de toata lumea (spre deosebire de membrul cuplului care a inselat)… Cineva scria mai sus ca amanta sotului s-a sinucis…
      De fapt, cata suferinta este intr-un adulter, de toate partile.

58. Si eu traiesc o poveste trista in acest moment, si chiar nu pot descrie in cateva cuvinte cum ma doare, am momente bune si momente groaznice, sunt atat de dezamagita… Imi vine sa tip de durere.

59. Never say never!și…Terapie de cuplu ,terapie individuală, maturizare( forțată…fără introspecție și schimbări majore nu se poate) Și, nu în ultimul rând, conștientizarea procesului iertării- de sine,de el,de cuplu!Iertarea e în primul rând pentru tine și despre tine,necesită timp și răbdare și conștientizarea unui proces îndelungat. Nu e magie și nici n- ar trebui să fie!Doar înțelegând „de ce,la ce,pentru ce”- adică realmente fiecare să înțeleagă ce a trăit celălalt ( fără empatie nu se poate) și păstrându- ți credința în caracterul celuilalt și în valoarea sentimentelor tale și a istoriei comune,poți simți cât de valoroasă e noua relație ,cu 2 oameni noi care și- au asumat greșelile, nevoile nespuse,trăirile, experiențele, tiparele negative după care s- au ghidat.Dacă fiecare își descoperă rolul în disfunctionalitatea relației (” nimeni nu înșeală când e fericit și împlinit „) și se iartă pentru ce n- a știut sau n- a putut și învață zi de zi,cot la cot, să construiască și să întrețină nouă relație, ce va urma va fi deosebit! Să refaci încrederea pierdută e mult mai greu decât să o căștigi rapid, superficial. Nimeni nu ne- a învățat câtă muncă trebuie depusă pentru păstrarea unei relații! ” Frumusețea e în ochii privitorului”, ca și fericirea…Onestitatea,transparența și recunoașterea vulnerabilitatii sunt esențiale în orice relație. ” Infidelitatea începe cu prima minciună „…asta ar trebui să fim învățați de mici…Restul e…cancan…………………..P.S.Pentru Morera: frecvent amanta/ amantul știu de la bun început despre relația/ căsnicia celui/ celei pe care- l seduc( sau se lasă seduși).Cine ii împiedică să le ceară să- și rezolve problemele înainte de a se implica intr- o altă relație ” perfectă și desăvârșită”, dar duplicitară în realitate?

60. Nici nu știu cum să încep.Am mulți ani de căsnicie și iată că se pare că am fost înșelată. Am descoperit in telefonul soțului meu o conversație cu o doamnă pe care o cunosc și eu.In primul rand această femeie era salvată in telefon cu un alt nume, un nume fictiv, eu am recunoscut-o după poza de profil pe watsap. După ce a ajutat-o profesional, din discuția avută, îi pune în contul personal niște sume de bani.In mesaje se tot întrebau unul pe altul dacă pot vorbi la telefon.Ce înseamnă asta? Se fereau de ceilalți să nu fie auziți? Soțul meu neagă această relatie, nu recunoaște nimic.Ce să cred din toată această poveste?

    • Cum nu recunoaste nimic? 🙂 nu recunoaste ca au vorbit, ca a salvat-o cu alt nume decat cel pe care il are, ca i-a trimis bani? daca nu recunoaste NIMIC, eu zic ca e de rau.
      daca are explicatii care par plauzibile, merita discutat pana se lamuresc lucrurile

61. Eu am fost inselat acum 18 ani ,si am iertat pt. ca o iubeam mai mult decat ma iubeam pe mine, miam zis ca a ierta inseamna sa iubesti cu adevarat, si am gasit scuza ca „oricum nu a muscat din ea este intreaga” …….Dupa 2 ani am incetat sa o iubesc fara sa fie ea de vina cu ceva ,dar socul din urma a lasat urme foarte adanci in sufletul meu ……….am zgornito din apartamentul meu si am simtit ca o usurare plecarea ei, de atunci fara sa ma laud am avut atat de multe relatii incat am inceput sa uit detaliile fiecarei amante ………cred ca am ramas cu un defect iremediabil …..o sa fiu un curvar ordinar cat ma va tine …………sfatul meu doamnelor nu inselati pt ca dragostea este ca o hartie ….odata rupta facut bucatele orice lipici ai folosi nu mai are nici un farmec…….se rupe vraja si gata totul e distrus…..

    • Din ce oras esti, domnu?

62. Stiu cum e sa fii inselat, iar eu am ajuns sa divortez dupa 24 de ani de casnicie.
    Cand am aflat ca am fost inselat am cazut intr-o stare de depresie, nu puteam dormi, aveam tensiunea 18/10, am slabit 12 kg in 3 saptamani. Simteam ca totul s-a prabusit in jurul meu, in conditiile in care eram familist convins, nu am inselat niciodata, am facut tot ce am putut pentru famile, iar sotia mea era partenerul meu de viata, alaturi de care am construit tot ce aveam si avea din partea mea incredere totala si pe termen nelimitat.
    Deci mi-a luat cam trei sapatamani sa imi revin cat de cat si primul meu impuls a fost sa vad ce si unde am gresit si sa incerc sa recuperez ce se mai poate. Prin urmare prima mea cerere a fost un an de proba in care sa incercam sa reparam casnicia sau ce nu functiona din casnicie.
    Numai ca procesul de rafacere (dupa lovitura primita contina) si am realizat ca daca va fi sa continui acesta casnicie VREAU SA FIU SI EU MULTUMIT, ceea ce i-am spus si ei. Am ajuns la concluzia ca nu ce s-a intamplat in trecut imi va dicta viata, deci va trebui sa ma concentrez pe ceea ce va urma.
    Practic casnicia noastra vreme de peste douazeci de ani a fost o lupta tacuta pentru cine conduce; eu taceam si faceam, ea controla prin NU, adica la orice spunea intai NU astfel incat eu sa o rog si sa insist. Asa ca m-am hotarat sa nu ii mai permit sa spuna de doua ori NU in aceeasi problema, daca a spus o data NU ceea ce era de facut ramane nefacut.
    Pe scurt, dupa nici 6 luni din anul cerut de mine stiam ca voi divorta (si asteptam sa treaca anul ca sa depun actiunea la judecatorie).
    In vremea asta ma consolam cu gandul ca inainte de a ma casatori fusesem student (la seral) in Iasi, am si lucrat si aveam un salariu, aveam o garsoniera, avam independenta si imi era tare bine singur. De asemenea am inceput sa imi cladesc suficienta financiara de dupa divort, am cautat job-uri part-time ocazionale. Stiam ca voi avea de platit o pensie alimentara si pentru asta, pe langa serviciul meu stabil si cu norma intreaga imi trebuiau activitati ocazionale (am lucrat in asigurari, am lucrat pentru companii care faceau cercetare de piata, am predat la cursuri de calificare – plata cu ora). Pensia alimentara urma sa se stabileascadin veniturile cu caracter stabil (serviciul cu norma intraga).
    Prin asta am incercat sa ma asigur ca si dupa divort voi avea o casa a mea chiar daca asta presupune un credit, presupune cheltuieli cu mobilierul si electrocasnicele.
    Au trecut 8 ani de cand am divortat si lucrurile au evoluat asa cum imi propusesem.
    Privind in urma pot spune ca cel mai mult m-a nemultumit dubla masura. Sotul era bun ca un cal de povara care sa fie certat si strunit contiunuu iar amantul era pentru placere si mangaieri. Asa ca am lasat-o cu amantul, nu i-am mai deranjat. Ar fi fost si pacat, avand in vedere cat de bine se intelegeau. De ce ei nu sunt acum impreuna nu este treaba mea.

63. Da, eu spun din experienta proprie ca se poate, însă depinde foarte mult de sentimentele voastre, de felul în care a fost căsnicia voastră inainte de a se intampla acest „derapaj”. Pentru unii este un derapaj, pentru alții un stil de viață. Pentru cei sau cele pentru care spiritul aventurii are mai multe frumuseți decât viata linistită de familie atunci clar ma gandesc ca nu ai de ce sa te gândesti ca vei transforma un aventurier intr un familist.
    Scriu aici pentru ca este momentul pentru mine sa ma detașez total de ceea ce s a intamplat si ma gandesc ca poate cuiva ii va fi util, asa cum am avut eu nevoie sa stiu ce au facut altii in aceeasi situatie pentru a face fata caruselului de emoții sfasietoare.
    Povestea noastră a început în 2008. A început frumos însă stângaci. Stângaci, în sensul in care am avut multe de învățat impreuna pentru a fi cuplul de astăzi. Ne iubeam si ne am iubit mereu , acea iubire frumoasa , cu fluturi in stomac, plina de tachinari si jocuri aproape adolescentine desi aveam vreo 24 de ani. Copii la minte si in comportament. Am „crescut ” mult unul lângă celălalt si am ajuns sa fim unul din acele cupluri care poate fi un model pentru ceilalți. Intotdeauna orice problema a fost am discutat o constructiv, fără reproșuri toxice chiar daca celalalt ar fi ” meritat” , el foarte implicat în treburile casnice. Ajutor de nădejde oricand aveam nevoie. Eu de 13 ani nu stiu ce inseamna cumpărături , facturi , cozi etc. Cumva fara cuvinte ne am asumat fiecare responsabilitati pentru traiul in comun in mod natural. Suntem căsătoriți de 10 ani cu un pui frumos de 5 ani. Amândoi familiști convinși. Am făcut un obicei in toti acesti ani de a nu ne culca niciodată supărați unul pe celălalt indiferent ce se intampla.
    A fost o relație foarte stabilă pana cand in urma cu 3 ani mi am schimbat jobul cu unul unde lucram doar de noapte. El a ajuns sa lucreze doar după amiază pana la 12 1 noaptea. Astfel timpul petrecut împreună a fost extrem de limitat. Eu am avut 2 ani aproape in care datorita oboselii eram extrem de nervoasă, chef de sex si alintat soțul mai rar…mai tot timpul il repezeam desi il iubeam nespus. El a continuat să fie lângă mine , la fel de blând, la fel de dornic sa facem dragoste. Eram o pacoste si ma întrebam eu cum de mai rezista lângă mine. Nu o făceam intenționat eram doar cu nervii si resursele la pământ. Am ajuns sa stam de vorba de multe ori despre o durere si singuratate si neîmplinire pe care o simțeam amândoi însă nu stiam de ce. Pentru ca aparent aveam ce altii doa4 visau. Posibilitati materiale foarte bune , deși si atunci cand nu am avut am ales sa nu ne certam niciodată din cauza banilor, o casă în construcție, o mașină mare nou nouta, un copil cuminte, un fel de armonie și liniste in casa si in sanul familiei si totusi amândoi ne simțeam cumva neiubiti desi in sinea noastra stiam ca ne iubim. Paradoxal, nu ? Mi au trebuit 2 ani sa inteleg ce se intampla cu mine si sa vad halul in care am ajuns sa fiu dintr o persoană echilibrată intr una greu suportabilă. Cand spun greu suportabilă, ma refer la faptul că uneori pe fondul oboselii il respingeam intr un mod urat, chiar daca realizam ce fac eram atât de surmenata incat doar de atat eram in stare…
    Dupa lung timp mi am dat seama ca totul se datorează jobului, ca incet incet imi pierd familia si am inceput sa ma schimb. Am schimbat jobul meu cu unul cu tura strict de dimineata si am inceput sa ma schimb conștientă fiind ca il iubesc si ca merita si trebuie sa ii arat asta cat mai mult pentru ca altfel ne îndepărtăm de tot si ne vom pierde.
    Cumva il simțeam schimbat …simțeam că nu pot ajunge la inima lui cu adevărat…il simțeam că si cum desi eram impreuna si in aparenta armonie , el nu era acel bărbat pe care îl știam eu. Cumva detașat si absent. Făceam dragoste si il simțeam că nu se poate concentra. La noi in dormitor si o spun cu o oarecare sentiment de stanjeneala a fost si este libertate trăită unic.? Însă ceva …Cumva.. desi implicat..parea…nu stiu..nu era el. Nu m am gandit nicio secundă că ar fi vreo persoană intre noi pentru ca amândoi si mai ales el a fost un familist la superlativ. Apoi ma gândeam ca el stie foarte bine ca nu as ierta asta niciodată pentru ca am urât asta din tot sufletul dat fiind faptul că tatăl meu a facut asta mamei mele in toti cei 16 ani de căsnicie pana cand au divorțat.Si chiar si acum eu ca si copil inca mai trag repercusiunile lor, mereu intre ciocan si nicovală pentru ca mama vrea intaietate ( thats another story) . Asa ca el fastacit desi cu dorința pentru mine , imi spunea ca nu stie ce are…ca poate asa e dupa 34 de ani etc .? Nu m am gandit vreo secundă ca el era plin de mustrări de conștiință. Comportamentul nu doar sexual mi se părea in neregulă ci si faptul ca pleca des de acasa ba la cumpărături, ba la nu stiu cine , apoi veneam de la tara de la părinți și el in mare viteză isi făcea dus , lua pe el cele mai bune țoale desi de ceva ani nu prea ii mai pasa de țoale, și ce pune pe El, parfumat …aranjat…usor usor repetandu se episoadele astea pe parcursul câtorva saptamani am inceput sa fiu suspicioasă. La un moment dat după ce ne am luat masina noua am facut sex ca nebunii în ea si cumva am murdarit canapeaua..El a plecat la brașov la un curs de formare profesionala si cand s a întors sa ma ia de la munca am văzut pe bancheta din spate niste pete similare…si desi refuzăm să cred ceea ce prindea contur am tăcut la explicația lui ca a adus niste colegi cu masina . ( fraieri sunt bărbații uneori cu niste scuze asa de Copii ??). În fine nu a mai durat mult și intr o zi i am luat telefonul si am descoperit un apel in ziua in care noi ne întorsesem de la părinți și el plecase val vârtej din casa facut gigia maimai…Am sunat la numărul ala si soc si groaza raspunde o altă femeie. Am simtit cum pământul imi fuge de sub picioare, cum viata mi se scurge prin fiecare respiratie. A ajuns si el , l am intrebat cine e x din tel si ce au de împărțit si mi a marturisit . În clipele acelea a fost șocul si durerea atat de mare ca si cum cineva mi ar fi spus ca sotul meu pe care il iubesc mai mult decat orice pe lume a murit si nu îl voi mai vedea niciodată. A fost o durere atat de mare incat am simtit ca ma doare nu doar sufletul si si fiecare cm din corp. Era o durere fizică și sufletească greu de explicat. Nu am avut nici pentru o secundă în gând să îl las. A fost un soț exemplar si un tata cum rar găsești. Însă în acele momente in care nu mai stii cine e , cine esti tu , c3 simti, ce mai simte el pentru mine …Am spus calm linistit ca inseamna ca pana aici ne a fost. Am vorbit cu el despre divorț despre tutela copilului . Am pus mana de fata cu el si am sunat un notar etc doar pentru a vedea reacția lui, pentru a îl lua cu mine prin focurile iadului. A început sa plângă..rar face asta insa este sincer …Stiu…o sa spuneti ca nu e daca a mințit în tot acest timp. Însă am crezut si cred cu tărie că o greseala indiferent cat de mare nu definește un om. L am vazut debusolat, trist, daramat, disperat însă l am lasat asa in agonie pret de o jumătate de oră. Am mers la el in camera si l am rugat cu calm sa imi spuna ce s a intamplat si de ce. Inițial dezarmat a spus ca oricum nu crede xa are rost, pentru ca eu oricum se pare ca am decis, ca stie ca nu am sa il iert niciodată, ca stie ca nu merita si in plus ca oricum nu am reuși să trecem peste niciodată, ca asta nu se vindeca si ca oricum eu m am schimbat si nu il mai iubesc demult ca sa am macar un motiv sa ii acord o a doua sansa. I am spus că după 12 ani macar atat meritam Amândoi, o discuție sinceră și o explicație. I am spus că poate sunt dispusă să îl iert si tocmai de asta vreau sa inteleg. Se uita neîncrezător la mine si mi a spus ca nu ma crede mai ales pt ca ma stie si mai ales pentru ca eu m am facut rea in ultimii ani.Se uita la mine plângând si mi a zis ca nu o sa suport nici macar sa ma atinga darămite sa il iert. Ma țineam tare sa nu plâng si mi a spus sa il iau in brate daca pot. A venit spre mine si la cati nervi aveam in mine sugrumati cred ca a vazut ca as vrea sa ii trag câteva palme sa le simta. Ma retineam pentru ca nu făcusem asta niciodată. În tensiunea aia a început sa imi strige sa il lovesc , dar sa il lovesc tare. I am tras câteva, l am muscat ? un access de furie explodat însă pt ca il iubeam nu m a lăsat inima sa ii rup falca!??? Am sfarsit îmbrățișati plângând ca doi prosti. Am povestit in linii mari pt moment ce s a intamplat si am aflat că aventura lui începuse in urma cu 2 3 luni in pandemie.
    Discuțiile lungi pot fi obositoare si psihic si sufleteste si e bine sa o iei usor si sa asimilezi.
    În secunda 2 a sunat o sa ii spuna ca s a terminat , mi a dat access la facturi detaliate la tot pentru a imi elimină orice urma de indoiala.
    Si am pornit incet in vindecare.
    Am organizat eu intr o seara cand a venit de la munca o atmosferă frumoasa in care sa stam de vorba ca doi prieteni buni. M am facut frumoasa , lumânări, muzica in surdină si o discuție sinceră și degajată. Am vrut să stiu tot. Si nu , nu detalii ce mi ar face rau , ci detalii care m ar ajuta sa il inteleg si sa il iert autentic. Am fost acolo sa il ascult , sa il inteleg .Am vrut sa ii arat dragostea adevarata de care se îndoise atata timp, și sa ii ofer cea mai frumoasă iertare si cea mai blândă. Consideram ca o iertare blândă si plina de înțelepciune l ar face sa regrete si mai profund realizând cat de mult a greșit. Era felul meu de a ma răzbuna constructiv pe el. Suna a slăbiciune pentru unii, dar ca sa va vorbesc despre soțul meu dinaintea acestei greseli ca sa imi puteti intelege raționamentul as face romane.
    Repet , aceasta atitudine si iertare poate functiona doar in cazul in care exista iubire profundă de ambele părți, și doar dacă el nu este un afemeiat patologic.
    Am vorbit mult nu despre ce faceau ei si unde ci despre cum se simțea el in momentele acelea, despre ce gândea, etc. Ce l a determinat …ce i a lipsit…ce a găsit…daca l a împlinit…daca ii pare rau…Desi pare greu de crezut nu toti sunt fericiti cand ajung sa faca asta si ceea ce culege asa zisul „infidel” nu sunt doar laurii plăcerii.Trec si ei printr un carusel de emoții negative si nu inteleg de ce totusi nu au găsit în acea terta persoana ceea ce le lipsea.
    Pentru cei ce inca au sentimente si dragoste in căsnicie, p3ntru cei ce au copii nu este o decizie usoara.De aceea as spune sa incercat sa reparati inainte de a arunca. D3 c3? Simplu? Cine va garantează că următorul va fi mai bun sau ca nu va greși niciodată. Nimeni! Nu suntem perfecți si o căsnicie trainică nu tine de abandon. E o vorba : ” Iubeste ma cand merit cel mai putin!” Asta am facut eu cu soțul meu. Acum suntem foarte bine , mai îndrăgostiți ca oricând, mai implicați ca oricând, mai prezenți ca oricând si am pornit in cea de a 2 a căsnicie a noastra. După acele discuții în tihnă nu am folosit niciodata acea greseala pt a ii face reproșuri, deși a durut si uneori inca mai doare. Gândiți va ca infidelitatea este un simptom ale unor probleme nerezolvate in căsnicie. Grăbiți va mai degrabă sa le înțelegeți si sa le rezolvați . De multe ori dupa incident soțul meu , deși este o fire deloc romantică imi scrie mesaje despre cat este de recunoscător ca sunt in viata lui, ca nimeni niciodată nu ar putea fi jumătatea lui , ca se simte îndrăgostit si fericit alaturi de mine si de puiul nostru. Tot el cand si cand , cand ne mai luam de vorba isi aduce aminte de ce a facut si il vad ca suferă…de cele mai multe ori plange. E Ok, și bărbații pot plânge câteodată. Probabil ca acea iertare plina de dragoste a fost mai dureroasă decât orice scene de reproșuri și de certuri pline de acuze. Chiar ieri imi spunea la aproape un an de când s a intamplat ca inca il bantuie acele amintiri, și că resimte ceva mai profund decât un regret.” Ca o gheara pe suflet de care cred ca nu voi scapa niciodată, pentru ca orice as face nu am cum sa sterg ce a fost. Este ca un stigmat dureros.” Am încheiat citatul.
    Iubiti va partenerii chiar si atunci cand au gresit. Ascultați i si înțelegeți i .Indiferent ca rămâneți sau nu impreuna nu va otrăviti sufletul cu ură. Iertați i pe ei dar si pe voi si dati va sansa la un inceput nou , curat , împreună sau separat! Orice om merita o a doua sansa! Si noi cei nevinovați poat4 intr o zi vom avea nevoie de ea. Oferiți acea șansă în maniera în care ați dori sa va fie oferită.

    • de curiozitate, dumneavostra scrieti compunerile pe telefon?

64. Buna tuturor. Si eu am nevoie de putin ajutor. Nu stiu cum pot trece peste infidelitatea sotului meu. 19 ani de casnicia, adevarat ca nu ma inselat fizic nu sa intalni cu asa zisa mea prietena, dar au facut-o virtual, erau de un an impreuna virtual , si-au declarat iubire poze intime unul catre altul si tot tacamul, deci pt mine ca si cum s-au intalnit a fost toate astea. Pe 2 Mai am descoperit mesajele, au urmat plansete crize de nervi etc etc. El spune ca a fost doar vorbe goale ca nu a iubit-o , ca pe mine ma iubeste. Dar eu nu il mai cred clar. Au fost virtual impreuna un an asa ceva mai rar, eu oare unde naiba eram in ecuatia asta. Imi cere o alta sansa tinand cont ca in urma cu 17 ani ma inselat cu adevarat fizic si i-am oferit o sansa de dragul fetitei noastre ca era micuta. Nu stiu de ce simt ca nu mai am ce sa-i ofer , parca a murit ceva in mine. Acum ma simt umilita , jignita, folosita, tradata si mintita si exagerat de ranita. Nu as vrea sa iau o decizie la nervi si sunt disperata nu stiu ce sa fac????

    • Draga Ila nu cauta sa înțelegi prea mult sentimentele pe care le ai pentru el acum ținând cont că este foarte recent ce s a intamplat. Dragostea poate fi total umbrită si eventual din cauza durerii sa ai senzația că ești „amorțita sau ca poate nici nu îl mai iubesti. Dacă te ajută cu ceva aceste sentimente sunt zic eu normale pentru ca , cumva intamplandu se asta reperele tale s au zdruncinat. Ani de zile ai crezut in omul de lângă tine si poate toata viata ta s a învârtit în jurul acestor două mari repere : copilul si el. Și eu am avut acest sentiment, deși hotărâsem sa mergem mai departe , deși ne simțeam foarte bine impreuna si aparent mai fericiti si mai îndrăgostiți ca oricând.Aveam momente cand eram singura si parca se deschidea un mare „hău” in fata mea cand credeam ca nu il mai iubesc . Cadeam in acel hău amorțita nestiind clar ce mai simt pentru el, cine e el de fapt ..Dacă este persoana pe care o stiam de 12 13 ani sau daca el este de fapt cel pe care il vad acum cand a greșit enorm. Nu fii aspră cu tine, da ti timp. Timp sa procesezi ce s a intamplat si sa te poti acomoda cu realitatea. Din ceea ce spui cumva am senzatia ca nu a fost doar virtual daca vorbesti de poze „intime” Stiu ca nu vrei sa auzi asta dar …eu zic ca nu trimiți poze intime gen nud cuiva care nu te a vazut niciodata in realitate asa. Poate ma înșel. Eu te as sfătui să începeți cu adevarul gol golut oricat de dureros este.A porni de la zero inseamna o pagină curata…imaculată peste care puteti recladi relatia. Nu lua o decizie la nervi. Calmeaza te si uita te la ce aveti . Puneti intrebari. Cat la suta in toti acesti ani ai simtit ca el este omul tau? Cata compatibilitate este intre voi? Cat de fericita ai fost lângă el? Este un tata bun implicat? Este un soț bun? Faptul ca a gresit anulează tot ce a fost si este bun in el? Daca inca exista iubire de ambele părți se poate trece peste. Dar gândește te ca nu se poate sa faceti asta nefiind sinceri si asumati pana la capat. Scutură te putin de ceea ce s a intamplat si incearca sa privesti obiectiv. Se poate ca unele persoane sa înșele din pură plăcere pentru aventura si pentru nou, însă doar tu îl cunoști cel mai bine. Tu ii stii felul de a gândi. Încearcă să ai o discuție super deschisa si onestă cu el in care sa il asculți cu adevărat. Sa fii acolo ca sa îl înțelegi. A îl intelege nu inseamna sa ii dai dreptate, sau sa începi să iei întreaga vina asupra ta. Ci doar sa îl cunoști și mai bine si sa ii poti intelege raționamentul. Comunicarea este sfânta, însă ea trebuie facuta in deplina sinceritate. Este un proces de durata. La unii durează săptămâni, la alții luni, la alții Ani, iar alții nu vor trece niciodată peste. A ierta nu inseamna a pleca capul, a ierta bu inseamna a fi de acord cu ceea ce s a intamplat. A ierta inseamna a avea atitudine si ALTITUDINE. Avem obiceiul in situatia in care nu știm adevarul de a ne face scenarii cu ceea ce probabil s a intamplat. Din proprie experienta iti spun ca scenariile sunt mai dureroase si mai departe de adevar de cele mai multe ori. Asa ca vorbiti.Dar vorbiti sincer, fără reprosuri, fără a va certa. Gandeste te cum ai reactiona si ce i ai spune fiicei tale daca intr o zi ar veni sa iti spuna ca a calcat strâmb căsătorită fiind si ca nu stie ce sa faca sa repare. Cum ai vorbi cu ea ? Cat de aspră ai fi? Stiu …nu e acelasi lucru, dar cumva trebuie sa găsești răbdare și blândețe in a iti raspunde acelor întrebări care te macină. Stiu ca este un cliseu si multi ar spune că dacă iubesti nu faci asa ceva. Asa am crezut si eu Pana anul trecut. Însă mie personal mi s a demonstrat că poti face o greseala atat de mare chiar daca iubesti. Unii in situatii dificile lupta, altii pierd lupta si cedează; altii nu vor sa isi abandoneze familia însă având probleme carora nu reusesc sa le faca fata prefera din cand in cand o evadare , sa isi creeze o altă realitate chit ca sunt constienti ca nu e una adevarata ci doar o iluzie de moment. Însă fiind copleșiți se îmbată cu apa rece. Infidelitatea este de cele mai multe ori un simptom al unor probleme ignorate sau ascunse sub preș cu buna stiinta. De multe ori rutina si relatiile lungi , casniciile lungi sunt încercate. Pot fi doi oameni puternici in egala masura sau…unul poate fi slab si pierde drumul. De multe ori luam persoana de langa noi si iubirea ca fiind un bun dobândit pentru care nu mai luptăm. Considerăm că am demonstrat ce am avut de demonstrat si căsnicia merge din inertie . El sau ea „E acolo” oricand, oricum. Nu e asa. Am realizat asta nu demult. Căsnicia trebuie sa ne umple inima de emoție. Este si trebuie sa fie un dans de cucerire tot timpul. Asta si doar asta o poate tine VIE.Altfel trăim amorțiti inerția in care gustam un fel de normalitate si nimic mai mult. Oare nu meritam mai mult? Daca ai stii ca te poti îndrăgosti din nou de soțul tău si el de tine nu ar fi minunat ? Si chiar se poate. Esti rănită, doare cumplit stiu….Dar totul este sa iti doresti cu adevarat sa treci peste si sa ierți. A urî pe cineva este ca si cum ai lua o otrava si ti ai dori sa moara acea persoana. Doar tu poti decide cum vrei sa arate viata ta si daca vei da voie acestei amărăciuni sa te inrobeasca. Accepta ca oamenii pot greși, ca unii nu au maturitatea ta de a discerne si ridica te. Meriți să fii libera si fericita. Poti fi liberă si fericita lângă el sau separat. Doar tu alegi sa rămâi sau sa pleci, însă alege sa fii libera indiferent de decizie . Nu te inrobi cu sentimente de ură pentru că doar tu le vei duce povara. Nimeni altcineva.
      Pe de alta parte eu nu as sfătui niciodată o persoană sa divorteze mai ales cand exista copii. As sfătui asta doar cand exista orice formă de abuz fizic, psihic sau emotional. Copiii suferă si vor suferi tot timpul indiferent cat timp va trece.O spun acum la 35 de ani din postura de copil al părinților mei care au divorțat iar eu inca mai trag de p3 urma lor si inca sufăr. Dacă groso modo căsnicia este buna , eu zic ca tu si copiii meritati sa stiti ca ati facut tot ce era posibil pentru a va tine uniți. Dacă sunteți un cuplu ok , și daca sunt sentimente merita sa va acordați o sansa reala. Success si capul sus! Nu e un capăt de lume desi stiu ca pare. Ulterior e posibil sa aveti mai mult de câștigat.

65. Draga Ila, descoperirile tale recente au produs o trauma. Singurul sfat pe care ti-l pot da este sa nu iei hotarari transante pana ce trauma nu se va vindeca. Altfel zis, incearca sa nu cauti o solutie imediata. Nimeni nu iti poate oferi solutia magica prin care durerea sau suferinta sa dispara imediat. Cicatrizarea are loc in timp si va veni vremea cand vei putea privi cele intamplate cu o oarecare detasare.
    De asemenea, pot spune ca iertarea poate fi o solutie, insa nu cu orice pret. In cazul meu n-a functionat.
    Vezi tu, oricine comite o fapta reprobabila gaseste scuze sau macar circumstante atenuante. In cazul unui adulter, gaseste cel putin o cale sa-l culpabilizeze pe celalalt. In cazul meu, au fost mai multe reprosuri, dar cel mai hilar repros a fost ca „am intrat cu bocancii in viata ei” atunci cand am descoperit ca m-a inselat. Oare ce voia? Poate sa-mi cer scuze ca am gasit probe ca m-a inselat.
    Dupa ce ai fost inselat viata ta nu va mai fi ca inainte. Pot spune ca iertarea depinde de ce rol accepti sa joci in ceea ce ramane din familie dupa acest episod. Depinde de cata umilinta esti dispus sa accepti. Accepti sa-ti ceri scuze pentru ca ai gasit probe ca ai fost inselat? Chiar daca accepti o nemultumire tot va ramane. Acesta va rabufni cel putin din cand in cand si asta te va face sa introduci ostilitate in relatie. Adica veti trai ca doi arici sub acelasi acoperis.
    In cazul meu, am cerut o perioada de proba de un an, in care sa incercam sa ne refacem relatia. Aici nu iti mai recomand sa faci ca mine (pentru ca rezultatul se cunoaste si era previzibil) : Eu nu m-am retinut de la a-mi exprima nemultumirea ori de cate ori simteam nevoia sa fac asta. Ba mai mult, am taiat toate concesiile pe care le facusem anterior in mai bine de 20 de ani de casnicie. Anterior infidelitatii ei, fusesem tacut si am suportat multe fara sa ripostez, insa dupa ce mi-am revenit din soc m-am schimbat. Rautatile le intorceam pe loc, la ton ridicat raspundeam cu ton ridicat etc.
    Divortul a venit ca o usurare pentru mine si probabil si pentru ea. Nu am admis sa imi arunce responsabilitatea destramarii familiei, desi eu am intentat divortul. In definitiv totul a pornit de la faptul ca ea nu s-a gandit la copii, nu s-a gandit la faptul ca nu vor mai avea o familie unita atunci cand a pornit toata mizeria asta. Altfel zis ea a facut primul pas spre destramarea familiei, dar m-a culpabilizat pe mine daca il fac pe cel de al doilea, adica un alt mod de a se ascunde dupa copii si de a testa cata umilinta sunt dispus sa accept.
    Nu te sfatuiesc sa faci ca mine. Acesta a fost felul in care am trecut eu peste infidelitatea partenerului.

    • John, sunt Robert imi pare f rau prin ce treci, judecata ta e de bun simt si normala, dar, baietii buni, n au noroc se pare, vezi ce am scris eu. Parerea mea, termina cat mai repede, viata ta, nu ti o da nimeni inapoi, daca timpul tau, trece cu una care te a inselat dar cere scuze, nu te umili, sunt atatea femei singure si, nu neaparat iti trebuie model…de moda. Frumusetea e trecatoare, unele isi gasesc „circumstante atenuante” ca, nu mai sunt multumite la pat sau nu mai esti romantic ca la inceput! Pai barbatii mai si muncesc azi, uneori nu poti zi de zi, scuze.. Crede ma, am fost indragostit de 2 femei a 2 a dupa divortul de prima si am fost si romantic flori, cadouri, vacante, si atat de ok la pat ca a vrut copil, nu merge…nu stai cu un om 12 ani si deodata, il inseli cu unul mai tanar… Si eu puteam sa gasesc una mai tanara nu? Si n am facut o.. Asa ca, nu merge parerea mea, refa ti viata, increderea, e ca o hartie, daca s a rupt….o poti lipi, dar, tot se vede ca i rupta, atat am vrut sa ti transmit, multu autoarei blog ului ptr spatiu si timp, comentarii, succes Rob

66. Am citit majoritatea mesajelor…vreau sa spun ca sunt..de 1 an si ceva intr- o situație asemanatoare: mi- am prins sotul vorbind, intr- o noapte la telefon cu o fostă colegă de munca.Am ascultat conversatia si dupa aceea…l- am întrebat cu cine vorbea…a zis ca nu vorbea cu nimeni…a urmat o perioadă de iad.initial nu mi- a recunoscut nimic, spunandu- mi că este doar o prietena.L- am luat la sigur( il întrebam că și cum stiam sigur că acel lucru s- a intamplat) si …sincer as fi vrut sa ma insel( mi- am dat seama că am o intuită foarte buna si nu ma poate minti, chiar dacă inițial asta a făcut, m- a mințit, neavând totul).Am pus totul cap la cap si i- am spus povestea pe care eu mi- o imaginez ca a fost între ei….asa era. M- a înșelat cu ea vreo 9 luni…dintre care vreo 4-5 luni cu relatie sexuală.Nu ma doare faptul că a avut relație sexuală cu ea, cat ma doare faptul că am descoperit că se comporta cu ea în cel mai romantic mod( de la melodii de dragoste pe care i le trimitea, la te iubesc în fiecare seară si frumoasa mea) lucruri pe care eu nu le- am prea auzit de la el, spunandu- mi că el nu este foarte romantic.Si citească de pe tort a fost faptul că a îndrăznit să vină cu ea de câteva ori si in casa noastra( eu fiind la lucru). Am schimbat canapele, lenjerie, prosoape , tot, dar tot nu pot trece peste faptul că si- a permis sa o aduca in casa noastra.suntem tot împreună, la rugămintea lui am ramas , el promitandu- mi că totul va fi bine si nu v- a mai calcă strâmb, dar eu nu pot trece peste modul cum el s- a comportat cu ea( el cica nu gaseste o explicație) si faptul că a adus-o o în casă noastră.Nu stiu ce va fi, nu stiu daca pot trece peste…

    • Raspunsul este doar la tine . Ma gandesc ca un an de zile este un timp rezonabil pentru a fi un bun observator atat pentru tine cat si pentru el. Contează foarte mult cum ati evoluat amândoi in aceasta perioada. S a schimbat ? Te ai schimbat ? Ati discutat despre ce v a lipsit si de ce s a ajuns la această situație? Sunt răspunsuri extrem de importante pentru a recladi o relație daca mai este de recladit. Dacă totuși te ai decis să rămâi incearca sa lasi trecutul sa fie trecut si gandeste te ca doar tu poti decide cum vrei sa trăiești de acum încolo. Nu ceea ce s a intamplat efectiv ne darama ci felul în care ne raportăm noi La ceea ce s a intamplat. Doar noi dam încărcătura emoțională acelui moment. Nu spun ca nu este grav, ci doar ca daca ai decis să rămâi si ai motive pentru care sa lupți va trebui să o faci cu cele mao favorabile arme . Stii? Exista uneori povești identice cr pot fi povestite din postura de victimă sau din postura de învingător . Aceeași poveste care este a ta poate avea două finaluri. Doar tu alegi finalul pe care il vrei. Încearcă să îți schimbi perspectiva in cea de învingătoare si vei reusi.( Dacă asta iti doresti cu adevarat. Am o fostă colegă de liceu care este exemplul perfect de determinare si putere si de cate ori ma uit la ea si la fericirea familiei ei nu pot decat sa o admir. Ea si sotul ei au fost iubito fin liceu, s au căsătorit au facut un băiețel si apoi la un moment dat soțul a luat o pe aratura. A plecat cu una , a lăsat o pe ea si pe băiețelul lor, a scăpat si in alcool, etc Au stat o perioadă despărțiți și apoi ea a decis să îi mai acorde o șansă. Acum au impreuna 2 copii, pentru ca au mai facut o fetiță carr are acum 6..7…ani mereu zâmbitori, mereu impreuna , fericiti, declaratii de dragoste si apreciere din partea lui facute in fata tuturor pentru soția lui. S au mutat impreuna cu copiii in alta tara si sunt foarte bine. Toti radiaza de fericire. Deci se poate, totul e sa vrei si totul e sa ai cu cine. Mereu cand am avut o pasă mai proasta si picam prada emoțiilor negative imi aduceam aminte de Monica si de cat de puternică a fost. Acum are tot ce si ar putea dori o mama si o femeie. Ar fi putut sa arunce totul, pt ca au stat despărțiți cred ca mai bine de un an , sau sa il accepte lângă ea si sa lase trecutul dureros sa ii umbreasca fericirea. De multe ori am vrut să o întreb CUM . Cum a reușit? Dar stiu ca e prea frumos ce are acum cat sa invoc eu trecutul lor doar pentru a imi pansa mie rănile. Asa ca mi am raspuns singura: putere, determinare ai dragoste. O admir in tăcere si cand ma iau gândurile imi spun : ” uite! Se poate!”

67. Buna, am gasit blogul tau, multumesc ptr. atentie celor ce citesc, dar, experienta mea, poate ajuta pe cineva sa ia hotarari bune, cautand parerile altora, psihologilor, despre ce as putea sa fac, fiind inselat si cu o fata de 14 ani..traim intr o lume de kkt scuze, in care majoritatea se casatoresc doar printr un impuls idiot de moment, care ptr ei tin cativa ani, egoist, nepasandu le ce lasa in urma. sau,din interes, asta e parerea mea.Robert sunt, balanta ca zodie,deci echilibrat, nu stiu ce ai facut intr un an, eu pot sa spun ce simt dupa 2 ani si ceva…si relatia anterioara in care, am fost inselat.. nu fumez, nu beau, n am umblat cu altele, rau am facut, baietii „macho” sunt mai castigati, astia de casa, sunt uneori consiferati prea „slabi” nush de ce naiba, probabil ptr ca nu le am cunoscut ca lumea peniciuna. acum insa sunt hotarat s o fac.. Si sa divortez cu orice risc. Datorita ei, este f greu, e adevarat, depinde de fiecare cuplu, ptr ca suntem diferiti nu? Eu pot spune ca, fiind la a 2 a casatorie, dupa 13 ani, cu o fetita, am fost inselat si nu o data, ci relatie ce a durat 2 ani! Da, ai citit bine,la inceput banuiam… Dar, ulterior, m am convins ca nu s paranoic. Am sa ti povestesc ptr calucrez la un scenariu.Prima sotie, divort 2002.Prin 97 am cunoscut o tipa din Brasov, fosta miss loc 3 in 92,1,80M blonda, eu nu s urat si am 1,9M, a fost dragoste la prima vedere, eram amandoi pemunte, eu fiind bucurestean, ea din Brasov.. urcammult in acea perioadă. Ideea e ca, la inceput eu n am vrut, am realizat ca ma atrage prima data fizic doar, ulterior insa, descoperind ca avea si un suflet ok.. Femeia, ajuta 2 vecine sarace cu alimente, era citita, ce mai, nevasta ideala, in ciuda situatiei dificile material. Am luat o de sotie dupa 1 an si jumatate, naveta week end de week end eu, sau ea spre munte. Nu m a interesat decat sa fiu cu ea, deci am hotarat de comun acord sa ma mut eu, ca barbat atentie, in Brasov, ptr ca, iubeam amandoi muntele ce este mult mai aproaoe, deci transfer la filuala din Brasov a firmei, pe bani mai putini.Am acceptat si asta si faptul ca avea un frate care nu muncea si aveam deseori disensiuni. In final, obositi de aceste intruziuni in viata noastra ale mamei si fratelui, ne am mutat in Bucuresti la mine, unde nici aici n am scapat de ei. Ulterior, maica sa i a gasit o firma de lucru pe cas de croaziera, unde a plecat fara voia mea, deoarece imi imaginam ceea ce s a si intamplat,m a inselat cu cineva 6 luni. S a intors si mi a plans 1 ora, ca i „pare rau” dar cine o face, o face repetat, deci, am lasat o sa plece si am divortat din spital, intamplarea face ca m am imbolnavit pe fond de suparare, iar ei nici ca i a pasat, a plecat sa si continue ciata de „munca” cum spunea ea. E adevarat, uneori se munceste 15 ore pe vas, dar…cunosti tot felul de „personaje”. Exista un anume anturaj, predispus la aventuri sexuale.N am reusit sa uit nici azi, dupa 18 ani..iata de ce.. Exista oameni care ptr inceput iubesc, sau doar isi fac interesul de anu fi singuri, intr o situatie familiala grea, apoi, cum dau de un cintext mai bun, incearca si uita. Am trecut peste semidepresia avuta, nu ti pot explica decat ca, mi am gasit refugiul in meditatia budhista, in linistirea mintii. Sotie 2.A trecut 1 an de la divort, intamplator, am cunoscut o tipa simpla, dar frumoasa ce statea in chirie la o doamna. Terminase Dreptul dar, lucra intr o cafenea. Cum sunt liosit de orejudecati, am spus, nu cinteaza, hai sa incerc a trecut 1 an, viata mea… Viata fostei, e plina, a mea… Era goala. Venita din provincie, i am cunoscut parintii, la 1 an si jumatate a vrut cioil neaparat. Am spus, nu mai fac greseala ca cu fosta, sa facem 2 avorturi, daca femeia la 30 de ani vrea copil, hai sa fie, aveam… 35.Iarasi,pe undeva, am gresit. N am stat confirm principiului meu, cativa ani sa ne cunoastem, mereu am lasat de la mine, desi, vocea interioara imi spune ca nu e ok… I am spus prin ce am trecut ca sa nu fie discutii, ca nu prea am incredere. Parea sa inteleaga, dar sa mi reproseze ca trebuie sa traiesc in prezent, langa ea, ceea ce, era firesc doar incepusem o noua relatie. A venit copilul, care am fost nevoiti sa l lasam sa creasca la ai ei… Noi avandbun program f incarcat. Au trecut 12 ani, la un moment dat, a lucrat la un hotel, unde nu prea raspundea la telefon. M am gandit, oricat de mukt, ar avea de lucru, poate savb 5 min pe zi nu? Apoi, semne cum femeia inseala, schimbat zilnic de haine, foarte parfumata, extrem de bine dispusa dupa 8 ore de munca ca si camerista… Nu stiu de ce nici azi, dupa mai bine de 2 ani… Ptr ca eu mergeam la munca uneori noaptea, iar copilul era la ai ei… Intr o zi, asteptand o sa iasa de la hitel, am vazut un tip cu vreo 15 ani cred, mai tanar ca mine, luandu si la revedere. Un pitic cu barba.. ?Am intrebat o, e e cel care strange dupa ce se elivereaza camerele.Eu gandesc din pacate asa, daca vrei sa te mariti cu cineva, inseamna ca ti place acel cineva din toate punctele de vedere. Nu inteleg, decat poate placerea sexuala, de a ti insela partenerul, dar, nici aia ptr ca eu de ex n am avut de ce sa insel, am ales femei care am considerat ca nu ma voi „plictisi” o viata de ele.. Poate s eu neobisnuit ca barbat..cum am aflat ca ma nseala cand eu eram la munca ziua sau noaltea, ptr ca ea imi stia turele? Pai am inceput sa banui ptr ca nu raspundea la telefon in unele zile la munca si nici nu suna inapoi.. intr o zi, am fost intr un parc in apropiere si mi am dat seama ca uitasem cheile n casa si m am gandit ca daca are nevoie sa plece, eu ramn pe afara. M am intors deci iar prin usa inchisa, aud „Te iubesc, sa nu ma lasi”. Atunci mi am dat seama ca banuielile mele ca este acel tip sau altul la munca erau intemeiate, deoarece acel nenoricit ma si suna cu privat si tacea. L am injurat de cateva ori si nimic. El suna in cintinuare sa „anunte”cumva ca ma inseala, asta o facea de luni de zile si eu banuiam. Iata ca aveam confirmarea. Am intrat peste ea, dar vorbea la telefon, dupa ce, auzisem ca” nu poate sa plece ca n am eu cheie”i am spus ce am auzit si m a facut nebun, ca ea n a vorbit la telef.A 2 a zi, i am lasat telefonul pe inregistrare ascuns in camera. Dupa ce m am intors de la munka, ce mi a fost dat sa aud, mi a confirmat ca nu eram deloc nebun. Niciodata,n am putut intelege, de ce sa continui sa fi draguta cu partenerul tau, sa joci un teatru ordinar, sa te feresti, sa ti faci program, cand tu l inseli… De ce se continua un teatru ordinar cand ai putea sa ai bunul simt sa i spui, imi pate f rau, am gasit pe altcineva, continuati viata cu alta care te merita. De ce sa ti irosesti timpul si tie si lui, doar ptr ca ai un copil care nu l ai crescut tu? Mi am luat de cateva ori liber si l am asteotat sa vina zicand ca plec cu diverse treburi, nenorocitul n am reusit sa pun mana pe el. Parca stia ceva. M am certat cu ea i am spus sa plece, niciodata n a recunoscut. Am trecut iarasi cu greu peste mine, gandindu ma doar cum va creste copilul…care a insistat sa l faca. Traiesc practic cu o straina n casa, a 2 a. Imi caut adevarata pereche, nush daca o exista, o femeie linistita, matura mental si sufketeste, deprimata poate, de o deceptie la fel, care sa vrea ceva de incredere. Tragic, cum unii isi bat joc de viata si anii altora care iau o relatie n serios.pe scurt, ptr ca as putea sa mai dau detalii, asta e povestea mea, la 25 de ani am renuntat la cineva care as fi vrut acum, dar e prea tarziu, e n Canada, si merita sa fie nevasta mea, considerand ca eram prea tanar ptr casnicie, azi, am 49 si o singuratate n 2…cu un copil de 15. Stiu ca, oricandbse poatevreface o viata, dar, depinde peste cine dai iar eu unul nu prea mai am incredere. Multu rebelfire2dotyah.com

68. Am rămas lângă el doar pentru ca inca il iubesc si avem o fetiță de 8 ani împreună.Când am acceptat să rămân mi- a promis că totul va fi altfel,, că se va schimba , dar il simt uneori că face lucruri doar pentru ca eu am zis ca as vrea sa le faca, nu ca și- ar dori neapărat. M- as fi așteptat din partea lui sa fie mai tandru, sa empatizeze cu suferință mea, dar el imi spune mereu cand aduc vorba de ce a fost între ei ca: o iau de la capat. Nu il inteleg de ce ii este greu sa vorbeasca, nu imi spune niciodată nimic…Am momente cand ma injurii inca, cand imi pare rau , cand il simt foarte distant, încearcă să facă lucruri pe care i le- am spus că îmi plac dar parca nu vin din inima….nu stiu…cand ma gandesc ca pentru respectiva făcea gesturi si lucruri fara ca ea să i le ceară…ma apuca gândurile rele si imi vine sa fug cat mai departe…

69. Jess încercarea voastră de a va „repara” se face in timp si nu de pe o zi pe alta. Probabil ca asta simte cand tu deschizi vechiul subiect. Ca va întoarceți iar si iar la ceea ce a fost. Ceea ce a fost nu poti schimba , însă poti schimba prezentul vostru. Dacă tu inca invoci trecutul nu faci decat sa îngreunezi acest proces pentru amândoi. Ma gandesc ca poate inca nu ai raspunsul la toate intrebarile din mintea ta . Motiv pentru care te frământi, te gandesti, te consumi si cand va e lumea mai draga ” începi din nou.” Nu este ok , nici pentru tine dar nici pentru el. Dacă mai ai intrebari gandeste te foarte bine , și pune le pe foaie. Invită l la o discutie pașnică in care sa afli ce te frământă si gata! Nu ajuta la nimic ceea ce faci. Iar el se simte ultimul om cu fiecare discuție de genul asta mai ales daca regreta sincer ce a facut. Dacă îl iubești intelege ca si asta poate răni, și nu e ok sa tot invoci trecutul. Încearcă da înțelegi ca niciodata nu va mai fi ce a fost si cum a fost.Dar NICIODATA ! Si asta nu ar trebui să te întristeze pentru ca nu trebuie sa iti mai doresti sa fie cum a fost inainte. Dacă era asa de bine nu ajungeati aici . Deci doreșteti o versiune mai buna , mai matura, mai asumata, mai plina de atentie , pasiune si.iubire intre voi. E gresit deja sa vrei sa fie cum a fost. Eu am fugit cat am putut de ideea asta si am acceptat ca acea versiune a noastra nu a fost cea mai buna pentru ca altfel nu am fi ajuns aici. Fii blândă…Fii înțelegătoare..Fii calmă si acolo ca sa il înțelegi. Nu sa ii dai dreptate ci sa il înțelegi. Pe de alta parte si el trebuie sa accepte ca ai nevoie de răspunsuri si sa ti le ofere oricât de rusinos i se pare , sau de greu…asta este ! V ati facut o cu mana voastră. Dar puteti fii mai bine chiar mult mai bine decat știați voi pana acum. Dar e nevoie de blândețe și maturitate din partea amândurora. Dacă ați discutat , ti a răspuns framantarilor tale etc încetează să mai invoci trecutul. E trecut! Nu te ajută nici macar pe tine sa treci peste . Iar acum daca el face lucruri pe care tu i le ai spus ca le vrei ar trebui să vezi ceea ce este in spatele acelor lucruri. Dacă nu te ar iubi nu ar incerca nici macar sa le faca. Faptul ca a fost necesar sa i le spui denotă faptul că el ori a uitat, ori nu a știut, ori nu a crezut ca asa te simti tu iubita. Tocmai ce am citit ” cele 5 limbaje ale iubirii „. Ti o recomand ! Si chiar si lui . Suntem atât de diferiți cu totii si iubim sau demonstrăm iubirea diferit. Ea exista in cele mai multe cazuri însă nu știm sa o vorbim pe limba celui de lângă noi.
    Jess, capul sus ! Vorbiti o dată pentru totdeauna si alege sa TRAIESTI si nu sa supravietuiesti. Te îmbrățișez cu drag!

70. Din punctul meu de vedere si bazat doar pe propria mea experienta pot spune ca dupa trecerea peste un episod de infidelitate viata mea nu a mai fost la fel ca inainte.
    Dar sa o luam incet si sa va povestesc…
    S-a intamplat sa fac descoperirea infidelitatii ei atunci cand ea nu era acasa. Socul a fost atat de mare incat nu puteam avea un minut de liniste, obosisem sa ma tot gandesc la ce s-a intamplat. Ca sa pot dormi am baut si doar asa putea sa dorm macar 2-3 ore. Dupa vreo 3 zile am realizat ca asta nu e o solutie. Trebuia sa merg la serviciu. Mi-am schimbat un pic obiceiurile zilnice: Mergeam pe jos la serviciu, la serviciu eram angrenat intr-un proiect aflat in alt corp de cladire (aflat cam la un km distanta) si mergeam pe jos dus-intors, de la serviciu mergeam la supermarket si luam o paine, de la supermarket la piata si luam 4 rosii si 3 castraveti (ca sa mai m motiv sa trec prin piata si a doua zi), de la piata acasa si uite asa de la serviciu pana acasa mai parcurgeam inca 2 km, mancam ceva si ma ocupam de ce era de facut prin casa. Seara mancam o felie de pepene apoi plecam la o plimbare de pana la o ora. Ajungeam sa parcurg cate 10 km zilnic si oboseala acumulata ma ajuta sa dorm noptile.
    Totodata am inceput sa-mi discut problema cu cunostinte, mai mult sau mai putin apropiate, persoane de incredere si de varsta apropiata. Persoanele cu care am discutat, 4 la numar, au fost mai ales femei (3 femei si un barbat, barbatul aflat la a 3-a casnicie). De la toti, absolut de la toti, am primit sfaturi de reconciliere, de a incerca sa-mi repar casnicia, de a ramane langa copiii mei. O singura persoana mi-a spus totusi sa nu fiu asa de disperat, pentru ca exista viata si dupa divort si exista multe cupluri fericite formate din parteneri aflati la a doua casnicie.
    Si de pe net am gasit cam aceleasi recomandari pentru persoane aflate in situatii similare, am descarcat si o carte „Arta impacarii” si peste tot doar sfaturi de trecere peste infidelitate cu iertare si de „reconditionare” a unei casnicii.
    Cam dupa 6 saptamani s-a intors sotia acasa, Am fost sfatuit sa vorbesc cu ea, sa ascult ce are de zis, sa incerc sa-mi continui casnicia. In acea faza a sufeirintei mele si eu imi doream recuperarea casniciei.
    Am avut o discutie, am continuat-o a doua zi si la solicitarea mea am hotarat sa ne mai acordam o sansa sub forma unui an de proba.
    Din acest an de proba, primele doua luni a fost aproape bine, a urmat o luna mai agitata (chiar conflictuala) si apoi inca doua luni aproape la fel de bune ca primele doua.
    Dupa a doua perioada de doua luni relativ bune, adica dupa primele 5 luni din anul de proba, eu am renuntatsa mai caut vreo cale de apropiere. De fapt, nu as putea spune cu exactitate cand s-a produs renuntarea la ideea mea fixa de a continua casnicia, cred ca undeva intre 6 si 7 luni de la descoperirea infidelitatii. Cam tot atunci presupun ca s-a produs si cicatrizarea ranii provocate de infidelitate si durearea sufleteasca a incetat sa mai fie chinuitoare.
    Stiu ca am avut o discutie despre cum vede ea viitorul casniciei si ideea ei despre viitorul nostru era ca vom ramane impreuna, dar fiecare isi va vedea de viata sa. Asa ca in ultimile 6 luni din anul de proba am experimentat traiul sub acelasi acoperis, in camere separate, fiecare vazindu-si de viata sa.
    Nu mai stiu cand, nu mai stiu de ce, insa la un moment dat am ajuns chiar la o separare mai profunda, in sensul ca imi gateam separat si cand spun separat inseamna ca in frigider aveam 2 rafturi ale mele (si doua erau ale ei), aveam o cutie de legume (si una ea), aveam un raft in congelator (si celalalt era al ei). Aveam propria cutie de sare, propria sticla de ulei etc.. Copiii mancau cand cu mine, cand cu ea, functie de oferta. Foloseam aceeasi vesela, aceleasi tacamuri. Asta a avut si un efect bun in sensul ca dupa ce mancam spalam vasele si tacamurile si le puneam la locul lor, curatam masa, dadeam si cu matura daca era nevoie, intre timp se racea si aragazul, pe care il curatam inainte de iesi din bucatarie. La fel de curata gaseam bucataria, dar niciodata nu am mancat impreuna. La fel era si cu hainele mele, cu lenjeria din camera mea, cu curatenia saptamanala.
    Totusi aceasta perioada nu mi-a cazut bine deoarece, pentru mine, casatoria e si despre sex. Te casatoresti pentru a avea in casa. Altfel spus, casatoria fara sex e ca spriţul fara vin, adica apa chioara. (Probabil ca la varste inaintate sau in caz de anumite boli se poate si chiar esti obligat sa traiesti fara, insa asta e alta discutie …)
    Nu mi-am facut nici o relatie in acesta perioada, nici mcar nu am cautat, desi intr-o discutie, in care eu afirmasem ca voi pleca, ea mi-a sugerat sa raman pana imi gasesc si eu pe cineva.
    Mai apoi am realizat ca barbatii cu care discutase mai mult pe Yahoo Messenger erau in casnicii de acest tip, adica in care fiecare isi vedea de viata sa, insa ramasi impreuna pentru copii. Chiar si amantul era intr-o atare situatie, la un moment dat fiind foarte fericit ca avea un nepotel. Si mai avea amantul ceva, cred ca inca era salariat, dar avea si o mica afacere, adica un mic magazin. Nu stiu cat de prosper era amantul din punct de vedere financiar, insa la un moment dat viitoarea-mea-fostă-sotie mi-a reprosat ca mi-am vazut de serviciu in conditiile in care din punct de vedere financiar nu o duceam tocmai bine. Si avea dreptate, pentru ca eu la vremea cand stiam ca voi divorta si stiam ca trebuie sa-mi consolidez veniturie am ajuns sa regret anii in care am facut voluntariat prin ONG-uri, timpul si capacitatea de munca consumata in ONG-uri in loc sa-mi fi facut o mica firma. Dar asta e alta poveste, sa revenim…
    Intr-o alta discutie mi-a spus ca ma studiase din punct de vedere psihologic si asta se leaga atat de barbatii cu care isi pierdea timpul pe net (chiar si cu amantul), dar si cu faptul ca avusesem in urma cu ceva timp niste incident peste care totusi am trecut. Stia cat imi iubesc copiii si mai stia ca sunt foarte discret cand vine vorba de relatiile din familie. Incidentul de care vorbeam cred ca testase pana unde merge discretia mea si cat de mult imi asum dintr-un incident neplacut, daca sunt capabil sa-mi cer scuze dupa un incident discutabil.
    Totusi se insela, cunostea reactiile mele in situatii normale, insa a fi inselat si perspectiva unui divort nu mai era o situatie normala. Anumite afirmatii, atitudini sau abordari ale mele o faceau sa exlame: „Tu nu erai asa!”.
    Ma cunostea destul de bine incat sa stie ca ma indrept spre divort. Chiar eu i-o spusesem in cateva randuri. A avut cateva tentative de a-mi abate intentiile: am gasit un biletel („uitat” de ea) in care erau scrise motivele care ar trebui sa ma impiedice sa plec, a avut reprosuri gen „toata ziua ma certi”, „parca ai raspunsurile pregatite”, a avut apropouri gen „gandeste-te ca la batranete vei ramane singur intre 4 pereti” , „am salariul mai mare ca tine”, „sunt mama copiilor tai”. A avut si o propunere de a construi ceva impreuna „numai al nostru” a spus ea.
    Ceea ce nu stia era ce simteam eu atunci. Asta nu i-am mai spus. La intrarea in casnicie (de bunavoie si nesilit de nimeni) facusem un juramnat (sa fim impreuna la bine și la rău, până când moartea ne va despărți). Pentru mine acest juramant era sacru, dar prin ceea ce a facut ea fusesem dezlegat de acel juramant. Pe cale de consecinta, a continua casnicia cu ea ar fi fost ca si cum as fi cerut-o iar de sotie.

    In aceste conditii, in ziua cand s-a implinit un an, cand s-a scurs anul de proba, aveam actiunea de divort deja redactata si i-am dus un exemplar. I-am spus ca asta voi depune la judecatorie, insa daca are obiectii sau sugestii o rog sa-mi spuna.
    Avusesem discutii despre divort si imi spusese ca la judecatorie nu va fi asa cum cred eu, ca va fi si ea intrebata si ca va spune ce am facut si ce nu am facut (dar trebuia sa fac) in timpul casniciei. Asa ca am facut dosarul cu fapte reale, cu probe cu inscrisuri (sau print screen-uri). La data cand depuneam actiunea, adulterul nu mai era incriminat in Codul Penal, insa probele le-am depus ca motive care fac imposibila continuarea casniciei. Fara sa scriu nicaieri cuvantul adulter, doar motive care fac imposibila continuarea casniciei. Nu sunt jurist, nu am studii in domeniu, insa am vrut ca divortul sa nu depinda de acordul ei.
    Am asteptat trei saptamani, nu a avut nici o reactie, asa ca am depus dosarul la judecatorie. Pana la urma, la judecatorie, intrebati de judecator, ambii am fost de acord cu divortul cu acordul partilor, asa ca divortul s-a pronuntat repede.
    Dupa divort, eu am mai ramas sa locuiesc la aceeasi adresa inca un an si ceva. Dar in acel ultim an de locuit acolo, viata mea se schimbase, nu mai aveam nici un fel de restrictii in a cunoaste pe cineva, puteam vorbi la telefon fara restrictii, puteam avea intalniri, puteam iesi in oras fara sa ma feresc de nimic, puteam sa dorm vreo noapte in alt pat decat al meu. Ceea ce am si facut (dar fara excese). Fosta sotie a remarcat (si le-a spus copiilor) ca zburdam. Cam asa era. Dar tot ea a spus ca nu avea ce sa-mi reproseze, nu mai eram om insurat.
    Hotararea mea de a pleca i-am comunicat-o cu o zi inainte. I-a scapat o singura exclamatie : „Nu poti sa pleci!”. Totusi hotararea mea era luata si acesta a fost finalul.
    Si totusi nu cred ca scopul ei a fost intrarea intr-o casatorie formala, in care fiecare isi vede de viata lui. Inclin sa cred ca acesta era varianta de rezerva, ceea ce credea ea ca se va intampla daca ceva merge prost. Spun asta pentru ca intr-o discutie, pe la inceputul anului de proba, am intrebat-o ce-si doreste. Mi-a raspuns ca vrea ca la 50 de ani sa fie fericita (cred ca avea 46 de ani atunci), si mi-a mai spus ca ii admira pe batraneii cu parul alb care se plimba tinandu-se de mana. In plus, in discutiile cu amantul, el ii cerea sa fie discreta si ea spunea ca isi doreste ca eu sa aflu de aventura lor.
    Daca pare ciudat acest plan, reamintesc ce am spus mai sus: am spus ca la un moment dat am simtit ca trecerea mea peste infidelitatea ei ar fi fost ca si cum as fi cerut-o iar de sotie. Aici mai fac o paranteza, in anul de proba simteam o atractie nefiresc de puternica fata de ea. Atunci credeam ca ar putea fi efectul unor vraji sau descantece. Ma abtin sa fac supozitii referitor la ce s-ar fi intamplat daca intram pe planul ei, daca ramaneam impreuna cu vieti separate inca niste ani.
    Si totusi ramane intrebarea: Cum sa vrei sa ajungi la batranete, mana in mana cu partenerul, inselandu-l? Cum sa ajungi la fericire in 4-5 ani inselandu-ti partenerul?
    Nu exclud existenta unui plan (diabolic) prin care ea sa fi urmarit trecerea mea peste infidelitate astfel incat sa sufar un „upgrade” si sa ajungem la ceea ce intreaba autoarea articolului: „SE POATE TRECE PESTE O INFIDELITATE? SE POATE CA RELAȚIA DE DUPĂ SĂ FIE MAI BUNĂ CA CEA DINAINTE?”
    (Nu excud nici posibilitatea sa fi urmarit sa fie fericita alaturi de altcineva si eu doar sa trebuiasca sa fiu pus in situatia de a rupe o canicie.)

    Eu am ales si cred ca am ales bine. Am ales sa traiesc alaturi de o femeie normala, o viata normala si totul decurge excelent de mai bine de 7 ani.

71. Buna! E extraordinar cât de multe persoane sunt in situația mea. Atât femei cât și bărbați. Știu de infidelitatea soțului de 6 luni… și nu e ușor. Am decis sa-i dau o șansa, pentru mine mai mult, indiferent de cum va decurge nu vreau sa las “cioburi” in urma. Am zile când povara e prea grea și am zile când stau bine.
    Totul a plecat de la o discuție mai mult sau mai puțin in gluma:”spune, m-ai înșelat?” Și de aici tragedia. A recunoscut… nu pot sa spun ca nu bănuiam, dar credeam ca e mai mult o frica, decât realitate.
    Nu am cum sa dau sfaturi pe aceasta tema, nu am ajuns acolo, încă. Cred ca depinde de persoana, de relație și împrejurări. Poate peste 1 an suntem divortati sau peste 30 de ani suntem încă impreuna. Am zile când nu pot sa îl privesc și am zile când uit ce s-a întâmplat. Depinde foarte mult de relație in sine. Adică cum se face comunicarea și ce anume se activează in timpul comunicării. Dacă as putea sa iert, mi-as dori sa o fac pentru mine, sa-mi ușurez sufletul. Am 33 de ani, doua fete cu el și vreau sa invat cât mai multe, cine știe ce le așteapta și pe fetele mele.
    Pot sa spun ca infidelitatea nu are mare legătura cu celălat partener, decât in mică măsura, suntem doar victime colaterale a unei vieți in deriva. De ce m-a înșelat? Dorea o confirmare din exterior, mai sunt pe “piața” sau nu? Mai am valoare sau nu? Dar unitatea de măsura aleasa, e cea corecta?
    Femeile cu care m-a înșelat: doreau copii, toate, pana și cea care nu mai putea sa facă copii (45 de ani). Atunci care e adevăratul motiv? Hai sa ne uitam in interiorul nostru, ce dorim de la viața? Poate o femeie din partea opusa citește și înțelege. Sunt perioade trecătoare cu soția sau fără soția alături. Mi-as dori toți sa decidem mai bine pentru noi, sa ne gândim mai bine la consecințele pe care le au deciziile noastre. Am înțeles, nimeni nu e perfect…Uneori le văd pe strada, și nu se pot uita la mine, amantele, tot ele. M-au căutat ( când încă nu știam) sa vadă ce fel de persoana sunt. Ultima mi-a oferit posibilitatea de a fi partenere in afaceri… ce sa mai zic. Nu pot sa le înțeleg pe toate in momentul de fata. Sunt momente când as vrea sa le iau pielea si momente când îmi este mila de ele. Și toate sunt căsătorite. Asta e lumea in care trăim și eu nu știam, sincer. Credeam ca mie nu mi se va întâmplat niciodată așa ceva. Poftim!

72. Dar ce te faci cand tehnologia ti o scoate in cale pe ea , fosta amantă? ?
    Unele sunt total curioase de cum va merge , daca postati…ce postati …cu el…fara? Eu stiu ca cu el mi au trebuit 5 minute sa stiu ca nu am la ce sa renunț, însă pe ea …hmmm….atunci o vroiam in fata mea. Am incercat sa aflu cine e însă fără rezultat. Pana cand de ceva timp tot imi apărea la sugestii pe facebook o „doamna” fara a avea legatura cu mine sau prieteni din lista. Azi asa …scroll dupa scroll cand intr o zi m am gandit sa dau click sa vad cine pana mea ea asta. Vad câteva detalii similare cu ce imi spusese soțul despre ea…si usor usor imi pica fisa. L am gasit si pe barbacsu si i am scris doar întrebându l cu ce cifra se termina nr soției lui. Bineinteles ca omul precaut a vrut sa dea skip , l am inteles si i am spus ca e ok…inteleg…doar ca daca am un nr corect de telefon si e soția lui s ar putea sa il trezesc la realitate. Soc si groaza , a aflat si el si da….din pacate era soția lui. Spuneti mi sadica sau whatever însă pentru mine am numit o terapie iar pentru ea cea mai cruntă lectie de viata..Atât de cruntă incat am avut selfiuri cu ea in genunchi implorand iertare si admitand ca este doar o cu..va de 2 lei ce se încurcă cu bărbați insurati. Nu , al meu nu a fost primul pentru ea , exact asa cum mi a spus tatăl meu ca o sa aflu intr o zi. Am fost un coșmar pentru ea zilnic timp de câteva săptămâni. Stiam câteva detalii destul de importante de la soțul meu in ceea ce priveste viata ei, lucrurile cu care insistă la al meu sa ne lase pe noi, lucruri frumoase spuse lui , ce debita ea despre barbacsu….etc. Si mi am vărsat toti dracii si spumele pe ea in timp ce cu al meu eram pe roze( atat cat se poate fi) Am manipulat o emotional si am facut o cu capul de slaba si ignoranta ce ea fost. Am vrut să mă asigur că nu mai ramane nici o amintire frumoasa pe care ar fi putut o trăi alaturi de al meu Am mai vrut si sa ii fiu cea mai cruntă lectie a ceea ce se poate intampla cand te bagi in casniciile altora si poate pe viitor sa gândească de 10 ori inainte de a se arunca pe șanț cu unu însurat. Sunt rea? Meschină? Putin ma intereseaza! Daca a ajuns sa imi spuna ca ma admiră și nu sunt nici pe departe cum credea ea si ca i am dat exemplul a ceea ce înseamnă o soție și o mama adevarata eu zic ca a meritat. Sa mai zic ca ea are 2 fete ??prrrfff!!!! Halal! Da stiu ca o sa spuneti ca nu ea e vinovată etc bla bla stiu si eu , însă decât furtuna asta intre mine si al meu xare nu ar fi dus la nimic constructiv mai bine m am descărcat pe ea. Ea fost lecția noastra iar eu a ei cu siguranta. Am renuntat intr o zi pentru ca eram prea bine cu soțul meu cat sa mai imi pese de Ea, însă și datorită faptului că am simtit o atat de slaba psihic si emotional incat mi a fost teamă să nu mă fac responsabilă de un gest si mai necugetat din partea ei.
    Parerea mea despre amante ? Cea mai proasta si nu exista conjunctura pentru care sa le inteleg. Daxa accepti din start sa fii vioara a doua esti proasta facuta grămadă, mai ales daca mai ai si copii. Crezi ce iti spune el despre familia si nevasta lui? Esti si mai proasta! De ce ti ar spune adevarul? Normal ca aia sau ala de acasa nu e dracul gol de asta si sta acolo si tu nu ai voie sa suni cand iti frige buza nici daca mori. Culmea de cele mai multe ori familiile raman unite si amantele sau amantii pe dinafara. De ce ti ai pierde timp pretios riscând ca acel drum sa nu duca nicăieri cand poate ai putea alege unul sau una disponibilă, sa ai putin respect pentru tine si pentru a nu accepta sa fii „una mica intre timp?” Iar aia cu amante sau amanti ? Chiar nu va gânditi cata sinceritate ar avea omul cu care înșelați sau înșeală cu voi? E chiar reconfortant sa o vezi p aia cu copii acasa si un soț care habar nu are ce face si cu cine cand el nu e ? Ok sunt probleme, mai ales in relatiile lungi. Dar nu va roade raspunsul la intrebarea: ce va face el /ea amantul/amantă de acum cand veti avea voi probleme ? Ce naiba sa faca ? Ceea ce face si acum , doar ca acum tu stii.?

73. Ps: si pentru soțul meu , la fel ! S a creat perfecta ” ocazie” in care barbacsu’ ma tot întreba de niste apeluri de la al meu care erau facute pe o anumită data. Dată la care eu si al meu eram in concediu impreuna . L am intrebat pe al meu daca stie ceva de asta , ca m a sunat barbacsu si ca el crede că între ei nu s a terminat ca aia fugea ca apucata cu telefonul prin alte camere cand o suna un nr x . Al meu mi a dat factura detaliată si apelurile curente ale lui si mi a dovedit ca e sincer. Ma si întreba cum sa na gandesc la asa ceva, mai ales ca eram fericiti amândoi in concediu. Si uite asa , diabolică cum sunt cand vine vorba de a imi tine familia in picioare, se deschide subiectul la un moment dat si ii arunc senină și calma in mijlocul conversației ca aia care il diviniza , nu îl diviniza doar pe el. Si ca barbacsu m a sunat sa imi spuna ca a mai prins o cu unu. Am spus o asa …lejer…. ca fara importanța cum ca Pana si amantii mai pot avea si alte alti amante pe lângă ala pe care il ” divinizeaza ” si uite asa din …” e o femeie blândă si sufletista care s a indragostit nebuneste de el ” a ajuns sa isi ” demonstreze ” adevarata valoare. Mi am dorit să îl usture si sa ii arate ceea ce știa și el ca a gresit, însă că nici macar nu a gresit cu cineva care ii era superioară soției.? Diabolic ? Urat ? Meschin? Si ce ? Am avut toate motivele de a ma asigura ca se alege praful de greseala lui si ca nu ii eamane decat dezgust, pe care il afirmă acum si ideea că femeia aia nu avea nimic de oferit cum a crezut el inițial in mirajul acelui inceput. La noi au fost 2 luni de ” miraj” si sunt oarecum recunoscătoare pentru ca asa a reușit să își dea seama cat de norocos este si cat de mult are. A fost nevoie de un taifun pentru amândoi care sa ne faca sa ne prețuim la justa valoare.

74. Buna, sunt casatorita, am 2 copii si o viata sociala foarte de activa. Sunt o persoana fidela si de cand m-am maritat nu am avut nici o aventura, fie ea si de o noapte.
    Acum cativa ani, mi-am surprins sotul cu altcineva. Imi spunea ca nu e infidelitate emotionala, doar sexuala, insa nu era prima data cand aveam discutii pe subiect. El e si somer de cativa ani, nu m-a deranjat acest lucru pana cand au aparut aventurile lui extraconjugale. Mi s-a parut prea mult in contextul dat.
    Am vrut sa divortam, l-am chemat si la notar insa intr-un final a spus ca e hotarat sa se schimbe, sa fie un sot mai bun si sa faca orice sa ne pastram casnicia. Inclusiv sa poarte o centura de castitate pana voi decide ca s-a schimbat.
    Trec peste detalii, au trecut ani de atunci si avem o relatie minunata, Il iubesc, el ma iubeste iar gandul ca pot fi inselata nu-l mai am, el purtand si in prezent dispozitivul de castitate.
    Viata noastra sexuala decurge foarte bine as spune, desi nu mai facem sex prin penetrare, dupa cum stiti exista destule alte metode 🙂 si in plus, penisul lui este relativ mic si probabil de la dispozitiv nici vigoare nu mai are.
    Teoretic, acum ca relatia noastra s-a schimbat, ar trebui sa renunt la centura de castitate insa lucrurile merg atat de bine si nici nu stiu daca fara constrangeri nu s-ar intoarce la vechile obiceiuri.
    Ce ma sfatuiti sa fac? sa schimb ceva care merge? sa las lucrurile cum sunt, in speranta ca e mai bine pentru amandoi, noi ca si cuplu, familie? Il iubesc si as vrea sa fie ca si inainte dar nici sa ma intorc de unde am plecat nu as dori…
    Va rog un sfat si va multumesc mult, mult pentru raspuns

    • wow, credeam ca nu mai pot fi surprins de multe, dar … :-)).
      nu stiam ca inca exista dispozitive de castitate pt barbati… am o multime de intrebari, de exemplu mai exista si erectii involuntare, cu alea cum se descurca un barbat care poarta asa ceva?

      referitor la intrebarea ta… na, nu stiu ce sa zic, dar pare ca nu mai e nevoie dupa niste ani, cred ca si-a invatat lectia

    • Nici eu nu stiam ca exista dispozitive de castitate pentru barbati.
      Oricum, situatia descrisa depaseste orice inchipuire a mea. Am cautat cu google imagini ale dispozitivului si intr-adevar, vazand dispozitivul, pot sa-mi inhipui ca o erectie involuntara ar fi groaznica. In plus, vazand constructia dispozitivului, ma indoiesc ca urinarea va fi intotdeauna curata. De asemenea, pot sa intuiesc probleme de igiena, pentru ca noi ca romani, adica fara circumcizie, riscam anumite complicatii daca nu suntem atenti la acumularile dintre preput si gland.
      Nu sunt curios si nu vreau sa stiu cum procedeaza omul cu igiena.
      Nu sunt curios si nu vreau sa stiu ce anume l-a determinat sa ceara el un astfel de „tratament”.
      Nu ma surprinde nici ca cineva care stie ca se poate provoca placere sexuala si fara pentrare are incredere ca acel dispozitiv ii poate alunga grija unor viitoare infidelitati. Cred ca purtarea acelui dispozitiv actioneaza mai ales la nivel mental.
      Ma abtin sa dau sfaturi, pentru ca situatia m-a pus in deruta. Chiar daca imi este mila de un om aflat in aceasta situatie, niciodata nu voi lua apararea unei persoane infidele. Este dreptul persoanei care a suferit din cauza unei infidelitati sa decida cum il trateaza pe infidel. Este totodata si responsabilitatea persoanei care a suferit din cauza unei infidelitati sa il trateze pe infidel in limita legii, adica fara fapte carora li se poate gasi incadrare in codul penal.

    • Robo, John, referitor la intrebarea legata de igiena, intr-adevar trebuie acordata o mare atentie insa o igiena zilnica rezolva aceasta problema. Sunt cativa ani de cand are pusa centura de castitate si pana in prezent nu a fost nici o problema insa repet, in timp a invatat sa fie atent la o igiena zilnica, la clasicul (cum ar trebui de fapt) dus zilnic.
      Legat de erectiile involuntare, nu mi s-a plans insa ma gandesc ca un sot atent ar trebui sa-si poata controla impulsurile in afara patului conjugal, cum de altfel si noi procedam la fel, nu ?!? de ce pentru ei ar fi normal altfel?
      Iar centura de castitate sotul nu a cerut-o, idea a fost a mea, a prieteni mele de fapt, el a fost de acord. O consecinta a propriilor lui actiuni. Eu imi doresc schimbarea in bine si totul sa revina la normal dar cum sa depasesc ranile si neincrederea? sa angajez un detectiv sa-l urmareasca o perioada? financiar imi permit insa emotional nu stiu daca as mai face inca o data fata situatiei si dezamagirii. Prietena mea imi spunea ca ar trebui sa las lucrurile cum sunt si sa-mi asum ca fiind un pret pe care eu sa-l platesc pentru binele familiei, al cuplului nostru si a celor 2 copii minunati pe care ii avem… doar ca eu ca mama imi asum deseori un pret care trebuie platit pentru copii, chiar este necesar sa fac acelasi lucru si pentru un om matur, sotul meu ?

75. Buna, postarea e de mult , eu acuma am dat de ea..Vreau sa spun povestea mea pe scurt .Am avut o relatie de 2 ani, diferenta dintre noi era de 15 ani, credeam ca e matur si stie ce vrea de la viata , in aceei 2 ani am fost inselata , stiam , dar inchideam ochi , a fost atata de mare iubirea ca nu mai vedeam dincolo de ,,grad’’.Dupa 2 ani de relatie sa aflu ca una din domnisoarele cu care ma insela a ramas gravida si a nascut un baietel. Au fost niste momente in care eu nu vedeam lumina de la capatul tunelului , nu puteam accepta , ma dadeam cu capul de pereti si tot nu acceptam, slabisem 15 kg, anorexica depresie anxietate , atacuri de panica , spitalizari , socuri. Sunt o femeie puternica si stiu sa ma ridic , dar tot nu acceptam ca el 9 luni mi a ascuns ca aceea fata e gravida si e copilul lui. Dupa un an in care el incerca sa salveze ceva din ce am fost noi odata , am zis ok mai incercam odata.A fost foarte foarte greu , reprosuri , certuri , frustrari mari . Un timp a fost bine , nu mai eram acida , el isi dadea toata silinta ca eu sa iert , sa accept si sa ramanem impreuna.Au trecut 4 ani de relatie in care cu greu incercam sa nu ii reprosez zilnic , era durere , era frustrare nu puteam si nu puteam oricat as i fi incercat. Dupa 4 ani si chinuri groaznice a gafat o din nou, alta domnisoara a ramas gravida. Nu am mai putut ierta , am incercat . Concluzia mea , imi pare rau ca am iertat de la prima infidelitate si cred cu tarie acuma ca oricat de mult vrei sa ierti si sa lupti , odata ce sa produs ruptura nu va mai fi niciodata la fel. Am ramas cu frustrari , dureri si suferinte care cu greu le vindec , si sper ca intr o zi durerea sa fie mai mica

    • Treceai cu vedere !
      Profund greșit ! In momentul in care ai aflat , se oprea pur și simplu , nu se oprea , îi spuneai adio !
      Soția mea m-a înșelat mai mulți ani cu mai mulți curvari , daca mai am vreodată cel mai mic dubiu care sa-mi de-a de gindit , zboară direct la curvarii ei !

76. Am observat faptul ca aici se discuta doar despre barbati care au inselat..
    Acum vin eu cu povestea mea. Suntem de 8 ani impreuna, anul acesta trebuia sa facem nunta, dar care s-a amanat din cauza pandemiei.
    Ea m-a inselat de 2 ori cu un barbat casatorit. Ultima data cand a facut-o era insarcinata in saotamana a 15-a, ceea ce inseamna ca nu mai poate face avort.
    Ce alegere sa fac eu acum?
    Precizez faptul ca se roaga de mine de atunci ca va face orice e nevoie pentru a-mi demonstra ca imi poate recastiga increderea si ca m-a inselat doar pentru ca eu am fost primul partener sexual si isi dorea sa vada si cum e cu alti barbati inainte de nunta, pentru a nu fi ispitita ulterior.
    Eu imi doresc un copil mai mult decat orice pe lumea asta si pentru mine termenul de familie e sfant, insa mi-e imposibil sa trec peste faptul ca m-a inselat in timp ce era insarcinata.

    • imi pare rau, esti intr-o situatie cu adevarat groaznica.
      eu daca as fi in locul tau as ierta-o, ai oricand posibilitatea despartirii mai tarziu.
      daca te desparti acum, cel mai probabil te vei instraina de copil.

      evident ca nu am cum sa cunosc detaliile povestii voastre, dar eu zic ca nu este exclus sa fiti fericiti pe termen lung – poate ca motivul pe care l-a dat este adevarat si acum, dupa ce a vazut cum e, nu o sa mai insele.

    • Să-ți recistige încrederea ! Asta-i culmea !
      Și eu sunt înșelat de nevasta ! Sunt inca cu ea , sper din toată inima să nu-i fac viața un chin pentru că pina am aflat nevasta mea nu a știut ce înseamnă să ridic vocea la ea sau sa o lovesc dar încrederea mea nu o va mai avea nici la 90 de ani !

77. @Robo
    Din pacate asa este, chiar e o situatie groaznica. Multumesc pentru sfat.
    Ce pot sa zic ca „apreciez” e atitudinea pe care o are de atunci. Adica si-a recunoscut greseala imediat, spundu-mi ca e greseala vietii ei si ca va incerca lupte sa-mi recastige increderea chiar daca nu-i dau nici macar o sansa. Imi spune ca vrea sa-mi demonstreze ca a fost doar o greseala a tineretii si ca prin experienta aceasta s-a maturizat si a inteles cat de importanta e relatia.
    Mi-e foarte greu, dar nu as renunta la copilul meu pentru nimic in lume.

    • Este regretabil că s-a ajuns la situația pe care ai relatat-o și îmi pare rău pentru neplăcerile prin care treci. Însă te încurajez să fii optimist și chiar daca acum doare, te rog să fii convins că în cele din urmă vei găsi răspuns la frământările tale.
      Nu exista un răspuns standard la astfel de probleme. Asta presupune că fiecare dintre cei pățiți și-a facut propria analiză și fiecare a decis calea de urmat.
      Daca as fi într-o astfel de situație as alege să rămân lângă copil … însă aș fi foarte atent daca îmi mai găsesc un loc și langa ea. Vezi tu, casa și căminul meu trebuie sa fie locul unde sa-i regăsesc pe cei dragi mie, dar și locul unde să-mi găsesc liniștea (după zbuciumul vieții de zi cu zi, serviciu, trafic etc.). Nu lua o decizie imediat și fii foarte atent la ce vei simți după ce va trece ceva timp după cele două incidente. Și când spun că va trece ceva timp mă refer la cel puțin un an, poate chiar mai mulți ani… Daca vei fi mereu suspicios, daca vei avea accese de gelozie, daca durerea va reveni periodic (după ce va trece ceva timp), este semn că rămânerea langa ea nu a fost cea mai buna decizie și va trebui sa corectezi.
      Totuși, nu este imposibil să rămâneți împreună foarte multi ani de acum înainte și sa vă bucurați și de nepoți tot împreună.
      Cât despre nunta, eu nu as face-o înainte de a fi convins că pot continua împreună cu ea. Ba mai mult, cât mai curând posibil, as face un test ADN pentru stabilirea paternității. Poate că sunt eu mai suspicios, însă cred că testul ADN va ajuta și imediat și în viitor. As face testul ADN chiar daca sunt sută la sută convins că eu sunt tatăl, pentru că nu pot fi sigur cum voi evolua eu peste câțiva ani (as putea deveni mult mai suspicios, as putea găsi alte dovezi de infidelitate etc.) și cu atât mai puțin cum va evolua ea peste ani.
      Când vei lua o decizie incerca să fii consecvent și să-ți respecți propria decizie. Tocmai de aceea am și spus sa amâni luarea unei decizii, pentru că o dată luată o decizie nu ar mai trebui sa fie cale de întoarcere. (Din experiența proprie, pot spune că atunci când am luat decizia de separare m-am întrebat ce anume m-ar putea face să mă răzgândesc. Răspunsul meu a fost că doar daca ea ar fi fost foarte bolnava și ar fi necesitat îngrijire neintrerupta).
      Fii tare, fii pragmatic și când spun asta cred că ar trebui faci în așa fel încât să fii pregătit pentru orice se va întâmpla. Daca vei avea de plătit o pensie de întreținere pentru copil (in caz că recunoști copilul și se ajunge la separare) fa în așa fel încât să fii corect fata de copil (plătești pensia corect și la timp) și să-ți rămână suficient să-ți trăiești viața. Daca vei rămâne cu ea vei avea niste bani in plus. (Eu mi-am asigurat circa 70% din pensia de întreținere pentru copil lucrând în plus, part-time, pentru diverse firme. Îmi propusesem 100%, dar am reușit doar 70%. Când căutăm de lucru eram in stare de orice, de la taximetrie până la sobe de teracota, dar în cele din urmă m-am oprit la predat la cursuri de calificare – ocazional, asigurări și studii de piata. Când am terminat cu pensia de întreținere am încetat și acele colaborări, am rămas doar cu ocupația de bază, salariat, 5 zile pe săptămână, program de 8 ore zilnic.)
      Fruntea sus, se poate trece peste

78. @John
    Foarte util raspuns si complet.
    Intre timp ne-am separat ca si locuinta, insa ea plange in continuu, nu mananca si nu se odihneste suficient.
    Astazi a fost la control si medicul i-a recomandat sa isi ia concediu de risc oentru ca pune in pericol sarcina. A slabit 3 kg in 5 zile.
    Pe mine ma doare sufletul. Dupa cum am spus si mai sus, pentru mine familia e sfanta si cu siguranta nu am niciun gand de a-mi parasi copilul.
    La bani nu ma gandesc deloc in momentul acesta. M-am mai linistit, dar cand aud ca intr-o saptamana a trecut de la o sarcina perfecta la una cu risc ma stresez foarte tare.

79. Nu am reusit sa trec niciodata peste partea cu inselatul. Nu ai cum sa nu urasti o persoana care te inseala. De la partener astepti mereu sa te vada ca cel mai bun, ori inselatul iti arata contrariul. Am fost insurat si am fost inselat si am decis sa divortez.
    Uneori simt ca si cum as vrea sa ne mai vad razand la filme, gatind, impodobind bradul…dar exact aceste amintiri superbe te fac sa urasti partenerul pentru ca nu le-a apreciat.
    Si la ora actuala fiind intr-o noua relatie ma simt ca si cum nu mai are cum sa fie la fel. Actuala iubita simte ca am mereu retineri si asa e. Nu inselati…
    puteti distruge un suflet in 3 minute.

80. Văd că sunt și vreo trei bărbați care au postat . Sper că apariția bărbaților aici sa nu duca la dispariția postărilor din zona feminina !
    Sunt un simplu muncitor am 57 de ani , soția are 53 de ani , lucrează în aceeași fabrica la alta secție . Avem o fata de 25 de ani care preda engleza de doi ani și intră acum în anul trei de predare , master , definitivat și titularizare . Avem și un băiat care la fel că majoritatea băieților nu a dorit să ia viața în serios deși potențial avea mult mai mare decât a avut fata . Acum are 23 de ani și e așa și așa dar sa zicem că se descurca .
    Pe 27-02-2021 într-o zi de sãmbata fiind la tara la părinți am aflat brusc că soția mă înșeală ! Trei luni de zile nu am mai fost capabil de prea multe . La servici , varza , uitam tot , nu mai eram capabil sa fac un calcul . Le făceam pe calculator și dacă treceam pe o hîrtie treceam numai prostii . Vorbeam singur , aveam momente cînd mă uitam minute in sir într-un punct fix cu mintea goala . Aveam momente cînd fata mea era pur și simplu desfigurată de supărare . Mi-a atras atenția și ea și vedeam inclusiv acest lucru în oglindă . Colegii nu mai încetau sa-mi spună asta și să-mi zică că sunt tot timpul supărat . S-au prins și șefii și au început parca sa mă protejeze . De pe la trei luni și jumătate am mai reușit să mă liniștesc puțin . Foarte multi bărbați în astfel de situații incep sa fie brutali și să înceapă cu violente fizice . Nu am putut facă așa ceva ! Soția mea nu a stat un moment cu frica în cei 29 de ani de căsnicie lîngă min . Nu am lovit-o niciodată și nu o voi face . Daca ar afla copii că o bat și din ce cauza , tot nu cred că s-ar bucura. In schimb , asta e , unii vor spune că sunt fraier , am plîns foarte mult , acasă , la părinții mei , in mașină , la servici . Pentru mine mai bine așa decit sa o bat . Nu m-aș mai respecta eu pe mine însumi . Nu sunt o fire violentă .
    Dar sa incep cu explicațiile ! In acea seara am sunat-o de la părinți să-i cer o parola . Știa unde le găsește dar a spus totuși că nu le găsește . A închis telefonul . Am insistat și au urmat vreo 15 convorbiri . Aveam nevoie de parola și am insistat . Acum începuse să nu mai răspundă . Fara sa bănuiesc inca nimic , sun băiatul și cumnata pentru care am o stima deosebită și vazind că este panica mă sună și cedează puțin . Surpriza , îmi spune că la 20;30 este la ziua unei colege . Ea a fost o femeie complet liberă , a făcut ce a vrut ea , a mers unde a vrut , am avut încredere în ea . Nu am considerat că suntem o familie moderna cu una care ține cont de religia ortodoxă , mers la mănăstiri in tinerețe , la biserica în oraș . Revenind i-am spus totuși de cînd pleacă ea singură la o oră așa de tirzie singură la o zi de naștere , la acea oră pentru că problema era ora și de ce la o petrecere din asta nu aud muzica și veselie . Mi-a închis telefonul apoi m-am sunat in 20 minute . Se auzea clar că merge și mi-a spus că s-au întâlnit cu un bărbat, s-au vsarutat odată și atît. In acea noapte nu am închis un ochi ! Duminică dimineață am fost acasă la 8:30 și a început calvarul . Nu am scos nimic de la ea pina Luni pe la 20:00 . A spus că s-au întâlnit cu el la pensiune și a avut un singur contact sexual . Eu ușurat nevoie mare , îmi spuneam , e o greșeală . . Au urmat două luni de plîns dar ea nu dădea nicio lacrima . Mai mult cam începea să bată din picior și să mă amenințe ! Cam la doua luni , deci a recunoscut că s-au întâlnit de trei patru ori și a avut tot atâtea acte sexuale la pensiune , de parcă un bărbat accepta sa ia o cameră și să stea o noapte pentru un act sexual ! Bărbatul era cică din Deva și i-am spus că nu o cred . Apoi a spus că evdin regiunea Galațiului și la fel i-am spus că nu cred , că sa aflu că e dintr-un oraș vecin , Vaslui . O ținea cu Deva pentru a-mi sugera că nu avea cum să se întâlnească de multe ori . Oricum Facebook a fost din nou la baza !
    Într-o zi cînd am venit de la servici îmi spune , surpriza mare , necăjită , cred că a fost cea mai mare lovitură din viața ei la care nu s-ar fi așteptat niciodată , asta fiind cam la trei luni și zece zile . Cică , vezi că băiatul mi-a vorbit un pic urit și mi-a spus că STIE TOT sa nu mă mai prefac . Avind timp sa analizeze mi-a spus ea din start pentru că sa nu-mi spună băiatul direct mie și a mai menționat că este foarte supărată pe ea . Pe de altă parte nici nu a avut atîta demnitate să-mi spună înainte de a vorbi eu cu băiatul și bine a facut pentru că sigur nu spunea tot adevărul și ieșea de zece ori mincinoasa . Am vorbit cu băiatul și adevărul pentru mine întrece orice imaginație ! Mi-a spus , tata , a avut mai multi bărbați , in 2016 a avut , in 2017 avea deja altul și acum ultima data , unul din Vaslui !
    Băiatul nostru , că mulți alți băieți , de pin 2014 a început fa facă acele figuri specifice virstei și s-a depărtat puțin de nou . Bănuiesc că ultimii doi ani de liceu l-au făcut să se depărteze cel mai mult din cauza faptului că el știa . Și el știa pentru că îi citea mesajele pe telefon și vedea acolo intilniri și „te iubesc ” spuse altor bărbați . La ultimul i-a aflat parola de Facebook și a descărcat toate mesajele cu acest ultim iubit . Daca voi mai trăi 300 de ani lîngă ea , mie nu-mi va spune toate dulcegăriile și toate vorbele frumoase pe care i le-a spus ăstuia . In 29:de ani de căsnicie nu știu dacă mi-a spus de 29 de ori te iubesc iar dulcegăriile spuse lui ăla , nici în vis ! Aceste mesaje le am in trei secțiuni așa cum au venit de la Facebook și eu le-am tras in trei Word . Este de groaza ce am găsit acolo ! ” O Duminica binecuvîntata ” ” dragul meu” scumpule, iubire , te iubesc de m-am plictisit, iubire ,pupici ! Desigur pentru mine nu a avut niciodată disponibile astfel de exprimări ! In schimb eu , cel puțin în ultimii ani simțeam că o iubesc tot mai mult și mă exprimăm . I spuneam ,te iubesc și cînd nu făceam dragoste și cînd făceam . Stăteam în pat la tv și îi spuneam cît de bine mă simt lîngă ea fără să-mi fie gindul la sex ! Ziua noastră începea cu un sărut și se termină cu un sărut . In cursul zilei o sărutăm de multe ori ! Are mari probleme de sănătate , cu osteoporoza, tiroida , inima , o doare spatele tare , sta foarte prost cu mersul pe jos și totuși toate astea nu au impiedicat-o să facă grozăvia asta . Pot merge fara ezitare la preot sa jur cu mîna pe ce vrea el că nu am inselat-o ! Tot timpul o programam la medic și tot eu mergeam după rețeta și o cumpărăm și fac asta de peste 8-10 ani ! Nu mergea cu lunile la ai mei și o lăsăm să stea acasă pentru că știam cît de obosita este după servici . Ii făceam în ultimii cinci ani neîncetat frecții la picioare (sindromul picioarelor neliniștite) , spate ,omoplați , ceafa , dureri de cap . I-am cumpărat pina spunea ea sa nu mai iau Climenum și Femovita forte . Am suferit enorm acum 5-7ani cu suspiciune de cancer la sân . Ii cumpărăm numai eu medicamentele , Mastodinon picături și altele . Mă sculam in toiul nopții cînd avea probleme și mergeam sa văd care farmacie era deschisă să-i cumpăr medicamente . Și cite probleme de sănătate sunt și au fost de care mă ocupam pentru că dragostea mea pentru ea mă OBLIGA ! Ce este interesant e ca mă simt obligat și acum !
    Este greu tare sa văd un viitor . Eu nu mă văd totuși lîngă alta femeie . Ce are alta femeie și nu are ea ? In acest moment plîng și tremur ! Fața noastră nu știe dar am amenintat-o că îi spun și cred că la o supărare îi voi spune ! Cred că am să-i spun și surorii ei .
    In primele trei luni am fost distrus , la doua luni am avut simptome de atac de cord după ce am certat-o și am ajuns cu salvarea la Vaslui la urgenta .
    Știu că mă minte in continuare !
    Relația cu ăla de la Vaslui a durat un an și două luni și din ce am citit au început să vorbească în 2019 iunie . Au început sexul , tineti-va bine in zi de mare sărbătoare ,ziua a doua de Crăciun , 26 decembrie . Am conspectat și trecut în Word , 25 de intilniri din care , Doamne Dumnezeule , 16 in zile de vineri seara ! Culmea neinspirați și a lipsei de tact , din lipsa de atenție , vorbind despre ultimul cînd îmi spunea că este din Deva , a scăpat o afirmație jalnică ! Așa ceva nu spui omului pe care afirmi că inca îl iubești chiar și în perioada în care l-ai înșelat , cum va cel cu care l-ai înșelat , este un om foarte de treabă !!! Din nou Doamne Dumnezeule ! Cred că ar trebui măcar să mă bucur că n-am fost o jigodie ! Ce noroc pe capul meu !
    Am văzut acolo undeva de la el o mențiune , cum că am făcut-o altfel . Mi-a spus că asta înseamnă anal dar numai puțin fiindcă era dureros . Daca aș ști și nu recunoaște , că ar fi făcut și oral abia atunci n-aș sta pe ginduri și as parasi-o
    Tremur tot , nu cred că voi mai putea sa scriu in ordinea evenimentelor .
    Apropo de tremurat , daca o mai cert uneori , am observat că are mișcări necontrolate la miini și uneori si cînd stă lipita de mine la culcare simt la fel ! Tare mie teama de Parkinson , tatăl ei avind unul foarte grav . M-ar deranja sa știu că eu am contribuit la apariția lui înainte de vreme .
    Posibil la ea sa fie moștenire de familie , ambii ei părinți , vorbește satul că au calcat strimb ! Tatăl ei practic are și acum probleme cu gelozia , la 80 de ani . Mama a luat multă bătaie de la el și a trăit tot timpul in teroare . Ea era foarte supărată pe tatăl ei pe tema asta și avea în compania mea și compania mea și a surorii ei multe accese verbale violente la adresa lui . Fata de mine aceste violente verbale poate erau menite să mă asigure că ea nu este așa ! Cum a putut să facă ceea ce detesta cel mai mult ?
    Ceilalți doi sau mai pune spus primii doi ! Unul din ei i-a fost coleg de școală în liceu . Am uitat , cel de la Vaslui e cu cinci ani mai mic . Cel pe care îl bănuiesc că a fost primul a fost maistrul ei și este ieșit la pensie de cel puțin 10-11 ani . Deci omul asta este cel puțin cu 16-17-18 ani mai mare decât ea . Asta practic mă înfurie și mă distruge ! Preferam sa fie inca doi cu cinci ani mai mici decât moșul asta ! Umilință totala ! Și despre acesta mi-a spus demult că este un om foarte de treabă , asta devine inca lucra asta . Ea nu recunoaște că a avut ani de sex cu asta , nu-mi spune în ce ordine au fost . Eu cred că au fost simultan . Îmi spune că nu a avut decit foarte puțin cu moșul dar nu are locica ! Cum sa incepi relația cu un mos in 2017 la cel puțin șapte ani de la ieșirea de la pensie ? Nu , nu relația este începută dinainte de ieșirea la pensie cînd omul o ocrotea se purta frumos cu ea , îi făcea curte subtil . Deci sunt cel puțin 10 pina in 2017 , posibil pina in 2021 sa fie 14-15 ani . In două trei rinduri mi-a spus că se întâlnește cu el , lua cărți religioase din biblioteca și i le ducea dar cădea cu el la pat ! Cu tot cu asta de la Vaslui mă înșeală de 15-16 ani . Nu mă îndoiesc că după 2017 a mai avut unul doi ! Toate astea i le-am spus și ei ! Din secție sunt convins că a avut mai multi . A mai spus despre un șef pe care îl cunosc că este un om foarte de treabă și ea arde tot ce e de treabă !
    Un lucru a pus capac , a cita oară , i-a spus lui ultimul cînd erau certați pentru a o acceptă din nou că nu s-a mai simțit așa bine cum s-a simțit cu el , decit în prima relație . Asta însemnând o prietenie la început cu unul Nicu din Galați . Mie mi-a spus că nu a întreținut relații sexuale cu ăla dar îmi dau seama că m-ai mințit . Nu compari ceea ce simți într-o prietenie cu ceva ce simți într-o relație adevărată cu sex . Dar asta nu contează , cu Nicu a fost înainte de mine . Recunoaște că eu sunt ultimul om , eu sunt paravanul după care s-a prostituat !
    Să vedeți în ce context își permitea ea sa facă aceste mizerii ! In 09-2018 mama face un Accident Vascular Cerebral (AVC) ! Acest AVC ii impunea daca era un om de omenie să întrerupă activitățile acestea de curvasareala . In 03-2019 tatăl meu face AVC ! Aveam nevoie de ea disperată la tara și de susținere morala dar daca nu se simțea ea că este datoria ei să mă ajute , o lasam la oraș pentru că era mereu „obosita” ! In 04-2019 mama face al doilea AVC ! Ea nu dorecin continuare să-mi fie „la bine și la râu ” alaturi ! Și asta vine de la o femeie credincioasă , mănăstiri , biserica , biserica și în copilărie cu bunica ei ! Cum poate fi un om atît de neom ? De abject ? De egoist ? Cum poate exista într-un om atîta nimicnicie și eu să-mi doresc să fiu in continuare lîngă el ? Pina și băiatul nostru i-a spus egoista ! Aici este și ceva strigător la cer , băiatul nostru m-a îndemnat de doua ori sa o părăsesc !!!
    Cu fața noastră este relații foarte bune și a fost mereu . Nu ar suporta să știe adevărul dar a suportat sa se prostitueze ! Tot ceea ce a făcut a făcut premeditat , conștientă și și-a asumat !
    Sunt ferm convins că voi părea ultimul prost dar asta e ! Sunt convins că am greșit mult și eu dar putea să vorbească cu mine ,ei nu-i era teama de mine cîtuși de puțin !
    Estimez că în viața ei au fost 7-10 bărbați dar nu va recunoaște niciodată nici măcar dacă voi ajunge pe patul de moarte și trebuie să-mi ceară iertarea de pe urma . Este foarte încăpățînata și știu asta dinainte de dezastru . Ba chiar iubeam la ea asta și orgoliul ei . As putea spune că ne-am înțeles foarte bine chiar și pina am aflat . Nu-mi vorbea urit , tonul îl ridică de prea puține ori , îsi făcea treabă ei fără cusur , nu-i reprosam nimic niciodată . Nu sunt fumător , sunt aproape abstinent cu băutura . Ea nu m-am văzut niciodată nici beat nici ciupit !
    Și în clipa de față doresc sa rămîn cu ea dar cum evposibil cu o asemenea bătaie de joc ! Sunt atent in continuare la nevoile ei . Nu voi mai avea niciodată încredere în ea dar nici nu voi căuta să o asupresc . Va rămîne totuși pentru totdeauna o mincinoasa pentru mine , fara un pic de demnitate , fara inima , fara remușcări ! In acest moment pe mine nu mă mai iubește , rămîne cu mine doar pentru că totuși ii este teama de Dumnezeu și pentru că a mers la mănăstire , s-a spovedit și are canon doi ani fara sa se împărtășească . Cu toate astea sunt convins că poate incerca să mă însele din nou . Nimic din ce va mai face nu mă va mai convinge . Tristețea nu-mi va prisosi niciodată . Supărarea la fel și acestea îmi vor macină sănătatea și anii . Cu toate astea nu vreau sa părăsesc cununia in fața lui Dumnezeu !
    Sper sa nu fiți prea dure în comentarii . Cred că sunteți de acord că și o femeie poate distruge ! Ar mai fi mult prea multe de comentat și am uitat sigur și lucruri și importante dar sunt prea obosit
    Mulțumesc celor care vor comenta !
    .

    • Nicio femeie nu a binevoit să comenteze la postarea mea !
      Probabil cu aia trei bărbați cu care m-am înșelat și ceilalți pina aproape de zece care consider eu că au fost de fapt , femeile mă consideră fără speranță că sa nu zic altfel !

81. Mi-a spus la vreo săptămână după ce am aflat că sa tratez ceea ce a făcut ea cu indiferenta ! O glumă foarte buna ! Asta mă va bintui tot restul zilelor și îmi va macină sănătatea .
    I-am spus că refuz cei cinci ani de care știu că m-ai înșelat , săi mai consider că fac parte din căsnicia noastră . Recunosc doar 24 de ani de căsnicie , ceilalți pe care îi mai bănuiesc I’m stau in git dar n-am ce face !
    Toți cei care m-au văzut supărați inclusiv unicul meu frate cred că și-au dat seama că am probleme cu nevasta ! Este logic , nu m-am plîns nimănui că am vreun deces în familie ,asa că toți și-au dat seama .
    Toți cei trei de care știu culmea toți erau impotenți aproape și nu erau în stare de nimic . Ici colo cite o intilnire , un contacțel sexual că vai de el dar ea mărinimoasă le spunea continuu „te iubesc ” !
    Părinții mei sunt într-o stare foarte proasta , mama merge cu un cadru dar foarte greu , tata nu mai e bun de nimic , cade mereu și căzături serioase ,este numai rani și julituri . Nu înțeleg cum un om la 87 ani cade in felul ala și nu și-a rupt un oscior .
    I-am mai spus dacă reușim să rămînem împreună să nu-mi vspuna in niciunul din zecile de feluri in care i-aș spus lui . Acele feluri spuse lui sunt compromise pentru mine !

82. Din 2018 daca era o femeie buna la suflet lada toată mizeria deoparte , normal că nu-mi spunea dar revenea pe făgașul normal , lîngă mine și își întorcea din nou fața către Dumnezeu . Pina și după al doilea AVC pe care l-a făcut mama in 04-2019 mai avea o șansă să se cumințească , însă ea , peste două luni a considerat că poate să înceapă în iunie să vorbească cu cel de la Vaslui măscări pe mess . Daca as pune cele șapte luni de tatonări pentru al face pe asta sa cadă la pat cu el ați vedea că e puțin spus că discuțiile erau nepotrivite . Discuțiile erau de persoana versata care face astfel de lucruri cu ușurință !
    A urmat anul 2020 plin de sex pina in februarie următor dar eu știu de 25 de intilniri însă au fost și multe apeluri audio pe mess și convorbiri telefonice normale in care s-au stabilit alte intilniri.
    In perioada cea mai rea de trei luni probabil nu concepeam că aș putea să-i vorbesc urit
    ea , sa tip , sa o acuz și culmea mă descărcăm și eram dur cu părinții mei neavând răbdare cu ei și fiind mai dur cu ei . Acum lucrurile s-au mai calmat . Am o femeie angajata care acum este in concediu și am concediu și eu , deci stau cu ei și e bine cît de cît .
    In 2020 de paste cînd nu aflasem am constatat că era foarte deranjata că făcea cozonac la ai mei , nervoasa . Vad și azi cînd scriu că nu-i convine anumite lucruri la mine la tara , deci e departe de a fi liniștită treabă . Pina in 2020 nu a avut niciun fel de probleme cu ai mei acum pare sa nu-i mai suporte .
    Cu toată această mizerie nu am prins ura pe femei și nici măcar nu îmi pot permite . Am o fata la care țin , ea este sa spun așa realizarea mea , la fel și băiatul dar se da mai greu pornit în viața și mă deranjează .

83. Bun… Eu o sa vorbesc din experienta!
    Am o relatie de 7 ani, si o fetita superba! in trecut familia mea era totul pentru mine!
    Acum 2 ani Iubita mea a plecat de acasa la alt barbat. Nu pot sa descriu in cuvinte ce am simtit atunci… A fost cred ce-a mai dureroasa perioada din viata mea. Noi traim in UK de aproximativ 7 ani iar ea ma mintea atunci ca a plecat in Romania cu fetita si ca nu putem vorbi pt ca are nevoie de timp sa isi puna gandurile in ordine. am incercat sa o inteleg… intre timp am descoperit ca ea era de fapt la aproximativ 50 de km cu un coleg de al meu de munca… am mers la ea cu mintea terci, incercand sa ma agat de fiecare speranta, daca pana atunci fusesem neputincios cand am aflat ca ele sunt inca in UK credeam ca pot face ceva sa imi readuc familia inapoi… dupa luni de zile am reusit! Desi de fiecare data cand trebuia sa aleaga intre mine si celalalt barbat, ea il alegea pe celalalt. ne-am mutat impreuna de 2 ani, primul an afost ok, dar dupa ceva timp certurile, reprosurile nemultumirile ei vesnice au reaparut in comportamentul ei zilnic….
    atunci cand ne-am impacat eram convins ca eu o sa pot sa trec peste ce a facut, cum am zis mai sus, as fi fost in stare de xce pt familia mea(sau asa credeam) dar cu cat trecea mai mult timp cu atat eu ma simteam mai umilit, dezamagit de mine, uneori nu inteleg de ce sau cum am putut sa iert asa ceva… de ceva vreme m-am saturat pur si simplu sa fiu exact barbatul pe care ea nu si-l doreste, toate calitatile negative eu le am din punctul ei de vedere…
    dupa 2 ani eu am gasit la altcineva ceea ce ea nu era dispusa, sa imi ofere ea a aflat si de cand a aflat sufera si plange incontinuu… ma acuza mereu de ce am putut sa fac si ma simt vinovat, chiar daca sunt constient de ce am ajuns aici…
    imi caut mereu scuza si nu imi gasesc, ma gandesc la fetita noastra si la cum o sa ma judece cand va creste… imi doresc sa inchei relatia pt ca simt ca nu duce nicaieri dar in acelas timp ma simt vinovat ca o sa trebuiasca sa plec de langa fetita noastra si ma simt vinovat ca ea acum sufera din cauza mea…
    Revenind la subiect! nu!… dupa inselat nimic nu va mai fi la fel!… cat inca te doare nu vei realiza ce vei simti in viitor dar cand durerea va trece si vei gandi rational lucrurile se vor schimba foarte mult… umilinta, neincrederea si nepasarea vor aparea treptat… si in final vei gasi fericirea in altcineva care te va face sa uiti de tot stresul in care traiesti… deci! scuteste-te de a 2a deceptire, imbratiseaz-o pe prima, va dura pana va trece dar daca ierti o sa treci iar prin acelas rahat! fie ca e din partea ta sau a ei.

    • Îmi este atît de greu sa dau sfaturi deși am 29 de ani de căsnicie ! Soția , cum spuneam mai sus m-a înșelat cu trei bărbați diferiți și sunt sigur că sunt mai multi pe o durată de aproape 10 ani . Sunt după șapte luni inca cu ea și nu știu dacă voi avea puterea să o părăsesc deși îmi dau seama că ar putea să o facă din nou .
      Orice varianta vei alege tine-te de ea !

84. Buna ziua. Sotia mea m-a inselat cu un tigan de 50 de ani timp de 2 luni. Ea mi-a spus ca a avut relatii conjugale cu el de 5 ori, cu copilul nostru dormind pe acelasi pat. Eu am 30 de ani, iar ea 21 de ani. Suntem casatoriti de 3 ani, de la inceput am plecat in Belgia. Eram plecat la munca 12 ore pe zi, iar ea ramanea acasa cu copilul. Am aflat de la sotia tiganului, care mi-a dat si dovezi: mesaje scrise si vocale.
    Ea spune ca m-a inselat din cauza vorbelor frumoase pe care i le spunea celalalt barbat si din cauza ca a auzit zvonuri ca eu o inselam cu o colega de la munca. De fapt ea spune ca nu a dorit niciodata sa se culce cu el, ca a facut-o din cauza ca altfel tiganul nu-i mai spunea vorbe frumoase.
    Mi-a spus ca ea s-a despartit de el din cauza ca si-a dat seama ca a gresit.
    Acum ea vrea s-o luam de la inceput. Imi spune ca niciodata nu a incetat sa ma iubeasca si ca nu ma va mai insela din nou. Insa, chiar daca as vrea sa o iert, nu stiu cum. Plus ca ar fi un calvar sa ma duc la munca, si sa nu stiu ce face 12 ore.

    • Se spune despre bărbați că sunt imaturi dar femeile sunt la fel numai că ele sunt cu capul in nori o viață iar asta tradus in filozofia psihologilor înseamnă că nu sunt înțelese . Nu sunt înțelese pentru că sunt de o naivitate sora cu prostia !
      Te-a înșelat cu un TIGAN și pe deasupra îi putea fi tata .
      La fel am pățit și eu , primul din cei trei pe care îi știu îi era maistru și era cu 20-22 ani mai mare ! Suntem acuzat că noi bărbații înșelăm , nu este complet adevărat (eu nu am înșelat niciodată) , probabil bărbații înșeală dar pentru a o putea face exista un număr egal de femei care spun da , că sa nu mai spun acum că femeile au inițiativă .
      Acum la 7 luni devine am aflat deși vad clar și cînd mă trezesc in timpul nopții și dimineața , mai arborez inca steagul pe catarg cu succes dar cu toate astea nu mai sunt interesat de contact cu ea deși am inceput sa mai glumesc cu ea . Pur și simplu mi-a devenit indiferenta dpdv sexual in rest o ajut mă culc lîngă ea fără probleme , o sărut de noapte buna și cînd vin acasă . Și ceea ce este interesant nu mă interesează alta femeie !

85. @ Pensi Onarul
    Incep prin a spune ca avem aceeasi varsta. Cazul pe care l-ai prezentat seamana oarecum cu ceea ce am trait eu in urma cu mai bine de 10 ani. Exista si diferente, dar voi vorbi despre asemanari si diferente mai tarziu.
    Din cele ce ai scris deduc ca esti pe cale de a trece peste problemele pe care le ai.
    Este de apreciat ca incerci ca infidelitatea sotiei sa nu iti afecteze negativ relatia cu copiii. Copiii nu trebuie implicati sub nici o forma in neintelegerile voastre.
    Trebuie sa ai in vedere ca esti un exemplu pentru copiii tai. Asa ca felul cum vei trata infidelitatea va fi un reper pentru ei.
    Nu vrei ca fiica ta sa fie tentata (peste un numar de ani) sa-si insele sotul stiind ca mama ei a trecut usor peste asta.
    Nu vrei ca fiul tau sa fie indiferent in eventualitatea ca si el va fi inselat peste ani.
    In plus, daca alegi sa ramai langa mama lor pentru ei, trebuie sa faci in asa fel incat niciodata sa nu le spui aceasta realitate sau sa ii faci sa inteleaga asta. Copiii nu trebuie sa se simta vinovati pentru nefericirea ta.

    Cat despre parinti, indiferent ce ar spune sau face sotia, trebuie sa le fii sprijin, sa le fii aproape si din ceea ce ai scris se vede ca asta faci. Aici nu mai conteaza cat te sprijina sotia in datoria pe care o ai fata de parinti. Nu conteaza ce crezi ca ar trebui sa faca ea in aceasta problema. Nu conteaza nici din ce motiv a ales sa faca cat a facut in acesta problema.
    Retine ca esti pe cale de a trece peste probleme si intr-un fel sau altul o vei face.
    Nu o lua ca pe o critica, dar cred ca acorzi prea multa atentie celor ce s-au intamplat. Nu conteaza de cate ori si-a pus-o sotia ta sau cu cati si-a pus-o. Nu poti sa zici ca doi e acceptabil si trei e prea mult. Nu poti sa zici ca daca a facut-o cu unul mai tanar e de inteles, dar cu unul mai in varsta nu ar fi. Sau, ma rog, poate ca tu poti, eu unul nu as putea.
    In cazul meu, aveam dovada clara a doua nopti, nopti pe care sotia mea, sub pretextul ca merge la spital sa ingrijeasca o prietena bolnava, le-a petrecut cu el. (Ea este asistent medical si cu circa 2 luni inainte de faza cu prietena, fusese doua nopti in spital si cu soacra mea – ultima spitalizare a soacrei – decedata atunci. Atunci i s-a „dechis mintea”?) Spre deosebire de cazul tau, a mea nu a recunoscut niciodata cele doua nopti si pentru ca nu a recunoscut nici eu nu i-am aratat ce probe am, avea sa le vada abia in dosarul de divort. Ba mai mult, aceasta negare avea sa cantareasca mult in hotararea mea de a divorta, pentru ca eu eram cu încrederea (în ea) la pământ si ea continua să mă mintă.
    (Totusi, cel mai mult cred ca a cantarit perspectiva ca peste ani – dupa ce copii aveau sa plece fiecare la casa lui – sa ramanem singuri in apartament, ca doi arici. )
    Desi cerusem un an de proba, după vreo 6 sau 7 luni deja luasem decizia de separare. Am respectat totusi anul cerut de mine si am asteptat sa se implineasca anul inainte de merge la judecatorie cu dosarul de divort.
    Mai aveam indicii clare ca a mai fost cu el, insa nu am gasit nici o dovada. I-am cerut ei dovada ca nu a fost, dar a mintit in mod penibil.
    Am incetat sa mai caut dovezi, una imi era de ajuns. In definitiv nu trebuia sa fac o inventariere a numarului de acte sexuale clandestine. Acum, la zece ani de la acele intamplari, inclin sa cred ca atunci cand am gasit eu dovezile, ea nu era la prima „abatere”, adica nu la primul amant.
    In principiu, recomand abordarea infidelitatii prin prisma invataturii crestin-ortodoxe, in sensul ca adulterul, ii da dreptul celui inselat sa ceara desfacerea casatoriei, insa nu il obliga sa o faca. Ba mai mult, religia crestina propovaduieste iubirea si iertarea.
    Ai la dispozitie oportunitatea oferita de infidelitatea sotiei pentru a obtine mai mult de la viata.
    Daca ai hotarat sa ramai alaturi de sotia ta, iertarea e un gest crestinesc.
    Oricare va fi optiunea ta, sunt sigur ca vei alege calea care iti va aduce linistea.

    Numai bine!

    • Mulțumesc pentru comentariu și sfaturi , mai ales că acestea vin din partea unui om care a avut ca și mine o experiență traumatizanta .
      Eu mai am puțin și fac opt luni decind am aflat !
      Acum iau de doua luni Xanax , Cipralex și Stilnox ,toate trei , droguri cu triunghiul roșu și semnul exclamării , recomandate de psihiatru !
      Pe copii nu i-aș amesteca dar ea nu a recunoscut aproape două luni jumate că a avut mai mult de trei , patru contacte sexuale cu un bărbat , însă de asta spun că nu aș amesteca copiii dar cel de la care am aflat adevărul pe care a trebuit ea să-l recunoască , a fost băiatul meu de douăzeci și trei de ani . El era destul de apropiat de noi dar ceea ce a aflat și mi-a spus și mie l-a deranjat foarte mult încît nu prea mai vrea sa o bage in nicio seama deși eu l-am rugat sa o primească să vorbească cu el , să-i ceară iertare dar el a amenintat-o că îi spune și fetei care are douăzeci și cinci de ani și situația asta mă nemulțumește mult .
      E foarte greu ! Eu cel care veneam acasă de douăzeci și nouă de ani de la servici cu o bucurie imensă , acum parca am pierdut de tot aceasta bucurie ! Mă trezeam de multe ori din cauza stomacului , și mă uitam cu o bucurie imensă la ea zimbind ! Acum am uitat și asta . Dragoste n-am mai făcut de o lună și ceva și nu mă mai atrage ideea !
      Altfel ea se comporta bine dar i-am spus că nu voi mai avea niciodată încredere , poate cînd va avea ea șaptezeci și cinci de ani !
      Îi mai reproșez rar cite ceva dar niciodată cu violența .
      Practic la opt luni nu știu ce va fi peste șase luni sau un an ! Cu toate astea nu cred că aș avea puterea să o iau cu alta de la capăt , practic nu sunt interesat deloc să mă uit după alte femei !
      Mulțumesc !
      Multă sănătate !

86. Buna tuturor!
    Ajung ceva mai tarziu aici, dar conversatia m-a intrigat prea tare ca sa nu las si eu un comentariu.
    Nu pot vorbi din proprie experienta, dar va pot impartasi experienta altora.
    Prin prisma profesiei, colegii mei sunt 80% barbati, deci cu ei ,,stau la barfa”. Partenerul meu lucreaza intr-un domeniu adiacent, si acela dominat de barbati, evident afland si el o groaza de aventuri ale colegilor.
    Dupa ani de lucrat cu cineva ii afli dedesupturile familiale si personale. Concluzia personala e ca oamenii insala mult, extrem de mult, si femei barbati.
    Cat despre a fi intr-o relatie stabila, fericita si implinita dupa? Am vazut-o doar in 2 situatii.
    Cand ea nu afla niciodata.
    Cand, dupa ce unul l-a prins pe altul sau chiar unul pe celalat, aveau o relatie in care inselau amandoi.

    Sunt femeie. Stiu ca desi nu am o experienta proprie din care sa va ajut, am auzit prea multe ca sa nu va spun.
    Inselatul, odata ce a inceput, nu vei sti niciodata daca s-a terminat. Scenariul cel mai des intalnit este cand ea afla ca este inselata o data si, numai ea stie cu ce degradare si durere in suflet, trece peste.
    Colegii mei, dupa prima data cand au fost prinsi, au luat o pauza. Uneori de ani buni. De multe ori pentru ca s-a nascut un copil. Dar, cand ea e gravida, cand are probleme cu parintii ei si ii sta mintea in alta parte, cand sta peste program la job, atunci ei fac cumva si isi gasesc timp pentru aventuri.

    I-am intrebat pe multi daca nu simt ca fac o greseala. Si mi-au zis ca nu. In fata sotiilor spun ca fac o greseala, dar in adancul lor nu este. Le pare rau ca au fost prinsi, nu ca s-a intamplat ce s-a intamplat.
    I-am intrebat si daca isi mai iubesc sotiile. Au spus ca sunt confortabili cu ele, ca le ofera stabilitate, dar daca le iubeau nu le inselau, nici prima, nici alta data.

    Am vazut relatii in care a intervenit infidelitatea si au continuat ani buni, dar acolo ambii inselau, mai mult sau mai putin pe fata.

    Acum depinde ce busola morala ai.
    Daca alegi sa traiesti cu iluzii sau nu.

    P.s.: Va admir enorm pe toate (sau toti) cei care ati fost inselati si v-ati pastrat constiinta curata. Iubiti-va mai mult decat au facut-o ceilalti.

87. @ Pensi Onarul

    Cred ca deja repet, eu am trecut peste perioada cea mai grea (adica prima luna dupa ce am aflat) prin efort fizic, am mers mult pe jos (dimineata spre serviciu, dupa serviciu ocolind prin piata si/sau pe la supermarket si dupa masa de seara inca o plimbare de 3-5 km). Chiar si asa aveam dificultati in a adormi, insa a trecut. Mai tarziu mi-am gasit diverse activitati part-time care sa-mi consume timpul.
    Totusi, cred ca cel mai important este ca am avut cu cine vorbi. Povestind si facand planuri cred ca mi-am limpezit gandurile si (de ce sa nu recunosc) m-am autocenzurat. Povestind unei persoane am ajuns sa imi pun ordine in idei pentru ca voiam sa ma fac inteles. Povestind unei persoane, uneori intelegeam ca sunt absurd sau ca sunt prea dur si atunci ma autocenzuram. Acum, la mai mult de 10 ani de la acea incercare, mi se pare remarcabil ca am gasit persoanele potrivite, care sa aiba rabdare cu mine (cu suferinta mea), care sa ma asculte … persoane cu experienta de viata, persoane in care sa am incredere. Cu doamna A am vorbit aproape zilnic (la telefon) timp de mai multe luni. Cu doamna B am vorbit face-to-face cam o data pe saptamana pe parcursul primelor 2-3 luni, apoi mai rar.
    Cu doamna A am inceput sa vorbesc despre problemele mele la 2-3 ore dupa ce am aflat de infidelitate. Cu doamna B am inceput sa vorbesc despre aceleasi probleme la 2-3 zile dupa ce am aflat.
    Doua femei care m-au sprijinit moral sa trec peste cele mai dificile momente. S-au straduit sa inteleaga ce se petrecuse, m-au ascultat la inceput apoi m-au indemnat sa ma opresc din jelit si nu m-au lasat sa merg spre autovictimizare, ba chiar am fost atentionat unde li se parea ca trebuie sa fiu atent.
    O data stabilizata situatia mea, in sensul ca am depasit insomniile si pericolul depresiei, cele doua doamne (care nu stiau una de alta) m-au incurajat sa ies in lume. Acum, la 10 ani dupa, inteleg ca doar asa puteam compensa ceva din lipsa mea de experienta in relatiile cu femeile si din neincrederea in femei. Doamna A imi spusese sa ies in lume, sa admir frumosul … Doamna B imi daduse chiar sfaturi practice, sa mint daca e nevoie …
    Asa ca, intr-o zi, la banca fiind pentru un card, m-am surprins uitandu-ma lung dupa o domnisoara cam la 25 de ani (salariata a bancii iesita de dupa ghiseu). Domnisoara nici nu cred ca a observat ca ii admiram formele, a fost doar momentul cand am inteles ca sunt dispus (chiar doritor) sa cunosc „lumea”.
    Nu voi povesti ce a urmat, insa precizez ca de cand am constatat infidelitatea sotiei pana la pronuntarea divortului a trecut un an si 7 luni. De la pronuntarea divortului pana am intrat intr-o relatie stabila a mai trecut inca un an si 2 luni.
    Iar acum, la mai mult de 10 ani, afirm ca raspunsuri la unele din intrebarile care ma framantau in primele luni de la constatarea infidelitatii am gasit abia dupa ce am iesit in lume. Am aflat bunaoara cat de placut poate fi sa cunosti persoane noi si cred ca acesta placere poate fi suficient de tentanta incat sa-ti risti casnicia.
    Am aflat cat de mult te poate distrage o astfel de relatie care se infiripa de la activitatile (inutile) care iti consuma timp, energie si care in final ajung sa te indispuna. Aici exemplific: in primele luni de la constatarea infidelitatii continuam sa o spionez. Ajunsesem sa ma uit in telefonul ei (pe la ora 2 noaptea) si sa vad contorizarea mesajelor (notam numarul de mesaje primite si trimise). Peste cateva zile constatam ca sunt mai multe mesaje contorizate, insa mesajele erau sterse. Logic, ea pastra legatura cu amantul prin SMS. Toate astea au durat pana am incetat sa ma mai intereseze ce facea ea. Mi-am impus sa nu ma mai intereseze. A fost greu … pana am iesit si eu in lume. Dupa ce am iesit in lume chiar nu m-a mai interesat.
    Alte raspunsuri la intrebari le-am aflat abia dupa ce am intrat din nou intr-o relatie stabila. Sunt activitati comune pe care nu le-as fi facut niciodata cu fosta sotie (sau cand le-am facut mi s-a parut aiurea ca trebuie sa le fac). Sunt merite ale actualei mele partenere pe care i le recunosc, dar nu le-as fi recunoscut niciodata daca le-ar fi facut fosta sotie.
    Tin minte ca pe atunci ajunsesem la concluzia ca Dumnezeu m-a pus la incercare dar mi-a pus la indemana si mijloacele prin care sa trec peste situatii traumatizante sau foarte dificile. Cu toata situatia de criza pe care o traversam cred ca am luat decizii bune.
    Sper ca Dumnezeu sa iti lumineze calea de urmat!

88. Daca sotia regreta lucrurile pe care le-a facut, oare nu se merita sa mai incerc? Mai ales ca am cu ea un baiat de 2 ani. Intr-un fel ii inteleg motivele, cu toate ca nu se face asa ceva. Ne certam foarte des din cauza copilului, iar cand veneam seara de la munca, nu-i mai aratam afectiune. Doar cand ma culcam cu ea. In primul an de casatorie ma culcam cu ea in fiecare zi, insa in ultimii 2 ani, cam o data la 3 zile.
    Ea, timp de 2 ani a fost convinsa ca eu ma culc cu o colega de munca. Mi-a si spus de cateva ori ca banuieste, insa nu am luat-o in serios. Am crezut ca glumeste. De aici cred ca au si aparut problemele noastre. Ea, fiind cu 10 ani mai tanara decat mine si foarte copilaroasa, de multe ori nu am ascultat ce spune. Nu i-am acordat respectul pe care-l merita ca sotie. In ultimul timp, cand vedeam fete frumoase pe strada, de fata cu ea spuneam ca m-as culca cu ele. Pentru mine era o gluma, ea fiind singura femeie din viata mea.
    Cred ca inainte sa aflu de infidelitate nici nu ma mai simteam bine cu ea in pat. In mod ciudat, dupa ce am aflat ca m-a inselat, sexul a devenit la fel de bun ca atunci cand ne-am cunoscut. Si intru-un fel parca am devenit dependent de ea. Sau m-am indragostit de ea din nou. Doar ca, atunci cand ma gandesc la ce mi-a facut, inca doare foarte tare.
    S-a lasat prostita de cuvintele frumoase ale tiganului si nici nu si-a dat seama de riscurile pe care si le asuma. A invartit-o cum a vrut el. A pus-o sa o minta pe sotia tiganului ca i-a dat bani ca sa-si cumpere 2 ghiuluri. A pus-o sa-i faca curat in apartament dupa ce s-a culcat cu ea.
    Mi-a spus ca abia dupa ce s-a despartit de el, a realizat ca isi poate pierde casnicia.

    • @ Alex

      Iti propun un exercitiu de imaginatie, nu pentru a scuza in vreun fel infidelitatea sotiei tale, dar cred ca ti-ar fi util sa incerci sa te imaginezi in situatia ei.
      1) Tu spui la un moment dat : „cand vedeam fete frumoase pe strada, de fata cu ea spuneam ca m-as culca cu ele”
      Nu stiu ce a insemnat asta pentru ea, insa eu ma gandesc la umilinta.
      E ca atunci cand tu mergi la serviciu, pentru ca ai nevoie de bani pentru familia ta, pentru copilul tau. Patronul tau stie ca esti legat de el cu un contract, dar si de necesitatea de a asigura siguranta si securitatea familiei tale. Asa ca patronul iti da din cand in cand cate un sut in fund. Conteaza ca patronului i se pare o gluma? Tu ai de ales intre acceptarea umilintei si infometarea familiei tale.
      Eu cred ca te vei interesa de un alt patron de la care sa-ti poti castiga cele necesare traiului fara a suporta umilinta sutului in fund incasat sistematic.

      2) Tot tu spui: „Ne certam foarte des din cauza copilului, iar cand veneam seara de la munca, nu-i mai aratam afectiune. Doar cand ma culcam cu ea.”
      Si cateva randuri mai jos ai scris: „Cred ca inainte sa aflu de infidelitate nici nu ma mai simteam bine cu ea in pat”
      Afla ca o femeie simte ca nu o mai doresti ca la inceput. Se uita in oglinda si vede ca arata bine, are 21 de ani si nici nu ar putea fi altfel. E logic ca va gandi la altceva, cum ar fi la posibiltatea ca tu sa iti descarci energia sexuala altfel.
      Tu descrii situatia din punctul tau de vedere, insa eu iti propun sa te gandesti situatia sotiei tale ca la senzata de sete. Acea sete pe care o resimti dupa ce ai stat o zi intreaga in soare. (Atentie ca nu a fost doar o zi, numai voi stiti cate zile au fost.)
      In fiecare zi, merge spre gara pentru a lua trenul, pentru a veni acasa.
      Iar in drumul ei spre gara, intr-o zi indrazneste sa se aseze la umbra unui copac. Stie ca va pierde trenul de ora 16, va veni cu trenul de ora 17. Nu stiu cat de moral este, insa ea si-a permis o ora pentru ea, o ora in care sa savureze umbra dupa multe zile de arsita.

      OK. S-a intors acasa. Problema e ce faci acum?

    • Inainte de a merge mai departe si inainte de a pune si niste concluzii dupa acest exercitiu de imaginatie trebuie sa fac cateva precizari.
      Aproape intotdeauna cand a trebuit sa iau o decizie delicata, o decizie de rezolvare a unei probleme in care identificam mai multe solutii posibile, eu am ales calea de urmat. Am intrebat, am ascultat si alte pareri, insa eu mi-am asumat responsabiltatea pentru decizia luata. Am fost constient ca s-ar putea sa gresesc, insa mi-am asumat riscul de a gresi pentru decizia mea. Niciodata nu am gresit pentru ca am fost sfatuit prost.
      Te invit sa faci la fel.

    • Cred ca ai avut noroc ca doamna ta s-a intors acasa.
      Se putea ca atunci cand statea la umbra acelui copac sa treaca pe acolo un barbat cu o masina decenta, dotata cu aer conditionat. Era posibil sa se ofere sa o duca el cu masina, sa nu mai calatoreasca cu trenul.
      Mai departe, calatoria cu masina se putea repeta, intr-o zi ii oferea un suc rece. Pana la urma stii unde se putea ajunge? Facea un mic ocol pe la el pe acasa, facea si un dus … iar in cele din urma el ii oferea gazduire. Era suficient sa o primeasca cu tot cu copil si sa o respecte.
      Spun ca ai avut noroc, desi ce ai patit tu numai noroc nu este. Ai avut noroc ca sotia ta are doar 21 de ani. Nu te sfatuiesc sa incerci asa ceva cu o femeie de 30, 35 sau 40 de ani. De fapt, indiferent de varsta ei, nu umili niciodata o femeie.
      In principiu, ar trebui sa te feresti sa umilesti pe oricine, indiferent ca e barbat, femeie, adult sau copil.
      Eu inteleg ca ai facut-o fara intentie, eu inteleg ca ai facut-o din nestiinta. Fa-o si pe ea sa inteleaga. Convinge-o de bunele tale intentii.
      Iti sugerez sa-ti privesti casnicia ca ceva pe termen lung. Tu acum ai scris: „In mod ciudat, dupa ce am aflat ca m-a inselat, sexul a devenit la fel de bun ca atunci cand ne-am cunoscut.”
      Ai noroc ca esti tanar si sotia ta este si mai tanara, astfel incat sexul reprezinta inca foarte mult ca liant in relatia voastra. Esti ca un sportiv care trage la vasle si se bucura de o barca noua. E de ajuns o singura zgarietura si deja barca parca nu iti mai place?
      Imagineaza-te insa ca ajungi la 50 de ani alaturi de aceeasi sotie. Barca nu mai este noua, dar arata inca bine. Iar tu va trebui sa tragi la vasle, in aceeasi barca din ultimii 20 si ceva de ani. Nu mai ai aceeasi conditie fizica, nu mai esti la fel de performant, deci va mai trebui sa mai pui ceva pentru a fi atragator pentru ea. Probabil vorbe, complimete, emotie … Acum stii ce a gasit la un tigan de 50 de ani ?
      Iar perspectiva este sa ajungi si la 60 de ani, barca inca nu ia apa, dar tu pentru a mai trage la vasle vei avea nevoie de foarte multa intelegere.
      In concluzie, daca vei decide sa ramai alaturi de ea, straduieste-te ca in urmatorii 20 de ani sa te ierte pentru ca ai umilit-o. Daca ii vei reprosa derapajul cu tiganul s-ar putea ca nici ea sa nu uite acele momente de umilinta. S-ar putea ca doamna sa ajunga sa gandeasca asa cum ti-am expus eu problema.
      Decizia iti apartine in totalitate.

89. John sunt de acord cu tot ce ai scris. Chiar daca am 32 de ani, ea e singura femeie din viata mea. Nu am stiut cum sunt femeile si de ce au nevoie.
    Dar problemele nu inceteaza sa tot apara. Acum 2 zile am aflat ca, acum un an, m-a mai inselat de 3 ori cu fost coleg de munca. De 2 ori in patul meu cand eram la munca si o data mi-a lasat copilul si s-a dus cu el la hotel.
    Mi-a spus ca doar prima data s-a dus de bunavoie cu el. A regtetat imediat si a vrut sa se desparta de el. Si ca a doua si a treia oara a amenintat-o ca imi spune adevarul si ca ne omoara pe amandoi. Pana la urma l-a blocat, insa el isi tot facea conturi noi. A spus ca jumatate de an a hartuit-o. Insa el nu recunoaste. In aceasta jumatate de an am avut santiere in care am lucrat cu el.
    Si el avea o sotie cu 2 copii, care l-a parasit pt un italian.
    Omul asta era un prefacut din toate punctele de vedere. Poate ar trebui sa o cred pe sotia mea pt ca, atunci cand mi-a povestit, a inceput sa planga si se vedea pe fata ei teroare. Mi-a zis ca se teme ca o sa o caute sa o omoare.
    Pt mine frica asta nu prea este inteleasa pt ca el este un slabanog mai scund ca mine cu un cap.
    Acum chiar nu stiu daca mai are rost sa incerc sa continui cu ea.

    • @ Alex
      Cred ca o femeie pana in 20 de ani poate fi pacalita de un barbat sa se culce cu el. Cu o femeie matura (sa spunem intre 30 si 40 de ani) acest lucru este imposibil si se poate intampla foarte rar sau in situatii mai putin obisnuite. Tocmai tineretea sotiei tale m-a facut sa cred ca i se mai poate acorda o sansa.
      Spui ca e singura femeie din viata ta si ai 32 de ani. Aparent asta ar parea sa fie o virtute, insa circula o gluma pe net care spunea ca femeile prefera relatii cu barbati pe care sa-i ia de la sotiile lor, nu de la mama lor. Din pacate nu e gluma, uite ca si la sotia ta au avut „succes” tot barbati insurati sau care au mai fost in relatii.
      Iti amintesc de tipul cu sotia plecata dupa un italian. In loc sa te infurii, iti sugerez sa te gandesti ca un barbat parasit de sotie a avut mai multe sanse de „succes” cu alta femeie. Si tu vei avea mai mai multe abilitati cand va fi sa cunosti o alta femeie.
      Daca va fi sa se intample sa intalnesti vreo femeie care sa-ti placa, nu mai fi atat de riguros in loialitate si fidelitate. Vorbesc de femei care sa-ti placa, care sa te atraga, sa simti ca le doresti. Nu prostituate, nu sex pe bani.
      Pentru inceput, uita-te mai atent la colega ta cu care sotia te suspecta ca o inseli. Poate ca tie ti-a scapat ceea ce sotia ta a vazut la ea. Poate vezi si tu ceva.
      Te sfatuiesc sa ai rabdare, sa nu iei decizii pripite, sa nu te arunci in bratele primei femei care pare sa te inteleaga. Nu te grabi sa divortezi.
      Nu exclude posibilitatea sa ai unul sau doua „derapaje” inainte de a divorta. Nu ai dreptul la ele, nu sunt morale. Corect si moral ar fi sa o faci dupa ce divortezi.
      Gandeste-te la „derapaje” atunci cand nu mai vezi nici o alta cale de a iti salva casnicia. Infidelitatea poate fi considerata scuzabila doar daca tu esti cel care a comis-o.

    • Mda , femeile sunt „bestii” iscusite ! Am aflat-o din plin pe pielea mea !
      A trecut un an și o lună devine am aflat și nu sunt recuperat încă 30% . Cu toate astea nu am nici cea mai mică intenție să divorțez , nu avem scandal dar nici nu pot uita !

90. Fostul coleg de munca inca era casatorit cand s-a culcat cu sotia mea.
    Momentan nu cred ca as putea sa incerc ceva cu alte femei, pentru ca inca imi iubesc sotia. Cred ca si ea inca ma iubeste foarte mult.
    Daca ce mi-a spus este adevarat, intr-adevar ai dreptate. Ea a fost prostita de niste vorbe frumoase care au dus la altceva. Astazi mi-a spus ca de colegul de munca a fost tot timpul dezgustata. Prima data cand au ajuns in apartament i-a spus ca nu vrea sa ma mai insele pentru ca ma iubeste. Dar el a spus ca nu a batut drumul degeaba. Iar sotia mea nu a mai insistat, temandu-se ca o va bate sau viola.
    Am vorbit si cu colegul de munca. El nu recunoaste ca a amenintat-o, insa, din ce mi-a spus, reiese ca este un psihopat. Stiam ca le are cu vorbele si a incercat sa ma raneasca, spunandu-mi anumite detalii: ” ca a mancat din mancarea mea, ca a baut din vinul meu si a facut referire si la patul care scartaie pe partea dreapta. ” Chiar a incercat sa insinueze ca copilul meu seamana cu el.
    Si mi-a spus ca, dupa ce divortez, sa-mi trimit sotia acasa la el, ca si cum la mine e in casa straina.
    Pentru moment aleg sa am incredere in sotia mea ca se va schimba si nu ma va mai insela. Si eu de-acum incolo o sa-i ofer si eu 100% din timpul meu cand nu sunt la munca. Doar ca la munca mi-e foarte greu fara ea. Tot ce vreau e sa plec cat mai repede acasa. Imi vin numai ganduri negre, daca mi-a spus tot adevarul. Nu sunt ingrijorat ca-mi va gresi din nou. Sper ca pe viitor lucrurile sa devina mai usoare. Nu stiu cat timp pot sa rezist in felul asta.

91. Am spus ca nu sunt ingrijorat ca-mi va gresi din nou, insa nu e adevarat. Ma gandesc cum de timp de 2 ani nu am banuit nimic. Plus ca a spus ca timp de jumatate de an a fost terorizata de colegul de munca ca imi va spune. Dar eu nu am observat nimic. Probabil este o maestra in arta prefacatoriei.
    Cum as putea sa mai continui cu o asemenea persoana?
    Poate nici macar nu e iubire ceea ce simt acum. Poate e obsesie sau frica de a o pierde. Nu e normal ca atunci cand afli ca o persoana te inseala, sa o iubesti tot mai mult pe persoana respectiva.

92. Inseli dar cum treci peste remuscari..de zis nu zici pt ca sinceritatea nu e tot timpul ceea mai buna soluție.adori familia ta, nu ai lasa-o pt nimic în lume,ai tot ce îți dorești dar totuși a fost o aventura .?!!

    • @Mery
      Nu ma pot abtine sa nu amintesc o expresie populara care nu prea se mai foloseste in ziua de astazi: „Si cu buzele unse si cu sufletul in Rai nu se poate!”
      Indemnul meu este la analiza, asumare si acceptare. Influente exterioare au fost, posibil sa fi fost si conjuncturi favorizante, dar important este sa iti asumi si sa accepti acel resort interior care te-a dus acolo.
      Sa spunem ca este lectia de care aveai nevoie pentru a intelege ca „ai tot ce îți dorești, adori familia ta si nu ai lasa-o pt nimic în lume”. Remuscarile sunt costul acestei lectii.

    • Am spus asumare si acceptare. Imi aduc aminte de prima discutie pe care am avut-o cu fosta mea sotie, la circa o luna dupa ce am aflat ca ma insala. Am fost surprins ca si-a asumat relatia. A negat actul/actele sexuale, dar si-a asumat partea emotionala a relatiei extraconjugale. Atunci m-a surprins, insa acum, dupa mai bine de 10 ani, am ajuns sa cred ca a procedat corect. Si-a asumat o relatie extraconjugala pentru ca asta a fost ceea ce ii trebuia in acel moment.
      Sunt si persoane care se dezic, dar nu vreau sa comentez nimic despre ele.
      Eu ma voi referi strict la fosta mea sotie. Ceea ce m-a surprins in acea prima discutie a fost faptul ca tinea cu tot dinadinsul sa ma culpabilizeze. Motivele, unele parca erau credibile, altele erau pur si simplu ridicole, erau si unele intamplari intelese in modul cel mai defavorabil mie. Acesta culpabilizare a mea cu orice pret si faptul ca parca avea deja facuta lista m-a determinat sa ma intreb daca nu cumva are in cap o strategie bine pusa la punct.
      In timp, in decurs de cateva luni, am ajuns sa demontez cam toate motivele invocate de ea. Am inteles ca mergeam spre separarea definitiva.
      Daca ar fi sa explic acum ce s-a intamplat as spune ca e vorba de pierderea inocentei, care e un proces ireversibil. In loc de inocenta puteti citi nestiinta sau inconstienta. Practic omul inconstient poate fi fericit in inconstienta sa.
      As compara situatia cu dresajul unui caine, care isi iubeste stapana neconditionat, care raspunde la comenzi pana intr-o zi cand va realiza ca dresajul se poate face cu recompense (sarut, imbratisare) sau cu biciul (nu vezi nimic). Daca va realiza ca poate fi si lup, in cel mai bun caz isi va alege „stapana”, daca nu cumva va ajunge sa o „sfasie” pe cea veche.

    • Bună tuturor.Am citit toate postările și îmi aduc aminte de iadul prin care am trecut acum câțiva ani. Am avut o relație, m-am mutat la ea, și eu aveam apartament dar a fost dorința ei, a apărut copilul nostru și totul era frumos.Eu munceam să întrețin familia iar ea era casnică.Cand copilașul nostru avea doi ani și-a găsit pe o rețea de socializare un amant și după câteva luni m-a aruncat efectiv spunând familiei ei că eu am inselat-o și parasit-o.Dupa o perioadă amantul s-a mutat la ea.Am trăit un coșmar un an de zile, bătaie de joc și umilințe din partea ei, îmi dădea copilul când vroia ea cu toate că îmi făceam datoria de tată.Dormeam 1-2 ore pe noapte cu sticla de alcool lângă mine și fumam un pachet de țigări pe noapte.Au trecut anii și încet mi-am revenit am renunțat la vicii, m-am apucat de sport și mi-am făcut toate plăcerile, nu am pe nimeni de atunci nici măcar sex nu am mai făcut cu nimeni. Acum câteva luni a început să-mi de-a târcoale, am auzit că s-a despărțit de amant dar degeaba, nu o mai iubesc, nu o mai vreau chiar dacă sunt singur și de la ea nu am avut pe nimeni.Nu pot uita faptul că m-a înșelat, m-a aruncat și a trăit doi ani cu amantul , deci nu a fost o relație de o noapte.Mor de dragul copilului și mă doare dar am demnitate și nu uit umilințele la care m-a supus.

93. DUMNEZEU Însuși poartă de grijă în toate lucrurile celui ce se încrede în EL! Ai credință ca vei fi izbavit din încercare! AMIN

    • @ Bordeianu Luminița
      O vorba veche spunea: „Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in traista”.
      O stiam de cand eram tanar, insa abia cand am trecut prin cele mai mari socuri emotionale i-am inteles profunzimea. S-a intamplat ca intr-o zi de duminica sa fie inmormantarea tatalui meu si a doua zi (luni) sa am ultimul termen in procesul de divort. Daca cu divortul a fost treaba mai lunga, tatal meu s-a stins in 4 zile, adica cu o sapatamana inainte il internasem in spital. In plus, desi nu sunt singurul fiu, organizarea inmormantarii si toate cheltuielile au fost in seama mea. Culmea e ca dupa aceea am ajuns la concluzia ca Dumnezeu m-a pus la incercare dar mi-a pus la dispozitie si mijloacele cu care sa pot trece peste.
      Revenind la „Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in traista”, cred ca pentru a iesi din astfel de situatii de criza ai nevoie de putina clarviziune (in sesnsul de a identifica solutia de iesire din criza), de perseverenta (sa poti duce la capat ce ai inceput) si de un dram de noroc. Stiu ca suna aiurea sa vorbesc despre noroc in astfel de situatii, insa doar de omul in cauza poate sa aleaga sa vada partea plina a paharului sau partea goala.

    • John vorbește de clarviziune și despre partea plina a paharului .
      Mie clarviziunea nu-mi mai folosește la nimic și voi vedea pentru tot restul vieții mele partea goala a paharului . Ce am avut bun în viața mea am pierdut și nu am nici cea mai mică intenție să-mi părăsesc nevasta dar vom fi doar doi oameni care se ajuta la nevoie și care își pun salariul la un loc fiindcă în problema banilor este mai bine in doi .
      M-a înșelat urit de tot , am scris aici și cred că vom fi ca doi străini sub același acoperiș ,incerc sa nu-i fac viața un chin dar cinstea nu și-o va mai spala in fața mea niciodată cu toată apa Bârladului , asta pentru locație , de încredere neputând fi vorba nici cînd va avea 90 de ani ! Simt doar gol și pustiu , am fost la trei psihiatri ,la un psiholog dar eu însumi consider că sunt fara speranță . N-am mai făcut dragoste de patru luni și nici nu intenționez deși arborez drapelul fara probleme . Pur și simplu la 1,3 ani de la aflarea mizeriei nu ridic ochii spre alte femei , nu mă interesează ! Nu mai privesc tot timpul spre ea cum făceam cînd nu apăruse mizeria , nu ne mai zimbim toată ziua cum ii zimbeam , eu din dragoste ,ea din prefăcătorie , nu o mai masez aproape deloc dar înainte o masam in fiecare zi neștiind că în felul acesta o mențineam in forma pentru curvari . Acum sa o doară toate alea să-și de-a seama că are o virsta și nu se mai poate .
      Acum caut tot felul de metode de a o spiona și dacă voi avea vreodată o bănuială că măcar vorbește cu vreun curvar , o voi invita sa părăsească domiciliul conjugal apoi va afla fata noastră și toți ai ei și rudele ei .
      I-am spus clar că este o nesimțită , o perfidă și o prefăcută fara pereche . Ea nu îndrăznește să spună nimic fiindcă știe bine că nu are nicio șansă în situația asta lin fata mea cu toate că pina sa aflu a fost libera că pasarea cerului , nu am tipat niciodată la ea nu am lovit-o ! Nu-i voi da șansa să se reabiliteze și dacă nu-i convine , drumul spre curvari nu are bariera !
      De cînd am aflat ne-am izolat apartamentul la exterior , am cumpărat un aragaz și o mașină de spălat , noi și asta cu bună-credință dar daca va fi sa nu fie , pa !
      Cum aș putea eu sa cred că după 24 de intilniri cu ultimul , demonstrate cu mesajele de pe mess și cite or mai fi fost în plus stabilite telefonic , deci cum aș putea eu crede că femeia asta mai este cu inima și sufletul lîngă mine . Mi-ar place la asta să intervină o femeie să mă lămurească . Daca eu nu am fost bun vreo 15 ani cît bănuiesc că m-a înșelat , acum că am aflat și a spus că nu mai face , cum pot deveni bun daca nu am fost bun 15 ani ? Nu reușesc să înțeleg !
      Un lucru îmi este clar și bărbații și femeile înșeală pe rupte ! Femeile și specialii spun că bărbații înșeală multi , fara sentiment dar femeile rar se întâmplă să nu pună suflet ! In plus , daca le merge , nu vor recunoaște în ruptul capului . Vor spune că erau doar la început , că au avut doar un act sexual , greu doua , trei , in niciun caz nu vor recunoaște că se rup de 15 . Femeia nu este că bărbatul , ea înșeală perfid și minte de ingheață apele ! Un bărbat , din cele ce am citit recunoaște mai usor .

94. Okay, o sa incerc sa fiu scurta si la subiect pentru ca ce este lung strica sau nu este băgat in seama. Am 22 de ani si pana mai ieri aveam o relație de 7 ani, nu era stralucita, era o relație normala probabil, genul acela in care vi de la munca faci rutina(tv/pc/etc) si te culci apoi o iei iar de la capăt. De obicei eu ma rugam de el sa facem ceva impreuna sa ne uitam la un serial sau sa mergem undeva s.a.m.d. iar el ma respingea pe motiv ca nu are chef. Am încercat sa inteleg de multe ori aceasta replica si acest comportament, pana cand am ajuns pur si simplu sa ma plictisesc de rutina asta continua unde atenția din partea lui este minima si eforturile lui ca sa întrețină relația erau medii spre deloc. Intr-o zi in mod neintenționat am inceput sa vorbesc cu un tip care mi a fost șofer de uber, acesta m-a băgat in seama pe Instagram. Deși stiam ca ceea ce fac nu este ok, am continuat sa o fac pentru inca câteva zile, bineînțeles cum “minciuna are picioare scurte” s-a aflat. El venise surprinzător sa stea cu mine si ma ținea in brațe, telefonul meu vibra intr-una cu mesaje de la o colega de munca, dintr-o data el a vrut sa vada cine ma caută insistent, iar eu pentru ca nu stiam cine ma caută m am panicat si uite asa a inceput discuția “spune-mi ce ai facut ca sa nu vad eu si sa iasă mai urat” si i am spus “pai uite ca vorbeam cu un tip”, “de ce?” , “pai pentru ca m am saturat sa aștept sa imi dai tu atenție doar atunci cand ai chef” si cam asta a fost tot, mi a zis sa imi strâng lucrurile si sa plec. Ce-i drept regret destul de mult ca am facut asta, stiu ca daca situatia ar fi fost creată de el si eu l as fi dat afara din casa probabil, dar cumva consider ca poate ar fi trebuit sa vorbim despre ce tocmai se intampla.. poate, cine stie, reușeam sa schimbam ceva. Si poate acum aveți impresia ca nu i am spus niciodata ca am nevoie de atenție, i am spus si primeam atenție doar atunci pe moment si dupa iar eram pusă in așteptare.

95. Buna ziua. Va rog sa ma ajutati cu o parere. Dupa 8 ani de relatie am aflat ca sotia mea ma inseala cu unul insurat cu copil. Din pacate dureaza de cateva luni. Fizic si sufleteste a fost ok cu mine pana am aflat adevarul. Din acel moment a negat totul, a spus ca are o presiune enorma pe cap si nu a recunoscut decat dupa o luna dar fara asi asuma respectiva greseala. Din ce imi dau seama cred ca s-a indragostit si nu a fost doar o aventura. Acum practic s-a mutat la o prietena pentru a lua o pauza. Am incetat sa o mai sun poate asa este mai bine si cumva va lucra constiinta, desi nici acum nu a spus mai nimic. Practic mai bine divortez…dar sufleteste o iubesc enorm. Oare divortul este solutia… Este posibil ca unii oameni sa aibe in natura lor inselatul…Multumesc!

96. Din experiență îți spun că nu mai însemni nimic pentru femeia care s-a îndrăgostit de altul și indiferent ce vei face nu o vei putea întoarce.Este evident că nu te mai iubește și nu te mai respectă.Eu am ales să renunț definitiv la ea iar tu dacă o vei ierta niciodată nu va mai fi că înainte.Sper să iei decizia corectă.

97. Pe 27 Ian s-au împlinit 11 luni de cînd am aflat adevărul . Nu pot face altceva in timpul unei zile , fie acasă fie la servici sau oriunde decor să mă gindesc la ceea ce a făcut . Simt că mă duc la fund iar pe ea nu mă pot sprijini . Nu recunoaște că a avut mai mult de trei , adică de cei care știu eu că i-a avut .
    Reușesc acum sa nu mă mai iau de ea fiindcă îmi dau seama că m-aș enerva . Prefer sa scriu , sa pun pe stik și să trag la imprimanta . La Las la vedere și le citește . Cînd plec fara ea la tara nu am încredere în ea , e că și cum știu că mă înșeală din nou . Nu pot crede că dacă m-a înșelat mai bine de 15 ani acum nu mai poate de dragul meu . La comportamentul pe care l-ai avut nu pot să-mi închipui că ea , soția mea a putut fi atît de perfida și mizerabila !
    Rar mai am cite un act sexual cu ea , mai mult pentru a mă descarcă dar fara vreun gest de tandrețe , fara o vorbă , fara sentiment . Se apropie cu pași abstinenta totala .
    Nu mă interesează alte femei , rar se întâmplă să zăbovesc cu privirea pe vreo una și atunci fara niciun fel de interes .
    As fi totuși mulțumit daca ar rămîne în apartament , cred că aș putea să-i fiu prieten și nu am de gînd să-i spun fiicei noastre dar aici e un factor de risc , băiatul care știe și i-a spus că o să-i zică fetei .
    Nu sunt supărat pe toată lumea , adică pe ai ei , mergem cînd putem acolo , sper sa nu afle și ei !
    Cred că e bine pentru cei prea încrezători sa fie mai atenți cu partenerii , putina gelozie , un dram , nu strica ! O femeie chiar cinstită poate cădea . Un bărbat care îi face un compliment pe care nu l-am respins la timp devine obraznic probabil și pina la adulter nu e decit un hop mic .
    În rest viața mea va fi din ce in ce mai gri . Nu mai am putere să lupt . Dumnezeu cu mila !

98. Am citit toate cele peste 180 de comentarii de pana acum. Intr-un fel ajuta sa stii ca nu esti singur, ca li se intampla atator persoane, dar e si dureros sa afli despre asa multe dezamagiri. Iar unele pareri ca cea care zice ca daca te-ar fi iubit nu te insela au lovit tare.

    Am trait tradarea la inceputul relatiei si ne-am casatorit dupa ea. Pentru ca am simtit ca daca pot trece peste asa ceva e in sine dovada ca e o iubire mare, cea mai mare a vietii mele de pana acum. Nu regret ca am iertat, desi rana e inca deschisa si nu e usor (suntem la 6 luni dupa).

    Am ajuns aici cautand despre „lipsa de incredere dupa inselat” pentru ca asta e problema. Sa iubesti si sa iti doresti sa fii cu cineva in care nu mai ai incredere. Cu cat iubirea e mai mare, cu atat parca e si frica sa nu te insele, sa nu se termine.. Uneori doare rau lipsa de siguranta. Parca te-ai lupta cu propriul tau sistem imunitar.

    Si atunci de ce am iertat, de ce aleg sa raman? Pentru ca e rar sa gasesti pe cineva pe care sa il iubesti si sa il admiri din sute de motive, si sa nu ai sa pui in balanta decat singurul lucru rau pe care ti l-a facut. Pentru ca zece zile traiesc cea mai frumoasa iubire, si doar una, ziua in care imi amintesc ca a gresit, e rea. Oare e mai bine sau mai rau ca in relatiile unde nu a existat tradare, dar nu exista nici atentie si afectiune?

    Ce conteaza cel mai mult pentru mine e ca el e dispus sa lupte, sa vorbim deschis si ori de oricate ori e nevoie despre ceva ce unii ar vrea sa nu mai fie pomenit. Sa gasim solutii si sa le aplice, cum ar fi sa abordeze el subiectul increderii, sa stiu ca e preocupat si vigilent. El a insistat pentru terapia de cuplu, nu pune nicio parola nicaieri ca eu sa pot verifica orice oricand, ma linisteste cand ma cuprinde anxietatea chiar daca e 4 dimineata si doarme, dar eu doar ce am terminat de citit un articol cu 180 de comentarii despre inselat si am nevoie de el.

    Nu consider ca a fost in vreun fel vina mea. Stau bine la increderea in mine, si ma simt puternica, stiu ca l-as putea parasi de fapt oricand. Nu mi-e teama de divort, de a o lua de la capat. E adevarat nici nu avem copii, desi recunosc ca uneori ma gandesc sa facem.

    Pana la urma totul trece cu timpul. Orice suferinta pe care am avut-o in trecut, oricat de mare, a trecut cu timpul. Iar daca ma va insela din nou, am sa invat sa trec si peste asta si peste relatie.

99. Recent am fost inselat de iubita mea, asta aflând acum cateva zile, joi iubita mea s-a intalnit cu un coleg de facultate si au stat doar ei doi iar eu vineri m-am intalnit cu ea si mi-a spus ca s-a intalnit cu colegul ei. Eu am spus ok si am trevut cu vederea, considerand ca torul e ok. Seara cand s-a culcat eu am luat telefon ei si am vazut ca cei doi s-au pupat si era pe cale sa se ajunga la ceva mai mult. Reactia mea a foat una șocantă cand am vazut, omul ala avand doar intentia de a avea doar relatii sexuale cu ea. Iubita mea dupa i-a dat bloc si l-a scos de la prieteni de pe toate retelele de socializare, promițându-mi ca va lupta pentru mine pentru a ma putea recastiga si ca nu merit asa ceva, eu fiind loial si foarte grijuliu cu ea. Eu am spus ca ii vom mai acorda o sansa sa vad schimbarea pe care promite ca o va face, dar imi este frica deoarece ma.gandesc ca daca mă voi impaca cu ea se vor repeta lucrurile. Ea acum regreta foarte mult si nu mai vorbeste cu niciun baiat si imi spune si imi arata fiecare loc in care merge. Imi este frica de faptul ca poate am facut ceva gresit acordandu-i sansa sa imi arate schimbarea. Ea acum vede ca mereu am foat alaturi de ea si ca niciodata nu am vrut raul ei si constientizeaza ca a facut un lucru care poate ajunge să ma piarda definit. Sunt in dubii, imi e frica ca va face acelasi lucru daca o voi ierta…

100. Foarte frumos articolul! 🙂

     • FlaviuM

       Sa va spun si eu povestea mea.
       Dupa o relatie de 17 ani, din care 11 de casnicie si 2-copii minunati, aflu si eu prin Decembrie de implicarea emotionala a sotiei cu un coleg de munca aflat la mare distanta si mult mai mare ca si ani decat ea.
       Totul a inceput prin luna Decembrie, cand comportamentul ei a inceput sa dea de banuit.
       Nu mai pleca nicaieri fara telefon. Bunnn.
       In 24 plecati la fini sa-l intampinam pe Mosul se pune ea sa dea mesaje colegilor. Chiar intre atata lume te pui?! A iesit la tigara am si sarit pe tel. La toti era acelasi mesaj doar al lui era editat. Continea mai multa iubire si dragoste.
       Inghit si tac. Prind iar telu, curat. Disparuse mesajul.
       Ocupata cu treburile femeiesti prin baie a uitat de tel pe masa. Primeste un sms pe fb mess de la respectivul. Era doar un smiley, restul curat. Semn ca vorbeau de ceva vreme si aveau ce ascunde. Ok, astept sa plece musafirii si o iau la intrebari. Bineinteles ca nu recunosti din prima, pana nu ma vezi in flacari.
       A recunoscut ca vorbeste si ca nu stie de ce,
       Au in inceput discutii legate de raceala si motive care sa ma scoata doar pe mine vinovat desi in doi nu poate doar unul gresi.
       Trecem si printr-o perioada mai grea financiara. Adica eu din 2019 nu prea mai inchid un ochi noaptea ca am renuntat la o afacere chiar nainte de covid si am ramas descoperit de atunci. Singurul meu motiv de stress si pe care-l cunostea de altfel. Faptul ca crestem doi copii singuri si ca ne este etrem de greu, pentru ca ne ocupa tot timpul.( nu avem parte de bunici).
       Trec lunile si tot nu am fost cu sufletul inpacat din prisma raspunsurilor vagi. Ma hotarasc si incept actiunea de spionat in cele mai josnice moduri. Descopar ca nainte de servici sta 10-15 min pe strazi la povesti. La fel si cand pleaca. Pun microfon, aud si discutii care se intind prea mult intre doi oameni care cica nu s-au intalnit niciodata. Lucruri care trebuiau stiute doar de noi ca familie. Mai o si atata respectivul de sotia mea scumpa de mai loveste si o bordura. Nu stiu ce i-a spus, ca nu a vrut sa recunoasca, ca la finalul discutiei sa-si declare dragostea.
       Incep certurile, o intreb ce doreste de fapt de la noi fara sa-l introduc pe colegul in poveste.
       Mereu imi spune ca nu vrea sa piarda familia si sa stau linistit ca nu mai continua. Alta minciuna, pentru ca am mers si mai departe si i-am instalat spion pe telefon ca re i-a surprins absolut toate miscarile. Si cand vezi ca dupa atatea promisiuni in lacrimi si certuri, ei tot se mai cauta, ce sa mai cred eu?!
       Am ajuns sa nu mai am incredere deloc in ea.
       Sunt cu gandul tot mai des la divort. M-am schimbat foarte mult. Cand ajunge acasa parca nu am aer si trebuie sa ies.
       Chiar am intrebat-o ce garantie mai am eu, ca nu s-au intalnit sau nu se vor intalni??
       Ultimele dovezi nu le-am mai aratat ca m-am saturat de scandaluri. Astept o oportunitate sa-i scot ochii pentru ca intre timp si-a parolat telefonul pe motiv ca o spionez. Inca un motiv pentru mine de suspiciune.
       Poate mai sunt oameni pe blogul asta care au mai trecut prin asta sau care au avut acest gen de relatie. Ideeea este ca relatia nu s-a consumat si sotia mea nu are stomacul si curajul necesar sa-mi spuna de ce. Am vrut raspunsuri clare, ferme care sa ma lamureasca, indeiferent cat de dureroase ar fi fost, am primit doar frimituri.
       Acum se comporta normal. Ma cauta, sta langa mine in casa vrea in brate. Toate par fortate, adica trebuiau sa vina de la sine nu dupa certuri si acuzari. Pentru mine par fortate si cam tarziu. Sunt psihic la pamant. Am ajuns sa iau pastile pentru a mai putea intretine relatia sexuala.
       Va intreb pe voi, ce ii poate lega asa tare de nu pot renunta??? Pentru ca se stie extra spionata discutiile au loc acum nu in masina, ci in afara ei la terminarea programului.
       Poate cu ajutorul vostru gasesc si eu niste raspunsuri.
       Va doresc numai bine.

     • Ce-i leagă așa de tare ?
       Fructul oprit , faptul că nu mai vede in tine omul care sa mai merite iubit . Părerea mea e că femeile cînd înșeală o fac cu toată ființa lor . Și soția ta nu te mai iubește așa cum nu mă mai iubește nici a mea . O femeie care înșeală rar se mai întoarce cu inima și sufletul la soțul ei !
       Cel mai urit lucru pe care consider că ți-l face și tu îl accepți este că ea și-a parolat telefonul ! Citește ce spun specialiștii , așa ceva este inacceptabil , l-a parolat pentru că are ce ascunde , te înșeală in continuare . Soția mea știe clar că telefonul ei pentru mine e o carte deschisa , i-am interzis Facebook și Messenger și dacă am dubii , rămîne fără telefon ! Soția mea in 29 de ani n-a trăit un singur moment de teama , n-am ridicat vocea la ea , nu am lovit-o , a făcut ce a dorit dar acum foaia sa schimbat . Nu tip la ea , incerc sa nu-i fac viața un calvar și n-o lovesc dar totul are o limită .
       Vrea să rămână cu tine , sa demonstreze , fara Facebook , mess , parola și dacă vrei și tu să ramii cu ea de dragul copiilor lasă-mă lanțul scurt !

101. Să-ți recistige încrederea ! Asta-i culmea !
     Și eu sunt înșelat de nevasta ! Sunt inca cu ea , sper din toată inima să nu-i fac viața un chin pentru că pina am aflat nevasta mea nu a știut ce înseamnă să ridic vocea la ea sau sa o lovesc dar încrederea mea nu o va mai avea nici la 90 de ani !

102. Flaviu Miu din experiență îți spun că pe o femeie care s-a îndrăgostit de alt bărbat ai pierdut-o definitiv, nu mai este a ta, sufletul ei este in altă parte.Interesant, am mulți prieteni și amici care au fost înșelați de soții și în cele din urmă părăsiți, vreau să-ți spun că nici una nu s-a întors, chiar și eu am pățit acest lucru cu un copilaș la mijloc. In opinia mea sunt șanse mari să ajungeți la despărțire.

     • Cred că pot fi de acord cu ceea ce afrmi aici !
       Inima și sufletul soției mele nu mai sunt cu mine , nici în casă noastră ci în apartamentul acela nenorocit din reședința de județ ! Ea însăși ii spunea curvarului ei in mesaje pe mess, că , casa unui om nu este acolo unde locuiește cu acolo unde are inima ! Acestea i le-a spus de cel puțin cinci ori .
       Cum aș mai putea eu crede că această femeie mai este sufletește lîngă mine ?

     • Flaviu Miu eu am trecut prin ce ai trecut si tu este dureros dar daca o iubesti cu adevarat si nu te lasi influntat de gelozie ,de parerile prietenilor etc si vrei sa pastrezi ceea ce ai ,tr sa fi tu insuti ,fi barbat discuta doar cu ea ce ai de lamurit surprindeo cu o floare cu un simplu sms spunei ca o iubesti si ca abia astepti sa vina de la serviciu acasa ,demostreazi ca tu o iubesti , si sotia mea lucreaza tot impreuna cu cel ce ma inselat ,dar eu iam demostrat ca o iubesc iam demostrat ca nu vreau sa renunt la familie la cei 2 copi care ai avem de 8 si respectin fata de 16 ani , si am vazut schimbarea acum ea inteles ca a gresit ca intelesese total gresit faptul ca nu o mai bazaiam nu era ca nu mai am atractie de ea ,si doar faptul ca vroiam sa se odihneasca ,de atunci au trecut 2 ani si sincer ati scriu suntem bine si fericiti suntem deschisi unul fata de celalat ne spunem totul si vb si mai des la tl siincer DACA TII CU ADEVARAT LA EA O IUBESTI SI VREI SATI PASTREZI FAMILIA INCEARCA CE AM SCRIS ,LA MINE A FUNTIONAT ,,,PS parerea me .

103. Sunt intr-o relatie de 4 ani si ceva. Am inselat-o cum se poate mai rau. I-am inselat increderea, intimitatea si dreptul la secrete. I-am verificat telefonul de cateva ori si am avut cateva discutii pe tema intimitatii si faptul ca imi bag nasul aiurea. M-am conectat si pe doua platforme de social ale ei si ghici ce…m-a prins. Ultima oara mi-am dat seama intr-un final ca nu e bine ce fac. Si am vrut sa o termin cu aceste ganduri si m-a prins exact cand incercam sa fac ce trebuie. Am ajuns in punctul ala. Punctul in care orice as zice sau face, nu este suficient. Punctul in care stam suparati de cateva zile si abia ne vorbim. Mi-a zis ca peste asa ceva nu poate sa treaca, ca orice as face nu e suficient. Inelul sta pe masa de cateva zile, l-a dat jos. Pur si simplu am ranit-o, am inselat-o mai rau decat ai putea sa inseli daca te duci cu altele. Sa nu faceti asa ceva niciodata. Ma simt ultimul prost de pe fata pamantului si simt ca am pierdut-o definitiv. Sufletul meu, jumatatea mea mai buna. Oare mai am vreo ultima sansa sa indrept lucrurile acum cand imi dau seama cat am gresit? Probabil nu o sa aflu niciodata..

     • Încredere totală am avut și eu în soția mea și m-a înșelat pina la refuz . Daca incercam sa iau telefonul ei era că o leoaica ! Oricum am aflat și acum daca mai ajung sa bănuiesc ceva rămîne fără telefon . Mess și Facebook nu mai are dreptul !
       Nu sunt incinta de ceea ce ai spus în primele fraze ! Vorbești de o verigheta deci înțeleg că ești căsătorit . Pentru mine relația ei ceva in afara căsătoriei iar căsătoria este cu totul altceva . Daca am trecut prin mizeria produsa de sotie , nu mai sunt de acord , eu , cum că soția mea ar putea avea secrete fata de mine . Ce secrete ar putea avea în afara de faptul că vorbește cu alți bărbați și te înșeală ?
       Mă rog , fiecare cu concepțiile lui!

     • Salut! Nu suntem casatoriti, urma sa facem toate demersurile. Abia am cerut-o si deja planificasem cununia anul asta si nunta la anul. In orice relatie e nevoie de intimitate fata de partener, orice persoana vorbeste cu alte persoane lucruri pe care nu le stie partenerul. Noi vorbim intre noi ca baietii si ele intre ele ca fetele. Nu ma intereseaza ce vorbeste cu prietenele ei, m-a deranjat faptul ca se ascunde de mine(sters mesaje etc) si mi-a ridicat niste semne de intrebare. De ce face asta? Momentan suntem inca in discutii, daca va putea trece peste ce am facut si daca vom putea continua relatia si planurile noastre de viitor. O iubesc si stiu ca si ea ma iubeste, mi-a iertat multe mizerii pana in momentul asta si imi doresc sa reusim sa trecem si peste hopul asta si sa fim din nou fericiti dar atarnam de un fir de ata.

104. Sa va spun povestea mea ! Am fost casatorita 11 ani si aveam o fiica si cealalta urma sa se nasca. Relatia nu mai mergea si deodata in viata mea a aparut un tanar frumos pe un cal alb, Florin.In realitate inselatul (relatia sexuala sau actul sexual cu alticeneva) nu se compara cu atentia acordata pasiunilor sau copilului. Este cu totul altceva iar durerea este cu totul de alt tip si mult mai intensa decat faptul ca uneori ne deranjeaza lipsa de implicare.Eram casatorita cu sotul meu si avea sa vina pe lume cel de-al doilea copil. …. Eu nu cred ca o femei poate poate trece atat de usor peste experientele de inselat ale sotului. Asa ca l-am inselat si pe Florin cu doi prieteni ai sai care ma placeau si ma sorbeau din priviri fata ca el sa stie acest lucru. Sta scris in ADN-ul meu si tine de instinctul a copiilor mei. Iar cu plecatul/departitul nu e intotdeauna atat de usor. Stiu un caz in care sotia parasita a facut atac cerebral in momentul in care amanta a nascut o fetita, Stiu 2 cazuri in care copilul, dupa despartire a vrut sa se duca sa stea cu tatal mai tanar si cu amanta. Iar mamelor li s-a rupt inima inca o data. Asa ca m-am combinat cu Florin care era cu 8 ani mai mic decat mine, l-am iubit foarte mult , din dragostea noastra s-a nascut o fetita Eva pe care o iubesc ca ochii din cap dar el era violent si ma.batea si l-am parasit. Problema mea eate ca nu mai pot iubii alt barbat.

     • Deci ai făcut atitia pași greșiți și la urma spui cu părere de rău , parca , că nu mai poți iubi !

     • cu parere de rau dar aici ai si tu o parte din vina ,,lai parasit lai inselat si acum ce ?simti ca nu mai poti iubi???? nui corect cea ce ai facut ,,,parerea mea inainte de al insela fizic pe acel barbat cu acel FLORIN ai plecat stramb in viata tu traiesti doar pt tine si bagi la inaintare copii . eu am trecut printr-o experienta ciudata si grea ,,,am 17 ani de casatorie , sotia mea lucreaza ca bucatareasa ,are un program foarte greu lucreaza de la 7 la 23 ,30 doua zile iar alte 2 zile este acasa lasando sa se odihneasca stiind ca este obosita dupa programul incarcat si obositor incercam sa o las cat mai lenjera . Dupa un timp ea inteles ca eu nu mai am atractie fata de ea dar gresea, intrun final sa nu intru in lux de amanunte ma inselat cu un coleg de la ea de la serviciu ,am aflat am tacut pana intro buna zi cand nu am mai putut rabda ,am prins momentul prielnic sa fim doar noi doi fara copii sau alte pers si am deschis subiectul cu mult teatru si multe multe minciuni spuse din partea ei intrun final a cedat aratandiu foto care le facusem personal in foto erau ea si el in masina lui la orele 23,45 nuaptea atunci a cedat si a recunoscut doar pe jumatate ,caci chipurile sau culcat doar o singura data ca a fost totul o greseala ,,,etc datorita faptului ca o iubesc am iertato,dar nu am sa uit niciodata ceea ce mia facut .PAREREA MEA ESTE BINE SA IERTI SA ACORTZI SI A DOUA SANSA NU SA MERGI PE RAZBUNARE SA INSELI SI TU LA RANDUL TAU ,suntem bine acum a inteles ca o iubesc ca tin la ea ,,,,,DAR ,,,NU CRED CA AM SA POT SA UIT CEEA CE MIA FCUT niciodata ,nu deschid acest subiect niciodata ,nimeni nu stie ce mi sa intamplat ,cel putin din partea mea ,si suntem bine eu o iubec in continuare si sper sa nu mai greseasca niciodata .in concluzie TU ESTI CEA CARE AI GRESIT SI DIN CATE AM CITIT VREI SA GRESESTI. PS doar parerea mea sc .

     • Aces mesaj este pentru ely. Stii ca nu ti-a recunoscut tot si totusi ai iertat-o. Esti o persoana foarte puternica si te felicit ca ai puterea sa mergi inainte. As vrea sa fiu si eu ca tine.

105. La un an dupa eu cred asa.. Se poate, dar cu multa munca. Am invatat enorm de multe in perioada asta. In primul rand, ca e o greseala sa crezi ca un comportament se poate opri brusc, mai ales daca e o adictie la baza. Asta inseamna ca dupa ce descoperi infidelitatea ar fi indicata o perioada de separare care sa dea timp ambilor parteneri pentru ce are nevoie fiecare: ordine in ganduri, inlocuirea comportamentului etc In plus o separare face lucrurile foarte reale, vezi efectiv cum e viata fara celalalt (poate mai rea, poate mai buna), partenerul tradat vede efectul a ceea ce a facut, resimte consecintele, nu crede ca i s-ar ierta orice. Dar cel mai important, da timp sa se trateze adictia, sa se schimbe ceva. Tot legat de inceput, personal regret ca am spus prietenilor / familiei prin ce treceam atunci, fiindca singurul lucru de care poti fi sigur e ca sentimentele se vor schimba in timp, si nu vrei sa iti limitezi optiunea de reconciliere cu persoana in cauza fiindca deja apropiatii stiu de situatie si nu il mai privesc cu ochi buni. Oamenii cred ca inteleg prin ce treci si ca stiu ce e de facut, dar nu inteleg si nu stiu nici 1%. Apoi, da-ti timp in a te hotari ce vrei sa faci, daca vrei sa inchei relatia sau sa ramai. Ia zilele pe rand. Eu am stiut ca vreau sa raman si sa incerc sa rezolv fiindca era dispus sa faca orice, am mers la terapie de cuplu la insistentele lui, am avut acces la orice dispozitiv, cont, si a facut orice am spus ca m-ar ajuta. Si la un an dupa inca face lucrurile de care ii spun ca am nevoie. Nu cred ca am comunicat asa bine sau ca am avut un partener atat de implicat in niciuna din relatiile anterioare. Personal, nu regret ca am ales sa raman. Si imi doresc din ce in ce mai tare iar un viitor pe termen cat mai lung impreuna.

106. Eu nu pot trece peste infidelitate .
     In urma cu 2 ani am cunoscut un tip de 71 de ani ,de aceasi virsta cu mine , un an ma curtat ieseam la cafea la ceai venea in vizita la mine doar discutam fiecare despre familia lui, dupa un an a indraznit sa mi ceara prietenia am acceptat si a jnceput o relatie de dragoste nemaipomenita care a durat un an intr o zi i am facut cunostinta cu prietena mea cea mai buna fiind de aceasi virsta cu noi din momentul acela ei doi au jnceput sa si trimita mesaje si sa se intilneasca chiar ,eu am aflat si atunci am intrebat o pe ,,prietena” mea de ce face asta si mi a raspuns ca ea nu se simte vinovata cu nimic .M au sters amindoi din lista de prieteni de pe fb si primesc un mesaj de la el sa nu l mai caut ca no sa mi mai raspunda . Acum sunt impreuna dar mi au frint inima amindoi !

107. Bună ziua. O mică poveste aș vrea și eu să vă spun pentru că nu știu ce să fac mai departe. Suntem într-o relație de 14 ani (nu suntem căsătoriți) și totul a fost ok până luna trecută când iubita mea a trebuit, de comun acord să vină în România pentru a rezolva cu ceva acte pt casă eu nu am putut să vin din cauza serviciului. Nedespărțiți în 14 ani deloc. Acum în vacanță asta să-mi spună adevărul în față că a fost o proastă și ma înșelat și nu o dată ci de patru ori cu același bărbat. Asta după ce era cam schimbată și eu am început să pun cam multe întrebări. Sunt distrus la o săptămână după ce mia recunoscut, nu mai știu de mine sunt cu capul în nori. În noaptea aceasta ea se întoarce din România și nu știu ce e de făcut în continuare. Să o iert? (menționez că în 14 ani nu am trădato cu nimic) nici nu știu ce să mai scriu, nu îmi găsesc cuvintele.

108. Buna ziua.
     Am nevoie de niste pareri ale unor persoane trecute prin viata si prin problemele vietii asa ca va voi spune povestea mea.
     Sunt Ionut si sunt casatorit de 8 ani cu sotia mea ,amandoi am fost virgini la varsta de 18 ea si 20 eu si acum avem doi copii minunati ,o fetita de 7 ani si un baietel de 4 ani care sunt lumina si toata viata mea.
     Am aflat de curand ca in urma cu o jumatate de an sotia atunci cand am avut cateva certuri si ne.am neglijat unul pe celalalt cu privire la afectiune emotionala dar si sex, ea a contactat un fost prieten din liceu si au avut cateva zile in care au conversat pe telefon ,nimic mai mult. In luna august s.a repeat povestea cu neglijatul reciproc si am aflat ca pe la jumatatea lunii (20-27 august)s.a intalnit cu el intamplator pe strada in zona unui magazin moment in care doar s.au salutat. La o zi doua distanta sotia i.a dat un mesaj sa se intalneasca sa mai vorbeasa si asa si s.a intamplat pe data de 31.08. Mi.a povestit ca doar s.au intalnit la el in masina la o distanta mica de unde locuim in fata unei scoli si au stat aprox 30-40min de vorba singura chestie find doar o tentative de sarut din partea lui pe care ea a respins.o si s.a terminat doar cu pupat pe jumate obraz jumate buze. La o saptamana distanta povestea s.a repetat nu in fata scolii ci in spatele ei intro.o parcare mai restrasa cu acelasi timp petrecut ,aceesi pupat , fara pipaieli fara french kiss , fara relatie sexuala.
     Cu mentiunea ca ei au tot avut discutii pe telefon intre aceste intalnit, sotia spunand ca au fost foarte rare si doar simple saluturi fara poze , declaratii etc.
     Cand am aflat de treaba asta eu find genul gelos , foarte posesiv pe atitudinea e a mea si atat , nu am conceput vreodata sa fiu inselat am fost extrem de furios dar ea nu a vrut sa imi spuna nimic spunand ca e din vina mea ca nu am fost aproape de ea. Am vb cu parintii ei explicandu.le ca sunt pe punctul de a incheia totul cu toate ca o iubesc si de copii nu e vb ca sunt motivul pentru care traiesc, dar si cu individul ala care a zis ca nu s.a intamplat nimic si ca ea l.a contactat de fiecare data, chiar i.a si trimis un mesaj in care spuneai sa nu il mai contacteze niciodata si chiar pe strada daca il vede sa il evite ca el nu are chef de probleme cu sotul ei , adica cu mine. El a stiut de la inceput ca este casatorita si chiar i.a zis ca nu il intereseaza ca e problema ei si nu a lui .
     Nu stiu ce sa fac, nu stiu cum sa trec peste asta, incerc din rasputeri sa trec peste cu gandul ca nu s.a ajuns departe, dar ….exista un dar merita ea sa incercam sa reparam totul ?desi ea a dat increderea mea la o parte?
     Ea mi.a jurat si nu evitat nici o clipa sa imi spuna ca aia a fost tot doar 2 intalniri fara contact sexual si ca nu a fost vorba de mai mult ca a facut asta de plictiseala si de faptul ca nu am mai avut apropiere in cuplu. Doresc din tot sufletul sa o cred pentru ca o vad ca sufera , pentru ca stiu ca e credincioasa si un
     juramant conteaza pentru ea si ca o vad ca ma iubeste, dar vreau sa cred si ca nu se va mai repeta in viitor ca nu voi fi pus in fata suferintei din nou pentru ca stiu ca nu va mai exista o alta sansa asa cum i.am spus si ei.
     Dupa discutiile astea am avut 2 partide de sex foarte intens si chiar si in timpul lor mi.a repetat privindu.ma in ochi sa o cred ca nu a facut nimic cu individul ala si ca nu a simtit si nu simte nimic, ca oricum nu avea de gand sa continue relatia cu el si ca nu va mai face vreo greseala vreodata.
     Astept sfaturile voastre care ati trecut poate prin clipe si suferinta mai grele decat cele prin care trec si le simt.
     Multumesc.

     • Intreab-o care e motivul adevarat pt care a facut asta. Faptul ca ati fost certati sau plictiseala nu sunt explicatii suficiente.
       Toate cuplurile au momente de cearta, indepartare, plictiseala, dar nu fugim in bratele altcuiva de fiecare data cand se intampla asa ceva.

       Posibil sa fie curioasa sa vada cum e cu alt barbat, probabil ca si tu te-ai intrebat cum ar fi cu o alta femeie.
       Incercati sa discutati deschis lucrurile astea, fara rusine si fara retineri. In definitiv, e normal, sunteti f tineri si v-ati luat de foarte tineri/ virgini si curiozitatea asta nu diminueaza cu nimic iubirea pt celalalt.
       Dar pentru asta trebuie tarie din partea ta, adica trebuie sa te intrebi: sunt pregatit sa aflu ca sotia mea e curioasa despre cum ar fi sexul cu alt barbat?
       Daca reactionezi negativ, cu gelozie etc, nu-ti va spune niciodata.

       Asta ar fi genul de discutie „pe bune” care v-ar apropia, daca sunteti capabili sa o aveti fara reactii negative.
       Si dupa aia va ganditi la solutii, aceasta curiozitate se poate rezolva si fara sa faci sex cu altcineva.

     • @ Ionut
       Din tot ce ai scris cu un singur lucru nu pot fi de acord. Nu mi se pare corecta ideea ca tu esti vinovat pentru ca ai neglijat-o (sau ca plictiseala si lipsa de apropiere in cuplu a impins-o spre celalalt) .
       V-ati certat si v-ati neglijat reciproc. Daca e sa tratam pe principii de egalitate, amandoi sufereati de aceeasi stete de iubire si fiecare a procedat in felul sau.

       Cred ca ar trebui sa vorbesti cu cineva care sa te sprijine. Important e sa fie cel putin o persoana de incredere, careia sa ii poti vorbi deschis.
       Ideal – daca banii nu constituie o problema – ar fi sa mergi la un psiholog.
       Daca nu mergi la psiholog, poti apela la prieteni.

       Si trebuie sa-ti acorzi timp inainte de a lua o decizie.

109. A te reintoarce intr-o relatie care scartaie inseamna Curaj . A te indeparta total de ea inseamna Putere . Fiecare poate sa aleaga . Restul e cancan , speculatii de dragul psihologilor si a ,,scriitorilor”. Si apreferintelor fiecaruia , ca e femeie ca e barbat . Personal cred ca daca o poarta se inchide se poate deschide alta , spre o relatie mai buna .

110. Bunã mã numesc Magda sunt femeie vãduvã de anul trecut am doi copii unul de cinci luni iar cel mare de 17 ani sunt într-o relație cu un bãrbat din luna aprilie anul acesta ,lam cunoscut pe facebook întîmplãtor el din iași eu satu mare cît am stat la mine toate au decurs bine ma ajutat cu bebe fiind foarte mic doar de cîteva sãptãmîni ,amîndoi suntem vãduvi el sa pierdut soția de cinci ani dupã care el a avut cîteva relații care lau pãrãsit spontan ,dar la care se mai gîndeste încã la ultima mai pãstreazã din lucruri iar bãiatul lui de 15 ani mai ține legãtura cu ea vreau sã fiu detaliatã fiind-cã eu nu am mai avut parte de asa ceva si mie foarte greu vã spun sincer nu stiu ce sã fac de cînd ma adus la el este foarte rece cu mine cu copii mei se comportã frumos nui mulțumit de mine de loc nici el nici bãiatul lui si mai ales amîndoi le pomenesc destul de des nu stiu ce sã cred cum le iubeste pe amîndouã de la ultima pãstreazã niste lucruri si cel mai rãu mã minte des eu îl iubesc foarte mult mie greu sa fac pasul de al lãsa desi de multe ori îmi vine sã plec sa sterg tot si sã uit ,îmi cer scuze dar vreau sã mai spun ceva desi nu e frumos si noaptea are manifestãri adicã viseazã nu stiu cu care mã ia în brațe mã pupã apoi cînd îmi aude vocea mã respinge brutal nu stiu ce e de fãcut am o vîrstã si eu si el eu 40 eu 41 de ani singurãtatea e grea vã rog sãmi dați un sfat mai meritã relația sau nu mie foarte greu sã iau o decizie credețimã vã rog sãmi dați un sfat vã mulțumesc ??

111. dar nul stiu sã mã înșele pe mine dar atunci de ce ma adus la el cu gîndul sãși facã o familie cu mine sunt 500km pînã la mine ,nu suntem din acelaș loc si cu doi copii dupã mine atunci nu sa gîndut cã se va împãca cu alea mã rog sunt douã nu una.

112. Buna!
     Sunt disperata…si efectiv simt ca imi vine sa explodez de furie..
     Am aflat anul asta, in iarna ca am fost inselata. Totul a inceput acum 7 ani cand am vazut niste poze cu el si o fata, care aratau ca intre ei este ceva..el fiind plecat in anglia, la vremea aia de cateva luni…l-am intrebat daca se intampla ceva intre el si fata respectiva si mi-a spus ca nu, atunci ne-am si certat din cauza pozelor.
     De atunci l-am tot intrebat si de fiecare data ne certam .. si-a pus fratele si prietenii sa imi spuna ca nu s-a intamplat nimic intre ei, la un moment dat chiar a sunat-o pe o prietena de-a mea sa ii spuna ca am doar eu impresia ca s-a intamplat ceva, ca el de fapt este nevinovat, ca nu a facut nimic.
     Acum aproape 3 ani, eu am luat legatura cu fata, si ea mi-a spus ca s-au culcat impreuna timp de 3 luni, si asta a fost tot. eu dupa avand alt prieten. Atunci i-am cerut explicatii..dar mi-a spus ca ea minte si ca facea asa ca atunci cand au facut ei pozele incerca sa isi faca ex-ul gelos. L-am crezut, si am reusit sa trec peste, pe moment.
     Anul asta, l-am intrebat din nou…pentru ca tot am avut impresia ca ma minte, si a recunoscut ca da, m-a inselat cu ea..doar ca nu cum spune ea.. ci totul a durat doar o saptamana, in care s-au culcat de 2 ori impreuna si asta a fost tot.
     Acum cateva luni am reusit sa ii sparg contul de facebook vechi pe care nu il mai putea accesa… si am vazut ca timp cat a fost in romania a mai vorbit cu o fata, mesaje cu tente sexuale…plus alte mesaje cu alte fete .. pe care le alinta, de genul: iubire, draguta si printesa…la fel cum imi spunea si mie……….am simtit ca mi se face rau la stomac. Cand l-am intrebat a spus ca nu a mai fost cu altcineva, ci ca doar obisnuia sa dea mesaje.
     Am vorbit si cu celalta fata, cu care vorbea cat afost in romania si a refuzat sa imi spuna ceva.. ca cica nu este treaba mea ..
     Il cunosc de cand eram mica.. si am inceput relatia cu el de cand eram in liceu. Cand a plecat in anglia aveam deja 4 ani impreuna.
     Dupa 4 ani de relatie el m-a inselat, si a decis sa imi spuna dupa 7 ani ce s-a intamplat, timp in care m-a mintit si facea misto de mine, imi spunea ca eu am ceva cu el… plus ca nu a avut un comportament frumos in perioada asta.. Acum avem 2 ani de casnicie… cred ca mi-a spus acum ca nu as avea ce sa fac.. el a spus ca nu.
     Mi-a spus ca ii era frica sa imi spuna ca m-a inselat ca sa nu ma despart de el… dar acum simt ca nu il mai pot suporta ..
     A recunoscut si ca primii ani impreuna nu prea am contat pentru el… am fost mai mult pentru sex
     Dar cica ca de cativa ani ma iubeste si din cauza asta a vrut sa se casatoreasca cu mine… si ca nu a avut de gand sa ma paraseasca vreodata.. nu si-a dat seama ce a fcaut, cica a fost prost… chiar asa sa fie??
     Am incercat sa trec peste, am fost ok cateva saptamani..dar dupa tot am revenit la starea aia de furie, de tradare, si ma uit la el cu scarba, si simt ca nu mai pot sta alaturi de el. Ce sa fac?
     Nu vreau sa ii fac rau fetei mele, stiu cum este sa cresti fara un tata, ca si eu am avut-o doar pe mama mea.
     Nu cred ca o sa uit niciodata. Si imi este frica ca o sa repete iar greseala..
     Plus ca nu m-a ajutat sa imi raspunda la intrebarile pe care inca le am.. ca nu stiu ce s-a intamplat cu fata din romania, sau daca a mai fost alta in anglia, in afara de cea cu care m-a inselat…
     Spune ca ii pare rau, a si plans de cateva ori…
     Dar nu mai cred nimic din ce zice.
     Oare pot sa trec peste vreodata?
     Va multumesc.

113. Buna tuturor!Mi-am inselat sotia si am recunoscut.Din ce cauza?Din lipsa afectiunii ei fata de mine care sa produs din cauză ca eram prea ocupati cu serviciu,casa si alte probleme cotidiene din viata de zi cu zi.S-a suparat foarte tare incat a vrut sa divorteze dar cu timpul ssa mai calmat.I-am propus dupa ceva timp sa avem o relatie deschisa ca sa nu se simta atat de mult afectata.Asta mi sa parut o idee mai buna ca sa ii treaca supararea.Nu stiu daca am procedat corect dar daca am gresit sa fie egalitate. O zi frumoasa !

114. Nu, nu se poate trăi frumos după infidelitate. Sunt căsătorit de 18 ani și în primii doi ani cu soția actuală ne-am separat 6 luni și fiecare a făcut ce a vrut. Ea a avut un bărbat, eu am făcut sex cu toate prietenele din nainte de căsătorie plus o fată pe care am cerut-o în căsătorie. După acele 6 luni ne-am întâlnit și am reluat totul. Am iubit-o todeauna și m-am simțit bine lângă ea. Însă undeva în sufletul meu nu pot trece peste ideea că soția mea și-a tras-o cu altul după ce a fost cu mine. noi lucrăm împreună și peste tot suntem împreună, nu m-a înșelat niciodată cât a fost cu mine și eu la fel. Avem și un copil de 8 ani… Dar gândul ăsta nu îmi dă pace și cred că voi renunța. Vă sfătuiesc să nu reîncălziți ciorba niciodată. Totdeauna va exista un sentiment aiurea.

     • Salut. Din ce oras esti?

     • Liviu, imi pare rau ca esti framantat de acest gand, dar cred si ca esti foarte nedrept. Adica 1. erati separati. 2. tu ai facut sex cu TOATE prietenele plus inca o fata pe care ai cerut-o in casatorie!!
       si totusi tot tu nu poti sa treci peste ideea ca si ea a fost cu cineva, UN barbat.
       In primul rand, in cazul tau nu este vorba despre infidelitate – vezi punctul 1, erati separati.
       In al doilea rand, sentimentul acesta de posesivitate exagerata in acest context este toxic. Poate ca e mai bine sa renunti, nimeni nu e proprietatea nimanui. Te-ai intrebat ea cum se simte? De ce nu te chinuie gandul ca tu ai donjuanit si te chinuie gandul ca a fost si eu cineva?
       Cam aiurea, nu?

115. Cred ca fiecare om este diferit si percepe lucrurile in felul sau.
     Sunt casatorita de 5ani (o relatie de 10 ani) am o fetita si un bebe pe drum. Ca astazi totul frumos faceam planuri de viitor cu sotul meu iar peste 2 zile imi da marea veste ca vrea sa divorteze ca intre noi totul s-a terminat. Un motiv concret nu am primit doar ca nu se mai simte bine in relatie ca s-a plafonat si nu mai vrea sa sufere el ca sa fie bine familiei. ok, incerc sa inteleg gravitatea situatiei, sufar, plang continuu, ma descarc emotional, multe lucruri nu se leaga intre ele, nopti nedormite,apar complicații in sarcina..ok.
     Dar „fostul” sot a inceput imediat dupa veste sa plece noptile de acasa, in alte nopti pleaca cateva ore, non stop cu telefonul in mana mesaje / apeluri pe ascund, neaga ca ar avea pe cineva dar toate puse cap la cap cam asta denota. Pe langa toate astea este complet schimbat, fara urma de remuscari, pareri de rau nu ii pasa ca eu sufar si insarcinata fiind imi este si mai greu fara el iar copii vor suferi pe langa mine. In toata aceasta poveste eu sufar iar el este foarte bine, fizic psihic si daca printr-o „minune” isi da seama ca a gresit luand aceste decizii, nu as mai putea sa ma intorc la el. Mereu va fi un semn de intrebare, o indoiala ca vorbeste cu altcineva sau se gandeste la altcineva

     • Cui pe cui se scoate! Și chiar e adevărat. Soluția e simplă Îți găsești un bărbat pe gustul tău și faci la fel pentrucă oamenii sunt liberi și nu sclavi. Nu ești proprietatea nimănui! Și spre deosebire de el, după ce o faci, informează-l zâmbind. Vei observa imediat cum își schimbă comportamentul.

116. Citesc si eu mult in ultima vreme, foarte mult mai ales subiectul expus….Observ ca o parte din comentarii sunt din lunile la inceputul anului…..exact ca si situatia mea defapt…..
     Dupa cum este mentionat si in articol sau in comentarii, irelevant cine sau cu cat a gresit…caci astea nu isi mai au rostul, acum chiar nu isi mai au rostul , fapta oricum a fost cosnumata, in schimb durerea ramane.
     Ne stim de 15 ani, caci nu stiu daca mai suntem sau nu impreuna….caci el nu se poate decide.
     Avem impreuna un copil, lucrurile nu au fost roz intodeauna intre noi, insa cu asta ne completam reciproc caci nu tineam suprareare si practic orice cearta sa termina cu un zambet caci pana la finalul ei ne dadeam seama ca ne certam degeaba. Am aflat anul trecut in decembrie ca el ma insala de 3 ani de zile cu o colega de birou….am banuit mult am banuit ca face asta si cand confruntam imi spunea ca vorbesc tampenii ca oricum nu are timp de asa ceva. Simteam ca ceva nu este ok, asa ca prin social media am scris acelei colege…..dar nu anul trecut, ci acum 2 ani ii scrisesem prima oara si o rugam sa inceteze orice ar avea cu el, bineinteles ca imi raspundea doar tampenii si bla..bla..bla….
     Mi-am zis ok, totusi suntem de 15 ani impreuna, normal ca-l cred si atunci am inceput sa fac niste schimbari la mine, caci stiam ce-l deranjeaza, am inceput sa merg la psiholog, am inceput sa fiu altfel…….implicit cu aceste schimbari ale mele, ocazional, aduceam aminte si ce ar fii ok sa schimbe si el…..nimic……atunci am devenit suspicioasa si i-am scris din nou colegei de munca…..sub amenintarea ca daca unul din ei 2 nu confirma ceva, o sa ii stresez pana la extrem…..mi-a venit confirmarea scrisa din partea ei…….am crezut ca imi cade cerul in cap….am plans….am fumat si am discutat cu copilul ca urmeaza sa ne mutam, si ca o sa traim doar noi 2 si bineinteles ca este ok sa mentina ce realtie doreste el cu tatal lui…..am plans mult amandoi, el nu era acasa, am plans mult insa ce mi-a zis atunci copilul (12 ani) nu mi-a venit sa cred. Mi-a spus ca orice este nevoie doar ca eu sa fiu fericita. I-am dat mesaj lui scrut in care i-am spus ca stiu si daca este cazul sa plec. Mi-a raspuns ca nu este cazul sa plec sa astept sa vorbim. A venit acasa si din nou cand am inceput sa-l iau la intrebari caci fierbeam de nervisi de ciuda si de cele mai negre sentimente din lume. A fost foarte defensiv, extrem de desfensiv incat mi-am dat seama ca nu am cu cine vorbi….am ramas….dar 2 zile de agonie ce au urmat in care am plans, am urlat, am tremurat, groanzic….dupa 2 zile mi-a propus sa iesim in public ca sa se asigure ca nu vo mai plange, caci considera ca nu gandesc logic. Am iesit, am stat multe ore si cred ca a fost cea mai deschisa posibila discutie pe care noi am avut-o. Fiecare si-a asumat partea de vina, fiecare a recunoscut unde si cat a gresit…dupa care a urmat din nou intrebare….este necesar sa ma mut? raspunsul a venit ferm ca nu……totul petrecanduse in luna decembrie……timpul a trecut..lucrurile s-au mai linistit insa pe parcurs tot aflam diverse fara sa mai caut fara sa verific, am aflat multe intimitati de-a le lor….din nou ne-am confurntat…din nou a fost defensiv….am incetat…insa tot nu aveam raspunsul lui, caci in continuare el nu stia daca vrea sau nu sa ne mai dam o sansa, considerand ca eu am gresit destul de mult fata de el, cu toate ca si el a recunoscut unde a gresit fata de mine…..(si acum cand scriu sunt din ce in ce mai convinsa ca doar s-a razbunat pe mine caci eu am pus piciorul in prag si am spus ferm ca doresc sa nu mai locuim cu masa si sa ne mutam ca o familie) pentru ca mi-a si spus ca a vrut sa imi demonstreze ca pe el nu i-l face o femeie….cand credeam ca lucrurile se linistesc, recent amanta sotului m-a contacta, ea de aceasta data, si mi-a spus ca el inca o cauta si se intalnesc…..inca o lovitura…..iarasi tensiuni…..iarasi discutii…iarasi imi reproseaza ca eu nu ma schimb niciodata…iarasi ii repet ca nu am cum sa ma schimb atat timp cat el minte si in continuare se vede cu ea……a trecut mai mult de o luna de cand am aflat, a trecut mai mult de 1 luna de cand nu stie ce vrea,a trecut mai mult de 1 luna in care in contunuare sustine ca nu e cazul sa ma mut, de 1 luna ma uit in ochii baiatului si nu pot sa imi iau bagaele sa plec caci stiu ce dureros o sa-i fie, relatia dintre este absolut minunata (chiar daca si pe copil i-l mintea ca pleaca la munca, desi acesta din urma i-l ruga sa mai stea) si cat timp sunt impreuna profita la maxim sa se distreze. Copilul mi-a spus ca nu isi doreste altceva decat sa fim impreuna si sa aibe un catel, cum as putea eu sa-i mai spun acum ca trebuie sa ne mutam, plang pentru asta de multe ori noapte…fara sa mai stie nimeni…..Am intrebat cum ar trebui sa ma comport cu el in toata perioada asta, ce ar trebui sa fac… imi spune ca nu stie…..habar nu am ce si cum sa fac….i-am comunicat si lui ca sunt dispusa sa trec peste insa efortul nostru trebuie sa fie comun si de ambele parti, mai ales ca eu stiu unde am gresit si asta nu ar fii corect fata de mine sa renunt la relatia noastra mai ales ca, greseala mea este absolut corectabila….in schimb el spune ca nu stie….si eu ma macin….

     • Bună ziua!
       Am mai scris pe acest blog și despre situația mea, pe scurt: am fost înșelată de actualul sot cu care am o fetita, am fost împreună 11 ani, și mi-a recunoscut intr-un final ca primii 5 ani nu m-a iubit, cu cineva în România și după care cu altcineva când a plecat în Anglia. . Am aflat după ce avea fetita 8 luni..cu toate ca mereu am bănuit și ne-am certat din cauza asta, ca el mereu se supăra și se enerva când îl intrebam ..
       Simt ca nu pot sa trec peste.. dar mereu ma gândesc la fetita pe care o avem împreună. El nu-a purtat frumos cu mine ..mai ales în perioada când mi-a spus adevărul despre fostele lui.. dacă il intrebam diverse eram luata peste picior. Și niciodată nu m-a făcut sa ma simt iubita, apreciata sau ca înseamn mult pentru el.
       Ma tot gândesc la divorț. ..dar îmi este teama.. stiu ca nici părinții mei nu ma vor susține. .
       Nu cred ca trece săptămâna sa nu plâng din cauza lui, și am început sa ma enervez si eu .. nu mai am răbdare.

     • Bună ziua !
       Ce greu …este atât de greu sa vorbesc despre asta ,sper doar sa primesc un sfat.
       sunt măritată de 21 de ani ,am 40 și el 47 ,avem 2 copii de 20 și 16 ani ,și tocmai am aflat de la el ca m a înșelat cu multe și mulți ani ,inclusiv cu una de 17 ani ,m a convins ca a fost totul fizic nici un sentiment ,și l am crezut ,dar în suflet sufăr adorm, ma gândesc mult la divorț, dar……sunt multe…prea multe și prea mulți ani ….și îl iubesc…îl iubesc atât de mult încât ma doare .
       ultima relație ii de acum 4 ani,și zice ca au fost doar pupaturi și îmbrățișări o vara întreaga.
       Am primit și eu avansuri ,dar niciodată nu am căzut în plasa lucram în același loc și pana acum 5 ani ,am fost acasă am crescut copiii,acum este nevoie de mine la firma ,firma noastră.
       Nu pot sa plec ,nu vreau ….dar nu știu cum sa trec peste ……

117. Am citit tot ce s-a scris aici.
     Concluzia mea personala este ca nu poti sa treci (poti ramane, poti trece cu vederea, poti ierta, dar amaraciunea nu va disparea niciodata).
     Si sentimentul de amaraciune se adanceste cu varsta. Nici nu-ti mai pui intrebarea „de ce”.
     Faptul ca scriu aici, este ca trebuie sa spun cuiva. Asta te omoara.
     Ce e de spus, nici la ultima spovedanie nu i-as spune popii. In fine.
     Imi iubesc sotia de cand o cunosc – peste 30 ani (cred ca este iubire, nu stiu ce e).

     • Scuze, am apasat pe ceva si s-a dus.
       Da, imi place cum se maimutareste, cum mananca, cum doarme…bai, imi place si cum sta pe buda.
       Imi place si ce ar trebui sa ma enerveze: daca-i e foame sau somn, face ca trenul. Ei, mie imi place.
       Nu e diva de pe planeta, recunosc, dar parca toate-s puse acolo intentionat sa ma innebuneasca.
       Voi fi scurt. M-a inselat. Nu o data. Si am stiut sau am banuit (bine, mai mult decat banuit), de fiecare data.
       Defectul ei ca nu stie sa minta (sau ca nu e curva (nu considerati termenul peiorativ), adica atunci cand pleaca, pleaca cu totul – practic nu a fost niciodata „cu mai multi” – eu eram eliminat, ea era trup si suflet doar cu unul – celalalt).
       Am „cerut-o” dupa mi-a spus de primul. Eu stiam de atunci. Si intrebasem de el imediat „dupa” – la 2 ore. M-a tinut de mana, m-a privit in ochi si mi-a spus ca gelozia mea va duce la sfarsitul relatiei noastre.
       Eram studenti, fara venit, am simtit ca nu pot sa o las singura „in fata neamurilor ei”, iar singura modalitate de a o proteja era ca e nevasta mea, deci e pur treaba mea. Eliminam pe oricine si orice. Am simtit ca era singura modalitate de a o apara.
       Mentionez ca nu am facut-o din mila, doar ca asa am simtit.
       Daca m-a deranjat atunci ceva, a fost modul in care mi-a spus: nu eram casatoriti, deci nici responsabilitati nu erau (in conditiile in care certurile dintre noi, intotdeauna au fost ca sunt afemeiat, chiar si atunci).
       Oricum, atunci ne-am promis unul altuia ca, in cazul in care… vom spune si vom vedea atunci ce e de facut. Sa nu ne ia lumea de prosti: „Stie tot satul si nu stie barbatul”.
       Au trecut anii, s-a nascut primul copil. Am avut probleme medicale grave cu el. Sotiei i-au aparut fire albe intr-un an.
       Nu am trecut impreuna prin asta. Este o fire foarte incapatanata, doreste sa detina controlul la tot, asa ca fiecare am trecut separat prin asta. Fiecare cu trairile si suferintele lui.
       Pana la urma a fost bine.
       A urmat primul ei job. Atunci „a plecat prima data”.
       A devenit, nu rece, cumva distanta. Logic ca am intrebat-o daca a aparut altcineva (banuiam si cine). Implineam 10 ani impreuna.
       Mi-a spus ca nu, trebuie doar sa am rabdare si ca gelozia mea va duce la sfarsitul relatiei noastre. Again.
       Am avut rabdare.
       A schimbat jobul, s-a nascut al doilea copil.
       Intr-un acces de gelozie de-a ei, mi-a spus de al doilea. Ca a fost ceva platonic (dar toata firma stia de ei). Si pe ce de-al doilea copil il cheama ca pe el.
       In fine, a stat acasa 2 ani. A renascut relatia noastra, din ambele parti. Au fost cei mai frumosi 2 ani.
       S-a reintors la job, a schimbat iarasi jobul. Primise si o functie.
       Deja incepusem sa nu mai corespund social. Am zis ca trece.
       Am facut 20 ani de relatie. Ea face 40 ani (bine, noi). Apare al treilea.
       Cu asta a fost greu. E adevarat cu criza de 40.
       Aceleasi intrebari, aceleasi raspunsuri: gelozia mea.
       Cu timpul, incepusem sa facem misto pe fata de relatia lor. Imi povestea, semivoalat, aproape tot. Am zis ca e nebuna. Nu era. Se auto otravea cu hormoni.
       Ajunsesem sa exersam pozitii la care nici nu m-am gandit. Ma intreaba: „nu zice asta, ce-i cu asta?”
       De noaptea mintii.
       Nu zic, aveam tot ce e posibil de spionat, stiam ce-si scriu. Oricum erau destul de retinuti in scris. Nu puneau nimic concret. Dulcegarii adolescentine.
       Am inregistrat-o o data. Efectiv parca avea 15 ani, la prima dragoste.
       Am zis: „bai, nasol. cum dracu o scot pe asta?”. Isi pieduse controlul total. Nici nu stiu daca a fost vina ei. Cand esti drogat, cred ca e la fel, numai ca acum drogul si-l producea singura.
       Deja nu mai dormeam in acelasi pat si apoi in aceeasi camera.
       Ii era greata de mine. Eram prea slab, prea oricum.
       Daca aveam vreo „pretentie” trebuia sa fac dus atunci, inainte, „cine stie pe unde umblu eu”. Cand terminam dusul, ea deja dormea.
       Am ajuns si la 6 luni. Oricum facea ca si cum o violam de fiecare data. Ma simteam oribil, dar nu puteam sa trec „peste dreptul meu de sot”. Un bou, dar si eu tot 40 aveam.
       M-am dus sa vad unde si-o trageau. Nu zic arata intr-un mare fel, versus ce aveam acasa.
       Pat matrimonial, catifele rosii, arata bine, nu zic.
       Cand ma uitam ce aveam acasa (atat cat am putut noi), mai mai ca-i dadeam dreptate.
       Am zis ca are fetisuri cu hotelurile.
       Asa am inceput sa mergem, o data pe luna, prin diverse locuri. Am constatat ca nu e numai asta. Trebuie sa fie „cine trebuie”.
       Mi-am luat si parfumul lui. N-a mers.
       Cred ca la un moment dat colegul s-a cam plictisit (facuse deja cred, tot ceea ce eu nici nu visasem. Avea la dispozitie pe cineva care avea ceva de demonstrat).
       Incepusera lamentarile, in scris.
       Am hotarat sa ma intalnesc cu el. Nici macar nu i-am spus sa inceteze (bine, omul a dat-o pe partea aia cu strict profesional, ca nu se face, ca n-are cum, etc, cacaturi de astea).
       I-am zis doar ca, orice ar fi, cand nu va mai fi, sa nu fac eu curat dupa el. Am zis ca e mascul si intelege din solidaritate masculina.
       N-a fost. Nu oricine este purtator de penis e barbat.
       Nici nu stiu cat a mai durat, deja ma plictisisem de urmariri.
       Aveam 2 copii si atat.
       Nu credeti ca nu a fost mama buna. Nu am spus asta niciodata.
       Stiti voi: femeia trebuie sa fie gospodina in casa, doamna pe strada si curva in pat. Ea a incurcat strada cu patul. In rest, chiar nu am ce sa-i reprosez.
       Ei au terminat, noi nu ne-am mai regasit.
       Au mai trecut 10 ani. Am facut 30.
       Acces de gelozie si, surpriza: imi zice de colegul.
       Sincer nici n-am clipit. M-a, hai sa spunem, deranjat, motivul: nu mergea bine intre noi. Ce pana mea nu mergea, nu stiu, dar asta e.
       Si minciuna: a fost de 2 ori. Ma lasi? Io sa fiu, prind pe una pe care-o asez cum am chef, n-o doare capul, n-are treaba si nu-ti spune ca”doar la asta te gandesti”, si i-o trag de 2 ori. N-o fi fost ala barbat adevarat, dar oricat de prost ar fi fost, tot o forja de-i sareau capacele. Instinctiv.
       Bai, daca te-ai hotarat sa te spovedesti, pai, pana mea, nu incepe cu o minciuna.
       Colac peste pupaza, isi mai si urau la multi ani, unul altuia, pana in prezent.
       Nu mai zic nimic. Am stiut, am acceptat. Nici nu stiu daca asta inseamna iubire.
       Cred ca da. Este singura chestie care m-a facut sa ma port ilogic.
       Acum, ca citesc, parca nu e vorba de mine.
       N-am nimic, decat sentimentul ala de amaraciune profunda si chestia aia de ciuda: „cum pizda ma-sii m-am nimerit tocmai eu in situatia asta”.

118. Am și eu o problema și as vrea sa aud și părerea cuiva
     am o relație de 7 ani
     1 fata de 3 ani și 9 luni și un băiețel de 1 an și 5 luni cu actuala partenera
     de 1 an și ceva stam în anglia
     cam ultime 6 luni am stat cam separați în casa dormeam în camere diferite ea cu băiatul și eu cu fetita
     nu prea aveam nici contact sexual maxim 6 ori pe luna
     ieșeam în oraș la câteva zile , la cumpărături, discutam la telefon ziua când eram la munca
     de scurt timp am observat ceva ca niște prieteni de ai verișoarei ei vin la mine în casa
     si luna trecuta mai exact am vrut sa vad unde se ajunge și am plecat cu unul din acei prieteni ai verișoarei ei
     acela sa dat de gol cu niște indicii precum ca unul din prietenii lui ar avea treaba și relație cu iubita mea
     am ajuns acasă am întrebat-o și a negat , după am zis ca ies și am privit pe geamul din spate cum el vorbea cu ea și ii spunea sa o sune când eu am sa plec la munca mâine
     concluzia a fost asa ….. aveau o relație de 1 luna și jumătate, sau culcat cam de 5-6 ori impreuna cam tot tacâmul și neprotejat de cateva ori pentru ca am văzut și mesajele și notițele ei
     ea spune ca a făcut asta din lipsa mea de atenție și ca ma purtam urat cu ea și a crezut ca eu nu o mai iubesc
     ea zice ca pe mine ma iubește și cu mine vrea sa fie …si ca pe acel individ nu la iubit sau ceva sentimente
     dar am văzut convorbirile și etc dintre ei în care era contrar ce mia zis
     ea a zis ca debita și doar se simțea bine ca discuta cu el
     eu am înnebunit sincer de atunci ,ii reproșez mereu asta din orice , ma gândesc mereu la ce a făcut, ca la iubit pe ala și pe mine nu ma mai iubește, și etc
     ce pot face îmi este greu
     Azi am ieșit cu ea în parc și se uita după unul în parc insistent de cateva ori , când am ajuns acasă am întrebat-o de ce se uita , prima data a negat după a zis ca se uita dar nu la el anume
     ma gândesc ca ar fi bine sa pun punct relație sau ce sa fac ?
     îmi iubesc enorm copii și ei pe mine ….dar ….exact asa sa intamplat și în prima relație…oare ce sa fac acum..

119. chestia ce frapat enorm di toată aceasta aventura a ei , este ca gen mulți din familia ei știa de el cel cu care ma înșela gen verișoarei ei și cativa prieteni de ai lui, am discutat cu el și particular și a zis ca ea avea de gând sa ma părăsească după ce faceam botezul la baiat acum în mai
     si a doua problema este ca el venea aproape zilnic la mine acasă cât eu eram la munca și stătea cu ea ,! Acum întreb și eu ca aico este problema mare la gândirea mea
     eu gândesc ca ea la iubit pe el odata ce a făcut asta și sa culcat cu el și îl aducea în ultimele zile pana sa îmi dau seama și în casa de fata cu mine sau la locul de joaca unde eram cu copii la chemat și pe el în acea zi când am aflat după a la chemat și acasă
     deci întreb ea zice ca nu a avut nici un sentiment fata de el
     dar eu cred ca ea la iubit si poate mai tine la el
     dar el a plecat în romania după ce l-am amenințat și am discutat cu el
     acum ce sa fac cu relația
     am urmărit timp de 1 luna cu camere , ascunse în casa și afara , cu programe de urmărire a tot ce vb pe telefon
     si nu la mai cautat …..deloc
     nu mai am încredere în ea
     dar o iubesc și țin la ea sincer

120. Buna dragi cititori. Nu sunteti singurii trecuți prin asta. Sotul meu naviga peste mari si tari si acolo a cunoscut o tipa care i -a oferit mai mult decat i-am dat eu. Ea a rămas acolo la vapor
     iar sotul meu a ajuns acasa si mi-a spus ceea ce s -a întâmplat, doar ca doreste sa se mute cu ea. I-am spus sa se mai gandeasca ca ne pierde atat pe mine cat si pe copii. După vreo lună si jumătate in care el vorbea zilnic cu ea, isi scriau ca le este dor si alinturi , a zis că el ramane cu familia si ca aia nu merita. De cand avem copii l -am neglijat rau, nu este doar vina lui… In momentul de fata nici nu vrea sa auda de ea, imi spune ca ma iubeste, ca -mi simte lipsa, dar cum pot trece peste aceasta dezamagire si durere profundă? Pe curva as vrea sa o leg de masina si sa o tarai prin tara.

121. Eu mă aflu în situatia in care fiul meu a fost înselat.L-am sfătuit să o ierte,că nu a fost noci el ușă de biserică.Sper că am procedat corect.Sțiu că se iubesc și fiecare trebuia sa-și consume experiența înainte de căsătorie!

122. bună! scriu și eu aici
     prima mea iubire, ne am cunoscut când aveam 19 ani și el 21 de ani. a fost chimie, au fost de toate. M am implicat enorm de mult în relatie fiindcă era prima mea relatie. Nu știam cum sa comunic cu el, nu l am apreciat, nu l am sprijinit, nu am făcut sex în prima parte a relației aproape un an fiindcă aveam alte idei cu virginitate pe tunci și uite asa si cu relatia la distanta și cu toate cum s au adunat el M a inselat cu aceeași persoana de câteva ori bune.
     am aflat anul trecut Stand pe telefonul lui random și găsind niște mesaje. Credeam ca voi muri acolo, o durere ca aia nu am simțit o niciodată, parca ma tăia cineva pe viu.Eram devastata, M am gândit și am zis ca merita o sansa. Totul bine și frumos vreo jumătate de an pana am început sa am mari semne de întrebare. oare chiar el sa fie alesul? aveam seri când ma uitam la el si nu realizam ca sunt cu el iar apoi toate astea s au transformat în ceva urat, resentimente, furie, frustrare, plansete.
     Acum nu știu ce sa mai fac. Cum sa fiu eu bine cu mine? Cum sa știu dacă merita sa continui?

123. Bună, sunt într-o relație cu iubitul meu și locuim împreună de mai bine de un an iar zilele trecute am primit cea mai groaznică veste având în vedere planurile noastre de viitor . În urma unei aventuri de o noapte iubitul meu a lăsat însărcinată o fată pe care nu își amintea nici macar cum o cheamă. Aceasta,având în vedere ca starea noastră financiară este una f bună, refuză să facă avort și continua să cearseasca milă și își exprime dorința ca partenerul meu să îi acorde atenție.
     Iubitul meu m-a rugat să o sun pentru a întări statornicia relației noastre , problema mea e ca nici nu știu ce să îi spun acestei fete ,orice gând mă duce spre a o jigni pentru ca ea știa de existența mea. E o diferență mare de vârstă între noi (16 ani) iar această fată mai are un copil dintr-o relație anterioata … Nu mai pot gestiona această situație , mi-e rușine să vorbesc cu oricine despre acest lucru …. mă consum încontinuu ,au trecut 3 zile de coșmar.

     • Eh, mai sunt cazuri d-astea. Iubitul sa puna mana sa plateasca pensie alimentara si aia e. Nu ai ce face, nu e vina copilului care oricum va avea o viata grea si care, cel mai probabil, nici nu-l va cunoaste pe tatal sau. Datoria morala si financiara nu este a ta, ci a iubitului. Mergi inainte si vezi-ti de viata, nu te consuma, oalele sparte nu le platesti tu. Cu atat mai mult cu cat nu sunteti casatoriti.