Amândoi copiii noștri au descoperit INTERNETUL cu ocazia pandemiei, ca majoritatea copiilor încă virgini în ale tehnologiei, presupun. Până în martie 2020, ne petreceam timpul liber exclusiv pe-afară, cu jocuri, cărți, experimente, gătit și trăit nevirtual.
Vestea bună e că mi s-a confirmat bănuiala: copiii n-au nevoie de mai mult de câteva zile să învețe cum să folosească laptopul, tableta, telefonul, aplicațiile, controlul parental :)), pe de o parte pentru că sunt create să fie extrem de intuitive, pe de altă parte pentru că avem copii extrem de isteți.
În câteva zile de școală online și pauzele divine ale acesteia (în care copiiii fac ce vor ei pe net), știau amândoi să caute lucruri pe Google și Youtube for kids, să modifice PDF-uri, să lucreze cu Google docs, să facă animații în Scratch, evenimente pe Zoom și Google Meet și încă multe pe care nici nu vreau să le știu.
Ce n-am avut de ales și a trebuit să aflu a fost că au căpătat amândoi și o impresie destul de realistă despre cât de mare e internetul și ce poți găsi pe el. Orice. Totul.
Să zicem, de exemplu, un Lego.
– Mami, pot să îmi iau din banii mei acest Lego Ninjago? Te rog, pretty please.
– Nu, puiule, e prea scump.
– Dar l-am urmărit multă vreme și acum e redus 25%. E reducerea cea mai mare evăr.
– Nu, nu vreau să îți dai toți banii strânși în doi ani pe un Lego.
– Cred că ar trebui să fie alegerea mea asta. Mă duc să caut pe internet să văd dacă există o lege care spune ce pot face copiii cu banii lor.
Are nici șapte ani băiețelul.
Sigur că au amândoi limite de timp și de conținut, nu-i lăsăm să se uite la chestii pe Youtube, desenele animate le vedem pe Netflix sau HBO Go, unde nu sunt reclame și alegem împreună conținut care să nu-i strice la cap. Pot filma și face clipuri pentru noi, pot edita poze, pot crea cărți sau prezentări, pot căuta informații pentru școală sau pentru ce vor ei, pot vorbi cu prietenii lor pe Hangouts sau pe apel video pe telefoanele noastre. Merge foarte bine deocamdată, deși da, frecvent cer mai mult, dar eu mă țin pe poziții, că au multe de făcut cu viața lor încă, nu e cazul să-i înghită internetul încă. Au aproape 9 ani (Sofi), Iv face 7 la vară.
Au observat însă RECLAMELE de pe internet. Cauți un lego, pac, îți apar altele șapte. Cumperi unul, te urmăresc frații lui peste tot.
Jucării nu cumpărăm decât dacă e ziua lor, Crăciun sau dacă aleg să-și consume banii strânși cu greu (am scris aici cum facem cu asta), dar și atunci, doar după ce ne sfătuim bine.
Ei, după ce amândoi au decis ieri să-și investească economiile în câte-un Lego, iar eu am comandat în numele lor și i-am anunțat să pregătească banii pentru curier, Ivan a venit după mine la baie în timp ce le spălam ghetele de noroi și mi-a spus la foc automat următoarele:
– Internetul ăsta e foarte șmecher, mami. Îți arată mereu lucruri care știe că-ți plac, te face să ți le dorești foarte mult, tu nu poți rezista, le cumperi, apoi când vin, îți dai seama că de fapt nu sunt chiar atât de faine, și internetul îți arată imediat altceva super interesant, dar tu nu mai ai bani și te enervezi, iar dacă ai, îi cheltuiești și pe ăia și nu se termină niciodată, mami, înțelegi, e o capcană, de fapt, una care vrea să-ți ia banii, și nici măcar nu ești fericit!
Am zâmbit cu mâinile pline de clăbuci și glod. Ce băiat isteț! Care și-a cheltuit toți banii pe internet! Ce bine seamănă cu tatăl lui, care comandă ceva de pe eMAG la fiecare trei zile și tot nu e fericit! :))))
Mai târziu, când îl uscam pe păr (care mai are un pic și e cât al meu de lung, pentru că a decis când a început pandemia că nu vrea să-l tundă până nu se termină nebunia, iar eu am spus că poate face cum dorește câtă vreme are grijă de el și-l spală, până la urmă e părul lui, dar cred că nu mă așteptam să țină nebunia atât de mult, lumea la școală îi spune Paul McCartney, e frumos și rebel), l-am întrebat:
– Dar când ești fericit, Ivan, dacă atunci când cumperi ceva nu ești, de fapt?
A tăcut și și-a pus mâinile peste ochi, să-i apere de aerul cald care ieșea din foehn.
– Nu știu… Uite acuma sunt, a zis, dar nu s-a uitat la mine, deși cred că mă vedea cu coada ochiului în reflexia geamului de la dormitor cum plâng ca proasta. Cred că știa și el că de fericire mi-au luat-o lacrimile la vale, nu de altceva.
Photo by Kelly Sikkema on Unsplash
Eu nu știu încă dacă am făcut bine cum am făcut, probabil timpul va spune. I-am lăsat liberi pe net, fără nicio restricție si pentru că nu ma pricep deloc la asta, nu stiu cum funcționează controlul parental pe net, dar si pentru că nu am văzut niciun pericol suficient de serios. Până acum (6 si 4 ani) nu s-a întâmplat nimic, folosesc foarte puțin telefoanele, cea mare are telefonul ei nou, cu număr, adresă de email (singură și-a făcut-o), vorbește foarte puțin pe zoom cu prietenele de la școală, pe youtube se uită amândoi mai ales la reclame, dar nu cer multe lucruri, cel mic nu e deloc atras de telefon, de asta nici nu i-am luat unul al lui, are unul mai vechi pe care il aveam prin casă, se joacă maxim 10 minute cu el (și-au instalat amândoi orice au vrut) apoi tot pe noi năvălesc. Peste conținut nepotrivit au dat destul de puțin, adică au devenit amândoi pasionați de filme horror, mai ales cel mic, dar nu e problemă ca si nouă ne plac. Cel mic e fan Stephen King, prima carte pe care a cerut-o el a fost It, după ce a văzut filmul de vreo 10 ori, in rest are doar cărți pentru copii, alese de noi. El încă nu știe să citească. Cea mare citește, iar pe net cel mai des folosește google translate sau chestii asemănătoare când citește in engleză sau dexonline când citește in română, adică tot mai rar, ca școala o face in engleză. Aplicații și-a instalat o mulțime, folosește foarte puține, in special FaceApp, mi-a arătat si mie si chiar e distractivă. Cu toate acestea (plus 2 televizoare la care au acces tot nelimitat) noi, părinții, abia adunăm juma de oră pe zi cât sunt ei treji să bem si noi o cafea in liniște, pentru că, după cum spun ei, noi suntem jucăriile lor preferate (da, si in izolare tot numai si numai pe noi au stat).
Buna Lia, iti spun eu ce poate fi periculos, daca tie nu ti s-a intamplat asta, esti o norocoasa.
Baietelul prietenei mele a avut liber la net de la 4 ani. La 5.5 ani deja stia de sex oral, lesbiene, gay, pozitii sexuale si alte porneturi. Problema cea mai mare a fost ca nu mama lui a aflat de cunostintele lui direct, ci a aflat de la alte mamici suparate ca baietelul transmitea informatiile mai departe si ii invata pe colegii lui de gradinita cum se face sexul oral si ca sigur e bine ca asa a vazut el.
Deci, mare grija, nu exista asa ceva „internetul nu este periculos”. Pentru copii este, de aceea controlul parental este foarte important.
Baietelul are in prezent 8 ani si este inca f interesat de sex. Pune intrebari tuturor cunoscutilor, colegilor, cerceteaza si este extrem de suparat ca nu mai are access la net. Incearca sa acceseze aceste informatii si filmulete de pe telefoanele colegilor, care insa sunt blocate. Deci a avut efect pe termen lung.
Ceea ce descrii tu mai sus, te rog mult sa ma ierti, este inconstienta totala. Daca nu au accesat in prezent astfel de informatii si filmulete, nu inseamna ca nu o vor face mai tarziu. Sau poate nici macar nu stii ce stiu si vad ei…. Nici prietena mea n-a stiut timp de 1 an si ceva…
Sunt de acord cu ce spui, Mona, mi se pare inconstienta pura si o forma de abuz parental sa iti lasi copiii atat de mici sa faca ce vor ei pe Internet. Oooofffff. 🙁
Da, probabil timpul va spune. Sunt şi eu curios cum o să fie un copil care la 4 ani se uita la IT.
Mona, la noi nu e cazul, știu mereu ce fac ei pe net pentru ca suntem mereu împreună (cu excepția școlii, dar acolo nimeni nu are telefon pentru ca sunt interzise prin regulament), stam in genul de casă unde dacă deschizi brațele atingi toți pereții, dormim împreună, sigur as ști dacă ar fi cazul. Ca idee, cel mic a auzit de penis prima dată din It (cartea, nu filmul) era o fază cu un cadavru căruia îi mâncasera peștii penisul si a întrebat ce-i aia si i-am spus, nu a avut curiozități să caute asta pe youtube, cea mare a aflat despre menstruație dintr-o reclamă la tampoane, i-am arătat si tampoane adevărate, i-am explicat tot, a experimentat si cu spirtul, ca in reclamă, nimic de speriat. Nu știu mai târziu cum va fi, nici regulile nu sunt bătute in cuie, poate ce funcționează acum nu va mai merge când mai cresc, dar acum chiar nu sunt atât de interesați de tehnologie, chiar citeam zilele trecute si discutam cu ei despre mutarea vieții in online anul ăsta (articolul acela faimos al lui Harari, nu-mi vine sa cred ca au avut răbdare sa li-l citesc pe tot), iar concluzia lor a fost ca abia așteaptă să se mute totul înapoi, ca ei sunt oameni vii, nu personaje de joc pe ecran 🙂
draga Lia…..IT, la 4 ani?????????? De 10 ori??? IT?????? Femeie, nu e deloc in regula!!! Banui ca ai vazut si tu filmul….ala e film pentru un copil de 4 ani??????????? Inconstienta e putin spus.
Vai de mine! Nu, nu este ok sa fie lasati pe internet la varste din astea. Am bagat-o pe a mea foarte tarziu pe internet si tot am sfeclit-o acum cand e adolescenta de 14 ani.
Cel mic a auzit de penis prima data de la o faza cu un cadavru, dintr-un film horror? La 4 ani!!!! Doamne fereste! Atat pot sa zic.
Sunt absolut uimita de pot face ai tai pe tel/calc.
Baiatul meu (7 ani) stie doar sa-si caute aplicatia preferata pe tel( un joc ptr bebelusi mai mult) si pe netflix stie sa dea drumul la serialul preferat.
Scoala online in Austria (cel putin la clasele 1-4) are cu totul alta forma. Am fost 3 saptamani in lockdown complet si au avut 15 min online(in toata perioada), cu invatatoarele, in care ii intreba ce mai fac, cum se descurca si daca au probleme sa ia legatura prin aplicatia scolii (school fox) cu ele. In rest primesc teme de facut.
Mai au o aplicatie pe tel (Anton), unde li se da cateva exercitii de facut, conform cu materia de la scoala si apoi mai sunt exercitiile online care vin o data cu manualele scolare.
In functie de scoala/invatatoare, copiii au cate 1-2 ore pe saptamana online.
Bineinteles, incepand cu clasa a 5-a este altfel sistemul de predat online.
Imi pare rau Lía, dar ai sa vezi mai tarziu ce ai facut. Liberi pe internet fara restrictii cum spui tu? Cu doua TV la care au acces nelimitat?Fetita de 6 Ani cu telefonul ei cu nr nou, adresa de e-mail? Bufff…..nu stiu ce viitor bun vezi tu dar eu il vad cam… complicat.Ca sa nu zic sumbru.
Copiii cer tot, vor tot dar… de aceea existam noi ,parintii, ca sa ii ajutam, sa ii indrumam si sa le aratam ce este bine si ce nu.
Intr-o seara, imi spune fetita mea de 7 ani :” Mami eu nu vreau telefoane” I -am raspuns : „Stai linistita ca nu vei avea telefonul tau pana nu vei fi mai mare” si ea imi zice apoi :” Nu mami, sa nu existe telefoane deloc. Ca atunci cand erai tu mica din ce imi povestesti”
Cu toate astea, ziua mai imi cere sa se joace. Bineinteles dupa teme si dupa lectiile de pian.
Dar totul cu masura. Destul suntem noi adultii, in general, dependenti de tehnologie.
Totuși ai mei, deși au acces nelimitat, folosesc telefoanele mult, mult, mai rar decât ai prietenilor care le dau cu porția. Știu ca sunt mereu acolo așa ca nu e stres, sa apuce să descarce cât mai multe jocuri până îi prinde mama. Mereu preferă joaca cu un părinte in detrimentul a orice altceva, iar noi petrecem aproape tot timpul cu ei, după ce îi luăm de la școală stăm numai împreună, ieșim mereu (acum mai puțin că nu prea mai avem unde), dacă ne uităm împreuna la un film vorbim foarte mult în timpul lui (da, așa făceau si la cinema, cred ca era jale pentru ceilalți) nu sunt deloc genul de copii pe care să-i pot uita vreo oră la orice ecran si sa fac si eu ceva, nici gând! Abuz parental, auzi! Mai degrabă ei pe mine! 🙂
Ruthie, daca baietelul la 4 ani a vazut IT de 10 ori si i se citeste Stephen King….ce mai inseamna a avea tel la 6 ani….
Am citit multe carti de SK si am vazut filme dupa cartile lui si nu consider ca sunt potrivite ca tematica nici macar pentru copii adolescenti, ce sa mai vorbim de un copil de pana in 4 ani.
Probabil la 10 ani o sa vizioneze seria SAW, daca e fan stil horror de la 4. Trist.
Si care e problema? Eu sunt fan horror, cred ca le-am văzut pe toate, va asigur ca nu sunt nebună, nu m-am apucat de omorât oameni sau altceva. La vârsta lor mă uitam la Tom si Jerry si nici atunci n-am făcut nimic din ce vedeam la televizor, genul horror l-am descoperit abia pe la 12 ani si de atunci m-a prins, fără niciun efect negativ. Oricum nici celelalte genuri de filme nu au nicio legătură cu realitatea, de ce de astea horror ne-am feri mai mult când tocmai la astea e atât de evidentă diferența față de viața reală?
Lia, pentru ca este prea mult pentru creierul lor in dezvoltare, imatur, crud si naiv. Astfel de scene si teme sunt potrivite pentru 16+ as spune eu ca varsta si ca dezvoltare psihica. Desigur, baietelul tau este destept, intelege ca ce vede sau i se citeste nu este real, dar ce efect are asupra dezvoltarii lui emotionale si psihice pe termen lung sa aiba acces la scene si imagini horror? Nu ai deloc teama ca il vor afecta negativ in viitor? In felul in care va percepe anumite relatii, oameni, situatii?
De asemenea, vorbesti de experienta ta cu filmele horror de la 12 ani…sigur 4 ani nu echivaleaza cu 12….Este diferenta enorma ca si dezvoltare emotionala si psihica.
Anyway, nu ma intelege gresit, sunt copii tai, esti mama lor, esti singura responsabila de cresterea lor si este doar decizia ta, dar daca tot ai impartasit experientele voastre in comentariu si avand si eu la randul meu un baietel de 5 ani, mi-am permis sa-mi expun parerea.
Si eu am fost fan horror f multi ani, insa nu mi-a trecut niciodata prin cap sa-i citesc SK lui fi-miu, mi se pare total nepotrivit din orice unghi as privi. Mai ales ca le-am citit….si vazut filmele.
Numai bine!
El a dat peste film singur, nu am vrut eu neapărat să il fac si pe el fan horror ca sa ne uităm împreună. A găsit ceva pe youtube când se uita la numere de magie, unde erau si clovni, a dat peste Pennywise, i s-a părut foarte interesant, a căutat pe youtube in continuare si a văzut secvențe din film, apoi, la solicitarea lui l-am ajutat noi să il caute pe Netflix sau HboGo, nu mai știu pe care, și l-a văzut împreună cu noi de mai multe ori. Nu imi fac griji pentru că si tatăl lui avea tv in camera lui la vârsta asta (copiii noștri dorm cu noi, deci noaptea sigur nu se uită la nimic, la 8 seara adorm si până dimineața rămân adormiți) si a prins si destule filme horror si nu are nicio problemă.
Mie nu mi se pare acelasi lucru sa vezi ceva fara legatura cu realitatea (ponei care vorbesc, fetite care varsa un pahar cu apa cu puterea mintii, caini care se intorc acasa strabatand o tara intreaga, dragoste la prima vedere sau orice altceva) cu violenta din filmele de groaza.
Eu am avut un atac de panica in noaptea de dupa ce am vazut Pasarile, aveam si eu vreo 12-14 ani. Nu toti copiii au sensibilitatea mea, dar nici toti pe cea a sotului tau.
Iar violenta din filmele horror (Saw poate e ceva extrem, dar si scena cu un cadavru caruia ii mananca pestii penisul mi se pare groaznica pentru un copil) va lasa urme, si in cel mai bun caz ii va face pe copii insensibili la durerea altora.
Cred ca nu degeaba unele filme sunt INTERZISE copiilor
„va asigur ca nu sunt nebună, nu m-am apucat de omorât oameni sau altceva.”
nu cred ca te apuci de omorat oameni daca te uiti la filme horror. eu cred ca devii insensibil la suferinta si cred ca pentru copii e un risc sa devina anxiosi
Buna ziua!Am și eu una bucata băiețel de 6 ani care de ziua lui a primit o tableta cadou. Pentru el, cel mai frumos cadou pentru noi ‘un vis urât’ . Pentru inceput i-am instalat un joc care îi plăcea mult (îl mai juca pe telefonul meu din când în când, nu era fan înrăit jocuri) apoi și-a dorit altul, s-a prins cum și și-a instalat altele, deși are limita nu o respecta o luam din mana lui că altfel ar sta non-stop pe jocuri și reacționează urât când se întâmplă asta, nu își mai dorește să se joace , când o face e doar cu gândul la ea și îmi spune că doar tableta îl face fericit, o cere tot timpul și primul gând dimineața e tot la ea. I-am explicat de multe ori dar nu l-am făcut încă sa înțeleagă că nu asta ii aduce fericirea. Nu știu cum să fac și ce sa ii mai zic, mă gândesc serios sa o fac pierdută , deși știu cât de trist va fi, dar poate va uita.
Dacă ar fi fost așa la noi probabil că aș fi luat măsuri, cum am luat si cu privire la dulciuri, pentru ca aici nu reușesc să își pună singuri limite. La telefon însă chiar nu au fost probleme, cea mare l-a luat ieri dimineață să trimită mărțișoare virtuale la toată familia (am luat si reale, dar ne vedem abia in weekend) si a constatat ca bateria e goală, nu-l mai atinsese deloc de vineri la prânz și se descarcase. L-a pus la încărcat și l-a uitat acolo, i-am amintit eu seara de mărțișoare si a trimis atunci, nici jumătate de oră nu i-a luat toată treaba asta, cu tot cu sunat pe whatsapp să le spună că le-a trimis pe mail.
Despre pornografie e drept ca m-am temut si eu, dar cum eu n-am dat peste așa ceva in peste 15 ani de stat pe net si făcut chestii mult mai periculoase (la 13 ani, de exemplu, vorbeam cu necunoscuți pe mIRC, era foarte la modă atunci, le dădeam întâlniri si apoi îi spionam de departe cum ma așteaptă) nu cred ca ei vor găsi așa ceva. Oricum, am descoperit ieri (am căutat tocmai ca urmare a discuțiilor de aici) ca Google are ceva filtre proprii care se activează automat pe un tel pe care ești logat cu o adresă de minor, cum e telefonul fiicei, astfel că nici măcar youtube nu își poate instala, se poate uita doar pe televizor, adică cu noi.
Pe vremea mircului nu exista pornografie pe internet.
Mie îmi apareau uneori, înainte să am Netflix și HBO și mă uitam la filme online (după ce se terminase nebunia cu torenții) niste pagini de pop up cu diverse reclame.. nu m-am dumirit vreodată la ce.. cu femei și bărbați făcând sex, etc. Am observat asta inclusiv pe un site pe care erau desene, ceva gen desene animate blogspot, unde mai găseam diverse desene care îi plăcea fetiței mele (și după două trei experiențe cu apariții de penisuri am încetat să mai accesăm).
Internetul este plin de porcarii, daca tu ca adult nu ai nimerit (mai ales că tu știi ce cauți și cum sa cauți ) nu înseamnă că un copil nu poate nimeri accidental.. chiar recent mi s-a întâmplat să caut ceva pe google – dar nu îmi amintesc acum ce – și mi-am ales cuvintele cheie cu grijă pentru că ce îmi venise prima oară în minte era ceva de la care în mod clar as fi primit rezultate erotice..
Copiii au access la youtube kids – cu o selectie facuta de noi de videouri pe care pot sa le acceseze – in functie de varsta(7 si 4 ani) si interese. E destul de obositor sa tot fac listele astea, dar asa se pot uita numa la ce apare in lista aia, nu la tot continutul desemnat de youtube ca fiind pentru varsta lor.
Inainte de lock-down se uitam doar la 30min pe zi (1h in weekend), dar acum …nu scriu pentru ca ma apuca tristetea si furia. Dar ne-om reveni noi.
De reclame nu ne-am lovit pana acum si nici google search – scoala online a fost destul de ‘contained’ ca sa nu fie nevoie de cautat pe interent lucruri sau navigat pe site-uri externe platformelor scolare. Oricum, copilul mare abia ce a invatat sa scrie. Dar asta va fi urmatorul pas pentru noi: sa gasim solutii pentru the big big internet out there.
Funny enough, copilul mare a invatat sa scrie cu diacritice coversand cu bunicii pe telefon. Noi nu scrie cu diacritice niciodata in chat, eu una nici macar nu stiam cum sa le accesez 😀
(Nu invata romana la scoala si nici noi acasa nu-l invatam). Daca descifreaza si misterul cratimelor vorbind cu bunicii pe telefon ar fi chiar ceva 🙂
Pentru cei care cunosc putin domeniul, pentru a scapa de reclame cand sunteti in reteaua Wi-Fi de acasa, exista Pi-HOLE o aplicatie care se poate instala pe un mini-calculator de nici 50$ (RaspberryPI) cu Linux, si dupa putina configurare, scapati de toate reclamele din toate aplicatiile si site-urile. Mai putin anumite aplicatii ale Google de pe telefon (Youtube). Pe calculator va blocheaza toate reclamele.
Doar pentru site-uri exista AdBlocker in browsere. De asemenea, disable third-party cookies, folosite intens de Facebook si Google.