Dragă tată, soț, iubit, partener, prieten al unei femei care ți-a născut și/sau îți crește copiii,
Urmează o perioadă interesantă pentru tine! Ziua Îndrăgostiților, cine-o mai fi inventat și prostia asta, Dragobetele, altă bătaie de cap, scornită de români, de data asta, Mărțișorul, Ziua Mamei și așa mai departe.
Probabil în ajunul fiecăreia dintre aceste mult așteptate sărbători, o să-ți aduci aminte brusc și în pragul infarctului că TREBUIE să iei ceva nevestei. Imediat o să-ți aduci aminte și că niciodată nu știi ce să îi iei, că de obicei ce îi cumperi ajunge să zacă nefolosit pe fundul unui sertar sau cadou de Crăciun pentru soacră. Cu toate astea, te repezi a doua zi și cumperi din nou aceleași chestii scumpe și inutile, să nu creadă soția că ai uitat, că nu o mai iubești, că te uiți la altele etc.
Eu știu că doar nu-ți pasă de sărbătorile astea, care-s chinuitoare pentru tine, că oricum ai destule pe cap și nevasta știe că o iubești și fără să trebuiască să-i cumperi chestii inutile și scumpe.
Nici mie nu-mi pasă (prea mult) de sărbătorile astea, și eu sunt femeie. Prea multă presiune și prea multă cheltuială degeaba, ba se mai lasă și cu bot pus că Iar nu mi-ai luat ce mi-ai dorit sau ai uitat sau Ai întârziat de la muncă fix în ziua asta specială sau Nu mi-ai luat flori, deși chiar eu ți-am spus să nu-mi iei, dar eu speram că totuși o să-mi iei, ca să-mi faci o surpriză.
No, bun. Cum să faci totuși femeia fericită de aceste sărbători, sau de altele, de ziua ei, de Crăciun, de ziua aniversării voastre?
Fii atent, e foarte simplu.
Fraza magică nu e Ți-am luat Pandora sau Poftim 49 de trandafiri, toți numai pentru tine, ci: Iubito, azi mă ocup eu de copii!
Cu continuarea: Tu mergi la plimbare, la cumpărături, la masaj, la piscină, la schi o zi, fugi cu prietena ta la restaurant, cadoul meu pentru tine e timp să faci ce vrei tu câteva ore, poate chiar o zi, pentru că apreciez tot ce faci pentru noi, te iubesc și cred că ai nevoie de un pic de timp doar tu cu tine. Am făcut deja planul, copiii stau cu mine sau cu mama/bunica/fosta lor bonă, e totul stabilit, tu doar bucură-te de pauza asta!
Sigur că, dacă ai timp și chef, și însoțești fraza magică și cu o lalea cu fundiță sau un ecler cu ciocolată ori o carte drăguță sau un briz briz simpatic (poți complota cu prietena ei sa alegi ceva potrivit de data asta), crești .șansele să o surprinzi de-adevăratelea.
Poate chiar ai noroc și va alege să-și petreacă seara ei liberă cu tine, cu un sushi comandat din fața televizorului și un pahar de vin alb după. Dar nu-i obligatoriu, poate chiar o să fugă departe de casă câteva ore, și asta e foarte bine, nu e pentru că nu te iubește, e pentru că te iubește atât de mult, pe tine și pe copii, că uită să aibă grijă de ea.
Iubitele voastre au nevoie de pauze și au nevoie să le primească de la voi. E o exprimare atât de sinceră și frumoasă a iubirii și aprecierii!
Repeți și de Ziua Mamei, și de ziua ei, e un cadou care nu se uzează în timp!
Succes! Aștept să-mi spuneți cum a mers!
Mi se pare tare trist ca in 2021 acest articol este din pacate pertinent. As fi vrut sa nu fie. As fi vrut ca femeile sa nu mai aspire la praf in ochi cu ocazia vreunei zile „speciale”. De „ziua femeii” seful ofera inca angajatelor flori/bomboane/cateva ore libere (praf in ochi ca sa uite ca sunt platite mai prost decat colegii masculini pe acelasi post, cu aceeasi calificare), si ele se bucura ca uite ce sef dragut am. De ziua mamei sotul marinimos „se ocupa AZI de copil” (praf in ochi ca ea sa uite ca in celelalte 360+ zile NU se ocupa de ajuns (sau deloc) de copil/casa) si ea se bucura ca uite ce sot bun am, cum se sacrifica el saracul azi. Sau cand a dat ea peste perla masculina rara care mai misca ceva prin casa ocazional, nu numai pe 29 februarie din anii impari, ce noroc are ea ca „o ajuta” sotul (praf in ochi ca sa uite ca de fapt sunt parteneri care au cumparat o casa/facut un copil/intemeiat o familie impreuna, si ca impreuna e normal sa le faca pe toate, ca parteneri egali, ca doar sunt ambii adulti cu cariere/nevoi/copii/casa de tinut). Si daca la asta aud ca „e normal” ca ea sa faca mai mult, ca el se ocupa de cariera si aduce mai multi bani in casa, va invit sa revenim la punctul 1, ala cu praful in ochi de la sef. Nu, nu e nimic normal in toate astea. La multi ani de ziua prafului in ochi tuturor, dragile mele! Si un buchet de zambile, daca aveti noroc….
Este trist, dar eu sper ca incet, incet, se schimba lucrurile. N-om ajunge noi ca aia cei mai cool, unde totul e jumi-juma, dar progrese facem, eu sigur le vad!
Îmi pare rău că ești nefericită.
Poate o parte din ceea ce ai spus tu sunt adevărate – plata mai mica la serviciu, împărțirea inegala a obligațiilor de familie sau de casa – dar cu atitudinea asta nu cred ca vrei schimba ceva. Cum schimbi? Pai discuta cu șeful. Dacă nu ajungi la o concluzie sunt joburi destule pentru oamenii pregătiți. În privința partenerului nu ma pot pronunta ca situația de obicei e complicata (mai ales dacă sunt și copii) dar orice discuție cu atitudinea asta de asuprit nu va aduce multe.
Succes.
@CristiX, ce atitudine ar trebui sa avem in discutiile despre acest subiect astfel incat sa avem succes? chiar ma interesaza solutia.
CristiX, cred ca ai gresit tinta psihanalizei si esenta mesajului. Nu sunt asuprita de nimeni si nici vreo nefericire nu cânt, la mine in ograda e facuta ordinea, ma dezolez doar ca in 2021 unele (multe) femei accepta (sau chiar mai si apreciaza) faptul ca anormalul e inca norma. Aia cu inegalitatea salariala si impartirea obligatiilor (care sunt dupa tine doar „poate” partial adevarate…) nu o spun eu, o spun statisticile, nu vad unde e atitudinea de asuprit, e din pacate realitatea. Facem un pariu sa vedem cate comentarii FB de tip „bine spui, auzite-ar si barbata-miu” vor fi (nu le condamn, sunt cu siguranta sincere si venite dintr-o realitate traita)? Ai auzit multi barbati spunand „ah ce mi-as dori o zi a barbatilor, sa se ocupe si nevasta-mea o data pe an de copii o zi intreaga, nici n-am nevoie de alt cadou”? Schimbarea vine de la societate (barbati si femei deopotriva), discutia e lunga (pe aia cu „n-avea decat sa ceara o promotie” nu o iau ca pe o pista serioasa, sunt motive obiective pentru care realitatea e mai complexa). Sper doar ca intr-o societate mai justa nu ar mai fi atat de multe femei care sa simta nevoia de a avea o zi-doua in an in care sa-si poata trai/vedea recunoscuta feminitatea ca pe o sarbatoare, si ca nu ar mai fi nevoie de articole ca cel prezent….
Imi pare rău, dar mie dacă-mi servește soțul „cadoul” ăsta, o să am ceva mai mult decât un simplu botic de supărare. Cum papuci să mă cadorisești pe mine cu timp petrecut cu copiii tăi? Asta înseamnă că eu zilnic îți cam fac cadouri, și s-au cam adunat niște mii, că avem copiii măricei…
Vă rog eu mult, dragi femei, dragi mame, nu mai considerați implicarea soților in creșterea copiilor și in gospodărie nici ajutor, nici cadou. Că nu e.
Revenind la cadouri, dacă știe prietena soției ce i-ar plăcea acesteia din urmă să primească, atunci cred că și „jumătatea” ar putea face un efort să observe ce s-ar potrivi de cadou, indiferent de ocazie. Că a avut la dispoziție niște ani, uneori mulți, să cunoască omul de lângă el. Cu atât mai mult cu cât femeile știu mereu ce să ofere cadou, se frământă, întreabă, observă, știu ce le-ar plăcea lor, domnilor.
Femeile știu mereu iar bărbații sunt un fel de mama omida cu barba…
Sigur.
Ioana, te citesc de cand am devenit mama, (8 ani), imi pace tare cum scrii si te- am apreciat intotdeauna. Acum simt totusi sa spun ca atributiile de tata nu sunt un cadou pentru mama. Meritam mai mult de atat. Te pup si te îmbrățișez cu mare dragoste de om frumos ce esti!❤
Timp petrecut cu propriii copii nu e cadou la fel cum nu e nici ” babysitting”, ” ajutor” si asa mai departe. Din pacate, cu acest articol nu faci decat sa intaresti barbatilor convingerea ca fac un mare favor si aproape un sacrificiu intr-o situatie ce ar trebui sa fie normala. Faptul ca lucreaza nu e o scuza, stat la munca si stat cu copiii nu se echivaleaza. Crezand chestia asta se ajunge la ” nu pot lasa copilul cu barbatul nici 2 ore fara sa sune disperat ca nu stie ce sa ii faca sa nu planga/ ce sa ii dea de mancare/ unde are hainele/ la ce scoala umbla, etc”. Merge la munca? foarte bine, dar asta nu ar trebui sa fie un motiv de a se eschiva de la indatoririle parintesti.
eu sunt de acord cu toate comentariile care spun ca statul cu copiii nu ar trebui sa fie cadou, dar eu citesc altfel articolul, si anume pentru mine fraza „Iubito, azi mă ocup eu de copii!” inseamna ca in ziua aia mama are TOATA ziua libera, adica e o zi de pauza totala de la copii.
Iar asta, dupa mine, se incadreaza la categoria „cadou”.
Daca era „Iubito, azi ma ocup SI eu de copii” da, era naspa. 🙂
Atunci poate constructia ar fi putut fi: „Iubito, astazi e ziua ta de rasfat la masaj, salon, etc si uite acest cupon este pentru tine”, acesta fiind cadoul si statul cu copiii nici nu ar trebui mentionat, fiind un lucru absolut normal.
O citesc cu mare drag pe printesa de cativa ani si ii multumesc pentru generozitatea cu care imparte lucruri frumoase si utile cu noi.
Cred totusi ca astfel de articole duc in normalitate ceva ce nu ar trebui considerat normal. Nu asa schimbam lucrurile dupa parerea mea.
Eu as fi scris exact pe dos – dragi femei, mame, nu acceptati asa cadou 😉
Dar ce-i drept eu nu imi iau responsabilitatea sa scriu, sunt in casa printesei si ii multumesc ca ne primeste. Sper sa nu supar cu comentariul meu, cred ca si dezbaterea din comentarii este de ajutor.
Mie imi place foarte mult aceasta idee. De obicei am cateva ore libere pe saptamana, de genu: mers la shopping, cosmetica (inainte de pandemie), intalnire cu fetele. DAR e vorba de 2-3h, si, de obicei, ma grabesc spre casa… Deci DA, as vrea si eu un cadou de genu: 10h pt mine :)), sau o noapte intreaga pt mine :)).
Fapt divers: in Japonia de 14 februarie femeia cumpara ciocolata barbatului, iar pe 14 Martie barbatul cumpara femeii ceva cadou.
Nu au 1 martie sau 8 martie.
Aici situatia cu cresterea copiilor este chiar mai grava decat in alte tari pentru ca sistemul patriarchal is still going on strong.
Am vazut perspective interesante in toate comentariile!
Eu consider ca adevarul e undeva la mijloc, iar Ioana cred ca asta a vrut sa ne transmita!
E evident faptul ca e nevoie de implicarea tatalui in toate responsabilitatile ce tin de casa, ca partener al mamei si de copii ca tatal acestora si e firesc sa fie asa. (in familiile unde nu exista negociere in acest sens, cred ca exista acolo o mare de compromisuri). Daca nu se implica deloc, in niciun mod, cu siguranta nu ar fi capabil sa faca un cadou de genul.
Eu gasesc ideea ca fiind interesanta, mai ales pentru a merge o zi la munte cu prietena mea cea mai buna sau sa petrec o seara cu ea ca atunci cand eram copile si nu aveam nicio grija! Mi-as incarca bateriile pentru cateva saptamani bune.
P.S Apreciez faptul ca nu e gresit sa faci din asta chiar un obicei, sa iti acorzi o zi/noapte pe luna sa faci ceva ce tie iti aduce energie, insa de cele mai multe ori noi, mamele, amanam sa ne acordam acel moment din varii motive si circumstante in care ne regasim la momentul respectiv. Asa cu o ocazie speciala suntem mai ingaduitoare si mai permisive cu noi insene.
Cred ca s-a pornit intr-o directie putin gresita in comentarii, din cauza diverselor situatii de viata in care, de multe ori, barbatul nu prea este de ajutor, nu se implica, nu-l intereseaza.
Dar daca tatal este implicat in familie si ajuta, atunci sa-i ofere o zi libera sotiei chiar este un cadou. Pentru ca de obicei amandoi „trag la caruta”, iar in acea zi va trage doar el, sotia fiind libera.
Sa poti sa ai o zi numai pentru tine stiind ca acasa copiii sunt pe maini bune … este un cadou!
Eu cred ca oricum ar fi sotul, in general (sigur sunt si exceptii) tot femeile vor fi mereu mai implicate in grija si educatia copiilor pentru ca asa e pornirea naturala, asa e sufletul de mama, tresare mai usor, isi face griji mai usor, zeci de ganduri mai usor, simte mai mult cu inima, observa mai repede subtilitati.
Revoltator e atunci cand sotului nu-i pasa deloc si considera normal ca numai femeia trebuie sa vada de copii. In acest caz, da, o zi oferita sotiei este aproape jignitoare.
Desi sunt de acord ca nu ar trebui sa fie considerat special ajutorul zilnic al unui barbat intr-o relatie sau si familie, din pacate in Ro si pe multe pece de pamant ale altora, inca unii tipi nu se implica. In unele locuri multi, in altele mai nou tot mai putini dar asta e realitatea. Si ba da, inca este nevoie „sa se deseneze” pe tema asta!
Implicatul sau lipsa lui io o consider consecinta unei mixturi: prezenta sau lipsa de modele concrete din familie, din jur, din cercul de prieteni, educatie sau nu, bun simt sau nu.
Acest articol imi pare o idee tare buna pe care sper ca poate tipe (mame, surori, vecine, etc.) din viata acestor tipi le vor trimite si lor articolul pt cetit…asa ca…fapt divers printre stirile de sport :).
Eu nu prea înțeleg de ce s-au aprins unele doamne în comentarii și aici și pe fb. Mi se pare că totuși trebuie să fim realiste și realiști în privința contextului în care trăim. Sigur că s-au schimbat multe față de acum 50, 20, sau 10 ani. Și lucrurile o să se mai schimbe. Dar până una-alta, suntem diferiți psihologic și emoțional. Sigur că se implică ambii parteneri, dar femeia, prin natura ei, e mai înclinată să le poarte de grijă celorlalți și să fie mai atentă la nevoile celor din jur. Mi se pare că acum o luăm pe o altă pantă, aia în care nu mai vrem să acceptăm că suntem diferiți din punct de vedere emoțional și psihologic. Uneori am senzația ca egalitatea pe care o tot clamăm e de fapt o cerere de a fi și de a simți la fel.
Mie o zi liberă cadou pentru mama mi se pare un gest frumos, un gest de iubire. Și e un cadou pe care ni-l putem face reciproc. Și nu doar de 8 martie. Dar dacă se întâmplă măcar la ocazii, chiar trebuie să minimizăm și să spunem că e penibil, că suntem vai de capul nostru…
Ne ducem în niște extreme care nu cred că au cum să ajute relațiile dintre noi.
Mi-am amintit de un episod din Familia Heck in care mama se plângea că nu are timp pentru ea și soțul (parcă exact de ziua femeii) o lasă singură acasă și pleacă cu copiii într-un parc de distracții și ei se distrează minunat fără ea iar ea se plictisește de moarte acasă și se simte singură fără ei :)))
Exact așa m-aș simți eu. Nu aș vrea o zi fără ei, uneori mai facem aranjamente să fim noi doi singuri, dar chiar singură, fără ei, parcă nu ar fi ziua mea/sărbătoare.
Mie postarea mi se pare binevenită. Cunosc familii în care soția face mai mult nu pentru că soțul este un nesimțit misogin ci pentru că soția stă acasă. Face și soțul când vine dar nu poate, fizic, să egaleze cu cât face ea. Și dacă soțul își ia o zi liberă și își lasă soția sa facă ce poftește, e minunat (si nu, nu își poate lua o zi liberă în fiecare zi :))))
Și chiar dacă soții ar fi misogini și nesimțiți, nu s-ar schimba subit și ar prelua jumătate din treburile casei pentru că au citit un sfat undeva. Dar un gest de o zi ar putea face. Și pentru unele acest gest poate fi important, chiar dacă pentru multe alte mame /soții foarte norocoase și egalitariste de aici o zi nu înseamnă nimic, pentru că noi vrem/trăim așa toate zilele
Si mie imi place ambitonarea tatilor din acest text. Pana la urma le-a fost adresata si consider ca daca 1-2% vor face asta se poate schimba ceva. Sa recunoastem, sunt tati care nu se implica si nu pot sta fara mama cu copilul / copiii.
Partenerul meu ma ajuta cot la cot, sunt multe momentele cand stabilesc timp doar pentru mine (un masaj, o iesire cu prietena), insa esenta mesajului transmis de Ioana cred ca e aceasta: sa vina de la el acest impuls de la el cu ocazia unei zile speciale. Oricat de mult ne impartim atributiile, mi-ar placea sa vina 100% de la el acest gand cu ocazia unei zile mai speciale. Si cred ca asta a fost gandul transmis de Ioana. 🙂
mie mi se pare trist articolul pt ca tatal care duce copilul la joaca/gradinita e un om ce isi duce propriul copil unde are nevoie.
Si adultul care spala vasele si sterge praful nu e unul care face un cadou sau isi ajuta nevasta/mama, ci e un adult care isi spala SI propriile vase, si propriul praf de pe propriile lucruri.
Da, am fost si eu educata ca femeia tre sa faca toate, pana cand nu am mai putut. Am o varsta, o oboseala, o acreala, si nu am nevoie de ajutor ci de cineva care sa inteleaga ca daca pot si vreau fac tot posibilul, dar ca uneori nu pot. Da, cand am fost in concediu de maternitate faceam tot ce puteam singura pt ca eram mai mult timp acasa eu si pentru ca voiam ca serile sa le petrecem in activitati de familie dar cu job full time si venit egal cu sotul mi se pare corect si echitabil ca treburile sa se imparta.
Si mai mult, mi se pare de bun simt ca si femeia sa lucreze, mai ales in familiile moderne unde vrem si haine, si machiaje, si masina, si vacante, si mobila schimbata si scoala la copii si activitati si telefon si televizor etc. – toate aceste lucruri impun costuri si o presiune emotionala pe cel care lucreaza si nu e corect pentru el sa le duca pe toate.