Femei cu meserii considerate „de bărbați”: Mădălina conduce un tir de 40 de tone

Mergem mai departe cu seria de povești adevărate despre femei cu meserii neobișnuite, considerate mai degrabă „de bărbați”. Scopul demersului meu este de a zdruncina un pic stereotipurile de gen și de a inspira fetele, adolescentele, dar și femeile mature care nu sunt mulțumite de cariera lor, să-și urmeze visul.

În luna mai voi demara un demers similar pentru bărbați care au meserii considerate cultural „meserii de femei”. Îmi doresc mult ca tinerii zilelor noastre să aibă acces la o listă lungă de opțiuni., că pot face aproape orice-și doresc! Să-ți faci meserie din ceva ce te pasionează sau la care ești bun e atât de important!

Astăzi public cel de al doilea episod: e despre Mădălina, femeia care conduce un tir de 40 de tone.

Numele meu este Mădălina, am 30 de ani, sunt din București, iar de 3 ani și jumătate lucrez ca șofer profesionist pe un camion de 40 de tone.

A fi profesionist în această meserie înseamnă foarte multe: a putea anticipa reacțiile participanților la trafic , a cunoaște regulamentele după care lucrăm, a cunoaște metodele corecte de primire a mărfii, a păstra distanța corespunzătoare față de vehiculul din față indiferent de situație, atenție distributivă, abilitate de a gândi în perspectivă, capacitatea de a lua decizii rapide și multă îndemânare.

În anul 2012 am absolvit Facultatea de Geografie, specializarea Geografia Turismului. Câțiva ani am încercat diverse domenii de activitate, dar, din păcate nu m-am regăsit deloc în ceea ce făceam.

Inspirată de tatăl meu, șofer de TIR de 21 de ani, dar și de pasiunea mea pentru șoferie, camioane, autoturisme și motoare, am decis la jumătatea anului 2017 să iau viața în propriile mâini și să cutreier lumea la volanul unui mastodont. M-am înscris la școala de șoferi pentru profesioniști, categoriile C, C+E, iar în 2018 am absolvit cu brio atât cursurile de teorie, cât și pe cele de practică și am primit atestatul profesional eliberat de către ARR.

Între timp, mi-am cunoscut viitorul soț, iar în 2018 am plecat în Italia pentru a fi alături de el și pentru a lucra împreună în echipaj. A fost alături de mine, m-a învățat tot ce știu acum și a avut încredere în mine că voi reuși.

La început, am făcut curse internaționale, toate plecările fiind din Italia. Aveam și 12 descărcări în 2-3 țări diferite, iar programul nostru pe echipaj era de 21 de ore.

În prezent, lucrez doar în Italia, la firma de transport intern și internațional NAPOLITRANS , o firmă cu 700 de camioane, pe un camion cu motor V8 de 520 cp, iar cel mai puternic camion pe care am lucrat a fost un camion de 730 cp, tot cu motor V8.

Din totalul șoferilor de TIR la firma unde lucrez, aproximativ 10% sunt șoferițe de TIR.

La început, deși logodnicul meu era alături de mine, mi-a fost foarte greu să fac față oboselii, stresului, lipsei familiei, alimentației haotice, lipsei accesului la un duș în parcări. Nu a fost ușor să învăț să încarc/descarc marfa și să manevrez camionul, deoarece totul e foarte diferit față de un autoturism, să ocolesc obstacolele, să îl parchez, să îl bag la rampă, să am orientare în spațiu.

Unii colegi mă priveau cu admirație, de alții eram marginalizată, ei spuneau că locul femeilor e la cratiță, să aibă grijă de copii și de casă.

Sedentarismul, lipsa comunicării și izolarea se numără printre cele mai mari probleme cu care se confruntă șoferii.

Mădălina, șoferiță de TIR

Pentru o femeie este un mediu greu, dur, dar o expresie renumită în lumea noastră, a șoferilor de camioane este: CAMIOANELE SUNT PRECUM DROGURILE. ODATĂ AJUNS ACOLO SUS ESTE GREU SĂ TE LAȘI DE ELE.

Doamnelor și domnișoarelor care doresc să practice această meserie le recomand să dea dovadă de profesionalism, multă atenție și răbdare deoarece reflexele și stilul de condus se formează după multe ore petrecute pe șosea. Să fie relaxate și calme la volan și să nu depășească niciodată limitele de viteză.

Momentan nu am copii, dar dacă aș avea, le-aș povesti cu mare drag și entuziasm despre meseria mea, le-aș arăta poze și filmări din locurile pe care le străbat, iar dacă ar dori să practice meseria asta, aș fi încântată și totodată puțin reticentă, deoarece pe lângă faptul că este un job OK din punct de vedere financiar, sunt foarte multe greutăți și riscuri la care s-ar expune. Orice ar dori să facă însă, îi voi susține negreșit!

Acest job m-a ajutat să mă autodepășesc, să devin mai responsabilă în trafic, să fiu mult mai calmă și mai răbdătoare.

Marea majoritate știu că sedentarismul, lipsa comunicării și izolarea se numără printre cele mai mari probleme cu care se confruntă șoferii de TIR. Din dorința de a crea un mediu online primitor, în care toți să beneficieze de respect și ajutor, eu împreună cu câțiva colegi am decis să deschidem un grup pe Facebook care se numește „Trucker Friends”. Suntem o comunitate de oameni care împart aceeași pasiune pentru această meserie, pentru camioane, dar nu doar online. Vrem să fim prieteni, să ne întâlnim, facem concursuri cu premii și donații pentru cauze nobile, oferim diverse gadget-uri șoferilor începători fără prea multe posibilități financiare.

Tuturor le urez drumuri bune, iar Dumnezeu să ne ajute să ajungem cu bine acasă la familiile noastre!