Femeile sunt mai mult decât abuzurile prin care trec: Fragile, serial documentar românesc

Ieri am văzut un documentar. De fapt, un serial. Fragile, așa se numește. Ca în vaze fragile, flori fragile, femei fragile.

Zece episoade de câte zece minute. O singură actriță: Ioana Flora. Zece povești adevărate, pe care ea le joacă pentru a păstra anonimatul adevăratelor protagoniste. Mama copilului cu autism care se confruntă cu dificultăți în cuplu, dificultăți emoționale, financiare, frustrarea faptului că grădinițele și școlile nu știu să includă un copil diferit. Femeia care a trăit pe stradă 20 de ani, cu trei copii lângă ea, dar nu s-a apucat de droguri, în schimb și-a îngrijit copiii și a visat să aibă casa ei, pentru ei. Femeia care a candidat la Primărie într-un sat, pentru că vrea să schimbe ceva. Pierde, dar schimbă totuși multe. Femeia abuzată de tată, apoi de soț. Prostituata care se salvează și apoi salvează și alte femei. Învățătoarea de la sat, care își pierde copilul, dar folosește durerea ca energie pentru a sprijini alți copii.

Femei diferite, din medii diferite, cu povești atât de diferite, toate învingătoare.

Ce este extraordinar la acest documentar e că poveștile nu sunt încărcate de suferință, nu stârnesc milă, dimpotrivă, sunt luminoase, pline de putere, de speranță, vorbele acestor personaje (care aparțin 100% femeilor care și-au povestit experiențele, Ioana Flora este vocea lor, oglinda lor, dar poveștile sunt 100% ale lor) sunt extraordinare. Înțelepciunea lor, felul în care își aleg cuvintele este atât de frumos!

Vă recomand să le priviți!
Primele cinci episoade se pot vedea aici, gratuit, integral: Fragile.Live

Am avut privilegiul și bucuria de a cunoaște echipa acestui proiect, care, întâmplător sau nu, e formată doar din femei! Am moderat ieri conferința de presă pentru lansarea documentarului și a site-ului Fragile, prilej cu care am povestit cu Ioana Flora (care a jucat în documentar și a făcut scenariul celor zece episoade) și cu Rucsandra Pop (scriitoare și antropoloagă), care s-a ocupat de documentare și de intervievarea celor zece femei, dar și cu Ioana Mischie (regizoarea filmului, dar și autoarea vizualurilor campaniei).

Scopul acestor femei, cărora li s-au adăugat probono (adică fără niciun fel de plată) o întreagă echipă de producție, post-producție, web design, comunicare și PR, este să ofere sprijin cât mai multor femei care se află în situații abuzive de orice fel, să le facă să se simtă văzute, auzite, să le pună în contact prin site-ul Fragile.Live cu unul dintre ONG-urile și asociațiile partenere, care le pot ajuta rapid și eficace. Este nevoie, desigur, de și mai multe asociații care se pot alătura proiectului, autoritățile sunt și ele invitate să se alăture!

Mi se pare extraordinar că există și astfel de demers, un proiect artistic, cultural, care abordează această temă altfel, în speranța de a ajunge la public în alt mod, pentru a produce o schimbare în mentalitate, pentru a ajuta femeile să se simtă împuternicite.

Calmul, înțelepciunea și frumusețea acestor femei jucate de Ioana Flora este memorabil.

Să vă uitați când aveți timp. Episoadele au doar 10 minute fiecare.

Următoarele cinci episoade vor fi și ele disponibile în perioada următoare.

Pun mai jos pe scurt prezentările celor zece episoade.

Povestea 1: Drama unei familii cu copil cu autism

Banii pe terapii, presiune pe relație, infidelități, schimbat nenumărate grădinițe și școli. Majoritatea cuplurilor se despart. Noi am rămas împreună. Dar autismul te învață să iubești, să fii mai bun, mai iubitor.

Povestea 2: Maria, abuz sexual la 7 ani, prostituție, salvare prin credință

Aveam o familie de prieteni, fetița era cea mai bună prietenă a mea, am dormit acolo și când m-am trezit noaptea, frații ei mai mari îmi făceau prostii. Nu prea înțelegeam eu ce se întâmplă, apoi am realizat, s-a repetat situația, așa am ajuns să fac și prostituție, mama nu mi-a spus niciodată despre lucrurile astea, nu am știut. Am ajuns să mă culc cu șeful meu, apoi prietena mea care lucra pentru un proxenet m-a tras și pe mine, am zis de ce să nu fac asta pe bani, apoi l-am cunoscut pe soțul meu, care era și el proxenet, am decis să facem asta să câștigăm bani, Italia, Galați, Anglia, Germania, Franța, masaj, videochat, apoi iar Elveția, Spania, Grecia, acolo a fost groaznic, eram prizonieră într-un hotel al unor arabi, eram subnutrită, legată, tremura sufletul în mine. Am reușit să plecăm, am mers la un centru de recuperare, eu și soțul voiam să ne schimbăm, nu-mi plăcea de mine, am reușit, acum ajut alte femei ca mine.

Povestea 3: Wonder Woman

Am trecut prin cancer în pandemie, inclusiv prin operație. Mereu am avut viața perfectă, sunt o wonder woman. Am doi copii de vârste foarte apropiate, mereu am zis că eu nu sunt victimă, eu rezolv orice, apoi a venit diagnosticul de cancer, pe care nu l-am crezut. Dar am decis că nu mor. Nu azi. Când a făcut cel mic pneumonie și am decis că nu mai vreau să fiu wonder woman, pot să îmi permit să am probleme, să mă bălăcesc în ele. Aroganța mea de a crede că mie nu mi se poate întâmpla nimic rău, presiunea pe care am pus-o pe mine până când am pierdut tot. Am fot programată de mică să câștig mereu, să bifez mereu tot, carieră, familie, dar mi-am dat seama că toate celelalte lucruri sunt poleială, căciulile de blană sunt poleială, dar în rest suntem toți la fel, cu frica că bărbații nu ne iubesc.

Povestea 4: Corina a trăit 20 de ani pe străzi, ea e fata cu trei copii de la Gara de Nord

Am fugit la 16 ani cu trenul de la Galați, am nouă frați, tata mă bătea rău. Visul meu a fost să vin la București. M-am dus la Fundație, l-am cunoscut pe tatăl copilului meu, după doi ani m-au dat afară, apoi am rămas iar pe stradă. Am stat pe străzi, în parc la Iancului. Dar eu nu făceam ce făceau ei, nu trăgeam din pungă. Am rămas iar gravidă, m-am dus într-o casă maternală, apoi am născut la sora mea, iar am plecat pe străzi cu amândoi copiii, i-am dat la o casă de copii, m-am angajat femeie de serviciu. Vizitam des copiii, apoi am găsit alt om, am rămas iar gravidă, el umbla și cu alte fete, dar nu mă deranja, aveam nevoie de cineva, făceam parcarea la gară. Apoi de Crăciun eram cu toți trei copii pe stradă, au venit două fete să ne cânte colinde, fetele au vrut să ne dea haine, dar eu i-am zis că nu a șifonier, dar ele s-au adunat mai multe și ne plătesc chiria. Mereu am vrut să am casa mea. Dumnezeu m-a ajutat întotdeauna să țin copiii lângă mine, eu am vrut să am grijă de copiii mei, n-o să-i bat cum ne bătea pe noi tata.

Povestea 5: Femeia implicată în comunitate

A adoptat un copil, s-a mutat la țară, a contribuit la binele comunei, s-a înscris la alegerile pentru postul de primar, a luptat pentru oamenii cei mai săraci, care erau ținuți în sărăcie de autorități. Am lăsat să treacă ura lor prin mine, deși nu era despre mine. Când mi-am dat seama că pierd alegerile, am rămas șocată. Poporul român suferă de lipsă de iubire de sine. Am înțeles că nu e despre mine și am continuat să-mi fac treaba.

Povestea 6: Florina, învățătoarea dintr-un sat mic

Copiii aveau multe probleme. Adunam copiii din sat, aveau picioarele înghețate, aveam soba spartă. Nu puteam șterge tala cu buretele. că îngheța tabla. Le citeam la gura sobei. Erau patru clase la un loc, în fiecare an repetam materia pentru cei mai mici.

Băiatul meu s-a dus la 33 de ani, acum 9 ani, durerea e atât de mare, ca un bolovan care te apasă pe inimă. Voiam doar să stau pe un scaun și să tac. Dar am amânat să ies la pensie, am hotărât să ajut pe alții. Am întâlnit povești greu de suportat, dar am hotărât să ofer ajutor oricui are nevoie de mine.

Povestea 7: Ana, victimă a abuzului emoțional în copilărie: Am stat mare parte din viață sub o ploaie de căcat

Tata era foarte rău cu mine, eu eram la pubertate, nu știam ce se întâmplă cu mine, era ciudat, au început scandalurile. Urla la mine dacă făceam duș, consumam apa, de ce stăteam, de ce-i stăteam în drum, că-l stresez. Îi era teamă că o să ajung o curvă.

În timpul facultății, a ajuns să aibă relații de scurtă durată cu bărbați mai în vârstă, pe care-i cunoștea la petreceri. Mai mult dintr-o nevoie de confirmare, amestecată cu multă furie și ură față de bărbați. Apoi și-a cunoscut soțul. Mirosea la fel ca tata, de-asta ne-am și apropiat, îmi era familiar mirosul de alcool, transpirație. Reperele mele erau greșite, nu era normal să bei o sticlă de alcool odată. Apoi au apărut fetele, m-am speriat foarte tare. Am divorțat. Mă gândesc des la cât de mult am greșit.

Dar mi-am dat seama în timp că nu e vina mea. Lucrez cu mine, o să lucrez cu mine toată viața. Nu vreau să moară și să simt că nu am făcut mai mult. După 30 de ani am luat-o în brațe pe mama și i-am simțit mirosul de mamă. De atunci, tata a devenit vag nesemnificativ.

Povestea 8: Miruna, relație abuzivă cu partenerii

Soțul a început să mă lovească, într-o dată am dat și eu înapoi, apoi se lovea și pe el, se dădea cu capul de dulap, se transfigura la față, se punea în genunchi că el nu mai face, la un moment dat, am zis că eu nu mai stau așa, s-a urcat pe balustradă că se aruncă de la balcon, apoi a doua zi să plec, am reușit să fug, m-am dus la poliție, aveam jumătate de față vânătă, , am stat la niște prieteni și apoi am plecat din România. Am început să citesc, să fac terapie, am înțeles că el probabil avea o formă de borderline, cred că de asta nu au mers celelalte relații, cred că mereu am căutat oameni misterioși, mai indisponibili emoțional. Nu cred că agresorii trebuie să facă pușcărie, cred că ei trebuie ajutați să se facă bine. Abia de câteva luni sunt mai bine, atentă la oameni, abia acum am o relație în care am ales altfel.

Povestea 9: Femeia care schimbă lumea la țară

E greu, mă trezesc la 5 să dau de mâncare la animale, apoi mă duc la serviciu, vin acasă la copii să le dau de mâncare, mă îngrijesc de solarii, mă duc iar la serviciu, mă întorc la 10 seară. Copiii vor și ei să ne jucăm, soțul lucrează în oraș, vine numai sâmbăta. Am luat și fonduri, am făcut fermă, i-am învățat și pe alții să facă, eu controlez acum pe toți fermierii care fac, jumătate dintre cei pe care i-am ajutat sunt femei, dar mentalitatea e că femeile care pot au sigur pe cineva în spate, că femeile nu pot. Am vrut să renovez în sat grădinița și școala copiilor, am pus parchet, am tras apă, toată lumea se bucură de lucrurile noi, femeile din sat ar putea sa facă cursuri, să muncească și ele, să producă, nu e rușine să muncești, îmi place ce fac, e muncă de bărbat și de femeie.

Povestea 10: Loredana este abandonată de părinți, crescută de bunici, la un pas de a fi violată de tatăl vitreg

Loredana își găsește drumul, își ia copiii și fuge de soțul abuziv, se înscrie la Facultatea de Drept și le asigură copiilor ei liniște și siguranță.

De ce am scris despre asta?

Pentru că mi-a plăcut mult serialul documentar. Pentru că pe Ioana Flora o admir de mult, iar Rucsandra Pop și Ioana Mischie mi-au plăcut mult, au o energie și o generozitate din care avem toate de învățat.

Îmi doresc să dau vestea mai departe, să vă invit să vă uitați la cele cinci episoade disponibile și să dați vestea mai departe despre el și despre site-ul Fragile, pentru ca ea, vestea, să ajungă la femeile care au nevoie să afle că se pot salva, oricât de greu le-ar fi. La oamenii care le sunt vecini, rude, prieteni, colegi, și care le pot ajuta să se desprindă.

Pot intra pe site și de acolo în contact cu organizațiile care le pot proteja: Asociația A.L.E.G., Asociația Pe Stop, Asociația femeile se implică, Fundația Regală Margareta a României, Asociația Prematurilor, Asociația F.R.E.E., Societatea Civilă de Avocați “Ștefănescu-Goangă și Asociații”.

Dacă doriți să ajutați, puteți dona către oricare dintre asociații, au mereu nevoie de fonduri.

Proiectul a fost realizat de Asociația Storyscapes, a Ioanei Mischie, cu fonduri asigurate printr-o bursă de Ambasada SUA la București. Felicitări tuturor celor care s-au implicat în proiect! Un an au lucrat acești oameni doar pentru a întinde o mână!

Invit colegii bloggeri, influenceri, creatori de conținut, youtuberi, să preia această informație.

Avem nevoie de aceste conversații!

Mulțumesc!