Azi mi-a scris Delia:
Draga Ioana,
Ești printre puținele persoane influente din această țară care face lobby pentru siguranța copiilor în trafic. Siguranța copiilor, care stă în mâinile noastre, nu este îndeajuns mediatizată, iar lipsa ei nu e deloc amendată de autorități. Azi mi-am amintit o întâmplare de acum câțiva ani și m-am gândit să o povestesc lumii, poate cine știe, e de folos cuiva. Eu singură nu pot face asta. Dacă postez o poză cu mine primesc 100 de likeuri, dar când am postat despre accidentul în care copilul de 4 ani din Suceava a murit pentru că stătea pe scaunul din față (știrea e aici), nu am primit nici unul. Poate crezi că merită publicată experiența mea pe blogul tău. Mulțumesc.
Am văzut de curând pe un grup o idee de a distra copilul în mașină, anume o măsuță cu activități ce include probabil foi, creioane, etc și aș vrea să împărtășesc o experiență de acum câțiva ani, pe când fetița mea avea un 1 an și 7 luni.
Pentru că sunt șofer de când mă știu, am petrecut mult timp cu ea în mașină. Eu la volan, ea pe bancheta din spate, legătura dintre noi fiind oglinzile (a mea și a ei). Nu a fost un copil care să se plângă prea tare de faptul că stă în scoică sau că stă singură în spate. Aș fi ipocrită să spun că a fost meritul nostru, că am făcut noi ceva anume. La 2 zile (când a călătorit prima dată) nu aveam ce explicații să dăm. Aș zice că am avut noi noroc.
De la bun început am avut un coșmar legat de călătoriile noastre: că s-ar putea îneca cu ceva, iar eu să mă trezesc în mijlocul vreunei intersecții că zbor din mașină ca să o salvez. Așa că, în mod obsesiv aproape, nu i-am lăsat nimic, dar absolut nimic la îndemână cât timp călătorea. Nici un fel de jucărie, accesorii de păr, haine sau păturele ce se puteau băga în gură, și sub nici o formă apă sau mâncare. Am oprit ori de câte ori a fost nevoie (și de 10 de ori în 25 de minute) pentru că mi-am asumat călătoria cu ea.
Ei bine, cum bine spune vorba din popor că “de ce ți-e frică nu scapi”, coșmarul meu s-a adeverit într-o zi.
Veneam de la un loc de joacă unde o altă fetiță își serbase ziua de naștere. Fetița mea era aranjată și PIEPTĂNATĂ conform ocaziei.
Exact în mijlocul unei mari intersecții o văd în oglindă cum se înroșește la față, iar apoi deschide gurița ca și cum nu ar mai avea aer.
Să spun ce emoții sau gânduri mi-au trecut prin cap? Nu are sens, pentru că nu aveam nimic în cap. Panica mi-a blocat complet creierul. Am reușit însă să acționez. Am oprit (în drum, nu am tras pe dreapta), am deblocat ușile, am ocolit mașina și am ajuns la ea. Într-o disperare cumplită, am realizat că își scosese un elastic din păr și îl băgase în gură. Evident, alunecase pe gât.
Nu aș putea să spun acum exact cum am procedat să-i scot elasticul, atât știu că urletul ei m-a readus pe mine la viață. Am realizat că îl scosesem, iar ea respira. M-am așezat cu ea în brațe pe marginea drumului, aproape inertă. Cel mai mare coșmar de când o născusem se adeverise.
În concluzie, nu i-am mai prins părul în mașină până nu a trecut de 3 ani și puteam comunica cu ea la capacitate maximă. Restul obiceiurilor le-am menținut.
Accidente se POT întâmplă. Chiar dacă nu din vina dumneavoastră. Nu există “nu s-a întâmplat nimic”. Măsuța aceea cu activități mi-a dat fiori pe șira spinării.
Au fost momente în care ea a plâns în mașină? Da. Multe. Au fost momente în care ea s-a foit în scoică sau scaun în încercarea de a “evada”? Cum să nu, cu duiumul.
Am cedat vreodată și am scos-o din scaun, i-am dat vreo centură jos sau i-am slăbit vreuna? NICIODATĂ! Am apelat la înțelegerea ei abia după vârsta de 3 ani, când avea această capacitate.
În acest moment, la 5 ani, nu doar că înțelege perfect ceea ce se întâmplă în caz de accident (există pe ytouube destule exemple, dar și exemple de la cunoscuți sau din presă), dar și judecă aspru adulții (nu copiii) care nu respectă regulile în trafic. Mă pune să-i cobor geamul atunci când vede un copil plimbat aiurea pe bancheta din spate că să poată striga la șofer. O face cu atâta seriozitate și cu atâta puritate că inevitabil șoferul se simte rușinat. Nu știm, nici eu, nici ea, ce face șoferul cu acea rușine, dar în căpșorul ei ea a făcut o fapta bună. A salvat un copil de la un posibil accident.
Văd mereu, mereu copii fără scaune în mașini, fără centuri de siguranță. Ba chiar văd copii așezați în scăunele, dar fără centuri prinse. Văd astfel de exemple la apropiați. Am văzut de curând o fetiță în scaun, dar fără centuri. Pe autostradă, la 120 km/h. Mi-a înghețat sufletul. Pentru că la o așa viteză nici nu e nevoie de un impact pentru ca un copil de 3 ani să sufere. E suficientă o frână bruscă.
Să nu mai spun că nu de mult, presa a relatat un accident în care un copilaș de 4 ani, pasager în stânga, față a murit. Îmi închipui că nu avea centură. Nici vorbă de scaun. Și nu, tatăl care conducea nu a fost responsabil de accident.
Cunoscuții mei se împart în două categorii; cei care nu știu nimic despre siguranță în trafic, dar care întreabă, se documentează și nu renunță până nu au cea mai bună varianta, și cei care nu știu nimic despre siguranță în trafic și nici nu vor să afle.
Nu înțeleg exact motivul pentru care fac această alegere. Nu cred nici o secundă că e vorba de nepăsare. Cred că sunt cumva blocați în rușinea de a nu ști, care trage după sine rușinea de a întreba. Doar că este o rușine periculoasă, inutilă și de care ar trebui să se debaraseze.
Este foarte adevărat și că astfel de informații nu sunt pe toate drumurile. Reclamele frumos ambalate la scaune netestate bat orice site, articol sau grup de specialitate. Iar Poliția Rutieră nu are campanii de informare și nu face razii cu scopul de a responsabiliza. Dar siguranța copiilor noștri cade în responsabilitatea noastră până la urmă, nu?
Sunt pedagog și trec extrem de greu peste erorile adulților atunci când vine vorba de copii. Așa că apelez de cele mai multe ori la grupa mea de grădi. În fiecare an avem o săptămâna în care ei află motivul adevărat pentru care trebuie să stea în scăunelele lor, prinși în centuri. Și știu de acum că ei duc lecția mai departe, acasă.
Mi s-a întâmplat, de-a lungul vieții să primesc reclamații de la părinți. Că “i-am pus la cheltuială” că “ăsta micu’ nu mai vrea să urce în mașină fără scaun și centură, și asta costă, doamnă!”. Scaunele se pot achiziționa în rate. La fel ca o casă, un televizor smart sau o mașină, este răspunsul meu. Cred cu tărie că și siguranța copiilor poate fi cumpărată în rate.
Mie însă îmi râde sufletul când știu că “ ăla micu’ ” și-a însușit informațiile. Cu el începe schimbarea.
Mai multe articole pe tema scaunelor auto pentru copii, ce modele alegem și de ce e mai bine să îi ținem cât mai mult cu spatele la sensul de mers găsiți AICI.
Recomand și site-ul Siguranță Auto copii.
Copilul meu dupa varsta de 1 an a inceput sa aiba rau de masina, nu il ajuta siropurile, plasturii…
Cand i se face rau, plange si se agita si ma vad nevoita sa il scot din scaun. Daca pana acum evitam plimbarile pentru raul de masina acum mai am un motiv…scaunul.
Nu știam ca avem in România acest site, foarte util.
Baietelul meu care face în curând 4 ani a utilizat mai multe tipuri de scoici auto și scaune, întotdeauna potrivite pt varsta și greutate.
Știe ca trebuie sa stea în scaun fără excepție, câteodată il apuca plânsul și agitația și dacă nu se oprește în câteva minute ooresc eu masina, ne dam jos, ne calmam și apoi ne suim înapoi ( s-a întâmplat de câteva ori chiar pe autostrada unde am cautat rapid un loc tip parcare).
Știe ca e obligatoriu sa stea în scaun cu centura pusa la fel cum noi ca parinti avem tot timpul centura.
Acum e mărișor și pt a nu se plictisi la drum lung mai primește telefonul.
Este important sa știe ca e foarte periculos sa nu fie în scaun fără centura ca oricât de atenți suntem la condus se poate întâmpla ( cum am patit de altfel) sa fim implicați în accident.
Aşa a fost şi al meu cel mare, nu mergeam bine 15-20 de minute, că îl apuca voma. Opream, îl scoteam din maşină, ne plimbam 10 minute pe la aer şi porneam mai departe. După 15 minute, povestea se repeta… Ştiu, e foarte greu, făceam un drum de o oră în 3 ore… Dar nu ne-am lăsat. După 3 ani a început să fie tot mai bine, acum are 8 ani şi nu mai vomită de pe la 5 ani, deşi disconfort mai are uneori, la drumuri lungi sau cu multe curbe. Ce am observat că l-a ajutat au fost homeopatele (mai exact Cocculine), îi dădeam cu o seară înainte de plecare, apoi dimineaţa înaintea plecării şi chiar la pornire. Deşi nu înlătura de tot senzaţia de greaţă, o întârzia mult şi nu mai vomita. În plus, l-am pus cu faţa spre direcţia de mers. Am vrut să facem rear-facing prelungit, dar din cauza asta nu am putut, când stătea cu spatele, nu rezista nici 10 minute fără să vomite. Sfatul meu este să nu renunţaţi la drumuri, ca să nu se sensibilizeze şi mai tare. Soţul e cu rău de drum şi acum, dacă stă în dreapta, fiindcă de mic nu a făcut multe drumuri cu maşina şi n-a reuşit să se obişnuiască. Părerea mea e că până la urmă asta e, o chestie de obişnuinţă. Vă ţin pumnii 🙂
Abia am venit dintr-o calatorie de aprox. 450 de km (Deva- Fălticeni) cu 2 copii de 2 si 4 ani. Cel mic are rau de masina , iar scaunele noastre sunt exclusiv rear-facing. Am folosit ceva pastilute homeopate care au fost de folos. Dus mi-a vărsat de 2 ori, dar ce e drept trebuia sa ii fi dat la 4 ore pastilele, iar eu știind ca mai avem de condus destul de putin nu i-am mai dat ultimele, iar cand am venit acasa nu mi-a mai varsat, dar i-am dat pastilele cand sa plecam si din 4 in 4 ore. Am ajuns cu bine acasa, fara incidente si fara vărsături, iar eu sunt fericită ca ii stiu in siguranță
Buna seara,
Povestea este foarte interesanta. Exista intotdeauna un risc oriunde, el trebuie sa fie minim dar ne surprinde cand nu l-asteptam.
Lipsa de siguranta pentru foarte multi copii in Romania vine de la lipsa de educatie parintiilor. Nu exista educatie rutiera la scoala in Romania. Copii de azi vor fi soferi de maine si parintii poimaine.
O siguranta mai buna pentru copii in masina poate sa vina de la mai multe solutii:
– modificare in codul rutier: copii care ies din maternitate pot iesi doar in scoica cu centura prinsa
– modificare in codul rutier: amenzi mai mari pentru lipsa dispozitiv de siguranta (scoica, scaun, inaltator, centura de siguranta) si suspendare permis pana dovada ca dispozitiv de siguranta a fost cumparat
– modificare program scolar: ore de siguranta obligatorie in fiecare trimestru de la clasa 0 pana la clasa 8
– obligatie modul de siguranta rutiera in cursurile de puericultura
Cred ca trebuie sa mobilizam parlamentari nostri pe modificarile de mai sus ca sa vedem progrese in ani urmatori.
Draga Ana, nu spune nicaieri in articol, ca pentru a tipa pe geam un copil trebuie sa fie scos din centurile scaunului si sa iasa pe geam. Tu ai presupus asta. Nu mi se pare o problema sa deschizi geamurile din spate atunci cand copilul este acolo si e legat cu centuri in scaun.
De asemenea, pentru informatia ta generala, viteza maxima pe autostrada este 130 km pe ora. Si poate mamica mergea cu mai putin, si a fost depasita de cineva care mergea cu 120 km/ora. Tu ai presupus din nou ca mergea ea cu atat. Si acum, ca sa imi dau si eu cu presupusul, probabil te afli in grupul tintit de articol, caci altfel nu inteleg de ce ai judeca asa autoarea.
Si eu sunt in grupul tintit de articol, am unul dintre cele mai sigure scaune auto pentru copil, conform testarilor, dar nu reusesc mereu sa tin copilul acolo, deorece plange pana isi face rau uneori. Dar nu atac si judec autoarea articolului. O zi buna si lipsita de frustrari!
Sa inteleg ca sunt multi parinti iresponsabili pe lumea asta dar faptul ca fi-sa iese pe geam si urla de descreierata la soferii din trafic e ok? Si daca e sa ne gandim geamul din spate deschis e semn de responsabilitate? Ca altfel cum ar auzi-o parintii rusinati pe minunea de 5 ani cu un geam usor crapat in vacarmul traficului? Si critici un parinte ca ruleaza pe autostrada cu 120km/h dar ca sa poti asista la asemenea spectacol si tu la randul tau trebuie sa ai tot atat. Umm care era viteza maxima pe autostrada? Ah da 120, dar tu ca mama perfecta ar trebui sa mergi mai usurel nu? Ca deh daca tot esti mama preventiei fii pana la capat. Urasc ipocrizia si „manele perfecte”!
Draga Ana, nu stiu ce este mai trist: faptul ca atunci cand cineva si-a luat din timpul lui ca sa impartaseasca o informatie care ar putea ajuta alti oameni tu ai ales sa judeci si sa analizezi acea persoana fara sa o cunosti in loc sa absorbi informatia sau sa mergi mai departe daca nu te interesa SI IN PLUS sa analizezi toate detaliile din acel articol mai putin informatia care conta SAU faptul ca ceva din aceasta relatare te-a atins intr-un punct sensibil incat ai ales sa-ti pierzi timpul aruncand o tirada de rautati care nu ajuta pe nimeni? In fine, am scris un carnat de fraza, dar ai inteles tu.
De ce nu este ok sa fie geamul din spate deschis?
Viteza legală pe autostradă e 130, asta dacă tot vrei să te dai interesantă. Faptul că e cu geamul deschis nu înseamnă că și iese pe geam. E imposibil dacă e in scaun special. Centurile lui permit o deplasare de câțiva centimetri a spatelui de scaun, nici măcar nu poate întoarce capul să se uite în spatele scaunului, nu mai vorbim de ieșit pe geam. Pe geam ies doar copiii lăsați liberi pe bancheta din spate, dar aia ies și prin parbriz la o frână mai puternică.
Și eu merg zilnic cu mașina. Nu e zi să nu văd un copil care ar trebui să fie in scaun și nu e, copiii în mașini scumpe nu că e o justificare să nu ai scaun faptul că ai o mașină ieftină. Dacă ai bani de benzină și telefon ai bani și de un scaun.
E la fel de periculos ca inteligentele care pun pătură peste gura landoului să nu îl tragă curentul sau să ajungă vântul la odor, ce dacă se sufocă încet și sigur in propriul dioxid de carbon.. mă întreb ele au încercat vreodată să respire in pungă?
Dacă atrăgând atenția salvez măcar un copil atunci efortul de a avea de a face cu părinți ca tine nu e degeaba. Nu e vorba de a fi perfecta, nimeni nu e .. dar eu personal as aprecia dacă cineva mi-ar atrage atenția că fără să vreau pun viața copilului meu in pericol.
Nu pozeaza nimeni in mama perfecta. Delia a impartasit o experienta. Ceva ce poate fi util si altor persoane. Si a prezentat corect situatiile. Exista multi copii care nu stau in scaune.De ce critici asa vehement?
Buna,e prima data cand raspund la un articol,cu toate ca cel putin cele ce tin de siguranta auto le-am citit.
Fac parte din categoria mamelor care nu stiu,dar citesc si se documenteaza. Copilul cel mic are 1an,si de la inceput a fost un chin mersul cu masina pe orice distanta scurta. Dar nu cedez,il tin cu spatele in masina si cu centura pusa. Totusi,uneori ca sa se linisteasca,ii dau pufuleti sa rontaie,ca asa mai pot face si eu un drum scurt. Niciodata nu e singur in spate ca nu sta. E bine ca nu am unde sa merg cu el singura cu masina. De aceea,vreau sa va multumesc pentru experienta povestita. Cu siguranta,de acum voi fi mai atenta si voi face tot posibilul sa scapam de acest obicei.
Multi copii au rau de masina insa asta nu inseamna ca trebuie scosi din scaun. Fetita mea a vomitat mereu cand a mers cu masina (chiar si de 5 ori la un drum), dar niciodata nu am scos-o din scaun. Siguranta copiilor nostri este prioritara.
Intamplarea a fost sa-mi las copilul (1 an si o luna) acasa cu sotul si sa merg cu masina prietenei mele. Am avut un grav accident. La fata locului a ajuns ambulanta, politia si cand au vazut scaunul neasigurat ne-au intrebat daca am avut copii cu noi. Ne-au explicat ca putea fi ori grav accidentat ori mort (m-au trecut fiorii pe spate stiind ca trebuia sa fie cu noi in masina)
De mic l-am pus doar in scaunul asigurat si cu centurile puse. Oricine vrea sa urce in masina mea are doar o optiune: isi pune centura.
Buna ziua! Felicitări Delia pentru ideea de a atrage atenția asupra acestei probleme! Și eu fac parte din categoria celor care se îngrozesc când văd copii mai mici sau mai mari stând in picioare între scaunele mașinii sau sunt ținuți in brațe pe scaunul din dreapta. Ca și tine am înțeles cât este de important ca un copil sa fie in siguranța chiar și pe distanțe scurte (fetița mea are 6 ani și a stat întotdeauna in scaun cu centurile legate chiar și pana la grădinița unde ajungem in 5 min). De asemena, tot respectul pentru inițiativa de a-i conștientiza pe elevii tai. Cred ca educația rutieră trebuie predata/invățată cât mai devreme și, da, “ăla micu’” va face diferența! 🙂
Am văzut în comentarii că vomează copiii voștri. Al meu o singură dacă a vomat în mașină , la 2 ani, și s-a înnecat destul de rău cu voma lui . Ca părinte faci ce ține de tine, dar poți controla atât de puțin…
Respira adânc ca te-ai ambalat prea tare. Nu crezi ca e puțin josnic sa numești descreierat și „minune” un copil de 5 ani? Viteza maxima pe autostrada e 130 și pot observa dacă un copil sta în scaun sau nu și dacă eu rulez cu o viteza inferioara. Scopul articolului e unul educativ, nu a făcut nimeni mom shaming deci nu e cazul sa fim lezați.
Multumim Deliei pentru articol si ma bucur din suflet ca a reusit sa-i scoata elasticul din gura fetei. Doamne, nici nu te poti gandi cate prostii sunt cu risc de inec!
As vrea sa impartasesc si eu o informatie legata de scaunele de masina. Avem o fetita de 1 an si 2 luni si nu locuim in tara. Noi acasa avem Britax Romer care este absolut genial si printre cele mai bune la testele de siguranta (plus ca e foarte comod pt ea). Cat a fost mica si am venit in Romania (o singura data, din cauza pandemiei), am reusit sa gasim o scoica la firmele de inchirieri masina pe care am montat-o noi cu chiu cu vai cu spatele in centuri (nici vorba de scaune cu prindere Isofix si nici vorba sa ne ajute cei de la firma de inchirieri cu montatul, ca nu vor sa-si asume ei nici o responsabilitate) si ne-am descurcat decent.
Ei, iata ca a trebuit sa venim din nou si la firmele de inchieri (am intrebat la toate) nu exista scaune rear facing pt copilasii peste 1 an. Iar firma de inchirieri pe care o recomandasei tu, Ioana, se pare ca s-au reprofilat acum (probabil din cauza pandemiei) si nu mai inchiriaza scaune de masina, doar vand. Mai sunt vreo 2 firmulite mici care inchiriaza, dar nimeni nu-ti aduce scaunul la aeroport. Si aici apare intrebarea cum transporti copilul de la aeroport cand nici un Uber sau taxi nu vin cu scaun (daca mai ai si pretentii de rear facing, nu ai nici absolut nici o sansa). In fine, noi am rezolvat problema imprumutand un scaun rear facing de la un prieten care a fost dragut si ni l-a adus direct la aeroport, dar asta nu e o varianta pe care o poti gasi oricand, asa ca noi ne-am stors creierii si descoperisem o varianta de back-up.
Nu am folosit-o inca, dar am testat-o acasa si m-am gandit sa o spun aici, poate foloseste cuiva. Este un “last resort”, nu este de folosit zi de zi, dar e mai bun decat nimic. Iata la ce ne-am gandit noi: daca vreodata suntem nevoiti sa mergem intr-un taxi/masina unui prieten, chiar si in acel shuttle care te ia din aeroport si te duce in masina inchiriata, decat sa mergi cu copilul in brate, mai bine iei un portbebe, te prinzi tu in centura si apoi copilul in portbebe cu fata la tine (centura doar pe tine, nu peste portbebe). Noi avem un Ergobaby Omni 360 care merge pana la vreo 3 ani (acum insa o purtam extrem de rar in el, ca e mare) care e bun pentru situatii din astea. Decat nimic, macar te asiguri ca nu-ti zboara copilul din brate. Sper sa fie folos cuiva aceasta informatie intr-o situatie de urgenta in care chiar nu ai optiunea unui scaun de masina.
V, scaunul se poate aduce GRATIS pe avion. Noi am dus scaunul fetei cu noi, cand am emigrat (ca nu simteam nevoia sa mai dau 500 de dolari pe unul) si a fost adus fara niciun cost. Am dat eu 15 euro in Budapesta, in aeroport, sa il impacheteze in folie de plastic (si bine am facut, ca in cala se murdarea de tot). Cand am aterizat pe JFK, l-am gasit la bagaje si l-am pus direct in masina care ne ducea acasa.
Vezi, inaintea zborului, la compania aeriana, ca de obicei le duc gratis. La fel carucioarele (am vizitat Spania cu fata acum 6 ani si am bagat gratis caruciorul la RyanAir.
Multumesc, stiam de carucior, dar nu si de scaun. Noi incercam sa nu plecam cu casa dupa noi (nu reusim intotdeauna) si scaunul asta pe care il avem e foarte greu si voluminos, dar este clar o optiune de luat in seama.
Măsuţa cu activităţi este utilá numai cu un adult alături, altfel vireaza spre catastrofā …Daca n-ai adult disponibil mai sanatoasa e o tableta bine fixata vreo ora pe desene ..
Geamul deschis in spate e o greseala…fie copilul arunca cu ce are la indemână (exemplu trait: pantof, şosetá…si imagineaza-ti cum vine un pantof in parbriz la 100km/h), fie un idiot din alta masina iti arunca vreun chiştoc, guma de mestecat, cutie bere, sau pur si simplu o flegma…
Am uitat la precedentul post, din pericolele „copil singur pe bancheta din spate”…băgat deştul sub tapiţeria scaunului-auto-scump-omologat unde a dibuit o gaurá şi a rămas deştul acolo inţepenit.