Un semn că ne facem bine este, cel puțin pentru mine, felul în care oamenii învață să dea ceva înapoi, să își exprime aprecierea.
Acum cinci ani, primeam câte-un mesaj de apreciere la săptămână, uneori și mai rar. Ne mai oprea lumea pe stradă, mai făceam poze, mai dădeam autografe pe șervețele, dar erau evenimente mai degrabă rare.
Acum primesc zilnic cel puțin zece astfel de mesaje. Îmi scriu copii, îmi trimit desene sau înregistrări vocale, îmi scriu părinți, învățătoare, profesori, bunici, fără să ceară sau să întrebe ceva (primesc și zeci de întrebări și dileme zilnic, dar nu despre asta vreau să scriu azi), doar să spună mulțumesc, să aprecieze o carte, un articol, să mă susțină dacă public e vreo dispută, să fie recunoscători.
Mi se pare extraordinar, și nu doar pentru că mă umplu eu de bine.
Toți avem nevoie de apreciere, e o nevoie umană normală și foarte prezentă. Unii poate mai mul ca alții. Eu, de exemplu, sigur am nevoie de multă, pentru că sunt un om cu stimă de sine scăzută (în creștere, dar mai am mult de lucru), am nevoie de multă validare și recunoaștere ca să mă asigur că fac bine, iar criticile mă descumpănesc și mă descurajează încă destul de mult.
Să văd o fetița de patru ani cum îmi rostește numele perfect, deși nu e unul simplu sau scurt, cum povestește ce i-a plăcut în cartea scrisă de mine, îmi arată un viitor adult atent și generos, o pereche părinți care au înțeles și lucrurile subtile din demersul educării unui copil.
O femeie care poate nu are libertatea mea de a vorbi care îmi mulțumește că vorbesc și în numele ei (în loc să mă invidieze și să mă urască pentru că o fac) e pentru mine o imensă bucurie și un semn de sănătate emoțională.
Mi-a luat și mie mult timp să pot vedea doar binele din oameni, să le laud frumosul, să încep orice conversație cu o apreciere.
Multă vreme judecam și minimizam în capul meu, uite și la aia, o proastă, e grasă, nu vorbește corect gramatical, e o parvenită, erau toate lucrurile care mă enervau la mine, de fapt. Aveam nevoie să mă simt mai bună ca ceilalți, iar să îi apreciez pentru ce sunt sau ce fac era ceva de neimaginat pentru mine. Eram în competiție cu toată lumea și pierdeam mereu.
Mă bucur atât de mult că m-am eliberat de asta, că acum pot să mă uit în jur nu cu frica că iar o să pierd o competiție imaginară, ci cu bucuria că pot să găsesc ceva de învățat de la oricine. Am scris mai mult despre procesul meu aici.
Și exprim asta în dialog. Trimit mesaje de apreciere cui îmi vine în cap brusc. Îmi învăț copiii să facă la fel. Dăm emailuri de apreciere și mulțumire către profesori, bucătarul școlii, îi încurajez să scrie bilete pentru prieteni, Mulțumesc că ești prietenul meu, ce fericire poți naște în sufletul altui om cu un gest atât de simplu!
Așa că eu vă mulțumesc că sunt pe lista voastră de gânduri bune. Toate contează, pe toate le pun la buzunarul inimii, faceți asta în continuare, cât mai des, dați mai departe, căci de acolo va pleca și către un alt om, bunătatea e molipsitoare și încet încet, copiii noștri vor lua locul generațiilor acrite de suferință și de lipsuri (mai ales emoționale), aerul va fi mai curat, lumea mai frumoasă.
Vă văd și vă apreciez pentru efortul vostru!
Ma bucur mult ca te-am descoperit chiar daca destul de tarziu (cred de vreo 2 ani) dar, de atunci, imi incep fiecare zi cu articolele tale de pe blog! Primul lucru care il fac la servici cand ajung e cafeaua si caut ultimul articol scris pe Printesa urbana!
Multumesc mult pt toate sfaturile si lucrurile care le faci pt ca noi sa fim mai buni! Eu incerc, mai gresec, imi cer scuze si incerc iar! Multumesc!
Multumesc pentru toate conștientizările!
Cu ocazia asta si eu vreau sa iti multumesc pentru ca articolele tale mereu ma invata ceva sau ma fac sa descopar sau sa analizez ceva sau chiar sa ma vindec de o rana. Chiar si articolele scrise de cititoare pot sa iti deschida ochii si sa te faca sa practici empatia fata de semenii nostri. Dar cel mai mult apreciez la tine felul in care te exprimi, dai dovada de multa empatie, intelegere si multa cunoastere, pe care vrei sa o transmiti si altora ca sa nu mai umble prin ceata. Te imbratisez.
Bună Ioana,
Te urmăresc de ceva vreme pe Facebook în special, dar de mai bine de jumătate de an ceea ce tu transmiți nu mai este doar un articol, este o informație, o sursa minunata de a învața sa fim părinți și oameni bine cu noi și cu copiii noștri! Ai toată aprecierea mea!
Eu vreau sa spun ca om din exterior care doar își da cu părerea ? ca mi se pare ca emoțional ești intr-un loc mult mai bun de ceva vreme. Am citit articolele din scoarța in scoarța si efectiv simt schimbarea, iar asta ma încurajează sa încerc sa fiu și eu tot mai bine și tot mai om. Apreciez in primul rând felul in care pui deschis pe blog sufletul tău. Mi se pare extrem de greu de făcut asta, dar cred ca rezultatul este unul extraordinar. Pe mine ma încurajează sa fiu un om mai bun. Mulțumesc!
Te iubesc!
Si noi iti multumim, Ioana!
Esti geniala! M-ai schimbat de nici nu iti imaginezi, in bine 🙂
Numai aprecieri și din partea mea, te urmăresc și îmi plac articolele tale, nu mai spun de cărți ???
Buna Ioana!
Si eu te-am descoperit de putin timp, dar ca si Elena primul lucru pe care il fac dupa ce deschi computerul la servici este sa vad daca ai publicat un articol nou. Ma ajuta mult tot ce scrii, in special in relatia cu copiii, am invatat sa le cer iertare atunci cand nu reusesc sa fiu suficient de rabdatoare cu ei. Copiii mei sunt indragostiti de cartile tale, in special de cele cu Ema si Eric. Se regasesc in personaje, de multe ori fetita mea spune ca parca ai scris despre ei. Si eu ma relaxez cu cartile pe care le-ai scris pentru mame atunci cand am timp si simt lectura ca pe o terapie. Multumesc! Multumesc!Multumesc!
Eu te citesc de vreo 10 ani. Am avut cam aceleași etape în viata în același timp: nunta, copiii, viata de familie. Am învățat foarte multe de la tine. Mulțumesc!
Buna
De mult voiam sa iti spun ceva.
Am citit cartile cu Ema si cu baiatul cu aripa de fluture de sute de ori can era fetita mea mica. Le stiam pe de rost. Ea are acum 8 ani.
De 2 luni le citesc iar pentru baietelul meu. Nu adoarme fara sa citim o carte cu Ema. Dupa care imi povesteste ce a facut Ema. Incet incet le invata si el pe de rost.
Imi sunt tare dragi povesile si ne aduc atat de multa bucurie.
Te pup
Buna Ioana,
Am citit toate cartile tale pentru mame, le-am savurat si devorat in cateva clipe, am plans mult, am ras, este grozav ceea ce faci. Fetita mea de 3 ani jumate iubeste cartile cu Ema si Eric si intr-adevar iti spune numele complet de fiecare data, te stie deja din pozele din carti. Imi spune „mami, uite e Ioana Chicet-Macoveiciuc.” Am invatat foarte multe de la tine, multumesc pentru tot ceea ce impartasesti cu noi!
Multumesc mult!
Si eu iti multumesc!
Nu sunt neaparat o cititoare fidela, dar revin si de fiecare data ma incarc cu emotii bune.
Multumesc si tine-o tot asa!
Multe aprecieri si din partea mea… multumesc pentru toate articolele pe care le scrii, sunt multe de invatat din toate, din povestile impartasite, pentru cartile tale. MULTUMESC. ??
Om frumos si bun! Tu, care te opresti si te gandesti, care alegi sa scoti la iveala tot ce ai mai bun, cu fiecare esec urmat de straduinta si implicare (asta am simtit eu in ceea ce scrii), tu care ai darul sa transformi intamplarile banale in zambete, iti doresc sa ai puterea in continuare de a aduce emotii, de tot felul, in sufletul oamenilor.