Bilețele de mulțumire: exercițiu de apreciere de practicat alături de copii

Azi vreau să vă propun un joc care poate deveni rutină în viețile voastre. E un exercițiu foarte simplu, dar puternic, de apreciere, recunoștință, prietenie și iubire, în care se poate prinde oricine. Nu vă ia mai mult de 15 minute!

Împreună cu copilul, faceți câteva bilețele (pot fi post-it-uri sau sferturi de coală A4) cu mesaje drăguțe pentru oamenii care vă sunt dragi. Copiii pot desena, dacă nu știu să scrie. Luând model de la tine, cei mai mari pot scrie lucruri de genul: Mulțumesc că ești drăguț cu mine, Mulțumesc că ești prietena mea, Mulțumesc că mă înveți să scriu, Îmi place de tine că ești vesel, Îmi place de tine că ai idei bune de joc. Iar cei și mai mari pot scrie ce vor ei, mai multe fraze, apoi pot adăuga desene sau abțibilduri. Nu doar de Crăciun și de 1 Martie, ci cât mai des, oricând ne putem arăta prietenia, aprecierea față de cineva! Și ce bine ne face și nouă, și lor! Apoi împăturiți mesajul și scrieți numele destinatarului și pe cel al autorului undeva mic, să știți la cine trebuie să ajungă, puteți trece și data.

Eu practic asta online, în fiecare zi când văd ceva care îmi place sau îmi aduc aminte de un om pe care-l admir, îi dau un mesaj privat în care apreciez ce a scris, filmat, pozat, sau doar trimit un mesaj bun. Nu vă imaginați că spamez oamenii zilnic, trimit câteva mesaje pe zi, și mereu primesc bucurie înapoi. 🙂

Copiii fac săptămânal bilețele pentru prietenii lor sau pentru învățătoare sau profesori, au făcut și pentru bucătari, pentru portari și pentru doamnele de la curățenie. E un exercițiu pe care l-au practicat la școală întâi (ei fac asta regulat ca activitate), dar l-am preluat și acasă, pentru că ne place.

Copiii îmi fac și mie astfel de bilețele în pauzele de la școală și mă așteaptă cu ele în mână când merg să-i iau, mi le dau emoționați de parcă ar avea trei ani. Îți mulțumesc că ești mama mea. Cum să nu te topești și să nu te scurgi la vale?

Pe acesta mi l-a făcut Sofi anul trecut.

Ăsta e de acum doi ani.

Iar acesta e de acum o lună, de la Ivan.

Un moment bun pentru activitatea asta e seara de joi, când deja săptămâna e pe final. Vă așezați la masă și faceți bilețele pentru cine alege fiecare, mai multe. Copiii pot face pentru colegi și prieteni, dar și pentru adulții de la școală, voi faceți pentru cine doriți, inclusiv pentru copii, când ei sunt atenți la propriile foi. Eu le pun în ghiozdan sau în buzunare, să le găsească la școală. Parcă le și văd mocuțele încântate!

Puteți folosi acest prilej să discutați despre sinceritate și despre falsitate și manipulare (când spui lucruri drăguțe doar ca să obții beneficii), care e diferența între aceste abordări, le puteți vorbi despre limbajul verbal și cel nonverbal, despre minciună și despre sinceritate, despre ce faci cu oamenii pe care nu îi placi și pe care totuși îi ai în jur, despre oameni pe care-i placi și care nu te plac înapoi și așa mai departe. Vă încurajez să le povestiți copiilor despre relații voastre din copilărie, ce ați trăit, ce ați simțit, ce ați face acum, cu mintea de adult înțelept, dacă ați fi în aceeași situație.

Acest exercițiu aduce multă putere, dar și vulnerabilitate. Puterea de a îl face pe altul fericit, vulnerabilitatea pe care o simți când te arăți. E un exercițiu care face bine oricărei relații. Aprecierea manifestată e medicament pentru sufletele noastre! Și o primim atât de rar! Ce fain ar fi să ne putem învăța copiii să fie generoși, să înceapă fiecare conversație cu un compliment sincer, să nu se simtă în competiție, ci în relație cu cei din jurul lor!

Sper că v-am inspirat un pic!