În foarte multe case cu copii de orice vârstă, scenariul e la fel: sună ceasul, toată lumea mormăie și se întoarce pe partea cealaltă, unul mai harnic se dă jos și începe să tragă de ceilalți, dă draperiile la o parte, deschide geamurile, pornește radioul, hai, că întârziem la școală/serviciu/grădiniță, ăilalții sforăie, omul harnic face micul dejun și revine peste 5 minute să tragă iar de ei, ăștia protestează, harnicul deja e spălat, îmbrăcat, pieptănat, în timp ce părintele și/sau copilul mocăit încă zace, răpus de somn. Se face cu adevărat târziu, se ridică tonul, se smulg pături, se împing oameni mari și mici din pat, ne bălăngănim către baie cu ochii cârpiți, ăla mic a adormit pe covor, hai, că e târziu rău, deschide ochii și imediat se enervează, începe să trântească, să strige, nu vrea să se spele, să nu vrea să vină la masă, E mega super târziu, azi sigur întârziem, mergi și te îmbracă, Nu vreau la școală, Da, știu, asta e, vrei nu vrei, la școală trebuie să mergi, copilul trage de timp și de ciorapi, tatăl și copilul harnic sunt deja în drum spre mașină, ăsta mic e în chiloți cu un ciorap pus pe dos și se scobește tacticos în nas. Mama încă adormită îl îmbracă în timp ce el mai doarme puțin și-l scoate pe ușă afară. După ce închide ușa îl aude boscorodind că viața e rea și de ce nu poate el să stea acasă etc etc.
Sigur sigur nu se întâmplă doar la noi asta. Sigur.
Și am o soluție pentru noi toți. Una simplă.
Ideea e așa: foarte des facem o greșeală gravă dimineața cu copiii noștri. Imediat vă explic.
Mi-am dat seama de asta uitându-mă la mine dimineața. Dintotdeauna m-am trezit greu, indiferent de ora de culcare sau de cât de bine/mult am dormit sau de ce mă așteaptă în ziua cu pricina.
Pentru unii oameni, trezirea durează o secundă. Așa e bărbatul meu. Și prima noastră născută. Pac. Atât. Au deschis ochii, sunt limpezi și plini de energie.
Eu nu, niciun pac. La mine trezirea durează 15 minute. Mai întâi deschid un ochi și mă culcușesc mai bine în pat. Apoi deschid încă unul și trag plapuma mai bine peste mine. După aia mormăi și plescăi. Mă întind. Mai ațipesc câteva secunde. Scot un picior. Îl bag la loc. Mormăi ceva. Mă uit la ceas. E târziu, știu, dar nu pot să mă trezesc. Corpul meu nu răspunde la comenzi. Abia după vreo cinci minute mă pot târâi până la marginea patului, unde mă ridic în capul oaselor. Mai dorm un pic și acolo. Mă duc la baie încet. În tot timpul ăsta nu vreau să vorbesc cu nimeni și mai ales nu vreau să mă grăbesc. Nu pot. Dacă mă grăbește careva, îl mușc de picior.
Trezirea durează la mine mai mult timp. Iar dacă mă grăbești, mă enervez, mă ia durerea de cap și toată ziua sunt butoi de pulbere.
Ei, așa sunt și unii dintre copiii noștri.
Au nevoie de timp să se trezească.
Acum că știm asta, ne putem organiza mai bine.
Pregătim de seara tot ce se poate, de la ghiozdan la haine și ingrediente pentru micul dejun. Putem pune deja în frigider în boluri mixul de cereale, dimineața doar turnăm laptele cald peste ele.
Dimineața trezim un pic mai devreme persoanele ca mine, care au nevoie de timp să facă ochi. Începem cu giugiuleli, leneveală, întins, mormăit, culcușit. Măcar 15 minute. Apoi trecem la zorit și spălat viteză.
Culcatul mai devreme seara ajută, măcar cu cele 15 minute de dimineață.
Ce mai ajută este să avem așteptări mici și să înțelegem că face și el, copilul mocăit, tot ce poate, dar organismul lui pur și simplu nu poate mai bine. Nu e vina lui, nu e rău, nu ne face în ciudă.
Să încercăm să nu urlăm, să nu amenințăm și să nu trântim, ci să ajutăm la o dezmeticire cât mai lină.
Adulții suntem noi, soluțiile sunt la noi.
Copiii mai mari pot fi întrebați ce ar dori ei să se întâmple pentru o dezmeticire mai lină.
Succes și răbdare!
La noi ajută culcatul la 7 jumate seara copiii si la 9 adulții, la 7 dimineața e toată lumea dezmeticita, până la 8 când iesim din casă avem timp de toate. Dacă vreodată scapă vreun adult până după 10 seara, dimineața e jale, îl iau copiii pe sus si il scot din pat, dar se întâmplă rar si doar in weekend. Oricum sar copiii pe noi înainte de 7 dimineața, in orice zi din săptămână.
Cati ani au copiii, de reusiti sa ii culcati la 7.30, mai ales vara cand inca e soarele pe cer la ora aia?
Nici eu nu stiu cum reusiti sa-i adormiti pe copii atat de devreme. Aveti un obicei sanatos.
Copilul meu adoarme intre 21:00 si 21:30.
Trebuie sa ne trezim devreme (la 6:00 eu, la 6:20 copilul si sotul), iar la 7:10 trebuie neaparat sa iesim din casa.
Eu aveam alt dubiu și nu judec, e doar curiozitate. Cum reușiți să vă culcați voi, adulții, la ora 9? Aveți joburi normale de 8-9 ore? Și dacă da, când mai aveți timp să faceți tot ce mai trebuie făcut în viața asta după serviciu?
Si la noi, 5 ani, ajuta tot adormitul la 7:30-8:00. Cand se lungeste ziua, ii explic fenomenul si ca, desi ne este mai greu ca iarna, tot trebuie sa respectam ora de somn. Daca nu avem un somn odihnitor si complet, a doua zi in loc sa facem toate distractiile din lume, vom prefera sa dormim si e pacat.
Copiii au 6 jumate si aproape 5 ani, mereu au fost culcați devreme, și-au format rutina asta. Noi avem tot timpul după ce venim cu ei de la școală, pe la 4 jumate, până ii culcam pe ei, plus încă o oră jumate după, deci nu pierdem nimic dacă ne culcam la 9,dimpotrivă câștigăm sănătate.
Nu mi-e foarte clar ce joburi aveți, dar un om care lucrează până la 18 sau 19 și nu ajunge acasă până spre ora 20 nu are cum să se culce la 21. Ar însemna să nu mai aibă niciun fel de viață.
Eu sunt așa lentă și adormită dimineața și am fost la fel de când mă știu. N-are legătură cu numărul de ore dormite – mă trezesc aproape la fel de greu după 6-7 ore ca după 10 (în weekend). Și urăsc să zbor din pat în secunda am deschis ochii, fie că e cu alarmă sau fără. În timpul săptămânii, pentru că sunt mai obosită, tot ce fac, fac în slow motion și-mi trebuie cam toată ora petrecută acasă (cu spălat, mâncat, îmbrăcat, aranjat) ca să mă trezesc de tot și să fiu funcțională pe când încep munca. În weekend stau mai mult în pat după trezire, așa că sunt mai fresh când mă duc să fac micul dejun.
De asemenea – nu știu câtă legătură are – eu n-am putut niciodată să mă obișnuiesc cu o oră de trezire. Aud oameni care se trezesc în weekend la 7 că așa li s-a obișnuit organismul din timpul săptămânii. Încă de când eram la școală aveam colegi care povesteau asta – în vacanțe se trezeau ca în timpul școlii. La mine nu există așa ceva. În momentul în care nu mai există o alarmă care să mă trezească, dorm lejer 10-11 ore legate, ceea ce înseamnă că în weekend nu mă trezesc înainte de 10-11 (n-am copii care să mă trezească). Deși de la o vreme am început să punem alarma în weekend pe la 9 si ceva ca să avem timp de moțăit, cuddling, citit si pe la 10 să ne începem și noi ziua, altfel ne prinde ora 12 si noi abia luăm micul dejun.
Dap, la fel si eu. In weekend dorm pana la 11, daca ma lasa. (nu ma lasa)
Si eu ma trezesc in weekend pe la 11, de cand e baiatul mai mare (7 ani) ne lasa si pe mine si pe tatal sa dormim. El se duce si se joaca, citeste, deseneaza, asculta radio. Ah ce bune-s vremurile astea. :)) In weekend recuperez toate orele nedormite din timpul sapt, cand ma trezesc la 7 si ma culc la 12-1 noaptea.
La aceeași concluzie am ajuns și eu cu fetita mea, este mai bine dispusa si nu avem probleme cu ea dacă o trezim un pic mai devreme și stam un pic în pat și ne iubim putin. Noua nu ne iese de fel faza cu călcatul mai devreme, ea se culca undeva intre 10 – 11 seara și se trezește la 8 pt gradi.
*culcatul
Te inteleg perfect!Noi suntem o familie e mocaiti! Doamne ce mai invidiez oamenii aia cu energie dimineata!
Daca mi s-ar indeplini o dorinta nu ar fi sa castig la loto, ar fi sa fiu fresh la 6 am!
Stiindu-ne deficienti la capitolu asta am facut niste compromisuri: am renuntat la spatiu si casa in favoarea unui apartament la 5 min de scoala si 10 min de servici. Nu o sa am niciodata gazon si camere mari dar o sa dorm in plus o ora dimineata si pentru mine e ok. :))
Recordu absolut e sa ne trezim toti cu 15 min inainte de inceperea orelor si copilu tot a ajuns la timp.
Uaa, super tare! Te inteleg perfect cu mutatul aproape de scoala. Si pe mine ma bate gandul..
La noi nu funcționează nimic. O duc pe fimea taras de când a început gradinita. Iar acum termina clasa a 3-a. Câteodată, în zilele negre, cred ca o sa o duc forțat pana termina facultatea. Mi-e mila de mine. Oricât de devreme o culc, oricât de devreme o trezesc, o masez, o mangai, o pigulesc, degeaba… Nu vrea și nu vrea…. E genul care lăsată sa doarmă baga lejer pana la ora 12. Și-a setat programul asta încă din burta. Nu o simțeam niciodată activa mai devreme de 11-12 ziua ???
N-ai ce sa-i faci! Asa s-au chinuit si ai mei cu mine. La facultate nu ma trezea nimeni dar nici nu ma duceam la cursurile de la 7, ha ha…noroc ca nu erau multe.
Fiecare om are un bioritm diferit. Eu pot munci si invata lejer pana la 2 noaptea dar la 7 dim nu stiu nici cum ma cheama. Si copilu meu are fix acelasi program la 6 ani cum il avea in burta: mega activ seara, dormea lemn toata noaptea si se trezea greu dimineata.
Dar inca mai sper ca se inventeaza pastila aia de trezit devreme in timpul vietii mele.
Hristos a înviat , Ioana!
Bună.
Peste tot este așa.
Eu am trei pitici, unul mic, doi mari.
Celui mai mare îi este greu.
Adulți ne trezim că așa ne-am trezit dintotdeauna.
Eu trebuie să îi trezesc la ora 6,20.
La ora 7,15-7,25 cel târziu trebuie să plecam.
Suntem din categoria 8 – 16.
Pregătesc tot ce trebuie de seară, dar tot sunt probleme.
Pentru că ei vor multă, multă atenție.
Le dai și atenția respectivă (îmbrățișări, joacă – tot ce ai enumerat tu mai sus), dar ei tot trag de timp să mai stea puțin.
Am stat și am explicat.
Tot pe fugă suntem.
Într-o mare de stress, alergatura.
Uneori ajung eu la capătul puterilor și nu pot deschide ochii de somn – oboseală cronică se numește.
O zi frumoasa și luminoasă! ?
La fel sunt și eu dimineața, nu vreau trezire, nu vreau lumina, ce sa mai vorbim de povesti! După 20 de ani cu soțul care sare direct în picioare în momentul în care suna alarma, tot nu pot pricepe cum poate funcționa din prima secunda în care a deschis ochii. În schimb am aflat, fiind internata la secția ATI din cauza unor probleme de sănătate acum câțiva ani, ca în timpul somnului îmi scade tensiunea extraordinar de mult, ceea ce, conform doamnei doctor ce m-a tratat, e motivul capului tulbure de dimineață. Asa ca m-am obișnuit sa stau cu ochii închiși 15 minute după trezire, fără sa adorm la loc și sa ma ridic imediat după. Am făcut ceva eforturi la început dar acum e mai ușor cu trezirea. Am doua alarme setate din start, una la ora la care trebuie sa ma ridic și una cu 15 minute înainte. La mine funcționează!
La noi functioneaza 2 lucruri:
1. trezitul mai devreme cum spui si tu
2. le explic logic ce se intampla daca nu se ridica acum din pat, daca nu mananca acum, etc. De ex „daca vreti sa mai stati 5 min in pat puteti, dar nu o sa mai avem timp sa luam micul dejun impreuna.O sa va pun ceva la voi si mancati la gradinita”.
Nu functioneaza evident chiar de fiecare data dar mi se pare ca e mult mai bine daca ei sunt cei care aleg si sunt responsabili si de decizie si de urmarile logice.
Un subiect curajos.
Dacă s-ar ține cont și de această nevoie(la fel cum se tine cont de alimentația corectă) s-ar schimba ritmul planetei. ?
Suntem doua fete și doi băieți, dacă ați presupus ca noi am fi cele fresh, îmi pare rău să vă dezamăgesc. Eu sunt și o sa mor întârziată iar fi mea îmi semăna perfect. Soțul a deschis ochii la 5.30 la 5.31 e la baie cu periuța în dinți (nu l mai suport, îmi trece pan’ la 10 când ma trezesc cu adevărat). Sunt cumva resemnata, nu includ alea 5 minute, după ce mi am plasat copii la „joburile” lor. Atunci am 5 minute de regret, totuși de ce nu reușesc sa fiu mai activa dimineața? După 5 minute îmi trece regretul, asta sunt ? dacă n am murit pana la 33 din cauza sfertului academic n o sa mor nici de acum. Mi e mila de fi mea,citez:
„serviciul meu” nu poate începe după amiaza? Am obosit și salariul nu mai apare (gluma de interior) job fără plata pt interes personal =scoala(ne motivam) ????
P. S. Mulțumim din suflet pt „Romanul mic pt fetite care cresc mari” ne ajuta pe toate planurile 1 am trecut de la ura la iubire maaareee cu cititul
2 motivație pt băiat la 6 ani sa învețe literele fiindcă nu știa ce i cu Vasile și Nicu și dorea sa afle iar sora sa nu i citea „fiindcă e complicat sa înțelegi fetitele care cresc mari”
3 se închide TV cu o ora mai devreme fiindcă avem ORA MURA
Iar lista ar continua… MULTUMIMMMMMMM
Heeei, ce mult ma bucur! Super!
Eu am fost ca tine si nu mai sunt.
Am rezolvat simplu:
1. culcat la ore decente. Daca adorm la 2 noaptea, ma voi trezi mai greu. Am observat ca, daca inchid ochii la 9-10 seara, la 7, cand trebuie sa o trezesc pe fie-mea pentru scoala, sunt treaza cu juma’ de ora aproape inainte sa sune alarma. Am facut obicei sa nu mai stau sa frec netflixul seara, incerc sa adorm cat mai repede si eu. Daca nu, stau cu ochii inchisi si tot e mai bine.
2. ma ridic din pat imediat ce suna alarma. Sunt genul de adormit care, daca pune snooze, mai doarme 5 ore. Si nu mai aud NIMIC dupa aia. Asa ca, imediat ce suna alarma, m-am ridicat din pat. Ca am dormit 9 ore sau 2, NU CONTEAZA. Disciplina asta ma ajuta sa imi pregatesc fata la timp in fiecare zi, ca altfel ar ajunge la scoala dupa 12, cand se trezeste ma-sa in mod natural.
Noi incepem toate diminetile cu 5-10 minute de giuguleala, imbratisari, pupaturi si joaca. Dar tot nu-i vine copilului sa plece la gradi.
Faceam si eu asa la primul, cu greu il duceam apoi la gradinita. Inteleg situatia. In timp am gasit ca cel mai potrivit este sa le spun buna dimineata pe tot cat mai cald, ii pup pe cap si putin imbratisez scurt sau iau de manuta fara prea multa agitate ori joaca. Asta facut constant e mult mai bine, la noi. Dar in fiecare dimineata, la fel. Daca o luam cu joaca, e haos si greu ne urnim sa plecam, apoi pierdem autobuzul si orcum nu mai am resursele de acum 7 ani sa ma giugiulesc cu ei dimineata. In schimb seara, da:)
Avem 3 baieti: 1a6l, 4a2l si 7a1l. Inca avem somn de amiaz (toti 5). Cei mari dorm si la gradinita de amiaz, in timpul saptamanii. Seara in jur de 8 am ‘inchis ziua’ daca e posibil sunt deja in pijama (spalati, pe dinti si dusuri toti), dar in realitate in jur de 8.15 e gata partea asta. Apoi fiecare isi povesteste ziua si spune ce a fost bine, rau. Apoi jucam 1-2 jocuri de cuvinte ori memorie, mima etc, orice imi vine in minte si doresc si ei. Apoi le citesc ceva (oricat de mult ori putin dar in fiecare seara) si in general, intram toti in starea de somn asa ca pana pe la 9, toti 3 copiii au adormit. Primul e nr.3, apoi 2 si cel mare adoarme mai tarziu. Dar stau cu ei pana adorm. Cel mare mai vorbeste inca si dupa 21.00 cateodata, dar e ok, cei mici deja nu mai pot fi treziti. E foarte vorbaret, in ceha dar si in romana mai ales la aceata ora de seara:) Eu il mut pe Praslea in camera lui (are saltelulta pe jos) si eu cu sotul mai petrecem putin timp jos, pana pe la 22.00 maxim. Dimineata in jur de 7 sunt treziti, usor fara mare tam tam dar am dimineti cand sunt mai prost dispusa si nu e mereu doar lapte si miere dimineata, in general ne comportam ‘normal’…Merg cu toti 3 la 7.37 avem autobuz, in 10 minute suntem deja la gradinita. Avem dimineti destul de in regula. Hainele, apa si tot e pregatit de seara, nu cred ca trebuia mentionat dar conteaza. Baietii isi aleg deja singuri dar trebuie cumva pregatite sa stim ce si cum dimineata. Le place mult drumul cu autobuzul alor mei, poate si asta ajuta ca sunt asa cooperanti in fiecare dimineata. Ce mai conteaza la noi: au mic dejun la gradi, au pranz cald acolo si gustare.
Cum face vecina care are 2 baieti de varsta apropiata cu ai mei: in fiecare dimineata, de luni pana vieneri urla la ei 5 min apoi fug toti spre autobuz pe la 6.30 (ii are inscrisi la after school si e musai sa ii duca la prima ora). Apoi, in fiecare zi, dupa masa sunt tot la after school si dupa asta ii iau bunicii. La weekend tot la bunici. Acasa sunt rar copii, dorm de la 7 seara. Nu ma compar, doar observ ca e imposibil sa nu observi cand stai la perete asa subtire. Cam asa cresc unii copiii, ii cresc familia extinsa si after school-ul. Si copiii cresc bine, sunt sanatosi si fericiti asta e cel mai important. Si nici nu le-a citit vreodata ca as fi auzit – o singura data a citit cineva – era bunica la vizita si aveau verii. De vorbit cu ei, rar o auzeam, cel mare are probleme de logopedie – al meu e mai mic si vorbeste ceha mult mai repede, clar si corect (da comparatia nu e buna, stiu. Doar se aude si chiar si ei s-au mirat ce bine vorbeste). Despre alaptat ori trezit noaptea la ei cand erau mici nici atat – plangeau saptamani intregi cand erau bebelusi in vreme ce eu ma trezeam la ai mei din 2 in 2 ore, ceilalti erau lasati sa planga la epuizare (eram cu nervii la pamant cateodata din cauza plansetelor). Si e totul bine acum, mama e relaxata, copiii par sa coopereze excelent, nu ca mine toata ziua pe fuga. Cu caruciuor pe afara deloc nu i-am vazut cat erau mici. Acum sunt mari, la after school si alte activitati, au programul plin. Intr-un fel o admir ca are putere sa faca acest gen de parenting, eu nu il pot intelege, nu stiu daca e corect sau gresit si nu as putea sa nu vorbesc cu ei, sa ii ignor cand plang si asa mai departe.
Din tot, nu inteleg de ce urla la ei in fiecare dimineata, doar ea si copiii nu se aud niciodata, nu spun nimic. Tipa la ei si in putinele ore cand sunt acasa, in rest e liniste ca sunt la bunci, activitati ori AS.
Asa e situatia la noi, prefer sa ne pregatim mai mult dinainte in loc sa fiu stresata dimineata (adica sunt dar macar nu ma revars spre ei) Ne-am adaptat (nu avem familie extinsa ori bunici). Din toamna incepe cel mare scoala si ma uit la fisa cu inscrierea la AS, nu stiu ce sa fac. Doamne cata nevoie as avea de ajutor dar parca nu imi suna bine sa il lasa acolo atatea ore, plus ca nu fac teme cu ei…alea tot eu trebuie sa il ajut.
Deși copila mea are 15 ani, obligatoriu este culcatul la 21:00. Când era mai mica era la 19:30. Noi adulții la 22:00 stingem lumina. Eu sunt pasăre de noapte, dar de când am copil m-am setat pe somnul devreme seara. Când era bebe trebuia să mă trezesc la 6:00. Acum e mai bine. La 7:30 e suficient. Chiar și în weekend și în vacanță încercăm să respectăm orele de somn.
Având experiența copilăriei în România, unde toți copiii sunt obosiți și se trage de ei, la fel cum se trăgea și de mine, mi-am propus ca la noi să nu ajungem la astfel de scene. Acum fiică-mea se trezește cu alarma ei dimineața și mai bine în pat la noi să ne îmbrățișăm câteodată sau face un ceai până cobor eu. Avem timp și de micul dejun etc.
Când are puseuri de creștere și este mai obosită, dormim și mai devreme ca să-i oferim ei starea de bine și liniște.
Intre timp ne-am învățat cu prietenii să nu mai stăm serile până târziu, ci să ne întâlnim după-amiezile, sa avem o cina mai devreme și să ne retragem la timp.
Am avut o perioadă în care, copila era mică, eu mergeam la cabinet și urmam o formare grea în domeniul meu. Nopțile erau scurte și neliniștite și ajunsesem la punctul în care era aproape să clachez. A trebuit să îmi restrictionez programul ca să mă pot odihni. La fel a fost când am pus pe picioare fundația Rompro. A fost un an în care mergeam la cabinet, cu copila implicată la școală în activități și serile organizam proiectele. Din nou a trebuit să-mi restructurez programul după o vreme.
Al învățat că zilele sunt foarte lungi când te trezești de dimineață.
Succes!
o stim desigur multi dintre noi, punerea ei in realitate este o poveste diferita a fiecaruia.
Culcaltul la o ora potrivita va influenta trezitul mai usor sau nu.
Eram demult persoana care nu putea rata somnul de frumusete pana in ultima secunda permisa, si poate putin peste. De cand am copii e ceva mai complicat si trebuie sa fiu eu si jumatatea mea cei care ii motivam pe copii.
Pe mine personal ma o mica gaselnita tehnologica – am un bec cu luminozitate reglabila pe care l-am programat sa se apincet, incet, incepand cu jumatate de ora inainte de ora la care vreau sa ma trezesc, neaparat pe lumina caau galbena, sau portocalie. Ma ajuta mult trezitul acesta, cu blandete, poate mai ajuta si pe altii.
PS … daca am deprins tren sau avion pun si alarma de la telefon 😉