Am primit acest mesaj ca să vi-l arăt vouă. Dacă sunteți fete de 13, 15, 16 ani, să știți că un bărbat de 30 de ani care se arată foarte interesat de voi este, cel mai probabil, un abuzator și că ar fi bine să discutați cu un adult de încredere despre asta. Dacă sunteți părinte de fată (dar și de băiat), poate că să umble liberi pe Tiktok copii de la 9 ani nu e chiar o idee bună. Citiți povestea de mai jos, care e, desigur, anonimă, și care în mod cert nu e singulară. Din păcate. În România, victimele abuzurilor sunt vinovate. Fetița de 12 ani violată și-a cerut-o, i-a plăcut orgia. Toate fetițele de 10, 12, 14 ani sunt vinovate, iar abuzatorii lor scapă și sunt aleși primari. Statul nu ne apără fetele. Trebuie s-o facem noi. Educându-le, ținându-le aproape, învățându-le să ne spună, să ne sfătuim, crezându-le, protejându-le.
Primul lucru pe care trebuie sa îl știți despre mine e ca am suficiente de pierdut în viața mea de acum să îmi protejez identitatea. Din păcate asta înseamnă ca trebuie sa i-o protejez si pe a lui, pe a abuzatorului meu. Vreau să scriu ce s-a întâmplat pe cât de onest pot, dar a trebuit să schimb unele detalii. Numele meu nu contează, al lui e HH, de la Humbert Humbert – pedofilul cu inimă de aur a lui Nabokov.
Cine sunt eu? Fiica, sora, verișoara, angajata, amica și prietena ta de pe Facebook. Sunt fata care stă la terasă cu o cafea pe care a comandat-o acum două ore. Sunt femeia care își plimbă câinele în parcul din fața blocului tău. Sunt oricine și nimeni. Sunt o umbră a adultului care aș fi putut fi. Sunt o femeie care și-a pierdut prea mult timp din viață obsedată de un trecut pe care nu îl poate schimba. Sunt o femeie care încearcă să se vindece, dar încă nu știe cum sau dacă e posibil. Poate eseul asta e încă un pas către vindecare.
Când eram copil îmi plăceau romanele polițiste, acum mă uit la povesti de crime pe YouTube. Săptămâna trecută am ascultat un interviu cu un specialist care afirma că acum 10-15 ani internetul era safe, nu așa plin de prădători ca acum. Ideea m-a făcut să zâmbesc. Vă pot spune, din experiență personală, că și acum 20 de ani internetul era plin de pedofili și prădători. Și eu am avut ghinionul să intru într-o relație abuzivă cu unul dintre ei, relație care a durat prea mulți ani, relație care m-a lăsat cu multe sechele mintale, stres post-traumatic, probleme de sănătate mintală și am avut și o perioadă în care am abuzat de alcool. De fapt, adevărul e ca m-am pus în atâtea situații periculoase și am încercat să mă sinucid de atâtea ori că mi-e greu să cred că suntîn viață acum și aici din oricare alt motiv în afară de noroc pur. Sau intervenție divină, depinde în ce credeți.
Situația mea de acasă nu a fost niciodată perfectă. Taica-meu avea probleme cu nervii, eu și mama eram sacul lui de box verbal. Din când în când mi-a tras câteva palme, dar abuzul fizic nu se compara cu cel emoțional. Cred că spus pe șleau, omului nu ii plăcea de mine și gata. Nu rata nicio ocazie să mă pună la pământ cu vorbe grele: „ești grasă”, „ești egoistă”, „ești debilă”, „ești proastă”. Înțelegeți idea. La școală, situația nu era mai bună. Adevărul e că eram un copil mai ciudat, situația materială nu era bună la momentul respectiv și majoritatea hainelor pe care le purtam erau second-handuri de la rude. Iar copiii sunt răi. Le plăcea să se ia de mine încontinuu. La un moment dat cineva începuse un zvon că miros urât și altcineva striga diverse cuvinte vulgare după mine pe stradă. Am avut vreo două-trei prietene în școala generală, dar cred că mai mult vorbeau cu mine din milă.
Și aici intră internetul în poveste. Ce nu aveam acasă sau la școală, găseam în lumea virtuală. Libertatea de a fi cine voiam. Un loc unde puteam să îmi controlez povestea, unde puteam primi respectul și înțelegerea care nu existau în lumea reală. HH nu a fost singurul bărbat mai în vârsta cu care aveam romanțe de mess pe vremea aia. Dar a fost singurul care nu a fugit cu o viteză comparabilă cu cea a unui atlet olimpic atunci când i-am spus vârsta mea.
Aveam 13 ani când am început să vorbim după ce ne-am cunoscut pe un grup online de discuții. 13 si un pic când începusem sa facem un soi de sex virtual și telefonic. 14 când ne-am întâlnit prima oară. Si 15 când s-a consumat relația, într-o camera ieftină de hotel pe care eu, eleva de clasa a 9-a, fără venit, am plătit-o. În realitate, consumația s-ar fi întâmplat mult mai devreme, dar eu, nesimțită ce sunt, îmi făcusem un prieten de vârsta mea cu care mi-am pierdut virginitatea. HH a fost furios pe mine din cauza asta. Cum am îndrăznit să fac sex cu un băiat de vârsta mea când virginitatea mea ar fi trebuit să fie a lui?!
Cine era HH? Un bărbat de vreo 32 de ani, însurat, cu vreo alte două amante, care căuta disperat femei pe internet pentru relații sexuale. Nu știu daca țintele lui erau minore în mod special, sau daca eu i-am căzut în plasă ca o idioată. Dar nu contează. Ce contează e că vreo doi ani el a fost umărul meu virtual pe care sa plâng, omul care se făcea ca înțelege prin ce traume și abuzuri trec pe acasă, omul care m-a făcut să cred că îi pasă de mine și că eu contez. Anii mi-au dovedit altfel.
Relația fizică între mine și HH a durat 5 ani. M-am despărțit de el după ce mi-am cunoscut fostul soț. E un pic trist că a trebuit să cunosc alt bărbat ca să mă rup de abuzator, dar asta e.
În 5 ani de zile s-au întâmplat multe. Lui nu ii plăcea că fumez, așa că voia să mă abțin cu cel puțin o oră înainte să ne întâlnim la hotelul pe care tot eu, în teorie, îl plăteam. În practica, el plătea hotelul și îmi punea „datoria” într-un carnețel. Mă urmarea pe stradă și îmi făcea poze pe ascuns să vadă dacă fumez sau nu. Nu știu dacă puteți înțelege paranoia pe care o simți când știi ca e posibil să fii urmărit la orice pas. De asemenea, îi plăcea să îmi facă „surprize” și să apară la poarta liceului neanunțat. În zilele acelea, eu trebuia să anulez orice planuri îmi făcusem cu prietenii mei și să merg cu el în camera de hotel. Chit că îl rugasem de multe ori să nu mai apară din senin, m-a ignorat.
Printre altele, voia sa îmi conving o colegă de liceu sa facă sex în 3 cu noi. Inițial am încercat să o conving, dar apoi m-am răzgândit. Bineînțeles că el mi-a scos ochii ani de zile ca i-am furat oportunitatea experienței. Dar stați liniștiți, a rezolvat el problema cu sexul in trei când mi-a adus un amic bun de al lui in pat.
Apoi mai erau si câteva situații când mie-mi plăcea de altcineva. Și, în teorie, aveam voie să fac ce vreau, că doar el era însurat și avea câteva amante pe lângă mine. În practică, îmi punea condiții aproape imposibile și cum ieșeam cu alt băiat, cum începea să plângă și să îmi explice cât l-am rănit.
Mi-a dat si câteva BTS-uri. Nimic serios, doar HPV si un herpes micuț.
Lui HH ii plăcea sa îmi intre în telefon, mailuri și alte platforme unde aveam conversații private. Îi plăcea în mod special să se arate jignit când ziceam ceva ce nu ii convenea. Odată, m-a dus la gară și s-a urcat într-un tren plin. Atunci a început să urle și să mă facă în toate felurile pentru ca l-am „înșelat” și sunt o „curvă”. Uitase să urle partea în care el încă era însurat și își schimba amantele mai des decât îmi schimb eu șosetele! Apoi s-a dat jos din tren si eu a trebuit să stau în vagon 3 ore pe drum cu eticheta de curva aia care l-a înșelat pe bietul om.
Nu vreau și nu pot să intru în detalii despre ce s-a întâmplat în camerele de hotel. O să spun că linia între acte cu consimțământ și acte fără consimțământ era foarte subțire. Încă am coșmaruri.
Îi plăcea și să îmi facă poze. Bineînțeles că fața mea mereu apărea în pozele respective, a lui nu. Că doar el e bărbat și viața lui conta.
Când aveam 17 ani tragedia s-a întâmplat – am rămas gravidă. Foloseam prezervative, dar omul nu știa cum să le pună corect. Ce nevoie ai sa te educi sexual când tu ești cel mai deștept de pe planetă? Nu există zi în care nu mă gândesc la decizia grea pe care a trebuit să o iau atunci. Din punctul lui cel mai recent de vedere sunt o „criminală” care i-a „omorât copilul.” Situația era un pic mai complicată. El era însurat și pe mine m-ar fi dat ai mei afară din casă. Niciodată nu a insinuat că ar divorța sau că ar face orice pentru mine și copilul ăla. Eram în clasa in 11-a si voiam să îmi termin liceul. și presiunea din partea lui a fost că trebuie să fac chiuretaj. Când i-am spus ca am dubii daca vreau sa fac avort, el a început să-mi explice ca de fapt și de drept e o diferența intre „avort” si „chiuretaj”. Nu e. Rezultatul e același.
Acum ceva ani am încercat să rămân însărcinată cu primul soț si nu a mers. Daca vreau să fac vreodată copii ar trebui să mă supun unor tratamente scumpe. Dar nu vreau copii. Ciclul de abuz dintre generații e greu de rupt. Ai mei au avut părinți care i-au traumatizat, și ei, la rândul lor m-au traumatizat pe mine. Așa ca vreau sa rup măcar un ciclu de abuz în lumea asta, cu mine. Din fericire, acum am un partener care nu vrea copii. E greu sa găsești un partener care e pe aceeași pagina aici, așa că mă consider norocoasă.
De fapt sunt foarte norocoasă. Am peste 30 de ani și am cunoscut un bărbat care e tot ce ar putea spera orice femeie. Știe ca am probleme, știe ca am un trecut foarte colorat si știe ca uneori nu îmi pot controla emoțiile. Dar mă iubește, mă susține și mă acceptă. De asta am scris acest eseu. Pentru că vreau să mă vindec, să nu mai sufăr din ce s-a întâmplat acum mulți ani. Nu mai vreau sa fiu o umbră. Meritam mai mult atunci și merit mult mai mult acum. Merit o viață.
Înainte sa închei, vreau sa vorbesc un pic despre ceilalți adulți care știau prin ce trec. Părinții mei știau și nu l-au denunțat. Din punctul de vedere al soției lui, eram doar o alta amantă, nu un copil. Nimeni nu a ridicat un deget. Trăim într-o lume în care o fată devine curvă sau madonă în clipa în care atinge pubertatea. Nu există cale de mijloc și nimănui nu îi pasă ce se întâmpla cu ea după ce un bărbat (sau mai mulți) au folosit-o. Din punctul de vedere al societății mi-am cerut-o. Ce căutam pe internet? De ce m-am dus cu el? „Aaaa îți plăcea măciuca, nu? Erai virgină? Nu? Na, vezi, ești o sfoara și ți-ai cerut-o! Și ce daca nu aveai voie sa votezi, să bei sau sa conduci? Ce treabă are maturitatea creierului cu curvia? Curva. Ștoarfa. Coarda. Târfa. Ți-a plăcut, nu? Păi atunci de ce te plângi?”
În perioada respectivă, 2005-2006, o fată de 16 ani avea relații sexuale cu doctorul ei și s-a aruncat de la geam. Mai ține minte cineva cum mass-media l-a acuzat pe doctor că a abuzat-o? Nici eu.
Mai recent, o fată a sunat 112 când un nenorocit a răpit-o. Ați citit transcrierea conversației? Operatorul o luase la mișto. Acum fata e moartă sau sclavă sexuală prin Dubai. Nu știu care soartă e mai rea.
Adevărul e că nu am soluții. E aproape imposibil să schimbi ideea societății despre fetițe, adolescente, fete Și femei. Am făcut progrese, da. În State, mișcarea #metoo a făcut valuri. Feminismul în România face progrese încete, dar azi, în iulie 2021, nu știu dacă exista ceva ce aș putea face să o protejez pe nepoțica mea de 6 ani. Mai are cat… 2-3 ani pana la TikTok, YouTube, Instagram, Twitter și alte rețele unde umblă bărbați ca HH? Ce mi s-a întâmplat mie a început acum 18 ani pe Internet. Sper că povestea mea o să deschidă niște ochi, pentru că sunt sigură că nu sunt singura. Și asta e cea mai tristă parte.
Nu am cuvinte catre autoarea scrisorii si nu sunt in masura sa spun ceva ? ma inspaimanta tiktok si insta si ce o mai acapara mintile si vietile bietilor copii.
Ioana, te rog sa iei in considerare si un articol despre ce si cum dam acces la copii de varsta >7 ani. Mi ar placea sa aud experienta ta si a copiilor tai si a altor parinti.
Multumesc
Buna, am tot scris despre asta, eu nu am de gand sa ii las pe telefoane mai devreme de 12 ani, iar conturi pe retele dupa 14 ani. A fost un debate acum 3 saptamani aici despre asta…
Varsta minima pentru a-ti crea cont pe retelele de socializare este de 13 ani, stabilita chiar de administratorii acestor platforme, deci este clar ca sub acesta varsta copiii nu au ce sa caute pe ele. Nu stiu de ce exista discutii legate de activitatea copiilor de 9-10 ani pe aceste platforme (cum si cat sa le utilizeze), din moment ce s-a stabilit deja ca accesul lor este interzis.
Relația cu părinții contează inainte de toate. Nu vârsta de acces la telefoane. De exemplu, copilul meu de 9 ani a primit o lecție foarte importanta despre viata și fete când o colega a încercat sa îl manipuleze sa facă diverse lucruri. Îl suna și aveau discuții interminabile care au început sa îl agaseze, mai ales după ca am discutat eu cu el critic situația. Eu nu sunt de acord cu interzisul ci cu supravegherea. Viata se intampla oricum. Mi-e părinții mi-au dat libertate și am apreciat. E cel mai important aspect al relației copilului care am fost, cu ei.
Cand am scris acces de la 7 ani, m am gandit la toate familiile din jurul meu care au dat telefon, internet, tableta copiilor de la varste mai mici de 7 ani. Eu sunt la pol opus, baiatul nu are telef, tableta iar la laptop doar pt scoala sau youtube supravegheat.
Desi la scoala nu li se permite inca cu telefonul, mi e teama ca va veni vremea cand copii vor deschide cutia pandorei si vor vedea tot felul de lucruri pe net. Si atunci cat va conta educatia de acasa, tot ce ii explic despre pericole etc?
Instaleaza-ti pe telefonul tau Family Link de la Google play. adauga telefonul copilului dupa ce ii faci un cont google. Asa ai control cat il foloseste si pe ce. Vei stii si unde se afla. Succes.
Draga mea,
Ingrozitoare experienta, te imbratisez. Ai facut un lucru foarte greu, dar si curajos cand ai hotarat sa iti termini liceul si ai platit un cost enorm pentru asta, eu iti stau alaturi, virtual. Cred cu tarie ca lucrurile ar fi fost infinit mai grele pentru tine fara studii si implicit fara vantul in aripi de care ai nevoie sa te vindeci. Platesti un pret mult prea mare, dar ai o sansa sa traiesti si zile senine.
Te imbratisez inca o data!
Multumesc pentru eseu!
În 2005-2006 internetul era extrem de accesibil și la moda printre adolescenți mai ales.
Aveam 15-16 ani și vorbeam/socializam pe vestitul „mirc”. Atunci a fost perioada în care am aflat pentru prima data (!!!!) ca și o femeie iti poate face propuneri sexuale…
A fost perioada în care am vorbit cu bărbați de peste 30+ extrem de mult. Care știau sa te maguleasca și sa te trateze ca pe un om „matur” ( pe când acasă erai doar aia mica, care nu e băgată în seama și nu are nici un cuvânt de spus). Deodată.. contai. Contai pentru cineva. Cineva matur, care te cauta, te întreba cum îți e ziua, care părea ca te asculta, pe care îl interesa gusturile tale muzicale, gusturile în materie de cărți și filme. Care povestea ore întregi despre unde a mai călătorit (pe când tu doar visai la ideea de a pleca undeva cu trenul).
Dar d fapt erau doar niște pedofili în căutare de noi victime, majoritatea însurați și cu copii.
Nu am avut parte de abuzuri pentru ca am știut unde sa pun stop și nu am permis nimanui sa între în viata mea mai mult decât era cazul. Si pe lângă asta..învățasem ceva de acasa..nu spune oamenilor prea multe despre tine personal sau despre familia ta.
Dar am prietene, colege, care tot în perioada respectiva au avut parte de relații cu bărbați de peste 30 de ani, care au fost abuzate, mai ales emotional. Cunosc doua cazuri de fete care au făcut avorturi și partenerii lor erau căsătoriți. Si pentru faptul ca le dădeau bani și le făcea niște cumpărături, familile lor nu comentau nimic.
Iar pentru soții…au fost intotdeauna niște „curve” care „asa merita”.
Nico, da, cat conteaza familia si modelul de acasa, enorm. Te pup
Draga autoare, Da-mi voie sa te imbratisez si eu si sa iti spun ca iti inteleg suferinta! Iti inteleg si strigatul, din pacate am vazut multe astfel de cazuri. Copile ratacite, care cauta alinare in orice, numai sa scape de scandalurile si abuzurile de acasa, chiar daca ajung pe mana altui abuzator. Nu au nicio vina, nici ele si nici tu. Te felicit ca ai reusit sa imparti cu noi experienta ta si, mai ales, ca lupti sa depasesti aceste probleme. Iti doresc din toata inima sa reusesti sa te stabilizezi emotional, sa iti gasesti linistea, sa te ierti pe tine si sa inveti sa te iubesti !
Ma bucur mult cand vad abordat acest subiect din aceasta perspectiva. Este exact tonul pe care il adopt si eu in scrierile mele fiindca m-am saturat sa aud ca doar femeile sunt vinovate!!! NU! Vinovati sunt barbatii care „strica” o fata inocenta, vinovati sunt parintii de baieti care ii invata ca „poti sa faci ce vrei, numai sa nu aduci un copil acasa” (adica, zero valori morale inoculate baiatului, basca fuga de responsabilitate)… 🙁
In toată povestea asta, primii abuzatori mi se pare ca au fost părinții. Cumva, aceste articole nu ajung unde trebuie, adică ma gândesc ca cine citește astfel de bloguri nu se comporta cu copilul sau cum au făcut părinții acestei fete-înțeleg ca lor oricum nu le-a pasat, degeaba ar fi fost avertizați cumva. Cred ca trebuie ajutati direct copiii, educația aia pentru sănătate sau cum s-ar numi trebuie sa existe in scoli, psihologii școlari trebuie sa își facă treaba, asistenta socială, direcția de protecție a copilului, directorii de scoli- toți dorm in scaune și in funcții bine plătite. Copila din poveste a fost abuzată și bullying-uita cu mult înainte de a il cunoaște pe individ, el doar a construit pe fundația pusă de alții. Iar acei alții nu cred ca citesc bloguri. Din păcate, cunosc și eu fete ce au trăit astfel de experiențe, din generația mea, deși Internetul era un lux – nu e nevoie de el pentru a întâlni un prădător. Majoritatea acestor fete proveneau din familii destrămate, erau ignorate și lipsite complet de iubirea și atenția părinților. Relația cu un barbar adult, eventual însurat și cu vreo câțiva copii, le dădea senzația ca au ceva de alții nu au, in sfârșit. Noi, celelalte, abia învățam cum se Închide un sutien iar ea, colega, stia sa puna un prezervativ in doua secunde, fără fastaceala. Sincer, cu mintea de atunci, parca chiar simteam ca suntem inferioare, părea așa wow ce știe și ce face colega, aproape invidiam dar ne era și teama sa intram in așa ceva, nu era de noi, ne mulțumeam cu povesti de tot felul. Inutil sa spun cât de greu le-a fost apoi in viața acestor fete, cât de pasivi eram toți la aceste drame, inclusiv profesorii care vedeau dar se uitau in alta parte cu dezgust. Nu imi amintesc ca cineva, vreodată, sa fi intervenit si sa fi căutat sursa problemei. Unele fete stăteau la cămin de la 10-12 ani sau prin tot felul de gazde, o colega de 13 ani trăia cu iubitul major. Nimeni nu a văzut, nu a auzit, totul normal. Când eram in facultate am avut neșansa sa nimeresc intr-o discuție unde am aflat ca in anumite sate sau orașele mici, bărbații țin evidentă fetelor mai frumușele, le urmăresc de mici si le scriu la caiet ( la propriu), iar pe la 11-12 ani merg si le anunța ca sunt pe caiet si cât de curând urmeaza dezvirginarea. Iar ele accepta fiindcă așa e acolo, mereu așa a fost, sunt luate pe sus si duse in câmp de bărbați uneori însurați, cu copii, nevestele stiu si accepta si ele fiindcă si ele au trecut prin asta. Își mai împrumuta uneori fata unul altuia, le dau si de tot dacă se plictisesc, le bat dacă le ies din cuvânt, toți stiu fiecare fetișcană a cui e, ele stiu, își cer voie pentru diverse lucruri de la “stăpân”etc, Se intampla încă.
Mulțumesc pt articol.
Sper sa vindeci rănile și sa ai o viata bună.
Numai prin noroc nu am pățit multe ceva similar.
O, da
Am cunoscut un astfel de om. Se folosea de statutul lui de profesor de dansuri latino si aborda fetele. Se dadea semi psiholog si le facea pe fete sa se destainuie, apoi toate ajungeau in patul lui, apoi santajate. Omul este, sau era si jandarm. Ce-i drept nu arata ca unul, dar era.
Si totul a inceput de la vouchere de cursuri pentru dansuri latino.
Astfel de oamnei sunt peste tot. In online, pe strada, in autobuz. Dar cine ii verifica?!
Buna,
In primul rand, vreau sa va multumesc din suflet celor care ati comentat aici. Am citit fiecare postare si, sincer, mi-a umplut sufletul cu bucurie. Azi toata ziua, o prietena foarte apropiata care stia ca am trimis povestea mi-a scris incontinuu pe WhatsApp sa-mi spuna cat de mandra e de mine si cata lume ma sustine etc. N-am prea inteles ce vrea sa spuna, pana acum o ora cand am vazut comentariile de pe Facebook si wow! Nu am cuvinte. Din 146 de comentarii numai 2 semi-negative la adresa mea, trebuie sa recunosc ca sunt foarte impresionata. Nu ma asteptam de la atata intelegere si sustinere, in special in Romania.
As vrea sa clarific cateva chestii. Eseul de mai sus e varianta foarte softcore a relatiei toxice pe care am avut-o. Am lasat multe detalii care i-ar putea pune in pericol de recunoastere pe mine si pe parintii mei. Relatia cu familia mea e una complicata, dar nu vreau sa ii ranesc.
Dupa cum am scris-o, exista o singura persoana care ar putea citi articolul si ar stie ca despre el e vorba. Si i-am pastrat anonimatul, asa ca el poate sa creada ce vrea. Din punct de vedere legal nu pot face absolut nimic dupa atatia ani, asa ca nu are niciun rost sa-i distrug viata. Mi-ar face mai mult rau mie.
Multa lume pe Facebook a scris despre acesul la internet. Acum 18 ani, aveam access nelimitat in internet cafe-uri. Si parintii de acum 18 ani nu aveau habar ce pericole sunt online. MIRC, forumuri, yahoo mess, hi5… parintii de adolescenti de atunci nu prea intelegeau ce se intampla pe acolo. Mama nici nu stia ce e aia adresa de email. Cand s-au prins de situatie au inchis ochii pentru ca le era rusine de „gura lumii.” Am fost suparata multi ani pe ei, dar i-am iertat de mult.
Intalnirile in hotel se intamplau in timpul zilei. HH era un baiat foarte bun caruia ii pasa de educatia mea, asa nu voia sa chiulesc pentru el. De fapt, ma certa cand aflam ca am mai chiulit de la cate-o ora. Cum am zis la inceput, Humbert Humbert, pedofilul cu inima de aur. Asa de obicei furam cateva ore dupa scoala. Nu ieseam noptile. De fapt, eram acasa in fiecare zi la ora 7 seara, maxim.
Cineva a scris ca e „nenatural sa mergi in hoteluri cu barbati de varsta lui tac-tu.” Da, no shit, Sherlock!
Si cam atat mai aveam de zis.
Inca odata, Ioana, iti multumesc ca mi-ai dat o platforma unde sa imi povestesc o perioada neagra din viata mea. Simt ca o greutate mi s-a luat de pe suflet, si sper ca istoria mea o sa ajute alti parinti sa fie mai vigilenti cu ce se intampla online. Si pentru oricare alta femeie care a trecut prin ceva similar: Nu esti singura! Din pacate suntem multe. Dar suntem aici. Traim, respiram si suntem resiliente!
Dragă autoare, suntem cam de aceeași vârstă. Traumele trecutului nu se pot uita, se pot doar accepta. Nu tu ai fost de vină. Uită-te acum în oglindă și vezi cine ești acum . Din text și modul în care ai scris ești o persoană minunată care poate deveni cine dorește ea. Mă bucur că ai lângă tine un partener care te susține ! Fi fericită alături de el !
Și da, de fiecare dată când vorbești despre ceva , te vindecă, rana se mai Închide un pic .
Te îmbrățișez!
E foarte trist ce s-a întâmplat, dar nu e vina internetului, la fel de bine il puteai cunoaște si la coadă la pâine, nu s-au inventat abuzurile acum 20 de ani, când a apărut netul. Problema pleacă din familie, unii părinți își cresc copiii in așa fel încât aceștia devin victime sigure, cu sau fără net. Si eu am fost liberă pe net, ba chiar am si locuit singură de la 13 ani, părinții fiind la muncă in Italia, dar nu am pățit nimic, ci, mai degrabă, am făcut eu glume altora, unele la limita bullying ului, de care acum îmi e cam rușine. Asta ar trebui să înțeleagă părinții, că întâi trebuie să ajute copilul să aibă o stimă de sine si un curaj enorm, intimidant chiar, apoi îi pot da drumul in lume liniștiți, că va respinge singur orice dubios.
Nu cred ca la coada la paine avea timp sa ii spuna suficiente lucruri incat sa o influenteze sa aiba o relatie cu el. Iar sa iesi in oras in mod repetat cu o fata de 13 ani e putin probabil, chiar daca ea vrea, pentru ca se uita lumea ciudat.
Eu zic ca internetul este esential pentru asemenea lucruri.
Dar sigur, asta nu inseamna ca orice fata cade in plasa unui pedofil pe internet, ci doar ca sunt destule care cad.
Robo, am scris și mai sus, cunosc zeci de fete de 12-16 ani in relații cu bărbați 30 plus, de multe ori cu familie, iar asta se intampla in anii ‘90, poate începutul anilor 2000. Pot spune ca uneori era chiar mai ușor înainte fiindcă lipsa Internetului înseamnă și șanse mai putine ca fata sa găsească Informații, sa ceara ajutor. Practic, dacă provenea dintr-o familie cu probleme, era victima sigura. Eu stiu bărbați care stăteau la poarta școlii generale sau a liceului și luau de acolo ce le plăcea. Uneori mergea, alteori nu. Stăteau și la poarta internatelor. Cum spunea cineva mai sus, mare succes aveau diverși antrenori sau profesori de sport. In micile comunități se rezolva treaba ușor, toată lumea cunoaște le toată lumea, știi cum stau lucrurile cu anumite familii ( părinți abuzatori, plecați din țara)și aproape mergi la sigur. De asta ma gândesc ca trebuie puțin coborât in mulțime, in realitate, pe astfel de bloguri nu citesc părinții fetelor victima, oricum nu se simt vizați, fetele trebuie ajutate. Mers in anumite zone, vorbit cu ele, ascultate între patru ochi sau in cerc restrâns, asta e de făcut.
Draga autoare, iti dau si eu o imbratisare calda, o incurajare si te laud ca ai reusit sa iesi dintr-un cerc vicios si chiar sa stii si sa vrei sa te vindeci, fiind pe drumul cel bun.
Mamicilor care credeti ca va cresteti fetele mai bine, mai cu atentie si mai cu dragoste decat parintii vostri, ca ele nu vor putea cadea pe mana pradatorilor ca le spuneti voi ce si cum este bine, va rog sa fiti mai realiste. Eu vin dintr-un mediu bun, parinti iubitori si exemple excelente de relatie buna, scoli bune, am fost si frumusica, si bine imbracata(nu vorbesc ca de firma sau scump, dar la zi si la moda sa zic asa), buna la carte, buna la dans, vesela, acceptata in oricare dintre cercurile de prietenii din clasa-scoala. Ca adolescenta, sigur ca au fost momente cand am fost nemultumita sau nefericita de cate ceva. Si vor fi si copiii vostri. Sigur ca mi se parea ca parintii nu pot sa inteleaga cine stie ce, si nu le spuneam prin ce trec eu sau ce decizii iau – unele puteau sa aiba consecinte teribile. Am facut deseori abuz de increderea parintilor (pentru ca aveam o relatie foarte buna si ei aveau incredere in mine) si „m-am jucat cu focul” fara ca ei sa stie. Am facut-o din curiozitate, din spirit de aventura. Ma bucuram si de increderea colegilor la scoala, fete si baieti, si cred ca le eram mai loiala lor decat parintilor la vremea de adolescenta. Asa s-a intamplat ca eram „prima mana” care afla cand o fata era dezvirginata la 14, 15 ani in clasa noastra de liceu . Simteau nevoia sa spuna cuiva, si-mi spuneau mie. Veneau fericite, indragostite, sa-mi spuna cum s-a intamplat si cum si-au „implinit dragostea”.(secretul lor ramanea mereu secret cu mine!). In prima luna din clasa 10 au fost 3 fete, 3 care au venit la mine, nu stiu cate altele au fost. Nu treceau 2-3 saptamani ca incepeau plansete, gelozii, erau parasite sau paraseau, apoi aparea altcineva si mai apoi spuneau din ce in ce mai putin. Ce stiam era ca-si frangeau inima din nou si din nou sperand la fericire si dragostea aia din carti si filme, si erau din ce in ce mai nefricite, si cel mai rau, se iubeau si respectau pe ele insele din ce in ce mai putin. Erau frumoase, invatau bine, erau din familii frumoase mare parte dintre ele, dar copile si naive. Ar fi ascultat atunci la parintii lor daca ei ar fi stiut prin ce trec? NU! Mai aflau parintii cate ceva, le mai pedepseau ca le gaseau tigarile sau ca intarziau acasa – parintii nici nu banuiau ca astea erau doar maruntisuri fata de adevaratele probleme. Daca ar fi aflat si le-ar fi fortat sa se opreasca din relatiile respective, ar fi fost considerati cei mai rai parinti din lume. Din nou, repet, NU, nu ar fi ascultat de vorba buna si explicatii de la parinti. Si ar fi gasit o metoda sa o faca pe ascuns. Ele iubeau si vroiau sa fie iubite! Romantic. As mai specifica ceva. Partenerii lor erau tot baieti de liceu, cel putin la inceput, si sexul era consimtit. Sigur ca poate incepea cu „eu te iubesc, dar daca nu ne implinim dragostea si prin sex, eu nu pot sa fiu cu tine”, si poate erau si ei niste baietandrii plini de emotii, dar care intelegeau de la prietenii lor ca asa trebuie sa faca ca altfel nu-s barbati adevarati, si uite asa se incurajau unii pe ceilalti la sex si-si frangeau inimile unii altora si-si coborau respectul de sine. Apoi ajungea o joaca pentru cativa dintre baieti, o competitie chiar intre prieteni. Si baietii sufereau cand erau parasiti de o fata, dar fetele sufereau altfel, legatura sex-sentiment era mai acuta, cand un baiat le parasea, le lovea si sentimentul si trupul. Unele au inceput sa braveze si s-au dus din rau in mai rau, coborand standardele baietilor acceptati in trupul lor, detasandu-se de sentiment. Cata vindecare necesitau bietele lor suflete!
Avand toate aceste experiente ale prietenelor mele, am ales abstinenta. Nu a fost usor dar a fost mult mai bine. Baietii care m-au placut si au vrut neaparat sex, m-au parasit. Foarte bine. Oricum ar fi facut-o la un moment dat. Cei care m-au iubit sau placut dar n-am putut sa fim impreuna caci nu eram potriviti pentru o viata, ne-am despartit prieteni, cativa prieteni pentru o viata. Am avut ani de adolescenta si prima tinerete excelenti, cu multa voie buna, dans, excursii la mare si munte, petreceri fara numar in anii studentiei, si de departe, si de departe cu mai multa pace si lipsa stresului prietenelor mele. A fost greu uneori? Da, a fost. A fost cate un baiat drag cu care as fi trecut mai departe de saruturi si imbratisari, dar ma opream pentru ca-mi spusesem ca ma opresc. Era o decizie luata dinainte pentru ca in momentele respective n-as fi mai putut-o lua. A fost vreo dimineata in care sa ma trezesc si sa-mi spun „ce fleata am fost ca nu am avut sex cu X, ca poate ma paraseste sau ca asta mi-am dorit”? NU, niciodata. Si-as putea sa spun ca am avut prietenii lungi si extraordinar de frumoase, cu poezii si sarutari (perioada de neinlocuit!) pana am intalnit barbatul cu care am stiut ca vreau sa fac copii si sa construiesc o familie. Nu am avut absolut, dar absolut nimic de pierdut, ci numai de castigat.
De ce am scris povestea asta lunga? Pentru ca am citit povestea autoarei, trista, si am vazut povestile prietenelor mele dintre care unele s-au terminat bine, altele nu prea. Sexul manipulant si mai ales fortat este rau, fara indoiala. Dar fatuca tanara care va consimti sa aiba sex (asa cum este invatata la scoala sau chiar si de parinti) sa-si implineasca dragostea(care dragoste sigur va veni) poate sa fie la fel de devastata, sfaramata in trup si suflet. Ca parinti, sansa mare este sa nu stim asta. Pe cat pot si mi se da ocazia, prezint fetelor partea frumoasa, plina de pace, frumusete, romanta, a abstinentei.
Excelent comentariu. Multumesc! O sa il pastrez cu copy-paste pt fetele mele, cand vor creste!
Salut.
Mi-ai ridicat mingea la fileu. Existau pedofili si pe „vremea noastra”. Va dau cateva exemple personale:
– tatal unei prietene, discutie cand aveam 12 ani: vreau sa ii iau fetei un tricou si nu stiu ce marime. Ea e cam cat tine. Te dezbraci un pic sa vad cat de mare e tricoul ? Nu mi s-a parut dubios, abordarea a fost foarte fireasca. Am dat bluza jos, evident, nu aveam sutien, ca nu prea aveam pt ce. Omul a masurat spatele cu palma, apoi bratele, apoi pieptul. Sanii i-a prins in causul palmei, iar cand m-am ferit, a zis „mda, pai nu mai sunteti chiar copii, dar nici femei, voiam sa stiu cat de mari sunt”.
– un an mai tarziu, acelasi tata: „daca nu stii sa saruti, baietii vor rade de tine. Daca vrei, te invat eu”. Nu am vrut, dar mi-a aratat oricum…asa, la misto…
– la 15 ani, am fost sa dorm la aceeasi prietena. Parintii ei nu erau acasa peste noapte, lucrau schimbul 3. Am „fugit” sa ne plimbam prin oras noaptea, nu mai facusem niciodata asa ceva, parea cool. Un nene beat m-a inghesuit intr-un colt si m-a tras de haine pana a ajuns la chiloti. Prietena mea s-a speriat si s-a ascuns. Am tipat, nu a iesit nimeni din nicio casa. Nu s-a consumat actul pentru ca am reusit sa fug cand s-a dezechilibrat de beat ce era.
Acest mesaj, este, ca si eseul de mai sus, parte din vindecare. Aveam nevoie sa il scriu.