Dom’le, eu când strănut, mă dedic cu toată ființa! Strănut cu ambii plămâni și din tot abdomenul, îmi iau avânt, zdruncin toți mucii de la locul lor și se aude până la bulevard. Cu o mână mă țin de canapea, cu alta țin șervețelul la nas și eliberez presiunea cu un chiuit la final! Aaah, ce bine e!
Ei, când strănut (și zilele trecute am strănutat des, că au adus copiii de la școală ceva guturai), se aud în ordine următoarele:
Eu, tare, cu ecou (că așa e construită casa noastră):
– Haaapciuuuuuuuuuu, ihaaaa!
Sofia, de la ea din cameră (o aud prin perete):
– Doamne ferește!
Mama (aflată în vizită) scoate capul din celălalt dormitor, panicată ca orice mamă care-și aude copilul strănutând, ce contează că copilul (cacofonie intenționată) are 42 de ani:
– Aolio, ce s-a întâmplat?
Ivan, cel mai adesea lipit de mine:
– Mami, uneori mă întreb cine e mama mea adevărată (cu versiunile: Auzi, tu ești măcar om sau altă specie? / Sigur nu trebuie să mergi la medic cu chestia asta? / Ce m-ai speriat, am o viață foarte stresantă)
Și scenariul se repetă cu o predictibilitate de 90% de zece ori pe zi, mai ales că sunt și alergică la propria pisică și de fiecare dată când doarme lipită de mine (multe ore pe zi) mă ia strănutul.
În public mă abțin, normal, și asta mă face să mă simt teribil de cenzurată, îmi fierb secrețiile în cap și simt cum îmi bubuie urechile. Abia aștept să ajung acasă și să pot fi eu însămi.
Din fericire, copiii nu mă moștenesc în această privință, și nu știu dacă e bine sau rău. Cert e că plăcerea strănutului e importantă în viața mea. Sunt curioasă dacă-s singura doamnă de-aici care strănută ca animalele.
PS: Cu celelalte expresii corporale sunt mult mai delicată.
Nu, cu siguranta nu esti singura 😀 In familia mea si eu si mama si sora-mea stranutam „cu pasiune” 🙂
m-ai facut sa rad in aceasta dimineata! Iti multumesc!
Da, si mie imi place sa stranut cu zgomot, cand ma abtin de la zgomot pur si simplu nu e la fel de eliberator.
Chiar in dimineata asta ii spuneam sotului dupa un stranut sanatos ca nu inteleg cum unele femei stranuta de parca nu-i nimic, cu un hapciu asa delicat si angelic. Eu simt ca o sa explodez daca incerc sa il tin sau sa il camuflez, parca ma destram toata cand stranut, deci imi e greu de inteles cum poti stranuta fara sa ti se contorsioneze toata fata si fiinta.
Sie eu stranut tot cam asa, am mostenit unul din parinti la asta. Doar ca eu nu sunt mai delicata cu niciuna din celelalte expresii corporale.. 😀
Am luat o doza zdravana de ras cu pofta)))))) multumesc!!!
Tata si cu mine, stranutam de cate 7-8 ori la rand… cei de-ai casei asteapta sa terminam „runda” si doar dupa asta ne spun „sanatate” 🙂
Vaaaai, asa fac și eu, doar ca fără chinuit la final, soțul mereu ma întreabă dacă nu pot sa fiu mai delicată ??? cel mai nașpa e când doarme copilul și trebuie neapărat sa ma abțin. Nici în sarcina nu am putut sa stranut cum trebuie de teamă că se întâmplă ceva. Din fericire nu sunt alergică la nimic, dar am uneori serii de 4-5 stranuturi unul imediat după altul. Recordul cred ca e undeva pe la 8.
*Chiuit….
Este minunat cand alaptez fetita de trei luni cu inima plina de speranta ca adoarme si in mod neasteptat imi vine sa stranut ca un cal. Nu, nu ma pot abtine. Ea deschide ochii si are expresia de „what the fuck?” ?
Oh, NU! Nu esti singura, eu stranut „in cascada”, sacadat si raspicat, ca sunt si eu alergica la propriul motan… Si cand nu-i de la alergie, e ca am „cules” niscaiva virusi de pe la cineva (Carina, fii-mea, dar sa nu dam nume!) si i-am indesat la mine in caile respiratorii ca le era tare frig, saracii…
Deh, stranut de se scutura lustra si tremura ramele cu poze pe pereti, da’ asa-i de bineeee…. :))
:)) ma intreaba sotu’ (aka „colegul de birou de-acasa”): „ce citesti acolo?!”.
Am ras bine, multumesc!
aaah, eu ador sa stranut, e ca un mini-orgasm :)))
Cel mai original răspuns ???
Eu strănut cu zgomot și musai la duzină. Niciodată nu mă opresc să strănut o dată, de două ori… Eu strănut de minim 10 ori la rând. Știți ce nasol e? Păi da, că trebuie neapărat să merg la baie.. și când mă apucă strănutatul pe stradă sau în mașină e foooooaaaarte nasol!
Te înțeleg. Eu strănut cu atâta patos incat mi se mișcă rotitele de la scaun câțiva cm buni in spate..ai zice că am scaun cu reacție ?
:)))
Prezent și eu! Ador sa strănut tare. Am moștenit o pe mama. Și eu sperii copiii si încerc sa ii atenționez, dar de cele mai multe ori e prea târziu. Apropo de asta , aveam un profesor de geografie care strănuta de se zguduia liceul (majoritatea se speriau, eu îmi găsisem omul?). Așa ca am zâmbit citind articolul tău?
1. Nu ma pot abține în public. Întotdeauna strănutul este irezistibil și neașteptat. Nu am timp nici de șervețel câteodată.
2. Acum colegii din biroul vecin s-au obișnuit …
3. Acasă copilul ma asigura ca o sa aibă ea grija de mine cât sunt bolnavă …