Mno, copiii noștri știu de mulți ani că Moșii suntem noi, că ne oferim unii altora surprize și cadouri (când erau mai mititei erau teribil de interesați de toate aspectele logistice ale intrării străinilor la noi acasă, sigur că ei cred în magie, dar nu în genul acesta de magie care intră pe gaura de la hotă, așa că nu am avut de ales decât să le povestim despre tradiția cu cadourile, despre semnificația religioasă a Crăciunului și despre povestea cu moșul și ce înseamnă el de fapt). Am scris mai mult despre asta aici. Le-am spus, de asemenea, să nu vorbească despre asta cu alți copii, fiecare familie are regulile ei.
De Moș Nicolae avem această regulă care spune că ei pot face o listă de dorințe care însumate să nu depășească 50 de lei, la care se va mai adăuga ceva dulce surpriză de la noi. Anul acesta și-au ales câte un Lego mic și mi-au trimis pe email linkuri către magazinele unde legoul dorit avea prețul cel mai mic. Am adăugat eu niște globuri cu Toblerone (vai, sper să-mi dea să gust și eu, că nu mai pot de poftă), iar ei mi-au pus în ghete scrisori de iubire făcute de ei (mi-am mai pus singură și niște condimente de vin fiert, iar buni, care e în vizită la noi de câteva zile, a primit o cremă de ochi și dulciuri). Nu exagerăm cu cadourile, avem deja tot ce ne trebuie, iar de la prea mult dulce ne cad plombele. E foarte bine așa, cu mai puțin, surpriza și emoția descoperirii contează mai mult.
Dar ce voiam să vă povestesc de fapt e asta:
Deși știe clar cine e Moșu și cum se întâmplă treaba, Sofi a ținut neapărat să fie totul clar. Pentru că cizmele noastre sunt aproape identice, ea a dorit să nu existe confuzii, așa că și le-a semnalizat pe ale ei.
Ivan a pus cele mai înalte încălțări, ca să intre mai mult, în caz că Moșul nu respectă regula noastră cu mai multe cadouri, iar buni, draga de ea, care întâmplător avea la dulap două perechi de încălțări (acolo le ține ea), a fost acuzată de lăcomie, iar una dintre perechi a fost mutată trei metri mai încolo, să nu cumva să primească extra cadou pentru extra cizme.
Cam așa cu copiii, ce știu și ce nu știu. Adică și dacă știu, tot se fac că n-au habar, dacă asta le face bine.
Și asta mi se pare atât de frumos!
Vă dorim început de iarnă frumos și nu exagerați cu dulciurile!
Si ai mei la fel! Stiu, dar se poartă de parca nu ar sti. :)))
Ma intreb cand au apucat sa descopere ei cum se face research pe internet cu pretul cel mai mic la un produs, avand in vedere ca ai mentionat de nenumarate ori ca ei nu au acces la telefoane, tablete, laptop decat eventual pentru teme.
E frumos sa fabulam doar ca sa avem cititori… noi sa fim sanatosi!
Cred ca nu ai mai citit pe aici de ceva vreme. 🙂 Intre timp a venit pandemia, cu 6 ore de scoala online pe laptop etc, am scris de muuulte ori despre asta. Dar ce usor e sa dai oleaca cu hate, nu?
Sanatate!
Ai mei sunt mari și tot își pregătesc ghetele și se bucură dimineața de daruri! 🙂
DAR, sa stii ca Mos Nicolae exista :)) una din cele mai dragi amintiri din copilarie d-ale mele este ca in noaptea de Mos Nicolae m-am trezit si l-am vazut pe mosul care mi-a facut cu mana prin geamul usii si chiar si acum, vreo 25+ ani mai tarziu, sunt convinsa ca l-am vazut. Avea o infatisare de „Gandalf” si un zambet bland si intelept, nu pot sa descriu senzatia de iubire pe care mi-a transmis-o acel zambet (probabil mi l-am imaginat, atat de tare am vrut sa-l vad, dar sentimentul acela il simt si acum cand ma gandesc la acea imagine). In plus, cativa ani mai tarziu, cand deja stiam ca Mos Nicolae este mama si nu aveam sperante sa primesc ceva pentru ca a fost un an greu si nu aveam bani, Mosul a venit mai bogat ca niciodata, am primit o familie similara cu Barbie ( Jessica se numea papusa, o tin minte si acum, avea si sot si copil, yupiiii !!!) si dulciuri si portocale si napolitane la kilogram (preferatele mele). Pur si simplu nu am cum sa cred ca nu exista Mos Nicolae…nu am cum, este cel mai drag mos al meu!
Dar Mos Nicolae exista – pentru ca el este, de fapt, Sfantul Nicolae.
Acest obicei pe care-l avem pe 5 decembrie, in seara de ajun a sarbatorii Sfantului Nicolae, exista in amintirea unei fapte bune facute de Sf. Nicolae in timpul vietii lui, atunci cand inca nu era arhiepiscopul Mirei Lichiei (Mira era o localitate in Turcia de astazi).
A aflat ca un tata vaduv, care avea trei fete foarte frumoase, saracise atat de mult incat nu mai avea absolut nimic si, de aceea, pentru a putea trai luase hotararea gresita de a vinde frumusetea fetelor sale. Sfantul Nicolae a hotarat sa-i salveze, dar pe ascuns, ca sa nu fie laudat („Sa nu știe stanga ta ceea ce face drepta ta”) si asa, in trei nopti diferite (nu consecutive) a aruncat pe geam cate o punga plina cu galbeni, cate una pentru fiecare fata. Fetele s-au casatorit pe rand (dupa fiecare punga de galbeni primita) fiind salvate astfel de la o viata promiscua.
Parintii Sfantului Nicolae au fost oameni bogati, iar dupa moartea lor Sf. Nicolae a impartit toata averea celor aflati in nevoie.
Pana la o anumita varsta copiii au un suflet curat, inocent si bun si de aceea ei pot vedea mult mai usor pe sfinti, pe ingerul pazitor etc.
Asadar cel mai probabil in copilarie l-ai vazut pe Sfantul Nicolae (Sf. Nicolae avea un chip bland si bun)
Daca nu dadeam peste articolul tau cu mos craciun, nu-mi trecea prin cap. Copiii sunt inca mici. Dar mie imi plac lucrurie simple si sincere, asa ca ce e mai usor si mai frumos decat sa cumparam impreuna cu copiii(cand n-am unde sa-i las) si sa facem noi surprize la randul nostru.
Pai Robo nu primește nimic de Moș Nicolae? Ca parca nu-i vedem si lui ghetutele…
Robo e plecat cu munca. 🙂
Servus Ioana, iti citesc de mult postarile, si acum simt ca se potriveste povestea mea la fix. Fetita mea, care acum are 8 ani, a descoperit acum doi ani dintr-o eroare cine e Mos Nicolae, cand sotul meu a primit in ghetute ceva ce am uitat ca am cumparat cand era cu mine. Si asa i-am zis de fapt cine aduce cadouri si de iepuras, Craciun, etc. Ce m-a impresionat cel mai tare este ca de atunci, tine neaparat din banii ei din pusculita sa ne ia si noua cadouri, din partea ei, lucruri mici, din inima, care inseamna totul!
Si eu stiam cand eram mica unde tinea mami cadourile ascunse, dar nu scotoceam, sa nu stric surpriza :). Si copiii mei stiau, dar nu scotoceau, din acelasi motiv :).
Am primit poezia asta, fara autor numit, si o dau mai departe cu ghimimele:
« Să nu te sperii, Moșule prea tare
Când vei veni la ușa mea tiptil.
Chiar dacă ghetele au număr mare,
Să știi că eu, în suflet….sunt copil.
În mine, încă se mai bucură copilul
De orice dar….oricât ar fi de mic.
De multe ori eu ți-am furat profilul
Și-am dăruit….dar știi ce vreau să zic.
În gheata dreaptă…..pune-mi sănătate ?
Și dacă vezi că mai rămâne loc,
Pune-mi puterea de-a trece prin toate
Zâmbind, și-n plus…pune-mi puțin noroc.
În gheata stângă….nu mai ai ce-mi pune?
Fiindcă acolo e inima mea,
Te rog să pleci și nimănui nu spune
Că sufletul meu…..doar atâta vrea »
O luna decembrie cu binecuvantare si liniste!
Si fetita mea (are aproape 8 ani) se comporta la fel :)) si se bucura, desi stie ca noi punem cadourile in ghetute.
Cat am ras la faza cu cizmele bunicii! Sunt curioasa daca Sofi a fost cea care le-a indepartat :)))) Poate imediat dupa ce si-a postat afisul cu numele ei….
Bestiala faza oricum!