Dialog cu dr. Alice Albu despre copiii care cresc mai încet și despre deficitul de hormon de creștere (video și text) (p)

Primul nostru copil bifează toate etapele de creștere exact la momentul potrivit (nu punem primele luni, când refluxul a împiedicat semnificativ creșterea în ritm normal, din fericire a recuperat apoi foarte bine). Mănâncă bine, crește constant în greutate și în înălțime, se îmbolnăvește foarte rar, e în general foarte energică, hrănace, veselă și puternică.

Al doilea copil… Eh. Greu cu somnul în primii trei ani, cu mâncarea greu dintotdeauna, crește mai încet și mai puțin, e extrem de sensibil și de selectiv cu mâncarea, e slăbuț și mai mic de statură ca sora la lui la vârste similare, se îmbolnăvește mai des și preferă să stea în loc să alerge.

Sigur că prin comparație, asta a fost o sursă de stres pentru noi. Poate că dacă el era primul, ne făceam griji legate de apetitul și viteza de creștere a surorii lui.

Îl monitorizăm, am mers la controale și analize, dar nu teribil de des, pentru că agilitatea lui ne arată totuși că el e bine. Umbra de îndoială există însă. Va rămâne cu noi până se însoară, probabil. 🙂

Știu de pe grupurile de părinți și din mesajele voastre că există multe familii în care se dezbate des acest subiect: crește copilul suficient, cum facem să știm, dacă există deficient de creștere, cum rezolvăm acest deficit? Am invitat un medic specialist să povestim despre această problemă: Dr. Alice Albu este medic primar endocrinolog la spitalul Elias din București. Are multă experiență cu cazuri de copii care au probleme de viteză a creșterii și m-a ajutat să înțeleg mai bine care sunt cauzele lor, cum monitorizăm corect creșterea copiilor noștri, ce analize și tratamente sunt disponibile. Pentru că e important de spus că, dacă sunt descoperite și adresate rapid, aceste probleme se rezolvă mai ușor și nu lasă sechele pe termen lung.

Înainte de a trece la interviu, mai precizez și aceste date statistice, care arată că e nevoie de mai multă informare pe acest subiect, mai ales că pe măsură ce copiii depășesc perioada bebelușiei, tindem să nu mai monitorizăm viteza lor de creștere.

Un studiu IPSOS (sursa) realizat anul acesta pe 500 de părinți și 100 de medici de familie și pediatri din România arată că:

• Doi din trei părinți compară evoluția copilului lor cu graficul de creștere, în principal în cazul copiilor cu vârsta de până la 12 luni.     
• În ciuda acestor date, majoritatea medicilor participanți la studiu consideră că deficitul de creștere la copii este subdiagnosticat și că părinții ar avea nevoie de mai multe informații despre această afecțiune.
• 70% dintre medicii de familie măsoară întotdeauna înălțimea și greutatea copiilor, în principal în cazul celor de până la 12 luni, în timp ce în cazul copiilor mai mari, aceste măsurători sunt efectuate doar uneori.
• În România, conform studiului, 2 din 5 părinți nu știu despre existența unui tratament pentru tulburările endocrine care cauzează deficit de creștere la copii.

Mai jos puteți urmări interviul video, are 24 de minute. Sub el pun rezumatul conversației, dacă vreți să parcurgeți informația rapid, citind-o.

Cum măsurăm corect copiii și cum ne raportăm la aceste date adunate?

Este foarte important să măsurăm corect copiii! Dezvoltarea posturală este considerată un semn al dezvoltării globale a copilului, e dovada clară că copilul crește. Corect, copilul se măsoară într-un cabinet medical, pe aparate numite stadiometre, care sunt verificate periodic pentru a fi mereu corecte. E, de asemenea, important să fie măsurat de personal medical instruit. O măsurătoare ca la carte se face pe acest stadiometru, copilul se măsoară poziționat corect, în mod ideal se măsoară de trei ori consectiv, apoi din cele trei măsurători rezultă o medie care se raportează la referințele populației. Încercăm să vedem cum e copilul nostru față de medie.

Uneori e dificil să mergem la medic sau suntem curioși, vrem să măsurăm copiii mai des. Copiii se pot măsura și acasă, la tocul ușii, e adevărat că aceste măsurători nu sunt la fel de corecte, dar e mai bine să avem o măsurătoare aproximativă decât să nu avem nicio măsurătoare. Pe scurt, dacă nu avem acces la un cabinet medical, e  bine să ne măsurăm periodic copiii. Copilul trebuie să stea perfect drept, cu genunchii drepți, privirea înainte, călcâiele lipite de toc. Obiectul care se fixează la creștet trebuie să fie o riglă sau alt obiect subțire, care trebuie poziționat foarte corect, pentru că 1 sau 2 cm pot conta foarte mult, ei pot plasa copilul fie în categoria: Crește binișor, dar la limita inferioară, fie la categoria Crește prost și e clar prea scund. Referitor la standardele la care trebuie să ne raportăm, avem grafice derivate din măsurătorile pe populația țării noastre, ele au fost publicate în 2016, sunt accesibile și părinților, nu le veți găsi peste tot pe cele corecte.

Aici, pe site-ul Societății Române de Endocrinologie, găsiți un grafic oficial, corect, la care vă puteți raporta. E nevoie să vă faceți cont pentru a accesa graficul, durează puțin.

Atunci când ne raportăm la aceste grafice e bine să ne sfătuim și cu un medic, poate nu citim corect și generăm anxietate nejustificată.

Cu ce frecvență recomandați să măsurăm copiii?

În primul an, măsurătorile se fac mai des, pentru că oricum mergem des la pediatru și atunci se fac și măsurători, ritmul de creștere e mai accelerat în primii doi ani. Ulterior, cel puțin o dată pe an ar trebui să se facă măsurători ale înălțimii, greutății, ale indicelui de masă corporal.

În situații particulare, unde suspectăm probleme de creștere, se pot face măsurătorile și mai des. O dată pe an însă e în general suficient.

Mai există și alte semne care pot indica prezența unui deficit de creștere la copil?

Sunt mulți indicatori care ne arată de ce nu crește bine un copil.  E bine să avem un istoric de creștere, ca să vedem dacă copilul crește mai lent sau mai accelerat. E foarte important acest istoric, din păcate el lipsește la majoritatea copiilor. Un alt parametru este viteza de creștere, pe care o obținem mai repede, nu avem istoric pe 5 ani, dar avem măsurători cu 6 luni înainte, calculăm o viteză de creștere.

În perioada prepubertară, o viteză de creștere sub 5 cm pe an e un semnal de alarmă.

Trebuie să integrăm înălțimea și în contextul familiei, se calculează înălțimea medie a părinților, așa ne putem da seama dacă copilul e mic pentru că vine dintr-o familie mică, dar asta nu exclude problemele de creștere. Când copiii de statură joasă provin din familii cu membri înalți, acolo trebuie o evaluare amănunțită.

Care sunt cele mai frecvente cauze ale apariției problemelor de creștere?

Statistic vorbind, în spatele unei staturi joase sunt nenumărate cauze, ea poate fi un simptom al multor afecțiuni. Unele sunt boli grave, iar statura joasă ne ajută să le identificăm. Altele au un prognostic particular, iar statura joasă poate fi singura lor manifestare, cum sunt sindroamele genetice, de exemplu. Adevărul este că, deși toată lumea se gândește că atunci când ai o statură joasă, cauza e deficitul de hormon de crestere, el e cauza unei minorități din toate staturile joase. Dar asta nu face mai puțin importantă identificarea pacienților cu statură joasă!

Ce analize putem face pentru a identifica deficitul de hormon de creștere?

Evaluarea acestei condiții este una amplă. Medicul de familie sau pediatrul analizează istoricul copilului, starea lui generală de sănătate, afecțiuni neidentificate până atunci, și poate recomanda niște analize de screening (dozare de vitamina D, dozarea hormonilor tiroidieni, analize pentru identificarea unei malabsorbții, boala celiacă, analize de scaun, de urină, radiografie de mână care ne arată care e vârsta osoasă a copilului, care poate fi diferită de vârsta din acte, poate e o chestiune de ritm biologic sau consecința unor boli), pentru a identifica o posibilă cauză a vitezei mici de creștere. Urmează apoi, dacă e cazul, evaluări genetice din partea unui medic de genetică medicală, care poate identifica semne de sindroame genetice, iar la final este evaluarea endocrinologică pentru detectarea deficitului de hormon de creștere.

La endocrinolog se ajunge în ultimă etapă, cu copiii care au cea mai mare probabilitate să aibă deficit de hormon de creștere, pentru că această evaluare e mai complicată și presupune niște riscuri. Nu se fac doar analize de sânge, ci se fac niște teste de stimulare, se administrează copilului niște substanțe care stimulează hormonul de creștere, iar după administrarea lor se fac mai multe recoltări de sânge. Un alt test presupune administrarea de insulină cu scopul de a scădea glicemia pacientului foarte mult. Nu ne asumăm aceste riscuri decât dacă beneficiul de a identifica problema depășește categoric riscul de a face aceste teste.

Ce tipuri de tratament există în prezent în România pentru deficitul de hormon de creștere?

Tratamentul poate fi și cauzal. Dacă, de exemplu, deficitul de creștere este provocat de o anemie, tratăm anemia și creșterea își va relua ritmul normal. Sau o malabsorbție.

Tratamentul cu hormon de creștere este o soluție pentru deficitul statural în multe afecțiuni, nu doar la pacienții cu deficit de hormon de creștere. Răspunsul în general e foarte bun, dacă tratamentul e bine administrat.

Există și cazuri în care administrarea de hormon de creștere e utilă și în cazurile în care pacientul nu suferă de deficit de hormon de creștere, de exemplu copiii cu o insuficiență renală cronică care au dificultăți de creștere pot primi hormon de creștere, există copii cu sindroame genetice care beneficiază de acest tip de tratament, copii care se nasc micuți și nu recuperează, și ei pot beneficia de acest tratament. De asemenea, putem administra tratament cu hormon de creștere și copiilor la care nu am identificat o cauză a staturii joase, dar a căror statură este handicapantă, atunci le oferim acest tratament, ca să-i ajutăm.

Sportul ajută la îmbunătățirea vitezei de creștere? Există și alte lucruri pe care le putem face pentru a ne ajuta copiii să crească sănătos?

Nu există un fundament științific solid care să explice ipoteza că cei care merg la baschet, de exemplu, cresc mai înalți mai repede, dar există o logică: un stil de viață sănătos face bine dezvoltării staturale. Hormonul de creștere se produce în somn, de aceea e important să dormim suficient și la ore potrivite (atenție la rutinele de somn ale adolescenților), și când facem sport. Efortul fizic stimulează producerea de hormon de creștere, iar alimentația e și ea extrem de importantă: proteinele stimulează hormonul de creștere, iar grăsimile și zaharurile îl inhibă.

Sper să vă fie util acest dialog.