Pe 11 ianuarie 2007 pe la ora 2 după amiaza, o fată de 27 de ani se așeza în fața unui monitor vechi cu dorința să scrie ceva. Se simțea singură, invizibilă și mută. Departe de casă, într-un apartament în care se simțea mereu stingheră, cu prieteni puțini și ocupați. Tot ce avea de preț era un pui de pisică blând și maro care torcea lipit de coapsa ei în timp ce ea încerca să-și adune gândurile.
A scris aiurea niște vorbe despre o vacanță tristă care tocmai se încheiase. Cu ea murise și altceva, o relație, o etapă.
În primul an a publicat un singur text pe blog. Primul.
A mai scris și altele, dar i-a fost frică să le arate.
Peste un an însă, fix un an, a scris iar și nu s-a mai putut opri. A îndrăznit să scrie mult, în fiecare zi, iar lumea a început să citească. Întâi cinci oameni, apoi o sută, apoi o mie, în trei ani un milion.
15 ani mai târziu, pisica e tot aici, torcând lipită de coapsa fetei. 4.236 de articole publicate și 62 de ciorne, 136.000 de comentarii pe blog. Cinci, șase ore pe zi cel puțin dedicate blogului și comunității. În fiecare zi de 15 ani.
Fata s-a măritat cu un cititor al blogului, specialist în pești și cifre. Împreună au doi copii mărișori, isteți și simpatici.
Blogul a făcut pui: mai întâi o carte, apoi încă una, o serie de cărți pentru copii, alta de educație cu blândețe. Acum câteva zile, fata a aflat cu uimire că a fost cel mai citit autor al anului trecut pe Libris. ro. Nu se aștepta deloc, dar hohohooo, ce i-a râs sufletul!
S-au născut conferințele gratuite de educație, live-urile, sesiunile de lectură, piesele de teatru după cărți, atelierele pentru părinți.
Campaniile umanitare.
Grupurile de Facebook.
Satul acesta în care fata scrie și oamenii citesc și scriu și ei, apoi alții răspund și învățăm unii de la alții.
E greu să scriu zilnic? Este, dar mi-ar fi fost mai greu să fac altceva, pentru că eu înțeleg lumea și pe mine prin scris. Acesta e limbajul existenței mele.
Cum e să citesc zilnic și să răspund la zeci, uneori peste o sută de mesaje? Este epuizant, dar și onorant, interesant și valoros pentru mine.
Am vrut să renunț? Serios, de vreo cinci ori. Neserios, de câteva ori pe lună.
Regret că am ales drumul acesta în locul unuia deja bătătorit, al unui job la birou? Nu, deloc, deși muncesc mai mult, deseori seara, noaptea, în weekenduri. Dacă aș lucra pentru altul, ziua mea de lucru s-ar încheia când aș porni spre casă. Dar casa mea e munca mea, duc cu mine peste tot absolut tot ce fac.
N-aș schimba nimic, pentru că tot ce am și sunt se datorează fiecărui lucru pe care l-am făcut sau simțit.
Nu știu exact ce urmează, dar sigur scrisul și locul acesta vor rămâne parte din viața mea. Lucrurile se așază mereu așa cum este mai bine, iar fata a învățat să nu se împotrivească prea mult.
Vă mulțumesc, indiferent că sunteți aici de 15 ani sau de trei zile. Fără voi, aș fi rămas invizibilă și mută.
M-aș bucura să-mi spuneți despre ce v-ați dori să citiți aici. Nu promit să scriu despre tot ce v-ar plăcea, pentru că e important pentru mine să scriu dintr-un loc pe care-l cunosc. Dar pot să public textele voastre și să mă gândesc la ideile voastre, să vă ascult și să rămân aici.
E tare fain ceea ce scrii, nu te opri…
Eu am învățat o grămadă de lucruri de la tine. Mulțumesc!
La multi ani! Iti citesc blogul de prin 2010, cred 🙂 O colega de birou imi spune ca urmareste un blog si ca e super. Imi povesteste despre articolul cu mersul la astrolog. Zic “da, da, sigur…mumbo jumbo :)”.
De curiozitate, intru pe blog, citesc articolul cu pricina, apoi caut primul articol si incep sa citesc tot in retrospectiva. Citind povestea accidentului din club, imi dau seama ca te citisem de fapt cu mai multi ani in urma, in Cosmopolitan, unde scrisesei despre el. La multi ani! Felicitari ca ti-ai gasit menirea!
Ioana, tu nu doar scrii. Tu schimbi lumea si o faci ma buna! Calatorind prin meandrele parintelii, pe mine de multe ori ma linisteste doar gandul ca existi.
Draga Printesa, sunt de acord cu Laura, tu chiar poti sa ne faci mai buni si iti multumim din toata inima pentru asta!
La multi ani si multumesc pt tot! sfaturile tale sunt nepretuite pt mamici..si nu numai! Te port in rugaciunile mele!
Piticul meu mare e născut pe 29 Aprilie 2012. În Căutare de soluții (somn, mâncare… dileme existențiale de mamă disperată ?), am dat de un blog. Cu o mămică ce se chinuia muuult mai mult cu bebelina ei … și-am realizat că “viața e complexă și are multe aspecte”. Și de atunci mai tot realizez lucruri, împreună cu blogul 😀
Mulțumesc!
Să nu te oprești Ioana! Că faci tare bine ceea ce faci! Ne umpli de bucurie in fiecare zi! Multumim
La mulți mulți ani la fel de plini! Îți mulțumesc, Ioana! Am învățat atât de multe lucruri de la tine, copiii mei sunt clar niște copii mai fericiți datorită ție și blogului tău. Îți doresc multă sănătate și putere ca să poți continua! ??
La multi ani! tine-o tot asa!
Felicitari!Stiu ca treci prin clipe de doliu si tristete si nu vreau sa te supar. Am observat insa ca in ultimii ani, blogul si-a cam pierdut umorul pe care il apreciam atat de mult. Stiu ca nu ai buton de comic, am vrut doar sa spun ce mi placea mie.
Bună! Ai fost prima persoană din România pe care am citit-o legat de educația cu blândețe și mi-a dat curaj că nu e chiar atât de greu de făcut chiar dacă în familia mea de origine nu s-a întâmplat si că merită efortul. Din punctul meu de vedere acesta e mesajul cel mai valoros pe care îl transmiți prin ceea ce scrii – că dacă vrem ca lumea să fie un loc mai bun, copiii pe care îi creștem trebuie să fie adulți cu nevoi emoționale împlinite ca să nu le caute în lucruri, vicii, comportamente violente, etc.
Buna Ioana! Eu as vrea in primul rând sa îți zic: Felicitări! pentru tot parcursul tău. Am început sa îți citesc blogul in 2017 când am pierdut prima sarcina și încet încet l-am citit din scoarța in scoarța ca pe o carte. Și dacă la primele articole ma revoltam des, ziceam ca lucrurile nu sunt așa tranșante cum le vezi, ca e mult gri între albul și negrul prezentat, o forța m-a ținut totuși conștiincioasă lecturii, iar acum 4 ani mai târziu zic des Wow in ce loc minunat ai reușit sa ajungi (in relația cu tine însăți), un loc unde sper sa pot ajunge și eu la un moment dat. Înțeleg ca nu a fost ușor și ca ai muncit foarte mult pentru asta așa ca felicitări pentru dorința de a parcurge acest drum, pentru efortul depus și pentru locul unde ai ajuns și mulțumesc pentru ca împărtășind cu noi toate aceste lucruri sădești speranța ca poate voi reusi și eu.
Felicitări și la mulți ani! Îți mulțumesc pentru munca depusa, pentru tot ceea ce împărtășesti pe acest blog. Ador sa citesc #ivanzice, #sofiazice. Cred ca sunt incredibil de dezvoltați emoțional și admir relația pe care o ai cu copiii tai. Va doresc multa sănătate și numai bine
<3
Te-am gasit prin 2015, cand s-a nascut primul meu baiat, eram atat de coplesita de rolul de mama, de nopti nedormite, de colici, incat doar in momentele in care iti citeam articolele ma simteam in siguranta, simteam ca fac bine ce fac si cel mai important, nu sunt sigura si trec mii de mame prin ce treceam eu.
Intre timp s-au nascut si gemenii mei si chiar daca nu ma mai simt depasita de situatie si sunt mai stapana pe mine, tot te urmaresc mereu, deoarece simt ca faci parte din ceea ce sunt eu azi, nici nu stii Ioana, cat ne ajuti tu pe noi mamele si nu numai. Iti multumesc!!
Mi-ar placea sa scrii despre normalizarea faptului ca la 40 si de ani nu suntem de fapt babe… Am ramas cu gandul la articolul cu prietena ta la concert. L-am savurat, pentru ca a fost umoristic. Si stiu ca scrii si ca e bine pe masura ce trec anii si ca esti mai bine cu tine datorita experientei. Dar nu am putut sa ma abtin de la a ma intreba daca tu nu cumva chiar simti ca esti batrana (caci mai sunt glumite despre varsta ta pe blog, pe insta, pe facebook). Eu una nu te vad batarana. Vad ca mai ai in fata cel mai probabil inca vreo 40 de ani de trait, pentru ca ai grija de tine, de sanatatea fizica si mentala. Mi-ar placea sa citesc despre a fi femeie, in corp de 40 de ani si de ce tratam asta ca si cum e rau…. ca si cum e necesar sa fim rusinate de faptul ca avem nevoie de ochelari si mai stiu eu ce alte lucruri asocitae varstei. Dorinta mea vine din faptul ca sunt sub 30 de ani, ma uit in jurul meu si le consider tinere pe femeile din jurul meu de peste 35, peste 40 si ma doare cand le aud ca sunt batrane, ca au trecut anii. Din perspectiva mea de acum, de sub 30 ma gandesc ca vad asa doar pentru ca sunt mai tanara. Si ma intreb daca o sa incep sa vb si eu la fel despre mine. Sper sa nu, vreau sa nu…. dar nici nu stiu prea bine cum sa navighez, ca nu vorbim despre varsta in general decat ca sa ne plangem ca pocnesc oasele… Apreciez tot ce faci, si te voi citi in continuare orice ai posta, dar asta este dorinta mea… sa citim mai mult despre ce e bine la a fi femeie in timp ce trecem prin viata si adunam ani. Iti sunt recunoascatoare si iti trimit imbratisari.
Interesant? Eu am 37 și uneori spun despre mine că sunt bătrână nu pentru că mă cred așa ? (sau mă rog, nu mă cred mai bătrână decât mă credeam când aveam 23-27) ci pentru că nu vreau sa mi se impună standarde pe care eu însămi nu le am. Tinerețea aduce cu sine așteptări de frumusețe, prospețime, voie bună. Eu însă sunt și obosită, nepieptănată ? Greu de explicat amalgamul emoțiilor mele.
Dar comentariul tău mi-a atras atenția pentru că recent am văzut Death becomes her, un film despre două femei de 50 de ani care găsesc un elixir ca să nu mai îmbătrânească. Ce m-a jignit, pur și simplu ? la film este că la final bărbatul, și el de 50 de ani și un om de la fel de puține parale ca și femeile din film, se re-căsătorește, face copii (oare cu o femeie de ce vârstă se căsătorește?!) trăiește vesel și apoi moare, în timp ce ele rămân veșnic priozoniere intr-o viață care le descompune corpul. Practic același bărbat care le făcea să se simtă insuficiente le-a împins spre ce credeau că înseamnă „mai mult”, același bărbat le-a părăsit și a găsit o femeie de două ori mai tânără decât ele…
Nu mi-am adunat gândurile până la capăt, dar m-am gândit câte femei sunt cu adevărat captive în realitate în corpul lor cu silicoane, cu botox, cu sprâncene tatuate sau picioare scâlciate de la 20-30 de ani de mers pe tocuri
Nu e ușor să fii femeie la 35-40 de ani, dar cred că e mai greu dacă ai pus presiune pe tine și aspectul tău fizic (chiar și o presiune … emoțională, nu mă refer dacă ai acționat cumva asupra corpului tău) în prima tinerețe
Despre menopauza și premenopauza mi-ar placea sa scrii, despre ce putem face sa ducem ușor anii care se aduna.
Mulțumesc pentru tot de pana acum. Pe mine m-ai luminat cu multe.
Hey, eu te citesc de cand cu postarea cu gaura din linoleul din apartament. Nu mai stiu data, dar nu aveam copii nici eu, deci sa tot fie 13 ani? Multumesc pentru inspiratie, invat constant enorm de multe de la tine.
Hello! Iti citesc blogul de cand am nascut primul copil, adica acum 5 ani si sunt fericita ca te am descoperit. Am invatat multe de la tine, iti citesc postarile zilnic. La cat mai multi ani de scrieri interesante pe blog, fb, carti,orice, oriunde. Te imbratisez! Ioana
Am descoperit blogul tău intr-un moment in care ma simteam invizibila și muta. Articolele scrise de tine pe blog au dat culoare unor zile triste și aparent fără sens din viața mea. Am învățat de la tine sa văd un sens in lucrurile banale, sa ma bucur din lucrurile mici și iau lucrurile cum vin, la rând. Îmi place, îndeosebi, modul savuros in care povestești întâmplări din viața ta, precum și despre munca de o depui. Ești un om minunat, continua sa faci ceea ce faci acum, ajuta.
La mulți ani, Ioana! Blogul tău este una din sursele mele de bine constante.
… despre munca de autocunoaștere pe care o depui.
Draga Ioana, te citesc de cind te pregateai pentru nunta. Cind au trecut 15 ani?.. ce imi place la blogul tau e ca ai fost totdeauna sincera, vulnerabila si calda si ai ramas o doamna si cind ai primit hate si cind ai avut succes, nu te-ai schimbat. Sint cu vreo 10 ani mai mare ca tine si recunosc cu toata inima ca am invatat de la tine multe, chiar daca n-avem copii de aceasi virsta, geografic sintem in colturi opuse ale lumii – ai avut impact asupra mea. De aia vin aici cu placere sa iti citesc articolele. Sa ramii tu oriunde te va purta viata in continuare!
La mulți ani!!! La tot mai multe cuvinte inspirate scrise! Eu te citesc singura de cativa ani, iar de anul acesta, cărțile tale au gasit un nou fan, pe baietelul meu, care este înnebunit dupa Ema si Eric si aventurile lor! Asa ca ITI MULȚUMESC!!! Iti mulțumesc ca ai scris, iti mulțumesc ca scrii si sper din suflet sa o faci in continuare! Inspiri o mulțime de oameni de toate vârstele ??
La multi ani! Eu am început sa te citesc in 2014 când am născut primul copil. Atât de util mi-a fost sa citesc articole de parenting, ce frumos suna cum vorbeai de copii și ce alternativa superba îmi dădeai la ce știam deja in jurul meu. Îmi plac mult și articolele despre relația de cuplu, dar și despre parcursul tău la terapie. Sunt f putine zile când nu intru pe blog sa verific noutățile pentru ca arhiva e rezolvată de mult in nopțile in care alaptam cu orele! Eu simt ca mi ai impactat viața cu sinceritatea ta și modelul oferit de tine. Nu (mai) am social media, dar tu ești “influencerita” mea in materie de parenting și sugestii de produse. Gașca noastră de fete își imaginează mereu ca te ai fi încadrat perfect printre noi , dacă erai din Iasi ? Pe scurt, îți mulțumesc ca suntem contemporane?
Am citit recent un articol scris de o altă femeie faină, în care se întreba oare de ce nu le spunem mai des celor pe care îi apreciem chiar asta: că îi apreciem. Mărturisesc, ceea ce m-a făcut pe mine până acum să tac și să te citesc din umbră a fost mereu gândul că na, cât de mult te poate ajuta o apreciere din partea unui necunoscut de pe net? Adică tu știi că faci bine ceea ce faci, de aia și continui, așa că ce rost are să mai vin eu, un neica nimeni, să îți zic: bravo, față, ești faină tare!
Dar uite că astăzi am ales să nu mai tac, așa că îți spun din toată inima și cu toată sinceritatea: ești foarte mișto! ❤️
Buna printesa Ioana 🙂 (zambet larg)
Si La Multi Ani! Si multumesc pentru toate articolele si cartea care m-au ajutat pana acum.
Mi-ar placea sa scrii (m-ar ajuta mult in perioada asta) daca ai marturii ale unor mame din familii recompuse sau ale unor mame care nu au sprijinul emotional si afectiv al partenerului. Eu ma consum teribil din cauza lipsei de armonie din familie si a repercusiunilor care pot exista pentru bebelusul nostru, din cauza asta si a starilor pe care i le pot transmite…
Felicitări ! Multumim! ❤
Sa scrii inca 55 de ani de acum incolo. Si apoi inca 55 🙂
Ne prinde bine scriitura asta, ne face sa ne regandim stilul de parinteala, sa gasim solutii, sa intelegem ca nu suntem singurii care ne confruntam cu o problema.
La multi ani Printesoblogului si familiei princiare 🙂
Felicitari, Ioana !!!
Pe mine m-ai schimbat, am devenit un om mai bun, mai cald in relatia cu cei din jur, mai intelegator, mi-ai schimbat anumite perspective si idei. Sa nu cumva sa renunti la scris, poti muta munti si schimba oameni cu scriitura ta.
Hugs with all my heart.
Felicitări!
Mulți ani de scris înainte inspirați și sănătoși.
Ioana, iti trimit o imbratisare super mare de la Brasov! Te citesc cam de cand am si eu copii, de vreo 8 ani, stiu de tine de la Teo. Te-am recomandat si altor prietene si ai fani si in alte tari. Iti doresc la cat mai multi ani fericiti si sanatosi!
Am aflat si invatat multe prin intermediul tau. Ma bucur ca blogul a adus atata fericire si implinire in viata ta(ignoram pt momwnt asptectele neplacute ale vieteii publice). Esti o norocoasa ca ai descoperit ce iti place sa faci si ca poti trai facand asta.
Mi-ar placea sa citesc despre gender identity si transition/detransition, mai ales din perspectiva fetelor.
Ești o minune și faci mult bine in jurul tău. Pe partea de promovare/ conștientizare subiecte din zona Psi, ai făcut mai mult decât Colegiul Psihologilor din România. Îți mulțumesc și dacă pot sa ajut și eu cu ceva, sa-mi spui! ?
Mie imi place tot ceea ce scrii, uneori invat, uneori ma amuz, uneori ma intristez…
Felicitari pentru tot ceea ce faci si scrii.❤❤
Eu îți spun doar mulțumesc pentru că ești culoare în viața mea. Ce scrii tu m-ai ajutat mult, in multe feluri, într-un fel simt că am crescut împreună, sunt aici cam de când locuiai în Crângași, am citit atunci un articol și mi-a plăcut mult. Te apreciez in primul rand pentru că îți respecți principiile, că scrii doar despre lucrurile în care crezi.
La cat mai multe articole inainte! Felicitari!
Nu mai stiu exact cand am inceput sa te citesc, oricum acum mai bine de 8 ani dar mi-a placut atat de mult incat am citit atunci toate articolele de pe blog pana am ajuns la zi. 🙂 Imi place mult cum scrii, am invatat multe de la tine, am descoperit lucruri si oameni minunati datorita articolelor tale si intalnirilor de miercuri seara 🙂 ; esti o adevarata sursa de inspiratie.
Iti multumesc pentru toate acestea!