Anul acesta…

Anul acesta nu o să-mi mai ignor limitele și nevoile: o să mă ridic să mănânc când îmi e foame, o să spun NU când nu vreau să iau un proiect, chiar dacă celălalt insistă, nu o să mă mai las tăvălită în conversații jignitoare, o să mă culc mai devreme. Nu o să mai lucrez în weekenduri și nici în vacanțe, nu o să mai lucrez când sunt bolnavă. O să-mi iau din când în când câte o zi liberă să respir.

Sau cel puțin o să încerc. Posibil să nu-mi iasă de fiecare dată, dar promit să încep să încerc mai mult.

Anul acesta o să îmi vorbesc mai frumos. O să încerc să nu mă mai biciuiesc pentru fiecare lucru pe care-l uit pentru că am prea multe de făcut, de gândit, de organizat, de rezolvat.

Merg mai departe în terapie.

Continuu să învăț olandeza.

Nu renunț la cărțile de psihologie și parenting, nici la beletristică.

Ies la alergat măcar de trei ori pe săptămână.

Nicio masă fără legume.

Am voie și dulciuri, dar cu măsură și nu în fiecare zi.

Musai să mă văd săptămânal cu prietenele mele, pe rând.

Călătorim, musai vreau să continuăm să explorăm împreună, nu am niciun plan concret, dar o să încercăm să vizităm în siguranță ce se poate.

Îmi negociez relația cu anxietatea, o cunosc mai bine, mă împac cu ea, ca să putem trăi cât de cât bine împreună.

Respir adânc de fiecare dată când simt prea puternic orice. Nu mai REacționez la orice, ci stau, mă uit, simt, respir, aștept să treacă valul, apoi caut moduri de reacție și îl aleg pe cel mai bun.

Contribui în continuare în viața celorlalți cât pot de mult, fără să-mi ignor limitele personale.

Caut oameni mai buni ca mine, de la care să învăț, și le arăt recunoștința mea (sau îi plătesc, acolo unde e cazul).

Țin aproape familia, de care abia de curând știu și pot să mă bucur.

Mă străduiesc să mă țin de cât mai multe dintre cele de mai sus. N-o să-mi iasă toate în fiecare zi, și e în regulă, dar o să încerc în continuare, pentru că îmi datorez mie să am grijă de sănătatea mea fizică, emoțională și mintală, pentru că doar așa pot fi aici bine pentru copiii mei și le pot oferi un model sănătos de relație cu sine.

Fotografie din Porto Moniz, Madeira, Portugalia, unde sper să revenim curând

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4265

9 comentarii

  1. Sunt sigură că vei reuși. An bun, an nou fericit!
    Ioana, olandeza de unde o înveți? Recomanzi un curs audio? Cu cărțile e foarte „dHifHicilH”. :)))

  2. Fie ca toate sa se implineasca, asa cum iti doresti! Sunt rezolutii minunate si demne de urmat ca model. As vrea eu sa pot ignora foamea, nu pot. Ador mancarea si dulciurile. Dar ai dreptate, ar trebui cu masura. Voi urma si eu anul acesta multe din cele propuse aici

  3. Sa ti se împlinească visele!
    Dar e trist dc vrei sa pleci! ???
    Deși stiu ca va v-a fi mult mai bine: nu va mai urla nineni la tine la semafor, nu te mai înjură nimeni, nu vei mai gasi mizerie pe strada, etc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *