Am ascultat acest poem recitat de Kae Tempest și am rămas mută. L-am reascultat de câteva ori, apoi l-am citit. Mi se pare atât de adevărat, de crud, de palpabil, de frumos. Vorbește despre singurătate, moarte, traumă, fericire, vindecare, copii, părinți, decizii, liniște. Asta am găsit eu în el, e complex, deși e scurt. Dens. Tare mult mi-a plăcut. L-am pus și copiilor. Ei au găsit altceva în el, prietenie, libertate.
Îl puteți vedea și asculta mai jos:
L-am și tradus, pentru cei care nu vorbesc engleza (am cerut acordul lui Kae pentru asta). Mi se pare că sună mult mai frumos în engleză, iar eu nu sunt traducătoare, am făcut cât am putut de bine, am tradus cu mâinile și cu inima, mai puțin cu capul, așa cred că se cere pentru un astfel de text.
Sper să vă placă.
Când timpul separă viețile unele de altele,
Îmbrățișează ceea ce ești.
Când totul e fluid și nimic nu e sigur,
Îmbrățișează ceea ce ești.
Îmbrățișează-te până simți că ești acolo
La fel de întunecată și de densă și de umedă ca pământul,
La fel de vastă și luminoasă și dulce ca aerul,
Când tot ce știi e că simți ceea ce simți
Îmbrățișează ceea ce ești.
Cere-le mâinilor tale să cunoască ceea ce țin.
Știu că zilele trec în mare viteză
și e un zgomot infernal,
Oprește-te să respiri
și simte că respirația ta îți aparține,
legănându-se ca o ușă deschisă când vine furtuna,
îmbrățișează.
Timpul ne ia pe sus,
Iubirea e misiune,
Muncim din vocație până intrăm în remisie
Și ne dorim să fi avut răbdare
Și să le fi dat mai mult timp copiilor noștri
Simte fiecare decizie pe care o iei
Simte-o, ia-o, îmbrățișeaz-o.
Îmbrățișează ceea ce ești.
Îmbrățișează-ți iubiții,
ține-i de mâini,
ține-le sânii în palmele tale
ca și cum mâinile tale ar fi sutienul lor
ține-le obrajii în palmele tale ca într-o rugăciune
îmbrășează-i toată noaptea,
simte cum te îmbrățișează și ei
nu te abține,
îmbrățișează ceea ce ești.
Fiecare durere
Fiecare suferință,
Fiecare junghi de rușine,
Fiecare zi petrecută cu un demon în minte
Alergându-te,
Îmbrățișează-le.
Lupii care te hăituiesc vor deveni în timp cățelușii care-ți aduc papucii de casă
Iubește-i cum trebuie și-i vei simți sărutându-te
Când vor veni să te muște,
Boturile lor fierbinți vor scurma după îmbrățișarea ta
Cu coții lor însângerați
Îmbrățișează.
Nimic din ce pot cumpăra nu mă va face mai întreagă,
Nimic din ce pot fi nu mă va face mai întreagă
Nimic din ce pot îmbrățișa nu mă va face mai întreagă
Totul ne face să ne simțim mereu incompleți.
De asta pornesc în căutarea fericirii
Atâtea lucruri după care tânjesc o secundă
De-asta vei sta acolo, cu iubitul pentru care ai luptat
În mașina pe care ai cumpărat-o după ani lungi de muncă,
Purtând inelul la care ai visat toată viața,
Iar o parte din tine tot nu va fi sigură că asta e ce-ți doreai cu adevărat.
Nu-ți mai dori.
Te rog să mă lași să nu-mi mai doresc.
Lasă-mă să îmbrățișez ceea ce am
Dar
Dacă sunt mulțumită cu ce sunt, n-o să mai am nevoie să cumpăr
Farduri noi, haine noi, oale și tigăi noi
În care să gătesc meniuri noi și interesante
Pentru oameni noi și interesanți
Ca să mă simt persoana nouă și interesantă care sunt sigură că trebuie să fiu.
Brandul fericire
Nu e fericirea.
Fericirea altora nu e fericirea.
Suntem mai inteligenți decât cred ei că suntem
Ne cred idioți
Asta e problema lor
Dacă ne purtăm ca niște idioți,
Atunci asta devine problema noastră
Așa că îmbrățișează ceea ce ești.
Respiră adânc pe o plajă înghețată,
Gustă sufletul unei prietenii,
Observă cum se mișcă un străin,
Îmbrățișează ceea ce ești.
Lasă totul să fie.
Îți mulțumesc.
Ah… ce am mai plâns
Vaai ce fain! (ca doar cum altfel ma pot exprima in romana cand ceva e fain decat aducand depresivul „vaaai”).
Multumesc, chiar multumesc frumos! La sfarsit de zi nebuna…am plans de drag de mine. Avema nevoie de aceste randuri si nici nu stiam.
No pai asta este inca un motiv pentru care te citesc.
Cat adevăr!
Complicat și ciudat cu traducerea, observ ca e făcută ca și cum s-ar adresa unei persoane de gen feminin, iubiții au sâni – chiar asta e o provocare, cum se traduce la genul neutru toată poezia? Fiindcă eu sunt sigura ca e chiar pentru persoane fluide, non-binary ( așa cum este și autoarea/autorul), e un mesaj subtil acolo pentru a fi pur și simplu, nu femeie sau bărbat, doar tu, cu toate poftele și nevoile și dorințele la vedere, fără a despica și a complica inutil totul, fără a mai încerca sa te potrivești in niște tipare. E mai curând despre o femeie care iubeste femei ( lucru controversat și poate dezamăgitor pentru cei din jur, adică unde e bărbatul și inelul și toate), ca apoi sa realizeze ca nici măcar femeie nu se simte, așa ca lasă totul sa curgă, imbratiseaza ceea ce este, nu își mai pune întrebări, nu mai are dileme, nu mai are timp si chef sa explice si sa se explice. Eu asta înțeleg din textul original și stiu ca autoarea/ul a fost o vreme femeie ( lesbiana cred) iar acum e non-binary. Mi se pare ca trăim vremuri extrem de complexe și complicate.
Da, da, asa e, eu am citit-o si asimilat-o ca pentru mine, de aceea am tradus-o asa, imi era imposibil sa o traduc neutru, am incercat dar suna groaznic. Poate reuseste un traducator adevarat, I did my best.