Am început anul școlar și calendaristic cu mult, mult noroc! Noroc maro, proaspăt, molcuț, lipicios și extrem, extrem de urât mirositor!
Lunea trecută, omul a dus copiii la școală. A revenit acasă la ora 9 cu un bocanc mărimea 34 în mână și cu o moacă mototolită.
– La dracu, Ivan a călcat în rahat!
Suntem teribil de supărați pe rahații de câine, strada noastră e decorată de la un capăt la altul cu o frecvență de trei rahați pe metru. Când ieșim la alergat sau mers cu treabă, indiferent de oră, trebuie să stăm doar cu ochii la asfalt, altfel ne umplem de tot soiul de caca și căcuță, de toate culorile și consistențele.
Ei, iată că acest trademark al orașului a ajuns și în cartierul Aviației. Copilul a călcat în caca chiar la intrarea în școală. Din fericire, avea tenișii pentru sport în rucsac. S-a schimbat rapid în stradă, iar bărbatul a adus corpul delict în casă, la spălat. L-a pus în Domestos și l-a lăsat în baie, după ce am promis că mă ocup de el în prima pauză de scris (eu sunt cea tare de înger din familia noastră când vine vorba de manevrat fecale, vorba aia, șterg la fund alte persoane de aproape 10 ani).
Am scos periuța de dinți special păstrată pentru astfel de episoade. Am înmuiat-o în detergent, mi-am pus mănușile și am purces la treabă. Am rânit în toate ridurile tălpii, după vreo 20 de minute am izbândit. Am curățat apoi chiuveta și vana de la duș și am pus papucul la uscat.
După-amiaza m-am dus după copii. Parchez de obicei la 100 de metri de școală, să nu blochez străzile vecine.
Mergând la pas spre locul prin care ies copiii din curte, am observat densitatea mare de rahați, mult mai mulți ca anul trecut.
Chiar lângă punctul de întâlnire părinți-copii, un ditamai caca de câine, stil mămăligă. Călcaseră în el mai mulți, se vedeau urme ca niște raze în jurul lui. La 30 de cm mai la stânga, altul, stil cârnat.
Ei, și vin copiii, veseli, haos mare, mami, o văd pe mami, al meu se repede spre mine, nu apuc să zic Ai grijă la… că și aud alt copil Iaics, Ivan, ai călcat în caca.
– Iar?? zice el, și se uită uimit la tălpile lui maronii. Am călcat și de dimineață într-un caca, explică el altui coleg și părinților adunați să-și ia copiii.
– Ce norocos ești, zice colegul! Cât mama ta îți spală papucii, tu poți să faci ce vrei tu!
Eu deja îmi blestemam norocul, cât să și avem într-o singură zi.
L-am urcat desculț în mașină, apoi acasă am luat-o de la capăt cu periuța și tălpile, bombănind vecinii care-și lasă animalele să murdărească spațiul public fără să se gândească deloc la alții. E o problemă de care mă tot plâng de ani de zile, am încercat să vorbesc cu vecinii, am pus afișe pe stălpi, nicio schimbare, dimpotrivă, parcă e mai rău… Sunt curioasă dacă și în alte orașe/țări/continente e la fel.
Ce voiam să zic este că iacă, am început anul bine de tot!
PS: Ca să vedeți cât de prezent e rahatul în viețile noastre, iacă ce mai desenează copiii când au de testat carioci noi.
Da, si orașul nostru, un oraș mic de pe lângă Sibiu, e plin peste tot de rahati de caini. Mai e si plin de câini vagabonzi pe strazi, de uneori ti-e frica sa duci gunoiul. Dar evident, atata caca nu e doar de la ei. Absolut niciodată nu am văzut pe cineva sa se aplece sa strângă după catelul lui.
Bombanind? tu doar ii bombani? Tare bine stai cu nervii
eu uneori ma surprind gandind chestii sinistre de genul ca le doresc celor care isi lasa cainii sa isi faca nevoile si nu strang dupa ei sa aiba soarta (nemeritata) a lui nicolae iorga si altele
Mai ales la incaltarile de iarna care au un adevarat labirint pe talpa, efectiv simt ca innebunesc cand calca cineva din familie in caca. Intr-o zi era tot asa o balega imensa in fata scolii si toti copiii calcau in ea inainte sa intre la scoala. Am scris si la primarie, si la politie, chiar nu ii amendeaza nimeni? chiar nu ia nimeni in calcul cate boli poti lua din fecalelele de caine, imprastiate pe podelele salilor de clasa?
Desigur ca politia a raspuns ca ei impart fliere in care roaga posesorii sa stranga dupa cainii lor (lol, nu am vazut in viata mea un asemenea fleyer). Si mentionez ca pana la urmatoarea ploaie, la vreo saptamana, urma aia imensa de caca a ramas in fata scolii fara sa o curete nimeni
Am patit de multe ori, am avut mereu câine și am strâns după el. Așa e și la noi, oraș de provincie dar nu mulți maidanezi și de cele mai multe ori sunt rahati de câine fără stăpân. Nu zic ca nu sunt și stăpâni nesimțiți dar intr-un oraș unde maidanezi sunt sute ( nu e vina lor, săracii, tot oamenii ii abandonează) nu pot da vina doar pe câinii cu stăpân. Noi, ca stăpâni de câine, am fost mereu priviți urât iar câinele blamat pentru orice problema. Ba chiar ne-au reclamat fiindcă aveam vecini care urinau in scara blocului și in lift și tot vecinii au dedus ca e câinele nostru de vina. Degeaba le arătam ca nu are cum sa ajungă la acea înălțime , poate dacă îl ridicam in brate special sa facă pipi pe pereti…ne-am mutat la casa și avem rahati de maidanezi in fata portii mereu fiindcă simt nevoia sa marcheze in zona unde sta alt câine.
Eu nu am mai vazut in Bucuresti un caine fara stapan de nu mai tin minte cand. Nici in zona in care locuiesc, nici in zonele pe care le frecventez.
Asa e, nu mai sunt de muuulti ani, or mai fi pe la periferie, dar aici in oras, rahatii sunt ai cainilor cu stapan, garantat.
Așa este și la Cluj. Eu am câine, strâng tot timpul după el. Dar animal fiind, trage si miroase peste tot, inclusiv alte fecale. Plimbarea cu câinele a devenit foarte stresanta. Pe lângă faptul ca trebuie sa am grija la mine si copil, sa nu calc in ceva, trebuie sa mai am grija si la câine. Nu odată am pățit sa am surpriza de urme de caca de la usa pana la cada. Ca noi de descălțăm la usa, dar câinele merge direct spre baie. Asta in cel mai bun caz, alte dați prefera sa facă un ocol prin camere. Chiar nu pot sa înțeleg ce e așa greu sa strângi rahatul intr-o punga si sa îl arunci. A fost o perioada când parca a fost mai curat, acum câțiva ani, dar in ultimul timp mi se pare ca s-a înrăutățit. Am făcut si eu sesizări la primărie, dar degeaba.
Dispretuiesc stapanii! Atat! Eu am catel dar niciodata nu am lasat rahatul pe iarba. Am pungi in toate buzunarele! Fiul meu e mic si ii place sa mearga pe iarba si invariabil calca, cade in rahat. Nu pot sa spun ce e la gura mea. Daca le e scarba sa stranga dupa un caine mare, sa nu-si mai ia caine mare. Nu ma intereseaza absolut deloc ca dispare rahatul din iarba, ca e pe spatiu verde etc. Ma intereseaza doar lipsa de bun simt a proprietarilor. Oare daca copiii lor fac caca in mijlocul casei, nu strang?
Altfel, e deja un an norocos pentru copil. A avut noroc ca are cine sa-i spele pantofii
Nu ma mai mira nimic. Am trăit sa vad efectiv un câine mort aruncat la gunoi! ?♀️
La Iasi e plin si de flegme nu doar caca de caine. Practic vomiti de 2 ori pana ajungi in parc.
Eu am câine. Strâng după el, bineînțeles. Nu mă supăr când calcă în caca. Mă supăr când îl mănâncă. Se pare că e o delicatesă pentru câinele meu. Apoi mă linge candid pe față.
O chestie FOARTE TARE am vazut in parcul central din Blaj: un cos special pentru asta care avea si pungulite. Nu stiu daca asta ar rezolva neaparat proasta educatie, dar mi s-a parut fain, macar pentru cei care vor sa stranga.
Cei care vor sa strângă, ies afara deja pregătiți. Din 500 de ieșiri, cred ca eu sau soțul am uitat de vreo doua ori pungile de caca in casa. Dar, chiar si atunci se găsește o soluție. Nu. Nu cred ca coșul ăla de gunoi o sa schimbe mate lucru. Eu ca unica soluție văd amenzile.
Au fost și la noi la Constanța astfel de coșuri. Nu le-am mai văzut de ceva timp. Oricum oamenii scoteau pungile de acolo și își îndesau buzunarele. Pe sistemul „am găsit ceva de furat”.
Exista la fiecare zece metri si pa noí, in Cenia, e ceva normal. Stapanii de animale sunt foarte responsabili si cred ca tine de educatie desi din ce am inteles ar fi si amenzi daca nu strang. La locurilemde joaca pt copii e interzis sa intri cu caine la plimbare, in 11 ani nu am vazut pe cineva sa incalce regula. Cred ca daca m-as intoarce in tara as deveni extrem de deprimata sau poate mai rau, nu m-as putea adapta. Cereti reguli, semne de interdictie si amenzi, vaicareala pe aici nu stiu daca ajuta cu ceva
In alte tari cosurile acestea sunt normalitate. Locuiesc in Republica Ceha si aici in functie de ” sector” sunt mai multe sau mai putine cosuri cu pungi( de plastic sau de hartie, cu faras de carton, sa te ajute la curatat). Nu zic, sunt si pe aici prin iarba sau pe pietre dar nu se compara, sub niciun aspect. Cand m- am mutat in Cehia catelul meu avea 14 ani. Si eu nu eram obisnuita sa strang dupa el( ma simt foarte prost pentru asta), dar in niciun oras din Romania, in care am locuit cu el nu am avut conditii. Cand ieseam cu catelul in Bucuresti sau in Popesti, de exemplu, eram mai atenta sa nu cumva sa vina o haita de caini sa ne atace; si m- am plimbat de multe ori cu punga in mana pana am gasit un cos de gunoi. Nu mai zic de pungi.
Nu a fost greu sa ma obisnuiesc cu binele, sa iau punga sa strang cacuta si sa o arunc. M- am obisnuit asa de bine incat intr- o vacanta in Romania se uitau ai mei(familia ) ciudat la mine ca eu chiar strang cu punga, sau reciclez( asta e alta poveste)……
7 ani de strainatate m- au educat, de la sine, mai mult decat 30 in Romania.
Si aici se implica si politia comunitara. De exemplu m- au oprit sa imi spuna sa tin catelul in lesa, ca nu e loc de joaca pt catei in spatele blocului, dezi nu era absolut nimeni acolo, eram doar eu
” foarte insarcinata” , ca sa nu zic ca eram cat butoiu, de mi- a fost si greu sa ma aplec sa iau lesa, dar legea e lege. Si da exista multe parcuri pentru catei, cu tot felul de jucarii de catarat. Si se gasesc aceste locuri aproape un fiecare cartier.
Poate se vor schimba lucrurile si in Romania, dar schimbarea incepe de la noi, astia mici. Daca unu incepe sa faca si o face constant sigur in cateva zike, saptamani sau luni va mai face inca unu. Si tot ar fi un castig.
Buna! Și in Craiova la fel,aleile de la blocuri, trotuarele la noi sunt ca un fel de mozaic imprimat cu,, caca,, de câinișori,câinuti și câinuloi, de multe ori ies pe fereastra și le înjur pe doamnele care își p… e câinii pe la geamul meu, bine tot eu sunt aia ne ortodoxa, ba ca nu am mila de animale, ba ca suntem în postul Pastelui al Crăciunului și ma vede Dumnezeu,dar nu mai suport sa spăl rahati de pe tălpi și de pe haine.
De multe ori zic ca ies iau rahatul cu o punga și ii dau ăluia direct cu el în ceafa.
Nu urasc cainii,urasc oamenii care dețin câini și nu curata după ei.
Tocmai de asta ar trebui interzise animalele la bloc.
Cam așa era si la Vaslui până acum mai mulți ani, când poliția s-a hotărât să se apuce de treabă! Numai in scară la ai mei (bloc cu 4 etaje, 3 apartamente pe etaj, nu toate locuite, parterul fiind spațiu comercial, iar de la ultimul etaj unii erau in străinătate) erau 10 câini (da, aveam vecini care aveau si 2). Bineînțeles nimeni nu strângea rahatul, nimeni nu plimba câinele in lesă, vestul sălbatic era acolo. Apoi poliția a început să își facă treaba, adică să oprească oamenii cu câini si să le ceară la control carnetul de vaccinare (nu, nu aveau), punga pentru strâns deșeuri (nici de asta nu aveau si nici n-a ținut povestea ca „fac rost dacă face”) si sa le dea inițial avertismente. Nu știu dacă a fost vreo unul amendat (dintre vecinii apropiați pe care i-am intrebat, nu a fost nimeni) dar doar din această cicaleala majoritatea au înțeles că e prea greu să aiba câine si au renunțat (unii i-au dus la țară, altora le-a murit de bătrânețe si nu le-a mai trebuit altul). Si încă ceva : in parcul din Vaslui (google it, e superb!) nu e voie nici cu câini, nici cu biciclete, trotinete si alte minuni (astea au alt loc special amenajat) așadar copiii si bătrânii au un loc curat unde să fie in siguranță!
Este groaznic. Eu le spun de la obraz: cred ca ați uitat sa strângeți rahatul. Unii o fac rapid rușinați, dar cei mai mulți înjură. Le fac poze ostentativ, dar ii doare în cot, nici măcar acolo.
Va scriu din Germania dintr-un oras mare (dupa clasificarea celor de aici cel putin), si tin sa va spun ca rar, chiar foarte rar vad cate un caca pe strada. Cateodata vad asa unul mic mic tip carnat, semn ca a fost unul mare strans si probabil fix bucatica aia mica i-a scapat stapanului. Cred ca asta e explicatia pentru ca nici un pechinez nu face atat de putin. Pt mine e cam clar ca era o ramasita ratata. In schimb de multe ori mi-a fost dat sa vad catei la plimbare, iar pe lesa e direct legata o punguta. Sansele sa uite stapanul sa ia la el fiind astfel foarte reduse. Ii vad responsabili in acest sens. Imi pare rau pentru Romania si pentru alte locuri unde animalele ajung sa fie un exemplu de curatenie pentru oameni….if you know what I mean 😉
Nu stiu unde in Germania traiti, ca la mine in Hamburg e plin ochi pe trotuar si sunt fff multi, mai ales tineri care nu strang? Nici macar nu vad cand face caca cainele ptr ca sunt cu ochii in telefon. In orasele mai micute tind sa zic ca e mai curat, dar per total mi se pare o degradare generala a bunului simt, nu doar in Romania.
Mi-am amintit de o intamplare, in urma cu mai mult de 10 ani baiatul meu iesise cu bicicleta. Spre seara, cand trebuia sa intre in casa cu bicileta, mi-a spus: „Tata, mergeam pe bicicleta, cand deodata un caca mi-a iesit in fata si am calcat in el”. Cum locuiam la bloc si bicicleta statea peste noapte in apartament (pe hol) trebuia rezolvata problema. Asa ca ne-am dus pe malul Bahluiului si am mers cu bicicleta prin iarba dar nu s-a curatat roata. A fost nevoie de o perie si de un vas pentru a lua apa din Bahlui.
In Spania situația e mult diferită. In România, am locuit intr-un cartier micuț, dintr-un oraș de provincie. Acolo erau 30-40 de maidanezi care de cum se lasa seara deveneau fiare. Atacau in haita. Am locuit si in București vreo 2 ani. Eram atât de speriata de câinii fără stăpân încât încercam sa îmi limitez ieșirile singura. De rahații câinilor nici nu mai îndrăzneam sa ma plâng. Fusesem atacată, alergată, muscata când aveam doar 12-13 ani. Cățelul meu, pe care îl tineam in lesa, a fost si el mușcat la mine in brațe, in fata a câtorva zeci de adulti care nu au schițat vreun gest. Si apoi am văzut cum se poate si altfel. Aici nu exista caini fără stăpân. Amenzile sunt usturătoare, cel puțin in zona in care locuiesc : minim 300€ dacă nu strângi după animal. Așa ca, fiecare om iese de 2-3 ori pe zi nu doar cu punguta de caca, ci si cu o sticla cu apa sa curețe urmele de pipi. E firesc, e si cald, miroase. Străzile sunt curate. Si nu doar alea principale. Oamenii văd in asta o normalitate, așa ca strâng tot timpul. Chiar si pe aleile ferite din parcuri.
In vară am fost in Barcelona, mirosea groaznic de la pipi de câini in combinație cu căldura! E drept că pe ăla nu prea ai cum să îl strângi, dar totuși putini oameni am văzut cu un singur câine, majoritatea plimbau de la 3 in sus. Poate erau angajați sa ii plimbe, dar posibil sa fi fost si ai lor, se pare ca spaniolii au un adevărat cult cu câinii, erau mult mai multe locuri de joacă pentru câini decât pentru copii.
Lia, locuiesc in Barcelona si am si un caine. Crede-ma, nu sunt mai multe locuri de joaca pentru caini comparativa cu copii, din contra, drepturile cainilor sunt foarte limitate 🙂 In foarte putine parcuri ai voie cu cainele, pe plaja vara nu, locurile pentru ei – cu nume amuzant, pipican – sunt focare de infectii si neingrijite, nu e chiar o poezie.
Ca miroase prin oras e clar, miroase insa si a pipi de om, iar copiii fac pipi efectiv unde ii apuca, e o duhoare de nu stii de tine uneori. Eu spal pipi-ul cu apa cu sapun, multi fac la fel dar, na, tot miroase.
Spaniolii nu au o obsesie cu cainii, cat o lipsa de responsabilitate. Sunt pe primul loc la abandonat caini, nu ii castreaza, in Andalucia sunt abanadonati si impuscati si agresati cu sutele pe sezon dupa vanatoare. De aia sunt pe urma asa de multi caini, multi sunt norocosi si sunt adoptati.
Aici este foarte la moda, din nevoie, meseria asta de dog walker si dog sitter, probabil ai vazut din aceia. Multi nu au timp sa isi plimbe cainii suficient, spre exemplu, si platesc pe cineva.
Una peste alta, dupa 8 ani aici, chiar cred ca oamenii, sutele de mii de turisti, precum si localnicii care arunca tot pe jos si fac pipi efectiv unde ii trece, sunt poblema principala. Ca unii insista ca sunt cainii de vina – nu tu, doamna primar etc. – mi se pare ironic.
@Cristiana, nu te pot contrazice când eu am stat o săptămână acolo si tu 8 ani, dar totuși in săptămâna aia nu am văzut pe nimeni sa dea cu apă si săpun peste pipi de câine, nici nu m-am gândit, de altfel la posibilitatea asta. O fi si de la oameni, nu neg, probabil si in București e la fel, e plin centrul de boschetari, oare ăia unde fac? Câini prin parcuri am tot văzut, si aici, si in Barcelona si peste tot (mai puțin in Vaslui, acolo chiar nu e voie) am un radar special pentru ei pentru ca cea mică a mea are fobie, așadar trebuie să îi văd din timp ca să ne adaptam traseul. Nu știu dacă e vreun loc unde un om cu fobie de câini să fie in siguranță, de călcat in noroc nici nu mai zic, mai e mult până departe si nu doar la noi! In Maldive a fost ok, acolo nu e voie cu câini in țară, e infracțiune să îi aduci.
Imi pare rau pentru fetita cu fobie de caini, e groaznic, si eu am avut multa vreme o frica imensa, nu chiar fobie, din pricina unui atac al unei haite de maidanezi. Sper ca se va rezolva cu timpul sau cu terapie, este intr-adevar greu sa traiesti cu asa fobie, pentu ca sunt triggers chiar peste tot.
Chiar am observat aici o deconectare completa copii-caini, 99 la suta dintre copii fug mancand pamantul cand vad un caine. Cumva nu mi se pare chiar ok, dar cum nu sunt mama nici nu imi bat capul cu asta.
Aici (parerea mea ca si in Bucuresti), problema cu pipiul este complexa: 1. petrecaretii (specia umana) 2. cainii (tot ingrijiti de specia umana) si 3. copiii de specie umana. Erau intr-o vreme afise peste tot, amenzi etc. Degeaba.
Copiii speciei umane nu fac pipi pe strada 😀
Poate mai fac prin parcuri, „la copac”, dar sa fim seriosi, nu fac pe strada. Nu vine mirosul de la ei.
„Chiar am observat aici o deconectare completa copii-caini’. te referi la Bucuresti sau la Barcelona unde spuneai ca locuiesti? In bucuresti printre prietenii copilului mei sunt numai iubitori de animale. Prin comparatie cu parintii lor 🙂 care au prins intr-adevar vremurile cu caini maidanezi care atacau in haita. Fratele meu a ajuns la spital alergat de niste caini, o prietena din facultate a fost luata cu masina de niste necunoscuti din mijlocul unei haite, de pe o strada laturalnica, mult timp m-am intrebat ce s-ar fi intamplat daca nu erau oameni ok si o salvau de caini ca sa o duca cine stie unde.. si am desigur amintiri din copilaria in orasul meu natal in care nu aveam curaj sa iesim seara din casa de frica cainilor, fix ca intr-o distopie (parca paler avea una cu caini)
Nu duc dorul vremurilor cu caini pe strada. Si ma bucur pentru copiii de azi care au ocazia sa iubeasca animalele in loc sa se teama de ele
Mai m, cum e posibil, totusi, sa contrazici hahaind un fapt cu care eu traiesc zilnic, dintr-o cultura pe care nu o cunosti, dintr-un oras cu o structura stradala si organizare diferite, si ale caror obiceiuri si (lipsa de ) educatie nu iti sunt familiare? Mie mi se pare lipsa de respect, sincer. Si o parte din problema, problema asta in care toti avem adevaruri si certitudini si nu putem sa ne scoatem capul din cutia asta in care totul e cum credem noi (e si cazul meu, nu-i bai).
E in top motive pentru care am dezbatut cu straini pe net subiectul asta :)) Mi se pare si ridicol sa justific de ce pute orasul asta asa, e oricum irelevant in discutie, am intervenit pentru ca a adus vorba Lia si am zis ca poate e de interes pentru cineva. Mi se pare insa infricosator felul in care anulezi complet o experienta reala, zilnica, la prima mana, a unei alte persoane. E drept, imi plac mai mult cainii decat copiii, dar in ambele cazuri de vina sunt tot adultii care ii au in grija.
Altfel, ma bucur mult ca impresia mea cu legatura cu animalele nu e un fapt extins. Eu vad doar o frica si o deconectare totala, de aia am zis, ca eu am observat, nu inseamna ca am si dreptate.
Cristiana, tu ai spus de Barcelona, ca si in Bucuresti: „(parerea mea ca si in Bucuresti)”. Eu am raspuns legat de Bucuresti. Ce am anulat din experienta ta?
Sunt de multi ani aici si oricum pe oriunde am fost vreodata nu am vazut vreun copil facand pipi pe strada. Chiar si betivi am vazut putini. Caini, cu zecile. Zilnic
Si tot de experienta mea vorbeam! Si tot de Bucuresti!
In orice caz, comentariile tale sunt la fel de „cu adevarat bune”, pana la ultima litera! ca cele scrise de Rosu Aprins. Infiorator este binele in zilele noastre! nu stiu, dar parca as mai da o sansa raului daca asta e binele.
Nu iti inteleg agresivitatea si sincer nu am nici energie nici chef sa incerc sa aflu de ce esti tu agresiva, unde s-a produs neintelegerea si de ce simti nevoia sa ataci niste oameni doar pentru ca poti. Mi se pare trist, dar na, asta e. Te rog, da o sansa raului daca asa infioratoare sunt (unii dintre noi nu au proprietatea cuvintelor…), nu am nevoie sa imi oferi mie atentie, serios. Subliniez ca eu nu am zis ca sunt eu binele, dar da, cred ca cineva care dispretuieste animalele si se crede coada de la cires nu e neaparat prea bine cu el-ea insusi.
din pacate da, si in alte tari e la fel – locuim intr-un oras mediu din Bayern (Germania) si este incredibil cat de murdar a devenit pe strada in ultimul an, peste tot sunt rahati de caini, in spatiul verde la fel – doar daca te abati un pic de la drumul asfaltat si calci pe frunzele uscate, ai toate sansele sa calci intr-un rahat – caruciorul copilului si el murdar pe roti, o data i-am aruncat o masinuta noua ca a nimerit cu ea in asa ceva … Barbatul si-a aruncat inclusiv o pereche de pantofi ca nu mai suporta sa curete rahatul de pe ei
nu stim ce e de facut, este insa foarte frustrant. Cred ca de cand cu pandemia multi si-au luat caini, insa nu se preocupa deloc sa stranga dupa ei sau sa ocupe de ei.
Tot despre Germania citisem ca e un adevărat fenomen al abandonarii câinilor luați in pandemie. La asta duc regulile de genul „câini au voie să iasă la plimbare, dar oamenii nu”. Oamenii și-au luat câini ca permis de ieșit din casă, iar acum nu le mai trebuie.
Din pacate, unii uita ca si exteriorul locuintei proprii reprezinta lumea in care traiesc, sau traiesc pe o alta planeta, unde recicleaza, unde inghesuie bonuri si ambalaje si servetele in buzunare, unde respira si vad verde si curat. Ca altfel, nu-mi pot explica.
Am cateva amintiri memorabile cu accidente gen ” caca”, dar dincolo de ele e tristetea si gustul amar zilnic. Plecam intr-o vacanta scurta si mult dorita, planul era sa purcedem la drum dis de dimineata. Cu copii, cu rutine, cu uitat chestii de care atarna pamantul timpul trece. Dar cat timp am pierdut calcand intr-un mare caca fix langa masina. Bocancii mei, santurile din talpa…..incercand sa le curat. Nu, n-am reusit, am incaltat altceva, altceva ce n-a fost tocmai potrivit.
Ca altadata, fix inainte de o mega super importanta sedinta am patit fix la fel. Atunci s-a potrivit alta pereche de pantofi ( nu stilistic).
Deci, dragi posesoare si posesori de prieteni patrupezi: ca face caca in casa sau afara e fix la fel. Trebuie curatat. Nu iesiti din casa direct pe luna.
Stai sa vezi în Franța… Si aici ma refer la cam toate orasele prin care am trecut/locuit. Bucureștiul e mic copil, crede-mă… Au avut și campanii chiar agresive la un momentdat, cu panouri cu fel de fel de poze… Degeaba. Asa le place lor.
Ce interesant! Eu cand am fost in Franta am fost impresionata de cat de dog-friendly este peste tot (am fost cel mai recent in Octombrie, cu caine cu tot), si mi s-a parut extrem de curat, comparativ cu Spania cel putin, si chiar ma gandeam, ce oameni sunt si francezii astia :))) Panourile le-am vazut, majoritatea mi s-au parut asa, simpatice, si m-am gandit ca sunt inutile 🙂 Amuzant cum difera perceptiile si experientele noastre.
Daca va devine necomfortabill sa aveti grija de un suflet (catel, pisica, etc)…nici lui/ei cu siguranta nu ii sunteti comfortabill sa va aiba prin preajma. Diferenta este ca aceste suflete nu au de ales, nu au un cuvant de spus ca daca ar avea si-ar alege si ei alti oameni.
Fiind domesticiti de mii de ani de ani (=folositi!), depind de noi pentru tot: hrana, apa, adapost, etc.
Faptul ca unii nu strang dupa ei, nu este absolut deloc vina acestor suflete!!!!
Faptul ca sufletele care nu au casa sunt agresive, nu este vina lor!!!! Fiind mereu flamande, inghetate si abuzate…au food anxiety separation -traduceti voi in romana exact!-si vad mana umana ca lant, bata si bataie!
Oamenii NU sunt stapani, pentru ca aceste suflete NU sunt proprietatea nimanui (indiferent de cum sunt definiti in unele colturi in aceasta lume!!!! )
Faptul ca nu mai vezi caini maidanezi in jurul tau este pentru ca au fost eutanasiati, aruncati in rau, la gunoi, omorati si chinuiti groaznic! La fel cu miiiiii de pisici!!!! Si…uita-te mai bine…ca acolo sunt…doar ca „ne facem ca nu ii vedem!”
Suntem o rusine ca specie umana (multi dintre noi, nu toti desigur!)…pentru cum ne purtam cu aceste suflete!!!! Le facem cadou, le vindem, le cumparam si apoi abandonam si ne enervam cumplit cand nu se ridica asteptarilor noastre!
Daca exista Rai…sper ca gardienii lui sa fie un catel si o pisica…si sa ne trieze dupa fapte!
Mitzeta mea…mi-a schimbat viata: m-a invatat sa fiu cu adevarat buna, sa imi pese!
Animalele nu sunt pentru noi sa le abuzam, folosim, eutanasiem sau sa ne fie motiv de amuzament, cercetare, etc.!
Sunt cacatei pe strazi? Oh well, deal with your humanity, humanity! Astia suntem! „Supremi”, „destepti”. „superiori”…deal it with it!
Este fff trist ce le facem…si ce asteptari avem!!!! Si da…am inteles ca era despre „stapani” dar unele comentarii m-au iritat cumplit!
Ce inseamna sa fii cu adevarat buna si sa iti pese? Doar de animale?
Bine ar fi ca gardienii raiului sa fie un caine, o pisica (lista poate continua) dar si un om. Nu cred ca iubirea fata de animale te face automat bun
Pe mine ma irita cumplit oamenii care cred ca bunatatea (cea …adevarata!) se rezuma la atitudinea fata de animale.
Da, si pe mine ma irită teribil ăștia cu bunătatea, care strâng hoarde de maidanezi prin jurul blocului, dar nu sunt suficient de buni să îi ia acasă si să le strângă mizeria! Sau care îi iau in curte, fără număr, dar nu mai strâng in veci după ei, de miroase de la kilometri, să nu mai zic și de zgomot. Chiar nu cred ca nu ești un om bun dacă nu ai grijă de animale! Eu nu am niciun animal in grijă, dar nici nu am abandonat vreun animal, pentru ca nu am avut niciodată unul, știu cât pot si nu-mi iau mai mult pe cap. Nici nu am maltratat vreun animal, pur si simplu nu am nicio treabă cu ele, in afară de alea pe care le mănânc, dar si pe alea le cumpăr de la magazin, nu le omor eu.
suta la suta de acord cu fiecare litera pe care ai scris-o, Rosu Aprins. <3
@m…”Nu cred ca iubirea fata de animale te face automat bun
Pe mine ma irita cumplit oamenii care cred ca bunatatea (cea …adevarata!) se rezuma la atitudinea fata de animale.”
Am zis eu ca se rezuma doar la fata de animale? Dar da, cand „iti cobori” atentia din maretia virtutii de specie „superioara” de om spre aceste suflete…esti mai bun, cu adevarat bun! Faptul ca iti pasa de aceste suflete aduce dupa si activism (voluntariat, donat, etc.)..adica faci ceva sa schimbi ceva, nu de amoru artei ci pentru ca milioane sufera la mana omului!
@Lia „pur si simplu nu am nicio treabă cu ele, in afară de alea pe care le mănânc, dar si pe alea le cumpăr de la magazin, nu le omor eu.” Si pe mine ma irita la culme cei ca care gandesc ca tine. Cand treci de la „nu am nicio treaba cu ele” si nu le omor eu, eu doar le mananc..la a-ti pasa de ele (cum sunt crescute, cum li se curma viata sa ajunga la tine in farfurie) atunci esti cu adevarat bun!
Chiar era necesar sa explic? Se pare ca da…
Asa reiesea, daca ti-ai dori doar gardieni caini si pisici in lumea in care se da socoteala, si daca spui ca ai devenit cu adevarat buna dar comentariile tale pe acest blog sunt foarte intepatoare la adresa oamenilor, ceea ce e pentru mine incompatibil cu bunatatea (adevarata)
Eu fac voluntariat pentru copii in cadrul unei asociatii, ma rog, eu nici nu am pretentia despre mine ca sunt MEGA CU ADEVARAT buna.. sunt oameni care fac voluntariat pentru batrani, fiecare are cauzele in care crede. Si fiecare poate considera ca ar trebui gardieni la usa raiului din fiecare :))
In orice caz, bunatate nu poate sa insemne sa nu mananci carne dar sa fii rautacios cu oamenii
Altceva consider insa necesar sa explici, daca vrei, te rog. Cum vrei sa salvezi animalele de industria alimentara si de cea textila? Industria medicala depinde si ea de animale in unele sensuri. E crud, dar asta e adevarul. Ce propui? Chiar crezi ca sunt sanse ca toata umanitatea sa se poata hrani si imbraca doar din ce fabrica omul, sau din ce planteaza, si planeta sa nu secatuiasca si mai rau? Sau esti de parere poate ca nu strica sa mai moara o parte dintre oameni?
ce solutii consideri ca exista, pe termen scurt, mediu si lung? ca degeaba o convingi pe Lia sa nu mai consume carne, industria carnii va exista. Tataia Picu de la tara va creste in continuare gaini si porc. Ai solutii, sau vorbim doar de amoru artei?
@m…pai nu am stiut ca imi contorizezi comentarille si cantaresti calitatea lor…no spor la asta!
bunatatea nu o definesti tu! iar eu consider ca daca nu iti pasa de animale sau esti echidistant fata de acest subiect, nu, nu esti in totalitate bun, pentru ca nu ai cum sa fii daca empatia ta e zero fata de suflete din afara speciei tale. si…culmea cum le desconsideram sau minimizam cand si noi suntem animale (urla la stiinta si evolutie daca nu esti de acord).
bineinteles ca sunt solutii…”sa iti desenez” iar.
daca nu este cerere, oferta de carne va scadea, in timp chiar poate disparea daca oamenii aleg sa nu mai consume carne. optiunea vegetarian e chiar sanatoasa si ofera nutrienti egali celor oferiti de carne, „Tataia Picu” are copii si copiii lui au copii care au access la informatie si care in timp vor pricepe ca, repet, animalele nu sunt ale noastre pentru a le consuma, exploata, abuza. asta se va intampla de-a lungul anilor, desigur dar totul are nevoie de un inceput si in lumea civilizata a inceput de ceva ani.
hainele se pot face/croi din reciclatul plasticului (imens folosit si aruncat pe peste tot de ne-am otravit apele si nu numai cu el!) deci nu este nevoie sa chinui si sau/jupoi iepuri, oi, vulpi, etc, sa ai cu ce te imbraca.
cercetarea in domeniul medical se poate si fara a experimenta pe animale, pentru ca da, technologia chiar a ajuns la acel punct.
insa…nu ma crede pe mine ca sunt doar o rautacioasa!
daca intr-adevar esti interesata de solutii (ceea ce amarnic ma indoiesc), citeste-i pe cei care nu doar ca se pricep dar si fac ceva pentru animale: numere, cercetare, documentare, campanii de educatie de bun simt: PETA, ASPCA, RSPCA, Humane Society, etc.
repet, chiar atat de greu este de inteles? in anul 2022 chiar tot mai trebuie lucrat la speciism, bunatate si empatie? se pare ca da! prin intrebarile pe care mi le-ai adresat, mi-ai demonstrat exact ce ziceam legat de bunatate. foarte trist!
Dacă natura si evoluția ne-a făcut așa buni la a digera doar iarbă atunci de ce veganii au nevoie de un pumn de pastile zilnic ca sa nu dea colțu? Omega 3, de exemplu, este acid esențial, adică o mierlesti fără el. Corpul uman nu îl poate produce, așadar ori il iei din carne/pește, ori din pastile, dar in alea mai vine si cu alte treburi (aditivi si așa mai departe, eu nu iau niciun fel de pastile, îmi toți nutrientii din hrană). La fel si vit. B12, ori carnita, ori ce ne servesc oamenii buni si miloși din industria farmaceutică. Si după ce convingem toate animalele umane să își ignore sistemul digestiv specific omnivorelor si să treacă la dietă de rumegatoare, poate ne ocupăm si de carnivore, ca e foarte „cruelty” si când leul papă puiul de gazela!
Cât despre animalele de companie, eu nu incurajez deloc așa ceva, dar înțeleg totuși ca unii oameni sunt atât de neplăcuti încât le e greu să își asigure companie umană, iar nevoia de companie e si ea o nevoie legitimă, cam ca aia de hrană, așadar trebuie să prindă si ei ceva viu si să îl țină bine in lesă, ca altfel ar fugi si ăla unde vede cu ochii!
Problema din articol nu era faptul ca avem animale, ci că ajungem, din lipsă de bun simț, să trăim in mizerie. Ok, să își ia câte cârje emoționale le trebuie, dar să strângă mizeria si să asigure liniștea si conviețuirea decentă in societate!
Draga Rosu Aprins, nu iti mai bate capul, uita-te ce raspuns ingrozitor ai primit si asa e, este exact ce ai spus de la inceput, un mare q.e.d., dar adevarul doare si e greu de acceptat. You do you! Cu unii chiar nu merita…pur si simplu nu pot mai mult.
@Cristiana…cateodata (cam des in ultima vreme) uit ca unii nu merita.
In ultimii ani in bucuresti am vazut f.putini caini maidanezi, asa ca nu as mai da vina pe ei.
In rest, in alte tari sunt amenzi drastice, cosuri cu pungute peste tot, interzis de mers cu cainele fara lesa si dus doar in locuri special amenajate, ba multe blocuri /proprietari interzic acces de caine (sau animal mai mare de 3 kg), sterlizati, ba am nimerit si plaje unde scria clar: caini interzis, fumat interzis. Si tot sunt probleme. Un coleg imi explica de ce e bun un ziar: daca vecinul a uitat sa stranga caca dupa cainele lui el foloseste ziarul si il strange si il returneaza in cutia postala a vecinului ca sigur a uitat si poate ii duce lipsa. Prima data m-a socat, apoi am inteles ca a facut asta satul de situatii maro.