Azi am dus împreună copiii la școală.
Prima lor zi la școală în țara cea nouă. Totul e nou, limba, profesorii, colegii, peisajul, vremea.
Aici, în Olanda, pentru că de foarte multă vreme există foarte multe familii de expați în majoritatea orașelor și sătucelor, sistemul public de învățământ a creat școli întregi și clase în școli (toate de stat, gratuite) în care copiii nou-veniți în țară învață limba. Se numesc taalschool sau taalklass (taal înseamnă limbă în neerlandeză).
Există și școli internaționale, și școli cu predare bilingvă, engleză-neerlandeză, publice și private, pentru copiii familiilor care stau în Olanda temporar sau care, din diverse alte motive, nu doresc să învețe limba.
Noi ne dorim ca Sofi și Ivan să meargă la o școală publică olandeză și să se integreze cât mai ușor aici, așa că am considerat necesar ca ei să învețe limba, ceea ce a însemnat că ei vor merge un an la școala din limbă din orașul în care suntem.
De când am aflat că ne vom muta, acum câteva luni, am făcut liste cu școlile de limbă din orașele care ne interesau (pentru că sunt bine conectate cu Amsterdam, unde lucrează soțul). Am dat emailuri către adresele de contact de pe site-uri ale școlilor de limbă din toate aceste orașe, să întreb dacă estimează că vor avea locuri la început de februarie, când ne programaserăm noi mutarea.
Aici fac o paranteză să explic că regulile diferă de la oraș la oraș. În unele orașe, Hilversum, de exemplu, trebuie să înscrii copilul la școala publică primară la care va merge după școala de limbă, iar ei găsesc loc copilului la școala de limbă unde copilul merge în primul an.
În alte orașe, înscrii copilul direct la școala de limbă, iar când evaluarea arată că e pregătit de integrare în școala publică, profesorii de la taalschool iau legătura cu școlile din cartierul tău, să vadă unde e loc. Apoi le vizitezi și alegi unde vor merge copiii.
Paranteză la paranteză: majoritatea copiilor merg la școală pe jos sau pe bicicletă, sunt școli la tot pasul. De pe la 6, 7 ani merg singuri sau în grup, însoțiți de un singur adult sau de niciunul.
Pentru că aici cartierele sunt atent constrite pentru liniște și siguranță, e mult spațiu verde și nu sunt străzi mari printre case, copiii se joacă afară singuri, nesupravegheați, după-amiaza și în weekenduri (bine, cât nu e furtună sau vânt puternic ori ploaie torențială, ceea ce însumează cam jumătate din timp). Sunt destul de independenți copiii aici și asta ni se potrivește.
Sunt multe canale, poduri, spațiu verde, păsări, iepurași, capre și oi, ne simțim ca la țară. Dar despre asta poate în alt articol.
Revin la explicațiile despre școală.
Copiii nou-veniți sub 6 ani intră direct în Groep 1 sau 2 la școala olandeză, chiar dacă nu vorbesc deloc limba. O învață pe parcurs. La fel și cei mai mici, care intră la grădiniță (aici școala e obligatorie de la cinci ani, majoritatea o încep la patru ani, în Groep 1, adică un fel de clasa întâi). Pentru ei nu e nevoie de taalklass. Atenție, în unele orașe cererea pentru creșe și grădinițe e atât de mare că trebuie să înscrii copilul pe liste de când te gândești să rămâi însărcinată! (exagerez un pic, dar numai un pic)
Școala e considerată esențială prin lege, este ilegal să pleci cu copilul la schi, de exemplu, în timpul zilelor de școală (doar în vacanțe e voie): Amenda e 100 de euro pe zi pentru fiecare zi de absență nemotivată de cauze serioase (boală, decesul unei rude, mutarea cu familia etc).
De la 6 ani în sus e nevoie de școală sau clasă de limbă. Aici sunt profesori specializați în metoda de predare a limbii inclusiv către copii care nu cunosc alfabetul latin. Ce fac aici este mai mult decât predarea limbii: copiii învață lucruri despre cultura olandeză, tradiții, sărbători, reguli de interacțiune și așa mai departe.
Sunt grupați pe vârste, la școala unde merg ai noștri sunt patru grupe cu copii între 6 și 12 ani, cam 17 copii în fiecare grupă, doi profesori la clasă.
Nu fac doar limbă, fac și alte materii, sport, artă, totul în joc și explorare.
Asta știu din teorie (ce am citit pe grupuri) și din practica altor familii, care mi-au povestit cum s-au integrat copiii lor.
Experiența noastră abia începe.
Azi a fost prima zi.
Seara dinainte a fost dificilă pentru Sofi (își face multe griji legate de cum se va adapta, cum se va purta lumea cu ea etc), business as usual pentru Ivan (care s-a trezit totuși noaptea pentru prima oară după mult timp și a vrut să doarmă lângă mine).
De dimineață a fost mai bine, veseli, aproape că aș spune nerăbdători.
Nu am putut intra cu ei (restricții COVID), dar am tras cu ochiul pe geam și am văzut că Sofi vorbea cu niște fete, Ivan observa un proiector (tipic pentru el). Sunt copii de toate națiile în școală și asta mi se pare foarte fain pentru ei!
Mănâncă acolo gustare și prânz de acasă (școala publică nu oferă mâncare), apoi la 14.30 merg să-i iau.
Îmi fac de lucru pe-aici să treacă timpul mai repede. Le-am promis că-i aștept cu curry cald de pui, așa că am de lucru și la bucătărie. Trebuie să încep cartea despre educație și să fac planul pentru cealaltă.
Mă pândesc îndoiala și panica de după colț.
Îmi spun ce-mi spune toată lumea, că va fi mai ușor decât credem, copiii se adaptează imediat. Eu știu totuși că adaptarea asta, chiar dacă mai rapidă pentru ei decât pentru mine, vine cu niște costuri și cu un consum semnificativ.
Urmează o perioadă foarte intensă și sper să fac față cu bine, să pot să primesc ce vine dinspre ei și să-i susțin așa cum au nevoie.
Revin cu un update pe seară, după ce se relaxează ei și-mi povestesc cum a fost prima zi.
Mna, nu e ușor, dar nici nu ne așteptam să fie.
Caut și pentru mine niște cursuri live de limbă, să țin pasul cu ei.
Later edit: I-am luat, gata. Ivan foarte entuziasmat, mai ales de ora de sport, care a zis el că a fost awesome, dar nici restul nu a fost prea rău. I-am făcut să râdă și am și un coleg din România (se pare că de fapt e colegă). Și teacherul de sport tot român! Am învățat 30 de cuvinte în olandeză și poate chiar mai multe, dar le-am uitat acum.
Sofia a fost mai rezervată, dar pe drum spre casă s-a mai relaxat și a început să turuie despre teacher și colegi și despre ora nu știu care la care au făcut spelling, despre cum nu pricepe nimic, dar totuși a citit trei cărți cu colegii, care i-au tradus, cum nu vorbește nimeni engleză acolo, dar totuși a conversat cu fetele din clasă, nu mai știe nici ea în ce limbă.
După cum mă așteptam, a fost mai bine decât ne gândeam. Pentru mâine, emoții ceva mai mici. 🙂
Revenim cu impresii după prima lună.
Informații despre sistemul olandez de învățământ găsiți aici și pe acest grup de FB, Dutch Education Group.
PS: Când am mers să vizităm școala, săptămâna trecută, copiii și-au cunoscut viitorii colegi, care au fost entuziasmați să afle că suntem din România (I have a best Romanian friend, a zis un băiețel de vreo 8 ani, me too, au zis și alții) și au primit câte o carte cu desene și citate ale unor copii despre viața în Olanda, cu pagini goale unde să deseneze ei cum e în țara lor: sărbători, haine, sporturi, religii. Le-a plăcut copiilor să o citească și să o completeze. Un gest mic, dar foarte util pentru primii pași spre integrare.
Deja suna minunat….chit ca nu va fi un proces tocmai usor! ??✨
Cu facultatea cum e?? Este cu plata? Pentru ca citisem ca e foarte scumpa educatia. in alte tari fata de Romania..Si asigurarile de sanatate…
Facultatea este cu plata pentru studentii din UE. Fiica mea a terminat in 2021 facultatea in Haga, a fost 2000 euro / an , putand fi achitata in 10 rate. Studentii care au inceput facultatea in 2018 au platit doar 1000 euro/ an taxa de scolarizare. Oricum este diferit de ceea ce fac in Romania la facultate . Profesorii si elevi sunt foarte apropiati, foarte deschisi , nu exista teama fata de profesor , sunt foarte relaxati atat studentii cat si profesorii.
Eu sunt studenta la master in Germania. Licenta tot aici mi-am dat-obsi platesc 400 si putin pe semestru (1 an are 2 semestre) si in acest pret intra si calatoriile cu busul sau cu trenul in tot landul, deci am gratuitate 6 luni. De facultate si de master sunt foarte, foarte multumita. Am studiat un an si in romania inainte sa plec aici, dar a fodt totul diferit, nici nu se poate. Pot spune ca aici este alta metalitate si sunt multe oportunități de practica, munca, proiecte…
Asigurarea de sanatate este 120 euro pe luna, dar alta nu mai platesti si ai un sistem de sanatate performant inclus. In Romania plateam mai mult lunar ca retineri din salariu si nu aveam nimic, deci aici e ieftin.
Felicitări ? Ma bucur mult pentru voi și sper sa va adaptați cât mai ușor. Noi ne-am mutat de 6 luni în Spania și suntem foarte încântați ?
Ceau, Laura! In ce zona a Spaniei v-ați mutat? Noi tot în Spania ne gândim sa ne mutam. Mi-ar placea daca ai putea să îmi împărtășești mai mult din experiența voastră. ?
Felicitari si voua si numai bine!
Bună. Te rog și eu, când ai timp, povestește-ne despre cum e mutarea în Spania pentru tine și pentru copii dacă ai. Mulțumesc
Si noi tot in Spania (Malaga). Suntem foarte incantati.
Bună! Și eu aș vrea să știu mai multe despre Spania. Poate face Prințesa o setie de guest-posts pe același model despre cum e să te muți în alte țări? Am și eu idei, știu ??♀️.
Să vă fie bine, din ce in ce mai bine! Voi citi din curiozitate și din empatie pentru niște curajoși care si-au luat lumea în cap. Luna aceasta voi număra 70 de ani, dar sufletul îmi e tânăr si plin de dragoste de oameni. Am copilarit în Neamț, am făcut liceul la Petru Rareș și doresc să văd cum se vor adapta nemțenii mei, de un bun nivel intelectual, în țară străină. Eu am,, emigrat” doar din Piatra Neamț la București. Vă țin pumnii și vă doresc numai bine!
Multumim, sunteti grozava!
Abia am așteptat primele impresii după prima zi de școală parca pe alta lume. Mă crezi sau nu, am avut și eu emoții pentru puiuții tai. Am tot incercat sa mă pun in pielea ta, să mi-i imaginez pe copiii mei in circumstanțele acestea noi. Ne bucuram pentru voi și nu putem decât să vă dorim ca tranziția sa fie cat mai lină și de folos pentru toată lumea.
Draga Ioana, eu am conștientizat de la vârsta de 13-14 ani ca tara in care m-am născut nu va deveni primitoare cu mine, cel puțin nu in timpul vieții mele. Nu am vrut sa îmi consum viața așteptând mai binele așa ca mi-am luat soarta in propriile mâini si am plecat, fără niciun suport social/financiar/familial. A fost cea mai buna decizie. Tu însă ai o familie, ai o rețea de prieteni, un soț care a explorat deja terenul înaintea voastră, totul este pregătit așa cum trebuie sa fie atunci când “cari” cu tine doi copii de aceea sunt convins ca va veți reuși sa obtineți ceea ce v-ati propus prin mutatul in Olanda.
Sper din suflet sa faci pe undeva pe Facebook un grup cu comunitatea ta din Olanda! Sunt aici de multă vreme (5ani si jumătate) si ma incanta mult ca ați venit aici.
Va doresc spor si ușurință in adaptare!
Avem, se numeste Acasa in Olanda si e mic, mititel. Hai si tu, m-as bucura sa te cunosc.
Chiar azi dadusem peste grupul Acasa in Olanda deoarece urmeaza sa emigram. O fi acelasi grup ? 🙂
Acesta e, dar nu cu sfaturi despre emigrare, e un grup mic doar pentru cei care sunt deja aici, sa stabilim intalniri, sa facem schimbde carti etc.
Am ramas masca cand am citit ca va mutati in Olanda. Ma bucur ca ai facut si un grup pe fb, o sa dau join! Eu sunt in Olanda de 2 ani, si din pacate nu m-am apucat sa invat limba inca. Dar fetita mea a inceput cresa in olandeza recent asa ca trebuie sa ma apuc de treaba! Recent a descoperit si ea cartile cu Ema?
Va doresc acomodare usoara! Vremea stiu ca nu ajuta momentan, dar in perioada martie-octombrie de obicei sunt zile superbe.
Multă răbdare și totul va fi bine !Si noi suntem din Piatra Neamț și când a mers fetița la 2 ani și jumătate la grădinița in Belgia am avut mii de emoții dar ea s a integrat imediat .
Este un sistem de integrare aproape identic cu cel din Germania. Aici clasele de integrare se numesc Ü-Klasse (clase de transfer). Pt incurajare, vă scriu fără exagerare, într-un an de zile (poate zic mult un an) turuie limba olandeza. Este foarte important sa facă activități sportive sau alte lucruri după școală în colectiv de olandezi, unde își pot exersa limba mereu. Statistica o spune ca, românii sunt nația cea mai ușor adaptabila. Veți fi uimită de cât de repede și frumos vor evolua lucrurile.
Copiii se vor adapta foarte usor. Cu toate ca limba olandeza e considerata una dintre cele mai dificile, sistemul de invatare ajuta foarte mult.
Noi suntem stabiliti in Belgia de 15 ani, copiii nostri s-au nascut aici. Acasa am vorbit numai romana cu ei, din doua motive: ne-ar placea sa ramana cu o bruma de cultura romaneasca, cu toate ca legaturile lor cu Romania se rezuma la convorbiri telefonice cu bunicii si in foarte scurtele si rarele vacante in tara. Al doilea motiv a fost putin mai pragmatic, e mai bine sa invete limba de la un vorbitor nativ de olandeza(flamanda in cazul nostru) decat de la parintii care vorbesc sticat…Acum sunt in clasa a 4-a si se descurca foarte bine. Faptul ca stiu o a doua limba ajuta foarte mult in intelegerea unor concepte complexe, avand doua sisteme de referinta ..
In ceea ce priveste cursurile de limba pentru adulti, recomand cu caldura cursurile doamnei Iustinia Seciu. Face cursuri on-line pentru diverse niveluri , usor de inteles, explicate in romana. Doamna preda cursuri de integrare in Belgia pentru romani , a scris chiar vreo 8 carti de limba pentru diversele situatii, fiecare carte trateaza diversele aspecte ale limbii olandeze: basic, vocabular, gramatica, pentru angajare, etc…
Mult succes!!
Recomand din tot sufletul să cauti asta pe google
Este primul lucru care il facem când vizităm Olanda (prieteni in Almere)
https://www.google.com/search?q=kinderboerderij&client=ms-android-sonymobile-rvo3&prmd=mivxn&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwjK7PaS0-71AhVys4sKHdYAARMQ_AUoAnoECAIQAg&biw=412&bih=832&dpr=2.63
Fetița mea e înnebunita sa meargă printre animăluțe sa se joace cu ele ❤️
Bafta multa in noua etapă
Ciao! Te citesc pe nerasuflate…Nici nu ai idee cat ne ajuta experienta voastra in planurile noastre de emigrare!?Te rog sa ne spui cum gasim grupul Acasa in Olanda!
Va doresc mult succes pe noul drum!?
Da, recunosc Olanda asa cum ai vazut-o tu. Fiica mea a facut facultatea acolo si m-am bucurat de fiecare zi in care am vizitat-o (si au fost multe). Olanda e o tara minunata si totul e acolo atat de calm. Enjoy your new experience!
Ioana, felicitari, ai facut ce n-am avut eu curaj ani de zile. Am fost in Amsterdam de multe ori, insa anul trecut am locuit o saptamana si cu baietelul meu de 5 ani jumate si ma gandeam ca oricum schimba mediul in toamna, ca intra la scoala, si ca ar fi un moment bun.. am fost prin parcuri, am inchiriat bicicleta cu atas, am fost la Nemo (unde a stat 5h fascinat) si la Muzeul Microbilor + zoo, sunt indragostita de Olanda, dar nu ma pot mobiliza, cu gandul la prieteni, familie, locuri preferate explorate aici etc. Te urmaresc in continuare, arata ca un vis ce faceti voi ?
Alexa, nordul Germaniei nu e chiar cea mai ok locatie. Am locuit si eu acolo o perioada dar de aproape 2 ani m-am mutat in sud la Padurea Neagra si nu se compara experienta. ❤️
Felicitări și mult, mult succes. Am plâns citind articolul, fiindcă mi-am amintit primele zile de creșă. Am lăsat copila și am plâns jumătate de zi. Apoi la fel în următoarea și următoarea. Iar acum mă gândesc cu groază ca la toamnă începe…școala. Când, de ce, pe mine de ce nu m-a întrebat nimeni dacă vreau?!? Plâng în continuare, la serviciu, acasă nu pot, fetița nu știe că mie îmi e mai greu decât îi este ei. Vă urmăresc cu drag și mă rog lui Dumnezeu să vă fie bine, bine, bine. ?
Buna, Raluca, suntem multe mame care plang atunci cand ne lasam copiii pe la cate vreo institutie. Si ni se pare o perioada foarte grea. Grea de suportat, greu de ascuns etc. Cand mi am lasat copila la cresa, m am gandit, ca orice mama, ca o sa fie greu. Apoi m am gandit ca mi doresc sa fac tot ce mi sta in putinta astfel incat ei sa i fie usor. Si am descoperit cu stupoare, ca este mult mai greu sa „nu plangi”, sa nu te lasi coplesita de sentimente…Caci ei – copiii sunt conectati in permanenta la toate emotiile noastre, chiar si atunci cand plangem si ei nu ne vad. Este o energie acolo in suflet, care se simte. Si de atunci, am lucrat la asta. Sa nu mai plang si sa cred ca va fi bine, chiar si atunci cand nu ma vede. Nu stiu daca are sens ce incerc sa explic… Este mult mai greu sa: crezi, sa simti si sa faci sa fie bine. Copiii nu percep ca este ceva in neregula doar atunci cand ne vad cu lacrimi pe obraz, ci simt in dedesubt.
Ma bucur tare mult ca prima zi de scoala a trecut cu bine si sunt convinsa ca integrarea celor mici o sa fie mult mai usoara decat va asteptati.
Te-am urmarit cu interes in ultimele sapt pt ca si noi am plecat din tara in aceeasi perioada, dar in nordul Germaniei. Din pacate experienta noastra aici nu este una pozitiva si probabil o sa ne intoarcem in curand acasa. Insa in weekend am fost in vizita in Amsterdam si Laren. Am ramas impresionata de cat de frumos este totul acolo, si mai ales cat de deschisi sunt oamenii. De ecemplu, la supermarket doamna din spatele meu s-a oferit sa imi dea cardul ei de fidelitate astfel incat sa primesc reducere la cumparaturi.
Va felicit pt alegerea facuta si va tin pumnii sa mearga toate asa cum vi le-ati planificat.
Felicitări! Și noi ne gândim sa plecam din România, experiența voastră îmi dă mai mult curaj.
Mi-au dat lacrimile si nu stiu de ce ?? a mea buburuza nici nu a inceput gradinita inca… noi locuim in norvegia iar aici se incepe gradinita la 10 luni. Eu am posibilitatea sa stau cu ea acasa pana pe la 3 ani si 3 luni dar stiu ca voi plange in hohote cand va incepe. Trece prea repede timpul!!!
Muulta bafta, sa fie bine!!! Sa le placa, sa va placa si sa va adaptati lin! ?
Succes copiilor! Ma bucur din suflet pentru ei! Și abia aștept „cartea despre educație”.
Ma bucur pentru copii si pentru voi!
O zi ca asta are darul sa alunge temerile si sa deschida lumea noilor experiente. Va fi, cu siguranta, incitant. Pentru toti. Mult succes!
Multumim pentru articolele minunate si va rugam sa impartasiti cat mai multe din experienta de emigrare, sa ne dati si noua curaj! Va vom urmari cu drag si nerabdare in continuare!
Va fi bine, repeta dupa mine: va fi bine 😉
Nadia a venit aici fara sa stie engleza (si era o idee mai mica, doar 5 ani). In juma’ de an a invatat-o de ne-a pus in fund. Jumate de an intre copii in scoala, fata de 33 de ani de cand am inceput eu sa studiez engleza. Si nu sunt chiar proasta in domeniu, dar o vorbeste deja mult mai bine decat mine. JUMATATE DE AN i-a luat, sa ne intelegem 🙂
Deci …
Vor invata repede, la va placea la nebunie la scoala, pentru ca nu se urla la ei si nu-si iau scatoalce. Fie-mea a avut „crush” deja fata de nus’ cati profesori, in fiecare an a avut 2-3 de care a fost indragostita lulea (si femei si barbati, nu conteaza).
Sunt super calzi si inclusivi, nu e capat de pamant daca uita ceva acasa sau a uitat sa faca lectia (imi amintesc cu groaza ce tragedie era la noi, cand uitam blocul de desen sau sa fac punctu 7 din lectia de matematica).
Nu te mai stresa atat, ca-i sperii si pe ei. Le va fi FOARTE BINE. Vei vedea in cateva saptamani cum te obisnuiesti cu linistea si mersul lucrurilor 😉
Nu se urla la ei si nu-si iau scatoalce…cred ca s-au mai schimbat totusi lucrurile si in Romania 🙁 Stiu ca sunt multe exceptii si in Olanda nu sunt asa de mult exceptii ca la noi dar overall calitatea invatamantului nu este atat de diferita. Sau cel putin mie nu mi s-a parut.
Eu am facut clasele 1 – 4 in Romania, Groep 7 -8 si 3 clase la Liceu in Olanda apoi am terminat liceul in Romania Clasele 10 – 12. Si iti spun sincer ca din perspectiva mea de elev diferentele au fost mici. Dotarile difera, materialele de la clasa dar profesorii mai ales cei de la liceu la fel de interesati sau dezinteresati, depinde cum privesti lucrurile. Invatatoarea mea din clasele 1 – 4 a fost la fel de faina ca meester din Groep 7 si 8 din Olanda. Iar la liceu acolo am facut VWO (liceu cu pregatire pt universitate) si am avut profi super faini si profi execrabili. Exact la fel ca la liceul din RO. Poate este doar experienta mea si eu oi fi cea mai mare exceptie…nu stiu
Copiii prințesei au mers la o școală privată, pe foarte multe mii de euro. Se poate rezonabil presupune că nu și-au luat scatoalce, la cât bănet plăteau părinții.
Si e normal sa platesti mii de euro pe an ca sa nu-ti fie loviti/umiliti copiii la scoala?
Sigur că nu-i normal, cine-a zis / sau insinuat – că ar fi?!
Cred ca nu am inteles eu sensul comentariului tau, nu a zis nimeni ca a urlat cineva la copiii mei, Dojo spunea la modul general despre diferentele intre sisteme si de ce copiii in unele tari se adapteaza foarte usor la scoala.
Nu puteti vorbi de bine alta tara, alt sistem fara sa aruncati cu noroi in Romania? Am invatat in Romania si nu mi-am luat niciodată bătaie. Facultatea si primul master le-am terminat în România, iar cel de-al doilea master in strainatate. Profesorii mi s-au parut mult mai bine pregătiți în România…
@Raluca, bravo ție. Cei mai mulți nu au avut norocul tău și tu nu ești vreun reper. Doar pentru că nu ți s-a întâmplat ție, nu înseamnă că n-a fost cazul foarte multor altora.
Mai uită-te la știri, poate afli și tu ce se întâmplă cu adevărat în România.
@Cristina – fie-mea a facut grupa mijlocie in Romania. Am spus din prima zi, de fata cu doamna director ca, daca indrazneste sa dea careva in ei, vin si le dau foc. Au ramas masca, dar nu s-a atins nimeni de ea. In jur, restul de copii, isi luau scatoalce la greu. Anul de gratie 2017-2018, nu acum 30 de ani.
Pentru grupa mare, ca mai avea 2 luni de stat in tara, s-a mutat la grupa de germana, unde a avut o doamna de zahar, care nu urla, nu loveste etc. Dar era probabil singura din gradinita, in rest racnetele erau la ordinea zilei si impinsul, urecheatul copiilor etc. Am stat primele zile pe coridor, pana sa se adapteze, si am vazut destule.
NU da nimeni cu pietre in Romania, ca tot romani suntem. Dar este o diferenta de la pamant la luna. Acum merge la o scoala „de tara”, unde sunt niste conditii de vis, iar cadrele didactice se poarta frumos. Cand i-am zis invatatoarei ei in kindergarten ca e timida, pentru ca se asteapta sa se urle la ei macar, s-a uitat aia la mine ca la poze cu extraterestrii.
Dojo, te cred normal, traiesc in Ro doar si mai aud si eu una si alta. Doar ca eu vb din perspectiva coplilului trecut prin experienta prin care trec acum Sofia si Ivan. Am plecat la 10 in Olanda, m-am intors la 15 ani. Am facut scoala si aici si acolo si eu personal nu am perceput sa fie diferente prea mari. Sistemul de note din Olanda este oribil din punctul meu de vedere. Nota 8 este o nota extraordinara. De obicei se ia 6 sau 7. Si eram la un liceu bun, care iti dadea acces spre facultate ( in functie de tipul liceului ai sau nu ai acces la facultate ). La Engleza am luat un singur 9 si 10 nu am luat niciodata desi invatam fff bine. Nici colegii mei nu luau note mai mari. Am luat o data 8.4 la Istorie si a fost cea mai mare nota din clasa. Ma rog, tot ce vreau sa spun este ca eu, din perspectiva mea de copil la momentul respectiv nu am vazut diferente prea mari. Nu imi aduc aminte sincer de gradinita…cred ca la primara nu a ridicat invatatoarea mana la noi, probabil ca mai tipa. Iar la liceu (nu vorbesc de dotari) calitatea profesorilor…nici o diferenta. Erau la fel. Unii fff buni, altii fff slabi si everything in between.
Cristina … Zici că nu se iau scatoalce in România? Ești sigură? Am auzit personal de la părinți despre învățători care nu lasă copiii sa meargă la baie in timpul orei. In 2021. Copiii plâng că se scăpa pe ei și învățătorului nu-i pasa. Am auzit personal, de pe holurile unei școli dintr-un oraș oarecare de provincie cum se urla la elevi. Mi s-a ridicat parul pe ceafa de frica mie de pe hol. Nu înțelegeam ce se întâmplă și de ce ar urla un bărbat, învățător, la copii. Urla omul la un nivel de decibeli de tremurau pereții. Îi trata pe copii ca pe niște animale efectiv. Am stat minute in sir pe hol ascultând cum le vorbește și am zis că visez. Așa ceva nu se poate in 2021. Ba se poate. Și nu e singurul. Sunt zeci și poate sute de astfel de demenți in toate școlile. Întrebați copiii când vin acasă ce se întâmplă la școală și veți afla mai multe decât vreți să știți. Cam asta cu școală în România în 2021.
Andreea, nu am spus asta. Am spus doar ca MIE nu mi s-a intamplat. Si nu am auzit de atat de multe cazuri. Am si eu prieteni cu copii, ma uit si eu in jur. Cred ca am repetat de mai multe ori in commenturile mele ca este experienta mea dar ca din ce vad in jur lucrurile s-au mai schimbat. Pe mine nu m-a batut nimeni la scoala, nici pe sotul meu, nici pe prietenele mele. Ca se intampla, am spus explicit ca se intampla. Ca mai tipau profii la noi, da, am spus si asta. Dar ca om care a studiat 5 ani in Olanda (ciclu secundar + liceu) te asigur ca lucrurile nu sunt chiar atat de roz. Si profesorii ca si calitate / stil de predare nu au fost prea prea diferiti. Deci hai sa nu generalizam ca in Olanda este minunat si in Romania groaznic ca nu este chiar asa.
@Andreea, dar dacă ai auzit cum învățătorul urla la ei de ce n-ai făcut nimic? De ce n-ai făcut plângere la director, la un ziar local, la inspectorat? Sa nu spui c-ai reacționat. Pari o persoana foarte descriptiva și cu aplecare spre detalii și cu siguranță ai fi scris în comentariu.
Demenți sunt peste tot. Ceea ce face diferența este faptul ca în unele locuri ei știu ca vor exista niște consecințe, inclusiv din partea opiniei publice.
Wow! Deja e ca si cum as citi o noua carte, de cate ori faci update de acolo! Happy for the kids…dar asta cu amenda 100 de euro pe zi m-a lasat masca! Adica daca e cel mic obosit sau „marait” dimineata – nu am voie sa il tin acasa pentru ca ASA VREAU??? Wtf? 🙂
Hm, nope.
Wow :), multumim de info 🙂
Buna Ioana. Felicitări pentru decizia de a da copiii la o școală publica. Și noi am facut acum 3 ani aceiași pași. Între timp din motive de job am schimbat țara insa plângem după Olanda.
Ca și recomandări pentru copii, pe care probabil le știi deja, ar fi:
-ferma de căprițe din Amsterdamse Bos https://www.geitenboerderij.nl/ (probabil au deja ieduți care pot fi hrăniți de copii), biblioteca OBA de langa gara centrala din Amsterdam (când am plecat am donat cărțile în română pentru copii, o parte cred că se regăsesc la biblioteca sau la Școala Românească din Amsterdam), muzeul de știință Nemo, muzeul Naturalis din Leiden (copiii pot studia oasele de mamut), plaja din Zandvoort (minunata pentru a observa fluxul și refluxul) și Petten aan zee. Cursuri de neerlandeză online am făcut la Rompro.nl. Vă doresc integrare ușoară și o viață mai liniștită.
Bun venit in Olanda, Ioana! Ce veste minunata ne-ai dat! Succes la scoala copiilor, si sa va acomodati repede!
O sa dau cu bâta in balta dar aș vrea sa stiu care mai sunt reglementarile legale in ceea ce privește drogurile. Am avut colegi și prieteni plecați in Olanda, cu unii am rupt legătura, am fost ( acum f mulți ani) in vizita pe la unii și era f ciudat, se fuma zilnic, la orice ocazie, orice petrecere, nu mai zic de prăjiturele și altele. Vorbesc de oameni ce lucrau in domenii medicale, cercetare, biologie, laborator etc. Diverse masterate, doctorate, burse. In acel mediu era permanent un fum și miros de marijuana. Se vorbea mult despre efectele pozitive asupra creierului și altor organe, sincer m-am speriat puțin. Între timp au apărut studii ca lucrurile nu sunt tocmai așa roz și consumul cam face terci creierul. Unul dintre foștii mei colegi, care a locuit o perioada lunga in Olanda dar acum e in România, chiar da semne de un soi de dementa precoce, oricum are tulburări ciudate de comportament, după ani de consum( repet, el era sigur ca îmbunătățește performanțele cognitive și sănătatea in general, nu era fumător de țigări clasice și nici de alcool). In rest țara e minunata, dar partea aceea mereu mi-a dat de gândit și am exclus-o de pe lista “ de mutat acolo”.
In the Netherlands, it is against the law to possess, sell or produce drugs. However, the Netherlands tolerates the sale of soft drugs in ‘coffee shops’. A coffee shop is an establishment where cannabis is sold subject to certain strict conditions, but no alcoholic drinks are sold or consumed.
The Dutch Public Prosecution Service does not prosecute members of the public for possession or use of small quantities of soft drugs. They do prosecute all other forms of possession, sale or production of soft or hard drugs.
https://www.government.nl/topics/drugs#
Eu de cand sunt aici nu am vazut/simtit/mirosit deloc tigari cu drog, sunt sigura ca sunt oameni care consuma la ei acasa moderat, dar asta se intampla si in Romania.
@Deea: sunt in top, dar nu pe primul loc: „Highest users of cannabis Europe: Spain and France had the highest prevalence of cannabis use among adults in Europe in 2019, with eleven percent of their populations consuming cannabis. This was followed by Italy with 10.2 percent of the population using cannabis, and then the Netherlands had a 9.6 percent share of cannabis users. Sweden was the country in Europe with the highest incidence of drug deaths in 2018 at 81 per million population.” (statista.com). Din pacate, posibil sa creasca peste tot consumul, tinerii tind sa il vada ca fiind ceva nu foarte periculos.
@deea, plimba-te seara pe kiseleff in pe traseul victoriei / arcul de triumf si o sa dai peste miros de marihuana din 10 in 10 metri, e plin parcul de adolescenti care fumeaza la greu.
Eu stiu pentru ca inainte sa plec din romania obisnuiam sa alerg pe acest traseu.
In Romania se fumeaza la greu, pana si la mine pe strada simteam seara miros.
Am trăit 9 ani in Olanda și nu am fost confruntată cu prezența drogurilor sau a consumatorilor de droguri, sau cel puțin deloc mai mult decât in alte locuri pe care le-am vizitat sau in care am trait. Cel mai neplacut lucru a fost sa simt mirosul pe unele stradute din Amsterdam. Cred ca asta cu drogurile e una din ideile preconcepute despre Olanda si cu siguranță nu afecteaza viata omului de rand.
Te ai intors in Romania dupa 9 ani? Si eu sunt tot de 9 plecata si as vrea sa ma intorc in Romania :))
Noi ne-am mutat acum un an si jumatate in Germania, foarte aproape de Olanda, cu copii relativ mari, 8, 12 si 14 ani. Motivele mutarii noastre au fost aproximativ aceleasi ca si ale voastre. Inceputul a fost foarte greu pentru toti. Noi ne-am propus sa rezistam 1 an, dupa care sa tragem concluzia daca merita sa mai ramanem sau nu. Cred ca daca nu se setam de la bun inceput aceasta intentie, ne-am fi intors acasa dupa prima luna. Copiii plangeau ca le lipseau prietenii, casa si tot ce au lasat in Romania. Nu stiau limba, nu reuseau sa-si faca prieteni din cauza barierei lingvistice. Am iesit foarte mult din zona noastra de confort. Insa pe finalul anului scolar, cand i-am intrebat daca si-ar dori sa ne intoarcem la viata si casuta nostra din Romania, au spus NU hotarat. Iar principalul motiv a fost scoala. Inca le e dor de casa, asteapta cu nerabdare vacanta sa mergem in Romania, dar cred ca mai stam putin pe-aici. Iar faptul ca isi doresc sa ramana in Germania la scoala, mi-a confirmat ca a fost alegerea corecta. Cel putin deocamdata. De-ar mai tine si vremea cu noi… dar din pacate nu o face. Ne lipseste mult soarele si zapada.
Poblema vremii o am si eu. Dupa 9 ani nu pot spune deloc ca m-am imprietenit cu clima. Sa zicem caci cu frigul m-am mai obisnuit dar cu lipsa luminii soarelui deloc. Eu locuiesc in Bochum in Germania.
Salutari tuturor si numai bine.
Emoționant. Sa va fie bine ! Mă încearcă o tristețe pt că este necesar sa ne îndepărtăm de rădăcinile noastre, ca sa ne fie bine. Va urmăresc și va doresc zile luminoase și un viitor minunat.
[…] Despre cum sunt incluși în școala de stat copiii expați am scris eu aici, la etapa aceasta a integrării suntem […]
[…] Cu acest cod BSN am înscris copiii la școală (aranjamentele fuseseră făcute dinainte, am început să scriu către școlile de limbă din septembrie, de când am aflat că plecăm, apoi am confirmat dorința de a-i înscrie imediat ce am găsit casa cu chirie), au început pe 3 februarie. Vor sta în școala de limbă olandeză cam un an, apoi se vor muta la școala publică olandeză în grupa de vârstă potrivită lor, vom alege între școlile din cartier, să vedem dacă vor fi locuri, dacă nu, putem alege și din alte școli, din cartierele vecine. Sunt diferențe mici între școli în ceea ce privește satisfacția copiilor și părinților, atmosfera generală, rezultate la teste etc. Am scris un pic despre sistemul școlar aici. […]
Multumim pentru ca impartasesti cu noi experientele personale! Aduci multa lumina si indrumare! Sa aveti parte numai de bine, iar greul sa fie spre usorul de mai tarziu! Imbratisari!
[…] înainte să înceapă școala, au avut emoții mari, mai ales Sofia. Am scris mai mult despre asta aici. Am ascultat-o, am mângâiat-o, i-am spus că nu pot face asta în locul ei, dar că are în ea […]
Buna, ne gandim si noi sa emigram in Olanda cu baietelul nostru de 2.5 ani, insa acasa avem gradinita cu program scurt + bona pana termin eu serviciul si ne intrebam ce optiuni am avea pentru cel mic daca am emigra, in situatia in care atat eu cat si sotul lucram full time. Orice informatie/ sfat sunt apreciate 🙂 Multumesc
Daca amandoi lucrati, costul cu after se deduce din impozite.
Buna! Si noi ne gandin sa emigram in Olanda! Avem un baiat de 16 ani. Stie engleza foarte bine. Crezi ca gasim un liceu cu predare in engleza? Sau daca este necesar sa invete limba olandeza, mai poate invata acum la 16 (17 ani in vara) an?
Multumesc frumos!