Educația în lume: Worldschooling, educarea prin călătorii

Andra Geangu are trei copii și a ales pentru ei o formă de unschooling numită worldschooling, care se bazează pe explorare și conversații cu copiii în timpul călătoriilor în multe zone ale lumii. Vedeți mai jos povestea familiei Andrei. Restul seriei #Educatiainlume este aici.

Salut, Ioana!

Am citit cu mare interes fiecare articol din seria ta despre educație. Așa mi-a venit ideea de a-ți povesti despre abordarea noastră, care nu este legată de o anumită țară, ci despre educația în jurul lumii, mai ales la vârste fragede: worldschooling

Noi locuim în București sau, mai bine spus, îl avem ca bază timp de 6-8 luni pe an. Avem trei copii (5 ani și 10 luni, 3 ani și 8 luni și o mogâldeață proaspătă de 3 luni) și curând se împlinesc 6 ani de când călătorim lung și lent și lumea este școala copiilor noștri. 

Probabil că dacă nu am fi ales să călătorim pe termen lung, nu am fi rezistat așa de mult timp în România. E greu și când nu ai termen de comparație, dar e greu mai ales când ai. Ne-am dorit să profităm cât mai mult de perioada copilăriei celor mici, când responsabilitățile sunt mărunte, când înscrierea într-un sistem educațional nu este obligatorie și nevoia de colectivitate se poate satisface ușor. La asta s-a adăugat și faptul că nu ne place iarna și nu mai facem de mult eforturi să ne placă. Poate iubirea de activități în aer liber, poate curiozitatea de explorare, poate dorința de a învăța copiii că lumea e un loc sigur și oamenii sunt buni și calzi au fost scânteia care ne-a făcut să încercăm.

Cum a început totul

De când s-a născut primul nostru copil, am început să citesc foarte mult despre sistemele alternative de educație, despre Waldorf, Reggio Emilia, Montessori, wildschooling, nature education și am rezonat foarte profund mai ales cu abordarea învățării prin joacă, urmând interesele copilului, petrecând cât mai mult timp în aer liber. Pentru că am dorit să profit de concediul de creștere copii din plin, am evitat colectivitatea și am pus la punct un plan de călătorit intensiv. Ce ne doream de la primii ani era să ne educăm și pe noi înșine și pe copii să devenim liberi, deschiși, toleranți și să rămânem mereu curioși și pasionați de lumea frumoasă care ne înconjoară. Să înțelegem cât mai multe lucruri, să ne expunem la diverse culturi, fenomene, obiceiuri, să ajungem la rădăcina subiectului care ne interesează. 

În primul an, am luat-o practic ca pe o mutare temporară în Insulele Canare, am plecat fără bilet de întoarcere, la fel și în a doua iarnă petrecută departe de casă. Pe atunci, părea evident că mai mult decât să ne relocăm, ne dorim să cunoaștem cât mai multe locuri. Cu timpul am început să tânjim mai mult și la relocare, dar și să facem worldschooling în continuare.

Ce este worldschooling

Worldschooling-u este o mișcare educațională care consideră interacțiunea cu lumea înconjurătoare și învățarea prin experiențele proprii modul suprem de a-ți însuși cunoștințe și de a te descurca în viața de zi cu zi. Învățarea este văzută ca un tot, apelând la toate simțurile și încurajează urmărirea intereselor copiilor, dragostea pentru cunoaștere pe termen lung. Ea poate fi făcută oricând și oriunde. Este, de fapt, un mod de gândire, un stil de viață. 

Practic, worldschooling se poate face oriunde, în jurul casei, pe străzile din cartier, în orașul natal sau în împrejurimi. Însă, la un moment dat, mediul înconjurător poate să nu mai fie de ajuns, pentru că educația este despre diversitate, despre experimente. Poate fi o formă de homeschooling sau chiar de unschooling (o formă de educație dirijată exclusiv de copil). Noi am ales să îl aplicăm prin long-term travel, dar le puteți oferi această experiență copiilor și în propria țară, în escapade de weekend sau vacanțe de vară. 

Cum arată anul nostru “școlar”

Nu pot vorbi despre orare și programe, pentru că totul în zilele noastre este fluid. Petrecem mult timp împreună, uneori poate prea mult :)), dar suntem conștienți că aceste zile nu mai vin cu nicio rugă înapoi.

Din martie în mai suntem, de obicei, în România, facem multe drumeții în pădure și în natură, iubim primăvara. Din mai-iunie până în septembrie plecăm cu mașina proprie undeva prin Europa, fie într-un circuit prin mai multe țări, fie într-una singură, pe care o explorăm în detaliu. Toamna ne-o petrecem în București, cu multe plimbări în natură, pentru că iubim deopotrivă toamna în orașe, pe munți sau în cătunuri. Decembrie este luna în care stăm cât mai aproape de casă și facem multe activități de iarnă sau cu tema Crăciunului. Iar când vine ianuarie, încercăm să fugim cât mai repede undeva la căldură, la mare, la aventură. Nu va fi ușor să găsim un sistem care să ne sprijine acest stil de viață, însă apreciem și avantajele care vin odată cu apartenența copiilor la un grup, așa că vom încerca să împletim cele două moduri în felul care se va dovedi potrivit. 

Ce învață copiii noștri

Copiii noștri nu au fost niciodată într-un sistem clasic, dar au învățat să: socotească, citească, scrie. Pe lângă asta, și-au dezvoltat și o grămadă de pasiuni. Partea de citire, scriere și matematică o aprofundăm în special în perioadele în care suntem acasă, în București, însă apar ocazii să le folosim în fiecare călătorie de-a noastră, bineînțeles. În rest, la distanță, abordăm tot felul de subiecte precum istorie, cultură, limbi străine, științe, tehnologie, artă, sporturi și cam tot ce se leagă de tematica excursiei respective. 

Atunci când suntem în călătorii, nu ne lipsesc niciodată cărțile, dar, în rest, învățăm cât mai mult ad-hoc, ascultând cu mare interes întrebările copiilor și profitând de fiecare experiență ce ne iese în cale. Tot în deplasare facem diverse activități creative, de exemplu, am construit o piramidă mayașă din nisip după ce am văzut Chichen Itza, facem spectacole în familie sau magazine în camera de hotel cu lucrurile pe care le descoperim în timpul zilei și, întotdeauna, desenăm sau scriem în jurnalele de călătorie ce ne-a impresionat în zilele care au trecut.

În călătoriile noastre, încercăm să avem cât mai mult contact cu latura umană. Căci, fără partea asta a experienței, locurile rămân doar locuri. Ieri, am fost la un atelier de țesut cu lână cu un localnic foarte priceput, în cadrul unui parc tematic, iar astăzi am copt tortillas cu o familie de mayași, în curtea lor de la marginea junglei mexicane. 

Nu avem însă un program strict și încercăm să ne mulăm pe interesele copiilor. Copiii absorb informația ca niște bureți însetați, sunt maleabili și flexibili. Totodată ei învață să iubească Pământul, să se teamă mai puțin, să comunice cu multe tipuri de oameni și să se adapteze oricărei situații. Căutăm să învățăm din ce ne înconjoară, oriunde ne-am afla. Profităm de fiecare moment și de fiecare întrebare pentru a citi mai multe și pentru a le răspunde copiilor. 

Este ușor, este greu?

Nu este ușor să faci worldschooling, trebuie să ne organizăm cu mult timp înainte de o călătorie, să citim despre obiectivele pe care le vizităm, să modificăm planurile în funcție de interesele copiilor pentru a avea cu toții o vacanță interesantă. 

O altă provocare este faptul că avem copii de vârste diferite și trebuie să abordăm diferit fiecare vârstă. Și în deplasare apar aceleași conflicte între cei mici, doar că avem și multă logistică de rezolvat.

Însă până acum, considerăm că merită din plin. Cele mai intense trăiri, cele mai profunde conștientizări, cele mai frumoase amintiri sunt din aceste luni departe de casă. E un proces de învățare continuă, atât pentru noi, cât și pentru cei mici. 

Cum vom proceda când vor mai crește copiii

Încă nu avem niciun copil de vârsta școlii, nu știm ce vom face în continuare; de curând, când suntem acasă, puiul cel mare a început să meargă și la cursuri bazate pe învățare autodirijată timp de trei zile pe săptămână, pentru a avea experiența unui colectiv și a altor tutori în afară de noi. Pentru cei care au copii de vârstă mare și își doresc să încerce educația prin călătorii, este necesară înscrierea copiilor la o școală umbrelă, întrucât în România înscrierea într-un sistem acreditat de educație este obligatoriu. 

Cum putem susține acest mod de viață?

În primul an nu a lucrat niciunul dintre noi și am călătorit din economii. Soțul a reluat după acest prim an munca, iar eu am început să lucrez part time abia după ce cel mare a făcut 4 ani, uneori proiecte dedicate, alteori zi de zi. Ce a fost foarte important și de ajutor este faptul că avem joburi remote, fără program fix, care pot fi făcute și de la distanță în caz de nevoie. Eu am luat din nou o pauză odată cu nașterea bebelinei numărul 3 :).

În plus, banii economisiți din lipsa plății lunare către un sistem de educație au putut fi investiți în materiale și experiențe.

Care sunt avantajele acestui tip de învățare?

• Există multe părți bune: petrecem mult timp cu copiii, învață să fie independenți, îi hrănim doar cu ce ne dorim, dar poate cel mai important îi învățăm valorile cu care vrem să navigheze în lume și încurajăm să își urmeze pasiunile.

• Când călătoriile sunt lungi și lente descoperi lucruri cu totul diferite față de atunci când mergi în vacanțe de o săptămână, deși worldschooling se poate face practic oriunde și oricând ești atent la ce se întâmplă în jurul tău și încerci să faci din toate o experiență valoroasă de învățare.
• Copiii devin mai rezilienți, pentru că trebuie să se adapteze la medii noi și necunoscute, să iasă din zona de confort.
• Partea de interacțiune cu alte persoane este foarte importantă în călătoriile noastre. Copiii sunt expuși direct la multe meserii și încep să aibă mentori și profesori inspiraționali. În ultima vreme și-au dorit foarte mult să fie ghizi, după nenumărate tururi în natură, temă care a apărut des în jocurile lor. 

Ne-a afectat cu ceva pandemia modul în care facem worldschooling?

Pandemia nu a reprezentat nicio piedică pentru a continua să ne educăm copiii astfel. Din fericire, nu a trebuit să apelăm la ecrane și în ciuda tuturor restricțiilor, ne-au rămas suficiente locuri libere de explorat. Cred că pandemia a deschis portițe de oportunitate pentru multe familii care își doreau să experimenteze acest tip de viață, pentru că mulți oameni au început să aibă posibilitatea de a lucra remote și multe școli au introdus programe online. 

Huburi și comunități de worldschooling

• Primim des întrebări despre socializare pe timpul călătoriilor și cum împăcăm dorul de familie și prieteni. Adevărul e că avem parte de atâția oameni frumoși, mergem la cursuri, interacționăm cu localnici dar și cu alți worldschoolers, încât nu simțim deloc lipsa unui grup, a unei comunități. Totodată, ne place că revenim la o bază, la o aceeași bază, cred că este important pentru a întări sentimentul de înrădăcinare al copiilor. 
• Există în lume multe huburi de worldschooling (Andaluzia – Spania, A cielo Aperto – Italia, Mitananda – Austria, Anahata – Mexic, Altos Eco Village – Uruguay) unde întâlnești călători cu tot felul de povești. De asemenea, există și școli care permit înrolarea temporară, precum Green School Bali, Mexic, Africa de Sud, Noua Zeelandă sau grădinița și școala Montessori din Koh Lanta, Thailanda. Noi trebuia să participăm chiar la o tabără de worldschooling această vară în Portugalia, care din păcate s-a anulat din motive de pandemie.
• Acum că pandemia s-a anulat :), sperăm că vom reuși să ajungem la festivaluri și meet-ups.

Ce destinații ne-au plăcut

• Nu există loc care să nu ne fi plăcut și pe care să nu ne dorim să îl revizităm. Marele avantaj de a-i educa pe cei mici prin călătorii, este expunerea la medii foarte diverse, foarte diferite de locurile cunoscute, atât ca geografie, cât și ca impresii culturale, climă sau faună. 
• În Costa Rica am avut parte de natură și multe animale, vulcani, cascade și aventură, unele din cele mai profunde interese ale copiilor. În Chiang Mai și în împrejurimi, am vizitat sanctuare de elefanți, temple budiste și am făcut cursuri de gătit. În Bali, am luat contact cu cultura hindusă. Pe insulele din Asia am făcut snorkeling, clase de crafting din bambus, am cules nucșoară de la ferme și ne-am împrietenit cu comunitatea locală. În Franța, am făcut tururi de artă, activități urbane și am observat coloniile de flamingo din Delta Ronului. În Grecia, am învățat despre Antichitate, am construit modele din pietre și nisip și am înotat cât cuprinde. În Mexic ne-am deprins cu gătitul de tortillas, am învățat despre cenote și ape subterane, am aflat multe despre mayași, moduri de construcție ale piramidelor, astronomie și recolte. Tot aici, le-am povestit celor mici pentru prima oară despre cimitire și sacrificii umane.

Avem norocul să putem alege educația pe care ne-o dorim pentru micuții noștri. Credem cu tărie că lumea viitorului are nevoie de o altfel de pregătire a copiilor de azi, așa că încurajăm orice părinte să fie alături de copiii lor în procesul magic al învățării, pentru că educația începe alături de cei dragi.
Dacă vreți să citiți mai multe despre aventurile noastre, ne puteți urmări pe pagina de Facebook, Instagram și pe blogul Momadica.