Când copilul e mic și mama e proaspătă, orice muc e panică majoră. Știu, pentru că am trecut prin asta de circa 132 de ori cu prima născută și de 145 de ori cu al doilea (care mereu a fost mai pirpiriu și mai degrabă prinzător de virusuri, dar mai ales de bacterii).
Când copilul mic e răcit, se plânge mult, se tânguiește, se cară în brațe, se leagănă, se alină, se sună toți doctorii cunoscuți, se postează pe grupuri, se dau tone de picături, siropele, se fac aerosoli, se difuzează uleiuri, se merge la urgențe pentru orice mărunțiș, se fac strategii pentru administrarea de tratamente, se strigă noaptea de se trezesc vecinii din blocurile de alături, se caută intens pe google semne si simptome de boli grave, se pun cepe la cap și ciorapi cu usturoi la picioare, se dau acatiste, se sună neamurile, toată lumea se roagă, Dă, Doamne să nu fie mai grav!
Cu tratament sau fără, cu intervenție divină sau fără, în șapte zile copilul e ca nou. Mama e distrusă, căci șapte zile n-a dormit și n-a mâncat, numai bine că încep să-i curgă și ei mucii și parcă o ia și o febră, dar n-are timp să bolească, celălalt copil are nevoie de ea, e timpul să își vadă de muncă.
Peste câteva zile, copilul recent însănătoșit ia din nou niște muci, alții, alt soi, mama o ia de la capăt cu stresul după doar o noapte dormită. Și de la capăt.
Cu copilul mai mare, altfel stă treaba. Odată că se îmbolnăvește mult mai rar, că deh, antrenamentul din anii mici dă roade. O dată, poate de două ori pe an mai culege câte ceva de la școală.
Și atunci e cam așa (copilul din poveste e fiu-miu, aproape 8 ani, nici nu-mi vine să cred unde s-a ajuns):
De dimineață, la trezire:
– Mama, mă simt cam moleșit. Cred că am răcit.
-Ar fi bine să stai acasă azi, ce zici?
-Da, cred că ar fi bine.
Se duce în pat să citească. Peste două ore mănâncă ceva, se duce la laptop.
-Cum te simți, puiule?
-Parcă mi-e un pic frig.
Tremură de-i clănțăne dinții. Febră încă nu are. Trage o pătură pe el. Face teste la matematică pe laptop.
-Ți-e foame? Sete? Te doare ceva? Pot să te ajut cu ceva?
-Neah, sunt ok.
Peste o oră face febră.
-Parcă mi-e un pic cald și mă dor toate, dar nu e așa de rău.
Își pune singur termometrul de trei ori. 39.1.
-Trebuie să iei ceva pentru febră.
-Bine.
Ronțăie pastilele gumate, bea apă. Se întoarce în pat la citit.
Ziua decurge la fel, cu mici pauze de mâncat, băut, ațipit.
Adoarme mai devreme ca de obicei, noaptea nu vine să te trezească, nu plânge, nu strigă, nu vomită.
De dimineață te duci la el și-ți spune:
-M-am trezit din jumătate în jumătate de oră că ba transpiram, ba mă dureau oasele, dar n-am vrut să te deranjez. Acum sunt mai bine.
Desigur că această mamă nu a dormit toată noaptea în așteptare și stres, că dacă o strigă flăcăul. Dar el n-a vrut s-o deranjeze, așa că a luptat acolo singur. Acum citește în pat, fără febră, fără alte dureri.
Asta așa, ca o încurajare pentru părinții de copii mici. Se fac ei mari!
Cu 2 copii care mereu racesc pe rand si apoi ajung sa ne dea si noua, din punct de vedere al bolilor… Abia astept sa creasca! E asa greu sa ai grija de ei cand esti si tu lata de boala 🙁 tinem speranta vie 😀
Ce bine ca exista luminita de la capatul tunelului ?
As putea completa din proprie experiența ca la primii doi copii exact așa am făcut și eu, dar la al treilea , care a venit la 9 ani după primul și 6 după al doilea , lucrurile nu au mai stat așa de “tragic”, doarme cu mine și aveam grija ca seara la culcare sa nu aibă febra și mai făcea pe la 3-5 dimineața , ii puneam repede un supozitor ai somn mai departe , ziua mare chin nu este , oricum mult mai relaxata mental la al treilea copil . ☺️
Oh doamne…la suflet mi-a mers asta..acum scriu cu o bucatita bebelina mucioasa in brate. A luat raceala de la frati-su (el 3 ani si 8 luni, ea 5 luni).. mereu am fost panicata de racelile lui. Mereu m-am gandit ca orice raceala e semn de ceva mai grav..streptococi, infectii, crocobauri’coci. Dar a fost mereu bine. Te astepti ca la al 2-lea sa fi mai relaxata..doar ai mai trecut prin ele nu? Acum doua zile eram cu ea in brate si tremuram de panica, jeleam de nu stiam ce e cu mine.. ma invinovateam ca nu am luat toate masurile necesare de siguranta ca sa nu ia raceala de la frati-su..Si cand au venit mucii…o doamne!!! Cati muci!!! Oceane peste oceane de muci..se infunda la 5 minute dupa ce ii scoteam, nu putea respira..cred ca am imbatranit 5 ani intr-o zi. I-am zis sotului ca in ritmul asta eu crap la 50 de ani…Si ce sa vezi…a doua zi deja isi revenise.. oceanele incep sa se goleasca, fratiorul e si el mai bine. Pfiuf! Parca incep si eu sa respir mai usurata(daca nu as avea nasul infundat si durere de cap, ca deh…a fost oferta la microbi).. dar iti spun sincer ca nu mai rezist in ritmul asta..vreau sa scap mai repede de tuse, muci, febra..imi distrug tineretea si creierasii..
Draga Ioana,
eu am devenit mama la aproape 42 de ani. Acum voinicul meu are 3 ani si 5 luni. Anul trecut in 2021, in fiecare luna am avut episod de amigdalita cu puroi, febra mare, ganglioni, polipi….doar in septembrie am scapat, iar de prin octombrie episoadele au devenit mai usoare, mai scurte. Am fost si internati in spital de 2 ori, a primit antibiotic de fiecare data si antitermice…pana prin octombrie cand am reusit sa fiu mai linistita si sa abordez altfel episoadele. Insa nu pot sa iti spun in cuvinte prin ce am trecut si cate trairi am experimentat in paralel cu o anxietate care nici nu stiu de unde mi s a declansat :)) , venita la pachet si cu stari de rau fizic. La un moment dat, asteptand o analiza, am crezut ca imi pierd echilibrul mental sau de orice alta natura.
Una peste alta, in acest an in ianuarie am scapat, in februarie am avut iar…. martie nu e gata…. Nici nu pot sa spun cuiva cum stau eu in fiecare luna cu teama in stomac… stiu ca teama nu e buna, sa stai asa in teama asteptand un nou episod sau intrebandu te cand ne mai sare si pe noi. Insa am reusit sa mai citesc cate ceva, sa invat, sa studiez, sa inteleg, sa mai schimb acolo unde pot, sa ma mai relaxez, sa o iau ca atare, asta e, se poate si mai rau , asa ca i am incredintat lui Dumnezeu aceasta teama si aceasta situatie pe care eu nu o stiu gestiona. Pana la urma cine sunt eu, in afara de o mama care vrea ca puiul sa fie bine si sanatos, sa ma razvratesc?! Impacarea si resemnarea au reusit cumva sa ajunga la mine. E un bine in orice incercare. Am invatat multe citind si ascultand despre boli, emotii si alte lucruri de care fara sa fim constienti ne indepartam zi de zi si ajung sa ne dea viata peste cap. Si am invatat sa il onorez pe Dominic pt ca m a invatat intr un timp atat de scurt ce nu am invatat in 40 de ani. Asta, pt ca eram atat de convinsa ca facandu l atat de tarziu o sa stiu tot ce trebuie sa stiu. Ha, Ha ce a mai ras Universul de mine, sa vezi tu cate o sa patesti si habar n o sa ai de nimic….
De mult timp vreau sa ti scriu….pt ca anul trecut, din cauza atator provocari, am ajuns sa citesc si cartea ta ” Copilul tau. Parintii tai. Tu”. Am plans, am ras, iar am plans, iar am ras si am invatat. M ai linistit in privinta multor lucruri- crize, neputinte, plansete,urlete, haos mintal si general.
Ce bine e ca exista o femeie ca tine care spune lucrurilor pe nume fara jena si perdea, e linistitor pt o mama panicata ca mine, cumva ne arati ca e sanatos orice ar fi greu si ca o sa si treaca.
Eu n am prea gasit in jurul meu mamici care sa recunoasca ca e destul de coplesitor si ca nu trebuie sa ma simt vinovata ca spun asa ceva sau asta nu inseamna ca ma plang, e doar un fapt pe care e sanatos sa il poti impartasi daca ai cu cine… Eu mi am asumat si am spus -sunt coplesita de tot si de toate asa ca am fost si la terapie dar nu m a ajutat. Insa acum sunt intr un proces propriu de schimbare, de imblanzire, de trezire, de acceptare si de tot ce vrei, sperand ca vom reusi sa o scoatem la capat pe masura ce voinicul meu va creste .
Te urmaresc zilnic pe Fb si iti multumesc!
Numai bine!
Imbratisari, te inteleg bine, si eu sunt foarte anxioasa cu sanatatea celui mic…
Da, sau mă mut cu copilul de 14 ani în pat, când îți spune e că ar ajuta-o să fii acolo. Așa că dormi una – două nopți în fund, ca să îți mai amintești cum era când erau mici.
Noroc că trece repede!
Pffffoai nu credeam vreodata ça vom ajunge si zile deastea. Dar da…. 100% adevarat, la 10 ani printesa mea cea mare e la fel, ba mai mult acum ça sora mai mica (7 ani) e racita I a spus aseara, Hai vino la mine in pat, sa nu o deranjam pe mami. Te tin eu in brate ❤️ le ador
Dragi mame,aveti copii care sunt mai mult raciti decat sanatosi?Exista cineva pe aici?
Citesc si rascitesc…” 10 episoade de viroza pe an sunt normale”…” e bine,lasa-l sa raceasca”(nu ca ai putea sa impiedici asta)…
Ma uit la comorile mele,galben-verzi ca martienii,mereu muci,tuse,febra,varsaturi…si cu gradi ..si fara…la fel
Atat as vrea sa stiu,mai am colege de suferinta ?
Cu drag,Lorena
Buna Lorena,
Nu am copii, dar iti pot spune ca fix asa am fost eu intre 7 si 19 ani, raceam si de 2 ori pe luna in sezonul rece, cu mici pauze, aveam muci aproape permanent, mama era disperata. Doctorii isi tot dadeau cu parerea, la un moment dat m-au banuit de sinuzita si au dat antibiotice, imi dadea mama Cefalexin intr-o veselie si nu se schimba nimic notabil, imi trecea cateva zile apoi o luam de la capat. Dupa ce am ajuns la facultate, cred ca mai raceam de 1-2 ori pe an, nu ma intreba cum si ce s-a schimbat. Partea proasta e ca sistemul meu digestiv (si nu numai) a avut de suferit din cauza antibioticelor luate in exces pentru muci.
Stiu ca nu suna incurajator si ca la mine pare ca a durat multi ani pana s-au reglat lucrurile. Ce pot sa-ti spun pentru copiii tai e sa ai in vedere ca starea sistemul imunitar e strans legata de microbiom (sanatatea intestinala, gradul de absobtie etc.) si poate sa mai cauti informatii in directia aceasta care sa te ghideze si poate sa te ajute sa ii ajuti pe ei. Eu asta am aflat cand eram deja adult, cu ajutorul unui nutritionist bun, cu care am reglat multe lucruri.
Buna! Da, uite așa am ajuns eu la acest articol. Din toamna 2022 pana acum, Martie 2023, fiu-miu de 10 ani este răcit aproape încontinuu. Săptămâna trecută l-a ținut 3 zile, vineri-duminica, astăzi e duminica și tușește, strănută și febra e cu un grad mai mare decât de obicei. A avut o data gripa cu otita și in rest răceli normale. Dar nu trec 2 săptămâni de când a scăpat si face iar. Sunt puțin disperata in momentul acesta. Ii dau vitamine, nu mănâncă prea multe tâmpenii, fast food deloc, de o săptămâna ii dau un cățel de usturoi pisat, in fiecare zi… si azi iar. Este primul an in care am aceasta problema. Pana anul trecut racea de minim 2 si maxim 4 ori pe an.
Multumesc,Ioana R!
Din pacate la noi baza e ” un antibiotic”…nu merge? Sa l schimbam!
Pe de alta parte mancare e la superlativ de „fortata” sa apara la vanzare….copii au incapatanarea caracteristica de a spune NU putinelor lucruri sanatoase si uite asa apar mame disperate si odrasle vesnic mucoase!
Sanatate multa tuturor!