De când nu mai sunt bunicii, parcă nici Sărbătoarea Paștilor nu mai e la fel.
Îmi lipsesc atât de mult zilele de post și de primenire a minții, spovedenia la biserică, nopțile de înviere, corul de oameni cântând, drumul până acasă cu lumina întref palmele prinse căuș, masa întinsă în așteptarea noastră, primele îmbucături de cozonac și ouăle roșii strălucitoare, bănuțul pus în cană pentru prima zi de Paști, poveștile noastre, masa strânsă doar pe jumătate, ca să prindem și câteva ore de somn și să ne fie mai ușor la masa de dimineață…
Încerc să le ofer copiilor sensul sărbătorii și să le arăt tradițiile noastre, colorăm ouă și facem salată și avem cozonac și flori proaspete, vorbim despre Învierea lui Iisus și despre cei dragi nouă care nu mai sunt, dar lucrurile nu mai sunt la fel ca în copilăria mea.
Și e normal să fie diferit, atâtea lucruri sunt diferite.
Sunt primele sărbători departe de locul în care am trăit toată viața.
Am vopsit ouă, omul a făcut salată, avem decorațiuni și am fost pe la biserică.
Dar oamenii dragi sunt doar în poze și în apeluri video, și cu asta ne e greu.
Sunt recunoscătoare pentru tot ce trăim, pentru felul în care ne suntem aproape unii altora, pentru curajul și încrederea pe care le avem unii în alții, pentru oamenii pe care i-am găsit aici, care au fost atât de buni cu noi, pentru răbdarea oamenilor dragi de acasă, care se țin tare când ne auzim, ca să nu ne întristeze, pentru vremea bună și caldă, pentru vecinii prietenoși cu care copiii s-au împrietenit și aleargă pe-afară, pentru tot ce am trăit, oferit și primit în ultimul an, pentru că suntem sănătoși și împreună.
Aleg să văd binele, noul, frumosul și șansele de creștere pe care ni le oferă drumul acesta.
Vă doresc să fiți în pace și acceptare, să vă dați timp și lumină, să vă odihniți și să vă îmbrățișați povestea, oamenii, credința și speranța!
Săarbători cu pace și lumină vă dorim din tot sufletul!
Vă îmbrățișăm de la diferite grade de depărtare sau apropiere!
Paste fericit, Ioana! Si o imbratisare! Cred ca va e greu, va tin pumnii ca la anul sa va fie putin macar mai usor.
La mine nici dupa 20 de ani nu este usor!
Sanatate multa!
Paște fericit și liniștit !!! ?
Hristos a înviat! Sa aveți sărbători fericite! Simt ca îți e greu, Ioana! Am știut de când am auzit ca pleci, ca vor veni și momentele astea, pentru ca am trecut și noi prin ele.La sărbători se simte cel mai tare. Doar timpul va face sa va îndepărtați de ceea ce ați lăsat aici. Pentru noi nu a funcționat. După doi ani am revenit. Dar poate pentru voi va fi altfel, dacă aveți răbdare.
Hristos a Inviat! Noi sarbatorile le petrecem in general – exceptie ultimii doi ani – un an in Olanda si anul urmator Romania. Si ne e bine asa. Va veti gasi ritmul vostru cu siguranta. Insa cu unele lucruri nu avem ceva decat sa ne impacam. Ma refer la bunici, la schimbarile care vin indiferent unde ne aflam si fata de care nu putem avea decat acceptare. Paste fericit!
Te imbratisez cu drag, Ioana! Si eu revin „la baza” la fiecare Paste. Nu gasesc pace mai cuprinzatoare decat sa revizitez locurile natale, in care umblam cu mama si bunica ghidate doar de lumina sfanta si randuielile bisericesti. Viata insa ne poarta in locuri diferite…sa fim recunoscatori cu totii pt ce traim!