Mereu am fost fascinată de interiorul caselor, de cotloane, biblioteci și grădini. Adesea când mă plimb pe o stradă, orice stradă, din orice oraș sau țară, mintea mea plăsmuiește imagini cu ce e dincolo de ziduri și de ferestre. Or fi cărți multe? Flori proaspete? Pisici? Praf în colțuri? O rochie uitată pe marginea canapelei? Tablouri? Poze de familie?
Amsterdam mi se pare și mai interesant din punctul acesta de vedere, pentru că multe dintre casele de pe canale sunt înguste, foarte înguste, strâmbe, se sprijină unele de altele ca piesele de domino, și sunt frumoase, cochete, cu geamuri cât toată fațada, fără storuri sau perdele. Ceva te lasă să vezi, dar nu mult. Cât să te întrebi cum o fi toată casa, cum o fi grădina din spate.
Vineri am avut parte de o zi de vis pentru mine. Am participat la un tur de grădini private ale unor case de pe canalele principale din centru, în cadrul unui eveniment care are loc trei zile pe an în fiecare an, în al treilea weekend din iunie. Open Tuinen Dagen (Zilele Grădinilor deschise) există și în Utrecht (e pe 2 iulie anul acesta, detalii aici) și poate și în alte orașe din alte țări. Accesul a fost 19 euro pentru trei zile, iar anul acesta în circuit au fost 26 de case. O prietenă a postat un link, alte două mame românce s-au alăturat, am cumpărat biletele online, a doua zi ne-am întâlnit la punctul de start şi am pornit la explorat cu harta în mână.
Am vizitat 18 grădini, toate cele care au fost deschise vineri (doar atunci am putut merge). 14 km merși pe jos și 24.000 de pași timp de șase ore, dar a meritat fiecare pas.
Mă așteptam să fie frumos, dar a fost extraordinar!
Am văzut grădini surprinzător de mari ascunse în spatele unor fațade mici, am văzut pasaje ascunse între grădini vecine, am văzut grădini sălbatice și grădini aranjate la milimetru, am văzut arini uriași și carpeni cât un zgârie nori, nevăzuți din stradă.
Mi-e foarte greu să descriu sentimentul de uimire care m-a copleșit la fiecare grădină. Toate mi-au tăiat răsuflarea.
Unele aveau iaz.
Altele aveau două iazuri.
Cascade mici.
Peluză.
Zeci de tipuri de copaci, flori.
Căsuțe de grădină cochete, cu șemineu, izvor de apă, bibliotecă sau colț de luat ceaiul iarna.
În unele grădini ne așteptau limonadă rece și prăjituri de casă.
În altele concert de pian și flaut.
Proprietarii erau acolo să povestească despre istoria grădinii. Zâmbitori, calzi.
Am văzut și case, în drum spre grădini. Holuri, băi, bucătării.
Am tras cu ochiul discret, nu m-am putut abține.
Relaxarea cu care oamenii aceștia au primit sute de străini prin casele lor m-a uns la suflet.
Unele grădini aparțin unor muzee sau fundații, dar am văzut și destule private.
Mă bucur mult că am putut face asta. Mi-a plăcut enorm.
Am încercat să fac și un mic video, dar credeți-mă, pe viu este mult, mult mai impresionant. Poate aveți ocazia să participați și voi în viitor, în Amsterdam, Utrecht sau în alte orașe care au genul acesta de circuit.
A fost incredibil!
Vă las cu multe poze!
Ce frumoooos❤️❤️❤️
Ce frumos! Parca imi mirosea a iarba proaspat tunsa uitandu-ma la filmuletul tau!
Superb!
Cind am facut eu turul asta, in 2015, in fiecare gradina era si un aranjament floral imens, diferit, profi. Asa ca pe linga gradini (eu m-am dus doua zile si tot mi-au ramas citeva nevazute, ca aveau program restrins) era si noutatea aranjamentului – firma, culori, flori alese. Dar da, a fost foarte interesant, unele gradini de-a dreptul de vis (cu cadrane solare, statui, pergole). Si cred ca multi localnici abia asteapta ocazia asta, erau voluntari care ne tineau in loc la intrarea in gradinile mai mici pina se mai eliberau.
Este excelenta acest program al grădinilor private, mi-as dori si eu foarte mult sa prind o așa ocazie. Mie mi-au plăcut grădinile mai înguste, mai sălbatice, cu mai multe rinduri de plante si nu cele “cunoscute” cum ar fi grădinile palatelor regale. Am fost anul trecut in Amsterdam o săptămâna in plină vara si m-am îndrăgostit de acest oras. Casele sint înguste pentru ca se plătea sau se plătește impozit pe suprafața de teren construită. Așa au cumpărat localnicii parcele mici si au înălțat casele pe mai multe etaje cu scări extrem de înguste si spiralate. Poate povestești si istoria scripetelui de sub acoperișul fiecărei case. Sau faci poze cu mașini parcate pe malul canalului la 2-3 cm de margine – oare cum reușesc aceasta performanța? Poate vizitezi si o casa pe apa, noi nu am reușit si acolo am fost extrem de curioasa cum arată pe dinăuntru. Anul trecut s-a născut in O prima mea nepoțica si așa am intrat si noi un pic in viața lor a olandezilor din Leeuwarden. Multe Salutari din Stuttgart Livia