E un subiect tare interesant acesta!
Eu mă bucur mult că părinții vor să-și transforme copiii în cititori pasionați și caută strategii câștigătoare în direcția asta, pentru că nu există efecte secundare neplăcute ale lecturii, câtă vreme nu înlocuiește socializarea!
Dar nu știu dacă a-i plăti pentru copii e soluția să le deschidem apetitul pentru citit. Înclin să cred că nu, cel puțin pentru majoritatea. Explic mai jos de ce cred asta și vă ofer și câteva alternative pe care le consider benefice și eficiente.
Mulți părinți încearcă să pornească pasiunea copilului pentru citit plătindu-l (un leu/pagina, un euro capitolul, un sfert de oră la ecran pentru fiecare capitol citit), în speranța că investiția de 500 de lei, să zicem, va declanșa în copil dorința de a citi de plăcere. Un stimulent exterior pentru a porni motivația intrinsecă.
M-am gândit mult la asta, pentru că îmi doresc mult ca Sofi și Iv să considere cărțile tovarăși apropiați, spațiu de evadare, de relaxare, de explorare, pentru că știu cât de mult m-au ajutat pe mine lecturile să înțeleg lumea și pe mine, să rezolv dileme, să cunosc tipologii umane și spații culturale diferite.
Dar nu i-am plătit să citească și cred că nu e o strategie neapărat benefică pe termen lung. Ca orice alt tip de recompensă.
Probabil că există o categorie de copii pentru care aceasta e soluția, dar nu cred că e o categorie mare, semnificativă.
Cred că un copil care nu iubește cărțile n-o va face nici dacă e plătit, e posibil chiar să NU citească cu adevărat, să-și păcălească părintele pentru recompensă. Vrem oare acest gen de rezultat?
Apoi, strategia asta e una manipulatorie (eu am bani, tu ai nevoie de bani, așa că te invit să faci ce vreau eu folosindu-mă de ce eu am și tu ai nevoie) și nu cred că acest tip de abordare funcționează pe termen lung. Ce te faci dacă cere 2 lei pe pagină de mâine, apoi 4? Unde e limita? Ce se va întâmpla când vei renunța la plată?
În al treilea rând, dacă îl plătești să citească (sau îi dai timp la ecran pentru fiecare capitol citit), ce se va întipări în convingerea copilului e că cititul e nasol, iar ecranul e cool (cărțile sunt bleah, ca spanacul, citesc doar pentru că sunt plătit, ecranul e premiu, deci e dezirabil, grozav, nemaipomenit).
Cred că dorința de a citi vine dintr-un resort interior, care poate fi activat pentru unii copii, nu pentru toți, căci nu toți copiii vor citi, indiferent de efortul depus de cei din jur, așa cum nu toți adulții citesc), în următoarele feluri:
- Dacă își vede părinții citind
- Dacă are acces la cărți de mic, dacă de la început cartea a fost prezență constantă în viața lui
- Dacă e lăsat să citească ce îi place
- Dacă e invitat să își aleagă lecturile
- Dacă are în anturaj măcar un alt copil care citește
- Dacă timpul la ecran e limitat, iar conținutul atent selectat
O strategie care a mers la noi la început a fost să le ofer cărți foarte ușoare, comic books, amuzante, pe care să le ofer și colegilor lor împrumut. Așa aveau despre ce vorbi, cereau volumul următor, a devenit cool în gașcă să citească.
Altă strategie bună a fost invitația de a citi ei singuri seara la culcare, mai ales că mereu trăgeau de timp. Nu îi mai las la joacă, dar pot citi după ce ne spunem Noapte bună, și citesc măcar 20 de minute.
Copiii noștri citesc multicel, citesc și prostii, cărți pe care eu le consider pline de stupizenii, dar îi las, cititul trebuie să fie și amuzant, relaxant, loc de evadare, dar citesc și albume, enciclopedii, pe teme care îi interesează. Citesc seara la culcare, dimineața când se trezesc prea devreme, citesc uneori la școală în pauze, în avion, ziua când nu au ceva mai bun de făcut. Avem cărți cu noi mereu, în vacanțe, în parc, eu citesc când apuc, avem mii de titluri în bibliotecă, de toate.
Sper că-și vor păstra acest obicei pe termen lung.
Despre călătoria spre cititul independent a Sofiei am scris aici.
La Ivan a fost mai simplu: i-am dat un Dog Man (avea sub 6 ani, cred), l-a citit într-o oră, a terminat toată seria în câteva zile, apoi a început cu Captain Underpants și ce alte comic books am mai găsit prin librării și anticariate, schimb de cărți la școală, Tom Gates, Whimpy Kid, le știe pe de rost.
Noi suntem un caz fericit. Ani de zile m-am chinuit sa-l fac sa citeasca. Am facut tot ce zic cartile de parenting, nimic! Ii placea sa-i citim noi dar el nu. Ba mai rau am inceput sa avem probleme la scoala, refuza sa citeasca cerintele la exercitii, textele la literatura, horror. Plus ca avem si doua limbi, una acasa, una la scoala.
Asa ca l-am platit. Eram disperati! 10 eur cartea. Incet, incet mai cu scandal, mai fara, a inceput sa citeasca.
La 9 ani a vrut un joc pe televizor. L-am conditionat de citit. Nu faci norma de pagini nu pui mana pe el. Acum copilul meu citeste o ora seara singur si pe joc se pune prafu. :))) Si citeste cu placere in amandoua limbile. Inca nu e activitatea lui preferata, inca prefera comics fata de un text serios dar ia singur cartea din raft ceea ce e mare lucru.
Pentru mine cititul e una din marile placeri ale vietii dar am descoperit oameni pentru care nu e fun deloc. Nu stiu daca tine de ochi, de creier, in general la unii barbati am observat ca cititul e un chin.
Vad multe raspunsuri pe FB in care se mamele stiu ele mai bine cum se incurajeaza cititul la copii. Si eu eram experta in crescut copii pana sa nasc. :))) Acu nu mai sunt.
Și eu îmi plătesc copilul sa citească .. îl oblig să citească zilnic și citește (11 ani). In vara aceasta a citit Cronicile Cronos, volumul 2 din Narnia, Școala pentru Bine și Rău, Războiul care mi-a salvat viața și momentan e la volumul 6 din Harry Potter. Trebuie împinsa de la spate, undeva știu că greșesc, dar prefer să citească contra unei sume decât să nu citească deloc. Își alege singura cărțile, inafara de cele obligatorii de la școala, mergem la librarii, o pun sa se uite ce cărți ar dori și i le cumpăr. Înainte de a-i cumpăra cărți, tot timpul ii cer părerea. Eu sunt obsedata de cărți ? as sta doar in librarii și biblioteci toată ziua. Mă gândesc că oricum, cititul chiar și pe bani, ii dezvolta creierul, imaginația, vocabularul, … Și într-o zi o sa zică: ,,mama, pentru aceasta carte nu trebuie să mă plătești, căci mi-a plăcut așa de mult!!!” probabil visez, dar sper.
Eu le citesc copiii de cand aveau 4 luni si incerc sa fac asta zilnic. Nu televizor, nu tableta, nu alte gadget-uri scumpe si irelevante. Deja vad diferenta intre ei si ceilalti copii crescuti in fata tv-ului: au rabdare, sunt mult mai atenti la detalii, au un vocabular avansat pentru varsta lor, fac conexiuni intre diverse lucruri. Si, ce e cel mai important: le-am citit atat in romana, cat si in engleza! La 4 ani deja vorbesc engleza aproape de nivel nativ, cu un accent foarte bun! Atat eu, cat si tatal le-am vorbit in engleza prin casa, alternand cu romana. Au sute de carti in engleza, fara exagerare, si voi continua sa le cumpar si sa le citesc atat cat vor dori ei.
Se numeste metoda OPOL, pentru cine e interesat.
Tu Primești bani ca sa scri carti dar copii n-ar trebui sa primească bani dacă citesc. Care e diferența? Fiică-mea e super incantata ca o sa își cumpere o sa doneze banii pe care i-a primit pentru fiecare carte citită. La școala primesc recompense pentru lecțiile făcute bine, la înot primesc recompense, la doctor primesc recompensa ca au fost cuminți. Peste tot sunt recompense in Germania. De unde atâta înverșunare asupra recompenselor? Mi se par super sănătoase. Muncești, Primești.
Și sa termin intr-o nota pozitivă: cărțile dumneavoastră sunt minunate, avem toată colecția și copiii le iubesc. Continuați sa scrieți in tonul pozitiv fără a judeca.
Nu, eu nu primesc bani ca sa scriu carti pentru copii. Daca nu se vand cartile, nu primesc nimic, oricat as scrie. 🙂 In plus, eu scriu in primul rand pentru ca imi place, banii sunt bonus. As scrie si daca nu as primi bani. De fapt, scriu. Aici. De 17 ani. 🙂 Daca aveam mentalitatea asta, ca scriu doar pentru bani, nu am mai avea aici conversatia asta, caci textul acesta unde dezbatem nu ar mai exista.
Una e un job (pe care da, il faci pentru bani, dar si pentru ca iti place), alta e o activitate pe care o faci doar pentru ca iti place si/sau pentru ca stii ca iti face bine. Ce faci daca copilul cere 200 de lei pe pagina si refuza sa mai citeasca daca nu ii dai atat? Nu mai citeste, pentru ca o facea doar pentru bani?
Poate ajuta acest articol pentru mai multa claritate:
https://www.printesaurbana.ro/2017/08/de-ce-sa-evitam-recompensele-si-ce-punem-loc-rezumat-dupa-alfie-kohn-laura-markham-si-janet-lansbury.html
Pe baiat (care are 11 ani acum) l-am platit la inceput sa citeasca. Nu avea exercitiu si citea greu, nu avea rabdare. Nu imi amintesc suma exacta, cred ca undeva la 10 lei cartea. Dar a fost vorba doar de cateva carti 5-10 maxim – pana a prins drag. Acum citeste f mult, isi alege cartile, ii mai aleg si eu. Singura pe care a abandonat-o a fost Ciresarii 🙂 (pe la vol 3). Dar indeplinim si conditiile de mai sus, se citeste in casa, i-am citit de mic (inca ii citesc de fapt), nu se joaca jocuri, timp limitat la ecrane. Acum citeste Lord of the rings in engleza.
Mai ai titluri pentru comic books care sint in română? Dog Man am gasit numai 2, Captain Underpants in română nu am gasit deloc, Jurnalul unui puști este prima carte si a cincea, unde deja se discută despre petreceri. Baiatul meu are 7 ani, a inceput școala dar are nevoie de ajutor si sustinere ca sa citeasca din initiativa proprie.
Buna, aici ai multe variante: https://www.editura-arthur.ro/colectii/benzi-desenate-1
Mie imi plac cartile, si imi place ca absorb informatia mai repede decat audio/ video. Acum e o moda a documentatiei cu filmulete. Dar eu cand citesc un pdf cu documentatie am si scheme si exemple si pot controla absorbtia informatiei , unde imi e usor accelerez, unde e mai neclar zabovesc, urasc sa stau sa ma uit la unul cum vorbeste cu acelasi ritm pe toata durata unui filmulet. Cred ca e un avantaj daca esti obisnuit sa citesti de mic. Ma uit ca am cativa colegi care efectiv nu au avut exercitiul citiului si se misca mai greu cu orice material, sau care nu au fluenta in cititul in engleza si se limiteaza si acolo. Eu am inceput sa citesc literatura in engleza abia la liceu, dar ma bucur bucur mult. Pe langa placerea de a citi o gramada de autori in original, am si capacitatea de a citi documentatie la munca, imi da mereu o sansa sa fiu la zi cu noi tehnologii si idei fara prea mare efort/ investitie de timp. Ma intristeaza ca am colegi mai tineri ca mine ( am 35) care au probleme cu cititul si cu cititul in engleza la 20/25 de ani :(. Eu am mai facut o chestie, gasisem intr o enciclopedie de copii. Sunt niste exercitii pentru ochi/ creier care sa iti dezvolte abilitatea de a citi. Au fost super utile , poate acum sunt si tehnici mai noi distractive pentru cresterea acestei abilitati.
Fata mea are face in curând 14 ani,nu prea i-a plăcut cititul de mică,am facut cam ce am putut,i-am luat cărti de mică,îi citeam seara la culcare..i-am explicat cat de benefic e cititul..etc.acum a terminat clasa a 6-a cu media 10 si tot nu-i place sa citească,o face doar obligată de scoala.nu vreau sa o plătesc sa citească insă nu stiu cum sa fac sa o fac sa citească mai mult,i-ar aduce doar beneficii
Și eu mă gândeam dacă să antrenez motivația asta “extrinseca” nocivă a cititului prin recompense și mă tot uit la copil și îmi este milă de el cum îl învăț să fie șantajat. Și nu este absolut deloc fain modul ăsta, mai ales pentru viața ce îl așteaptă.
Pe termen lung în limitez nasol.
Adică ar trebui să îl verific constat dacă el citește cum trebuie, dacă el înțelege ce citește, dacă îi place, ce a reținut, și este obositor și așa. Ar trebui să verific dacă citește de drag până la urmă sau dacă se grăbește să termine mai repede să obțină recompensa și în rest își păstrează dezinteresul pentru citit.
Este foarte nasol să vedem efectele pe termen lung, mai ales să vezi ca după atâtea recompense lui încă nu îi place să citească și asociază totul doar să obțină recompense.
Metodele acestea externe sunt ff nasoale. Le tot testăm și urmărim efectele și prin asta îi transmitem practic ca cititul nu e plăcut, ca e dificil și greu, dar prin șantajari/recomepense/manipulari externe il distanțăm de descoperirea în mod natural a cititului.
Oricum aceste metode de dresaj și manipulare sunt cu efecte scurte. Nu vor mai funcționa în viitor.
Copilul asocieaza citit=recompensa. Când dispare recompensa dispare și nevoia de a citi, așa se traduce, ceea ce foarte nasol. E foarte greu.
Trebuie introduse rutine, repetate, obiceiuri repetitive, introduse niște colțuri de liniște și relaxare, unde să existe cărți de citit…. Trebuie studiate metodele acestea și văzut care se potrivesc cel mai bine