La vreo trei luni după ce ne-am instalat noi pe tărâmul Țărilor de Jos, am cunoscut o familie de indieni care locuiesc în cartierul vecin, iar fetița lor e colegă de clasă la școala de limbă cu Iv al nostru. Veniți după noi, deci un pic mai proaspeți.
Toate bune și frumoase, socializare la locul de joacă din cartier, până într-o zi când ne roagă noii prietenisă o ducem și pe fetița lor la școală cu mașina noastră, că se anunța ploaie și ei nu au mașină (și nici permis, nu pot conduce cu cel din țara lor de origine, e nevoie de nișe proceduri și teste care durează). Normal, am luat fetița cu noi. Am și adus-o, desigur.
A doua zi nu a mai plouat, am fi mers cu bicicletele, dar ne-au rugat din nou. Și a treia zi și toate celelalte care au urmat.
După școală o aduceam la noi, că era mai simplu, se mai jucau copiii, veneau după ea pe după-amiaza.
Și uite așa încet încet tot restul anului școlar, din aprilie până în iulie, am dus și adus fetița de la școală.
Ea e super simpatică, vorbăreață și lipicioasă, vorbește binișor engleză, am luat-o cu noi la bibliotecă, i-am împrumutat cărți (ei nu au acasă deloc, nu știu de ce), i-am dat de mâncare când a venit ora prânzului și ai ei nu veniseră după ea etc.
De ziua mamei ei, ne-au invitat la cină, ea gătește zilnic, proaspăt, bun, legume multe (sunt vegetarieni din motive etice), a făcut multe feluri, delicios!
Ne-au povestit un pic despre ei, love marriage (în India încă se practică căsătoriile aranjate, dar ei s-au luat din iubire), unde lucrează, super simpatici!
Ei, când am plecat noi două săptămâni spre România și Grecia, i-am rugat să mai treacă pe la noi să socializeze cu pisica, să hrănească peștii și să ude florile.
În seara dinaintea plecării noastre, când le-am predat cheile și le-am povestit că omul revine peste două săptămâni, iar eu cu copiii, peste cinci, căci mai rămânem la București o vreme, ea a făcut ochii cât cepele și m-a întrebat:
– But can Liviu cook?
Era îngrozită, vă spun. Bărbații indieni nu gătesc, presupun, deci mor de foame fără nevastă.
Al meu e român, nu moare de foame în nicio condiție, mănâncă orice găsește.
-Se descurcă, îi zic, mai o legumă, mai o salată, magazinul e aproape…
-Nononoooo, zice ea, cu o mână pe brațul meu. WHAT WILL HAPPEN? a mai zis, cu adevărat speriată de gândul unui bărbat de 44 de ani fără nevastă atâta amar de vreme.
-I know, mai zice ea, înainte să apuc eu să mă dumiresc, I will cook for him! Yes! We will feed him every night!
Olalalaaa, mi-am zis, și el, care voia să slăbească! Cină indiană cu orez și sosurile alea de te lingi pe degete (la propriu te lingi), ia de aici dietă, bărbate! Nu numai că nu mori de foame, dar ohohooo ce-o să mai trăiești!
Am râs, și acum râd de privirea ei îngrozită. 🙂 Can he cook? What will happen?
Apropo, bărbații voștri gătesc?
Da, si inca cum. La noi dragostea a trecut prin stomac, in sensul ca el a gătit primul pentru mine. Si m-a dat pe spate (și) cu asta. 🙂 acum serios, de La el am învățat o grămada de retete si chestii de baza (cum si cât sa fierb pastele sa iasă bine, cum călesc ceapa, cum fac sosuri). Ulterior m-am dezvoltat pe partea de chestii coapte, prăjituri, fripturi. Dar da, si pe el pot sa il las inclusiv cu copiii si nu mor de foame.
Da si foarte bine si fara sa i se spuna :). Gatitul in doi pt noi este timp petrecut impreuna si nu e o corvoada: mancare un vin sau o IPA si dat drumul la canalul tv cu jazz.
Daa, al meu gateste f bine. Si in afara de supe creme si vreo banana bread pe care le fac eu, gateste el mai mereu.
Nu…doar sa scoata din frigider diverse ce se pot transforma in salate reci sau sendvisuri calde sau reci cu diverse ingrediente. Legume si fructe stie sa spele si sa cumpere mancare ce trebuie doar incalzita sau consumata ca atare de la salad barurile din Mega Image. Nu stie nici sa comande prin diverse aplicatii, am fost plecata de acasa cu o parte din copii pentru o saptamana su ma suna cand voia sa ii comand mancare gatita! ?
Nu stie nici sa foloseasca masina de spalat, asa ca sa il fac de rusine complet! In schimb spala vasele mereu si face curatenie ca un zeu cu OCD, adica freaca oricand si oricat e nevoie sa fie totul fara pata. ?
vina este a noastră, a femeilor, pt ca toleram asa ceva
Prima oara când mi-a gatit soțul era sa fac toxiinfecție alimentara asa bun a fost. Dar am mancat sa nu îl descurajez. Au trecut 12 ani și eram ferm convinsa ca în afara de cartofi prăjiți și oua ochiuri nu știe sa facă nimic. Din iunie pana la mijlocul lui iulie am stat cu pauze de 2 zile în spital. Soțul m-a surprins gătind fetitei supa crema de broccoli și pui cu smantana. Si au ieșit și foarte bune. Nu numai ca nu au murit de foame pana a venit mama, dar a și fost promovat la rangul de bucatar.
Oo,da,pizza,clatite si ciorba de burta sunt doar ale lui,gateste orice fel de ciorba,felu 2 de orice fel.Ce nu stie traiasca internetul(cateodata si eu mai butonez pt clarificari).Nu prea ne nimerim in gusturi,dar cand gasesti gatit acasa si nu te mai pui la cratita taci si inghiti?.De plictiseala gateste…
Nu gătește că nu are loc de mine ? Vă zic, o să mă vedeți la masterchef :)). Dar, când am avut nevoie, a gătit de am crezut că am fost eu ❤️
Ooooo,daaaa, la noi in casă doar soțul gătește și ce bine o face! Ii place mult și inventează tot felul de rețete. Eu sunt cu strânsul după el?. Încă un motiv pt care sunt o femeie fericita ?
Gătește ( mai bine că mine, e și mai ( prea) îndrăzneț cu aromele, face pâine, biscuiți, prajituri cu copilul. Tot român, nu moare de foame și mănâncă orice?
Dar cine s-a născut învățat? Asa cum eu am învățat, și el ar trebui sa facă bine sa învețe!
Eu gătesc și nu prea, asa, ca într-o familie netraditionala :)).
În niciun caz nu gătesc ptr el, dacă nu ii place ce fac ptr copii sau ptr mine, nu are decât sa își facă.
Iar dacă rămâne singur, nu are decât sa moara de foame dacă ii e lene sa pună mâna pe o oală și o carte de bucate.
Atâta timp cât și eu dau cu bidineaua pe pereți când e nevoie – fără sa ma fi învățat cineva în prealabil, și el poate sa gătească și sa aibă grija sa nu moara de foame atât el cât și copiii din dotare.
Oh, da, de cate ori e nevoie. Si-a mai iesit din mana in ultimii doi ani dar recupereaza ? chiar recent a facut shepherd’s pie. Ma suna sa ma intrebe cum si cat dar in rest…fara probleme. Chiar cand nu gateste in schimb pregateste (curata, spala, taie) toate legumele, carnea, asista la prajire, etc. Si asta mereu de 20 de ani. In tara ma considerau norocoasa toate prietenele. Eu o consider normalitate.
Eram recent în România și am decis că gătește prieten meu micul dejun, omletă. Când l-a văzut maică-mea, m-a întrebat de ce nu gătesc eu, la care el glumit că ”eu nu știu”. A făcut ochii cât cepele și m-a întrebat că de ce mă fac proastă și nu gătesc, foarte șocată.
Deci nu trebuie să mergem departe ca să dăm peste gândire tradițională cu femeia la cratiță ?♀️
Sotul meu e masterchef la noi acasa,pe bune. Noi spunem ca atunci cand vrem sa mincam gatesc eu dar ,cand vrem sa mincam ceva bun,gateste el ?
Face o friptura slow cook si alte chestii de uiti de orice dieta???
Daca nu ar gati…. noi am muri de foame… hahaha
Sotul gateste f bine si il incurajez mereu. Partea mai putin placuta e ca e cam dezordine in jur dupa ce chef-ul se dezlantuie..dar..nimeni nu-i perfect! Sa ne traiasca sotii!
Eu locuiesc singur de ani buni și nu am murit, încă, de foame. Deci bănuiesc că se poate.
:))) Da, se descurca (anumite chestii, gen salata boeuf doar el le face).
Eu as zice ca foarte multi barbati din Romania nu fac (mai) nimic in casa. Nu sunt cu mult diferiti de barbatii indieni, (poate) au mai mult respect pentru femeie in cadrul locului de munca. Si nu ma refer la nea’ care sta la birtul satului cu ore, ci la Dl. X cu studii superioare angajat in multinationala din Bucuresti/Cluj.
Cu toate asta, am un sot extraoridinar de bun la curatenie, cu bucataria nu prea le are, dar la nevoie nu murim de foame (si nici la spital nu ajungem).
Foarte rar spre deloc, acum prefera sa ia mancare de undeva in drum spre casa decat sa faca el ceva…mie imi place sa gatesc dar apoi cand vad cat e de strans…ma socotesc sa comand mancare la oala
Nu prea gateste, nu stie , nu -i place , insa face toata munca de ajutor de bucatar. Taie legumele, spala vasele . Ma ajuta la tot ce fac prin casa.
La noi in casa nu gateste nimeni, cel putin nu in sensul traditional. Eu mananc crud in proportie de aprox 70-80%, restul de 20-30% e format din carne/legume/oua coapte/fierte, care sa completeze salatele, cu greu as numi asta „gatit”, nu tocanite, sosuri, ciorbe, mancaruri gatite (pierd mai putin de 20-30 min pe zi pregatind mancarea, pentru toate cele 3 mese + gustare). Partenerul nu stie sa gateasca, mai completeaza cu mancare gatita de la maica-sa, iar la pranz isi cumpara de langa munca, deci gatitul este un non-subiect la noi in casa, bucataria e cea mai putin utilizata camera din casa.
Al meu este chef bucătar . Clar nu moare de foame dacă l-as lăsa singur . Doar că ce să vedeți fetelor …. Acasă tot eu sunt chef:)). Majoritatea bucătarilor nu gătesc acasă . Mare mea greșeală este că am arătat că știu și că pot să gătesc :))). Acasă soțul gătește chestii rapide că acasă nu are spațiu , cuptorul nu știu care ….Cuțitele taie nu știu cum :))))
Gătim amândoi, însă în 80% din cazuri gătește el, întrucât este pasionat. Experimentează, cauta rețete noi, arome. Am stat 2luni de zile în spital numai pe mâncare gătită și adusa de soțul meu. Respect pt toți bărbații care se implica alături de soția sa în toate cele.
al meu e francez, nu moare de foame. Si gateste bine, foarte bine chiar. Tatal meu a ramas singur cu lunile acasa pentru ca mama era la noi sa ne ajute cu copiii in cateva perioade grele. Si nu doar ca nu a murit de foame dar a gatit f f bine.
Abia aștept să văd la știri primul caz de bărbat mort de foame că nu i-a gătit nevasta.
Nu mai pot cu concepțiile astea că trebuie să gătești pentru bărbat că altfel vai săracu ce-o să mănânce. Să nu poți să pleci de acasă o vreme pentru că ăla nu se descurcă singur. Un raport de ăsta pe mine mă duce cu gândul la faptul că bărbatul ăla își caută parteneră pentru treburi casnice, în primul rând. Adică un mix de bucătăreasă, spălătoreasă, menajeră și tot ce nu mai are el chef (sau refuză) să facă (nu cred că n-ar ști bărbații să facă astea, ci cred că n-au chef sau li se pare că nu e treaba lor).
Cred că în vremurile pe care le trăim acum, bărbații și femeile ar trebui să fie în stare, fiecare, separat, să facă toate treburile casei de bază, să nu ajungă niciunul să depindă de celălalt pentru aspecte gospodărești (să se hrănească, să aibe haine curate, să pătreze un minim de curățenie în urma sa).
Total de avord!
Dragut, dar eu am ramas cu alta curiozitate dupa articolul tau: nu ti se pare ca abuzeaza putin de bunavointa voastra? Poate vrei si tu sa faci altceva intr-una din zile, cum ai si spus, voiai sa iei biciletele – acum, vrei-nu vrei, trebuie sa iei masina dus-intors in fiecare zi pentru ca ei nu inteleg ca apeleaza omul, dar se mai si opreste.
Iar faptul ca s-au oferit sa faca ceva ce nu li s-a cerut si de fapt nici nu se doreste (sa il hraneasca pe Liviu) nu mi se pare ca compenseaza, ba dimpotriva, el are acum o obligatie in plus, sa le explice ca nu vrea sa mearga la masa la ei (in fiecare seara).
Ai dreptate 🙂
Dar na, incercam sa ajutam daca nu ne este din cale afara de incomod. De altfel, ceva similar i se intampla Ioanei si in RO in legatura cu luatul altor copii de la scoala 🙂
Ref la „hranitul lui Liviu” :-)) : am fost deja la ei si am discutat ca nu e nevoie sa vin in fiecare zi – avem avantajul ca suntem in NL si aici e nu doar acceptat ba e chiar asteptat sa fii „brutally honest” 🙂
Exact. De la intr-o zi cand ploua pana la luni intregi, intre aprilie-iulie, pfff, ce oameni. Dupa scoala sta copilul la mine cu orele ca parintii uita sa vina dupa el, erau ocupati, gateau, faceau curat, plecau in oras, faceau sexulet, eu nu, ca trebuia sa am grija de copii. Pt mine, care am ca litera de lege sa nu deranjez, sa nu cer, ci sa ma ajut singura, e chiar imposibil de inteles.
Eu Nu sunt asa Buna la gatit, si nici Nu-mai place. O fac mai mult de nevoie. Uneori as prefera sa Nu mananc decat sa gatesc ceva ? In schimb, ador sa fac prajituri, torturi, placinte… cam orice pe partea de Dulce (desi nu prea ma omor cu Dulcele).
Dar omul meu, adora sa gateasca absolut orice si ii iese si bun. Face Cei mai Buni burgeri ever!! Din pacate lucreaza 11 ore pe zi, vine acasa epuizat, deci nu prea ma indur sa il pun mereu la gatit. Dar cand eu Nu am timp, se apuca singur de pregatit cina.
Eu nu prea știu să gătesc, el e bucătarul în casă, eu sunt bucătarul ”de ultimă instanță”. ?
Dragut din partea ei sa gateasca pt. voi, sotul tau, doar ca acest mod/stil de viata in care femeia, doar ea gateste( si curatenia tot ele o cam fac pe toata in casa) in cultura indiana, face ca barbatii sa nu faca mai nimic in casa sau sa nu aprecieze, inteleaga ca ar trebui si ei ” sa puna mana”( asa cresc).
Zic asta,pentru ca eu si alti colegi din alte tari, la munca, ne lovim constant de faptul ca, colegi indieni nu strang dupa ei in zona de luat masa, nu spala/strang nici la toaleta etc.Da, sunt draguti, placuti in socializare dar praf pe zona casnica si nici nu constientizeaza, vor sa mentina curatenia sau lucrurile la locul lor iar asta ne face pe toti ceilalti deja sa fim exasperati de acest ” stil de viata”…
La fel, la cursul de limba am avut o colega din India, profesoara in tara ei, fata foarte simpatica de altfel dar ajungeam mereu s o evit, pentru ca, fiind vegetariana si fiind” pe natural” igiena nu era chiar la ea acasa.
Daca ar fi sa ne luam dupa comentarii, se pare ca acum s-au inversat rolurile in societate: sotii gatesc si sotiile nu prea.
Adevarul e ca societatea actuala ofera si mult context pentru a exista schimbul acesta, pentru ca barbatii sunt mai tentati sa testeze retete si sa-si descopere pasiuni noi (prin emisiuni de tipul Master Chef), cat si pentru ca sunt nevoiti (femeile sunt mai emancipate)
Sotul meu NU stie sa gateasca, dar se descurca, nu moare de foame. La nevoie isi face cartofi prajiti, un ou ochi, o salata, o omleta, un sandvis sau poate comanda ceva.
Nici eu nu ma pricep la tot ce face el prin casa, dar la nevoie, cand el nu este, incerc sa ma descurc singura (adica sa folosesc surubelnita sau ciocanul, de ex).
Ceea ce conteaza e sa existe un echilibru in familie la toate cate sunt de facut prin casa (sotul sa faca X, iar sotia sa faca Y).
Gateste atat de bine, incat face 3
feluri de mancare in maxim o ora… cam atat ii ia curierului Glovo sa ajunga cu comanda :))))
Gluma gluma, la noi doar eu gatesc, el se descurca cu Glovo daca sunt plecata, sau cartofi prajiti cu ochiuri -.-‘
Vai ce noroc pe sotul tau! E vorba de macarea indiana, gatita de indieni adevarati. Totdeauna mi-as fi dorit sa gust mancarea din alte tari, dar nu ce se gaseste la un restaurant cu specific indian, ci ceea ce gatesc indienii obisnuiti pentru ei. Eu gatesc, mi-am gatit (din cand in cand) in anii de facultate (adica inainte de a ma casatori), mai gateam uneori cat am fost casatorit, am gatit (mult si bine) cand casatoria era pe duca … Mi-a placut sa vad si din bucataria altor natii si sa asimilez cate ceva in retete proprii.
Nu, ca sa raspund la intrebare! Cel mult “gateste” ingredientele puse de mine pe lista de cumparaturi. Compensam! Eu gatesc, el spala vasele. Eu strang gunoiul, el il duce. Eu fac listele, el achizitioneaza. De peste 20 de ani. Si ne este foarte bine. A gatit insa atunci cand am revenit de la spital si timp de trei luni a fost si mamal si tatal meu cu mine si cu casa.
Insa nu de asta las mesaj.
Replicile indiencei denota atata grija si respect fata de semenii sai. Asta mi-a placut si mi-a inmuiat sufletul. Oricat de comica pare, situatia e de-un confort de te unge pe suflet, cum atat de rar se mai intampla.
chestia ca barbatii știu sau nu sa gătească se trage strict de la cei 7 ani de acasă, deci mama băiatului hotaraste daca dorește sa se perpetueze în neamul lor barbati care nu respecta femeia și o lasă să muncească pana la extenuare.
nr 2
femeile care se casatiresc cu o asemenea categorie de bărbați și care accepta sa muncească și la servici și acasă. …nu pot sa spun vinovate, ci ca asa au ales sa își trăiască viata….