Topul țărilor cu cei mai fericiți oameni din lume

Ieri scriam despre războiul din Iran, provocat de protestele oamenilor sătui de felul în care sunt discriminate femeile acolo.

În timp ce în Iran femeile sunt biciuite de poliție dacă nu poartă corect voalul pe cap, în alte țări nivelul de trai e tot mai ridicat, oamenii au o speranță de viață sănătoasă tot mai mare, iar asta le permite să se concentrează pe voluntariat și sprijinul celor în nevoie.

Discrepanța dintre aceste medii este uriașă!

Acum câteva zile a apărut World Happiness Report 2022, care ne arată care sunt țările în care oamenii sunt cei mai fericiți. Îl găsiți aici în format PDF.

O echipă de cercetători universitari monitorizează permanent 146 de țări, pentru a afla unde au cetățenii viețile cele mai ușoare. Eu imediat am vrut să aflu care sunt criteriile pe baza cărora se face acest top, în care România ocupă un loc foarte bun, 28 anul acesta, mai sus ca în anii trecuți! Bravo, neașteptat!

Calitatea vieții oamenilor din fiecare țară este evaluată în funcție de produsul intern brut pe cap de locuitor, speranța de viață sănătoasă, generozitate, sprijin social, libertate pentru a face alegeri pentru sine și percepția asupra corupției din fiecare țară.

Iată și topul din 2022:

1. Finlanda, pentru al cincilea an la rând, țara cu cei mai fericiți oameni din lume!
2. Danemarca
3. Islanda (a făcut schimb de locuri cu Elveția față de 2020)
4. Elveția
5. Regatul Țărilor de Jos (Olanda)

Dacă avem pe aici oameni care trăiesc în țările din vârful topului, poate ne povestesc cum e pe-acolo de-i viața așa de frumoasă!

Ce pot să spun despre țara de pe locul 5, apropo de motive pentru care viața aici e mai bună decât în alte locuri, sunt următoarele:

  • Nivelul de stres generat de nesiguranță socială este mic
  • Nivelul de încredere în autorități este relativ mare
  • Natura este protejată, există multe parcuri foarte bine îngrijite, lacuri, plaje curate
  • Echilibrul viață de famiilie/viață profesională este unul sănătos
  • Spațiile publice sunt curate, bine îngrijite
  • Majoritatea orașelor nu au probleme de trafic
  • Se merge mult cu bicicleta, ceea ce ajută fizic și psihic, economic și social
  • Există mult respect și grijă pentru copii, vârstnici și natură
  • Grad ridicat de toleranță față de orice este diferit
  • Grad scăzut de corupție
  • Sunt încurajate și practicate încă din școală voluntariatul și responsabilitatea socială
  • Interes crescut pentru un stil de viață sănătos, majoritatea fac sport, aleargă, merg mult pe bicicletă, înoată, merg mult pe jos, se culcă devreme, nu prea fumează, se duc rar la medic (unde nu primesc oricum decât rareori altceva decât paracetamol).

    Tare aș vrea să aflu cum e în alte țări din top!

Iată și locurile 6-15:

  • Luxemburg
  • Suedia
  • Norvegia
  • Israel
  • Noua Zeelandă
  • Austria
  • Australia
  • Irlanda
  • Germania
  • Canada
  • UK
  • USA
  • Cehia
  • Belgia
  • Franța

Rusia e pe 80, Bulgaria pe 85, China pe 72. Liban și Afganistan sunt pe locurile 145 și 146.

Alte observații interesante din studiu:

Nivelul mediu de încredere în instituțiile publice a crescut în ultimii trei ani (post-COVID).

În 15 țări, gradul de fericire a crescut cu un punct, iar în alte opt țări, a scăzut semnificativ.

Acțiunile prosociale, de voluntariat, donații și ajutor al străinilor au crescut în ultimii ani la nivel global!

Tendința generală e că venitul nu mai joacă un rol la fel de important în calitatea vieții cât prezența unor relații sănătoase.

Photo by Tapio Haaja on Unsplash

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4265

40 comentarii

  1. As corela topul ăsta si cu cel al sinuciderilor, unde Finlanda e mult mai sus decât România, de exemplu. Nu prea am încredere in măsurători din astea care nu știu nici ele exact ce măsoară. Aici, de exemplu, pare că măsoară condițiile pentru a fi fericit, or astea sunt cam diferite in funcție de om. Unui corupt, de exemplu, îi e mult mai bine într-un stat corupt, e mai in siguranță. Unui amator de plaja clar n-o să îi placă in Finlanda să se uite la ploaie. Apoi mai e si nivelul de fericire autodeclarat, care la vestici e cam cum e cu bogăția la români : fake it till you make it. Locuitorii țărilor foste comuniste vor să pară mai avuți decât sunt, in timp ce vest europenii vor sa para mai fericiți, deși strigă la ei nivelul sinuciderilor, mai ales între tineri.

    • Ioana, pe pagina pe care ai precizat-o este undeva mai jos, pe la mijlocul paginii, un tabel numit „Suicide Rate by Country 2022”.

      Conform acestui tabel acestea sunt ratele sinuciderilor in tarile cu cei mai fericiti oameni (din „World Happiness Report 2022”):
      Finland – 15.3
      Denmark – 10.7
      Iceland – 11.9
      Switzerland – 14.5
      Netherlands – 11.8

      In timp ce Romania are 9.7
      Sau Grecia are rata sinuciderilor mica, de 5.1, dar e abia pe locul 58 in „World Happiness Report”.

      Deci, intr-adevar, ceva pare a fi in neregula cu „World Happiness Report”, cred ca in el s-au facut niste corelari gresite, lucru care a dus la concluzii gresite.

      Sau poate starea de fericire nu depinde neaparat de gradul de civilizatie, ci de modul in care oamenii infrunta realitatea de zi cu zi, de cat de autentica si bogata e viata lor interioara, care sunt parghiile interioare pe care se bazeaza atunci cand e greu, cum ii simt pe cei din jurul lor. Nu stiu …

      Fericirea tine de planul spiritual, pe cand civilizatia de planul material. Cred ca cele doua se mai intersecteaza din cand in cand, dar nu merg impreuna.

    • Eu cred ca sinuciderea nu are legătura cu lipsa fericirii, ci cu depresia. Iar depresia nu e echivalent cu lipsa fericirii, e o disfuncționalitate psihologică, nu se tratează cu ciocolata calda și Netflix.
      Poate ne luminează un psiholog. Tind sa cred ca e puțin simplist sa afirmam ca oamenii fericiti nu se sinucid, iar cei triști se sinucid. Ca exemplu vedeți rata sinuciderilor in Siria, printre cele mai scăzute si, având in vedere prin ce au trecut in ultimii ani, ar fi primii care ar avea motive serioase.

    • Depresia presupune existenta unei stari de tristete profunda, iar aceasta este opusa starii de fericire.
      Cineva ori e fericit, ori nu este … Nu cred ca e posibil ca un om sa fie fericit si, in acelasi timp, sa se gandeasca la sinucidere, nu are sens.

    • Cred ca rata sinuciderilor depinde si de cat de raspandita este religia in tara respectiva. Unele persoane nu se sinucid din motive religioase

  2. Faptul ca merg rar la medic este cu siguranța un stres in minus, dar nu este model de viața sănătoasă. Dimpotrivă, pare ca nu prea pun accent pe acest lucru și lasă lucrurile sa curgă de la sine. Am avut prieteni in Olanda, din păcate stiu și vreo doua povesti tragice ( între apropiați) unde relaxarea și lipsa prevenției au dus la final nu foarte fericit( tragic, de fapt). Cumva însă bolile grave sau evoluțiile bolilor spre agravare sunt rare și nu își bat capul cu asta. E drept ca controalele periodice și cele “just in case” sunt anxiogene, probabil de asta prefera sa fie lumea mai ca pe timpuri, ce nu știi nu îți dăunează. Am inclusiv o colega ce a pierdut sarcina acolo, nu i-au dat nimic deși avea risc de avort spontan, i-au zis ca natura își urmeaza cursul și sunt suficient de tineri încât sa încerce de mai multe ori, pana apare și sarcina fără risc. Putine controale, puțin stres, nu toți trebuie sa aibă pana la urma copii. In România, sarcina cu risc și mai mare, a dus-o pana foarte aproape de termen, copil sănătos.
    Cât despre aer, citisem intr-un comentariu la primele articole ca zona Amsterdam este între cele mai poluate. Recent am avut de plecat in alte tari din Europa și aplicația vreme arată și gradul de poluare din fiecare oraș, așa am văzut ca intr-adevar. Amsterdam și toată zona din jur ( Amstelveen etc) sunt mov uneori, asta înseamnă poluare extrema. Sunt zile in care arată mult mai rău ca in Londra și Paris. Exista o explicație?

    • Intr-adevar, preventia este oribila in Olanda si nu e, in niciun caz, motiv de bucurie. Doar cateva exemple: analiza Papanicolau odata la 5 ani – mori de 3 ori in 5 ani daca ai ceva nedetectat la timp, cancerul uterin nu doare; nastere doar natural dar daca ai probleme dupa ti se spune hai noroc, te descurci tu cumva, doar nu vrei trimitere la ginecolog; alergie severa cu sufocare dupa un vaccin (adult si nu vaccin anti-covid) si telefon la salvare – ah, nu ai medic de familie? Nasol, nu te putem primi, suna-ne daca simti ca mori…iar motivul lipsei medicului de familie era ca s-a incercat inscrierea la 5 medici diferiti, toti spunand ca ei nu mai au loc (de fapt neavand chef sa mai ia un strain in evidenta); copil mic, tuse grava de mai bine de 2 saptamani, febra care revine – se cere consult la pediatru – medicul de familie spune „nu va trebuie niciun pediatru”, taiati o ceapa si puneti langa copil. Astea toate sunt traite de mine personal sau de apropiati. Deci nu, serviciile medicale sunt o sursa de stres in Olanda daca iti pasa de sanatatea ta si nu mergi dupa principiul lor „lasa-ma sa te las/ nu ne place la medic”

    • Subscriu la faptul ca serviciile medicale sunt o sursa de stres in Olanda. Evenimente personale :
      Copil de 4 ani a dezvoltat alergie la un medicament , i se umflase efectiv capul si in capul lor nu e motiv de ingrijorare si necesar de vazut un medic, am asteptat pur si simplu fara supraveghere medicala de nici un fel sau consultatie (in urma sfaturilor unui fel de Peditel); deshidratare acuta copil 6 ani am mers la urgenta si am fost tratata ca o paria de medicii de acolo pana au aflat rezultatul analizelor de sange si au recunoscut ca intr-adevar era caz de urgenta si am facut foarte bine ca am adus copilul. Ureche infectata (de la cercel) : sa o tinem sub dus… si cand am hotarat sa folosesc baneocin si nu alcool sanitar, mi s-a spus: „si ce are daca o ustura „…

    • In alta tara nu Olanda dar cu o atitudine similara in ceea ce priveste preventia(zero) am rezolvat problema cu o asigurare medicala privata (scumpa, e drept). Am dreptu sa merg la orice medic vreau, fara trimitere, fara liste de asteptare. Ba mai mult mi se plateste un control foarte detaliat o data la 2 ani(3 zile de teste, controale si primesc un dosar gros cu recomandari). In caz de accident sau spitalizare am rezerva privata si doar seful de sectie ma poate trata. Mi se deconteaza mii de euro pe an pentru preventie: fitness, curs de prim ajutor, pilates pentru spate, presopunctura ba chiar si aromoterapie.
      E un business, asigurarea ia banii mei si doctorii comanda teste peste teste stiind ca asigurarea plateste.

  3. Locuiesc de 15 ani intr-una din tarile din top si pot sa confirm toate cele mentionate de Ioana. Stresul de zi cu zi e mult redus atunci cand ai incredere ca autobuzul vine la timp, ca scoala copilului e ok, ca daca te imbolnavesti vei primi cele mai bune ingrijiri si acces la ultimele metode si standarde (standards of care), ca nu ma musca maidanezul din fata blocului, ca nu voi calca in rahati in drum spre servici, ca daca pierd jobul am o plasa de siguranta (80% salariu timp de 2 ani), ca nu mi se mareste chiria peste noapte, ca preturile de la supermarket sunt stabile (atat de stabile ca le imprima pe amabalaj). Si in general ca traiesc intr-o societate funtionala si nu una defecta.
    Daar observatia de mai sus a Liei e corecta. La fel cum se lauda romanii cu avutia materiala asa se chinuie oamenii astia sa arate mai fericiti decat sunt. E ca un fel de intrecere asa, cine are cea mai instagramabila viata. Mi-e dor de discutiile reale cu oamenii care au de spus si de bun si de rele. Aici o discutie e foarte sterila, totul e roz, nimeni n-are nici o problema. Cred ca e cultural sau tine si de religie, e un semn de proasta crestere sa te plangi, e pacat sa fii nerecunoscator, nu stiu….

  4. De aproape 10 ani locuiesc intr-una din tarile de tarile de top (mai de la coada, dar tot in primele 15) si clar situatia e mai roz ca in Romania (nu ca ar fi chiar greu). Sunt multe plusuri : sistemul de educatie e mai bun, cel medical la fel, transportul in comun este minunat si extrem de punctual, tara e mult mai curata si oamenii sunt muuult muuult mai toleranti (se merge pe ideea ca daca nu ii afecteaza pe ei personal in vreun fel, poti sa faci si sa fii cum vrei tu). O mare majoritate dintre oameni sunt declarati atei, ceea ce cred ca ajuta enorm – nu de alta, dar biserica (cam de orice fel) incurajeaza gandirea ca trebuie sa fii intr-un anume fel ca sa fii „normal”. Exista insa si parti negative- in educatie si medicina uneori tine de noroc daca ai o experienta buna sau nu, chiriile sunt mari si nereglementate de guvern (deci pot fi crescute cam cum vor proprietarii), preturile apartamentelor sunt exagerate, si…..populatia locala este destul de xenofoba. N-as zice musai ca sunt mai fericiti decat romanii, dar clar au conditii de trai mai bune 🙂

    • sounds like Czech 🙂 eu am locuit 8 ani în Praga și se cam potrivește descrierea ta, am ghicit? 🙂 overall experiența mea directa a fost una fericita și aș putea reveni oricând acolo…

  5. curios că Spania nu apare (nu am deschis PDF.-ul), deși de fiecare dată când ajung acolo, majoritatea sunt zambitori, clima e aproape perfecta… nu mai vorbesc de ce mănâncă (sănătos, variat).. nu cunosc sistemul de sănătate (desi am citit că e unul dintre cele mai bune din Europa) dar transporturi, educație, sunt ok. poate că Work-Life balance nu e mare bucurie dat programul de lucru cu pauza mare de prânz… dar altfel, curios….

    • Nu cunosc detaliile acestui studiu, dar dintre criteriile expuse in articol, nu gasesc ca e chiar asa curios de ce nu apare Spania foarte sus in top. Locuiesc aici de ceva ani. Produsul intern brut pe cap de locuitor e mic, somajul este mare, costul vietii este ridicat in orasele mari, sistemul de sanatate este ok dar colapasat, coruptia este destul de mare si pot continua.

    • imi raspund singura la comentariul care inca nu a aparut, spania apare in pdf dupa Romania, nu?
      asta chiar e curios 🙂

    • Spania in sine este o țară superba, are de toate dpdv al naturii, oamenii sunt f. diferiti de la est la vest, și mai ales de la nord la sud parca ar fi în alte tari 🙂 eu am locuit în Malaga timp de aproape 3 ani și pot confirma ca situația nu e chiar așa roz cum pare când mergem doar în vizita…
      Sistemul de sănătate, fiind public, e supraîncărcat mai ales post-pandemie, dacă vrei doar un control de rutina, ca adult, poate dura și 2 luni pana primesti programare la specialist.
      Cu copiii, în schimb, am avut doar experiențe super la spital (incl cu o operație la cot), iar medicii sunt foarte competenti.
      Localnicii, pe cât de amabili și zâmbitori la prima vedere, pe atât de repede isi pierd cumpătul din aproape orice și se cearta pe strada mai ceva ca la bunica-mea la sat în Ro… 🙂 și sunt destul de xenofobi fata de romani și latinoamericani, desi eu personal n-am avut nicio experiență directa…
      Gradinita publica unde au mers copiii mei a fost extraordinara, dar apoi am aflat ca e o excepție în oraș, majoritatea nu sunt la același nivel… punctul lor forte e învățământul superior, și mai ales în Madrid, Sevilla, Valencia și Barcelona…
      Acum locuiesc în Elveția și se simte diferența de cum ies pe strada 🙂

  6. Cred ca acest top este relativ. E ca atunci cand esti in tren si vezi, cand trenul s-a pus in miscare, cum toti oamenii din gara se misca in directie opusa.
    Calitatea vietii oamenilor este relativa si depinde ce anume iei in calcul.
    Cineva amintea de rata sinuciderilor. Sa ne gandim si la numarul de cabinete specializate in psihologie si la numarul de oameni care au nevoie de asa ceva. Ar putea fi si acestia niste indicatori pentru calitatea vietii, insa ma indoiesc ca vom vedea un astfel de top vreodata.
    Ne incanta siguranta sociala, serviciile sociale, accesul la educatie, accesul la serviciile medicale, spatiile publice ingrijite, transportul public … dar toate acestea costa. Nu vine cineva de aiurea sa plateasca, le platim fiecare dintre noi. Unii dintre cei care muncesc pentru a plati ajung la burnout, la stres sau la alte afectiuni.
    Imi amitesc insa ca am vazut la TV un reportaj dintr-o tara africana. Oamenii locuiau in niste colibe construite din crengi de copac, iar seara ieseau si dansau in jurul unui foc aprins in centrul asezarii. Erau fericiti in simplitatea lor, erau oameni care traiau cu venituri care poate nu atingeau 10 dolari lunar pe familie.
    Daca inteleptii lor ar face studii despre fericire, ghiciti pe ce loc ar fi Romania ?

  7. Salut din Finlanda, unde locuiesc de peste 20 de ani. Tot ce spui tu Ioana la „motive” e adevărat si pentru Finlanda. Dar, părerea mea este ca toate aceste criterii sunt obiective, niciunul nu e foarte subiectiv. As zice ca exista criterii obiective la care Finlanda nu e chiar in top:
    -cate zile pe an poti sa bei o bere la o terasă
    -ce procent din venitul brut se duce la taxe
    -cati prieteni ai
    Dupa criteriile noastre subiective de fericire, e greu de inteles cum de e Finlanda in top. Daca vii aici pentru relatiile inter-umane si cautand zile de plaja cu peste 30 de grade, nu e locul potrivit. Dar pentru ei e ok pentru ca multora li se pare ca peste 20 de grade e oricum prea cald. Sunt multe lacuri aici, si din mai pana in septembrie poti vedea oameni la lac facand plaja si baie, chiar daca afara sunt 18 grade si apa din lac are 15. Exista si oameni fericiti pentru ca pot face schi fond iarna, la -15 grade, pe lacul inghetat. Unii chiar prefera o zi insorita de iarna cu -20 de grade unaia de vara cu +25.
    Acum cativa ani, intr-un meeting la serviciu dupa vacanta de vara, unde nu ne cunosteam prea bine, organizatorul a avut ideea sa ne puna sa spunem si unde ne-am petrecut vacanta. Am avut surpriza sa aflu ca, dintr-un grup de 20-25 de persoane doar eu si inca cineva ne-am petrecut vacanta de vara in sud, la mare, restul si-au petrecut-o la cabana proprie, in mijlocul padurii. Evident, alegerea lor, neingradita de vreo lipsa materiala.
    Tot acum cativa ani m-am intors in Finlanda dupa vreo 3 luni petrecute in Romania si Spania. Desi am ajuns in iunie, intr-o zi minunata, insorita si calda, primul lucru care m-a izbit in supermarket a fost lipsa zambetelor si aparenta nefericire a majoritatii oamenilor, comparat cu locurile de unde veneam.
    Relațiile inter-umane sunt si ele diferite. Sunt multe sinucideri pentru ca multi oameni se simt singuri. Nu e nimic neobișuit ca un adolescent sa nu poata sa-si discute problemele cu familia ci doar cu prietenii de aceeasi varsta (si sex). Sau ca un barbat sa poata sa vorbeasca doar la betie, si atunci doar superficial. Pe de alta parte sunt (relativ) multi psihologi, si a merge la psiholog e ok. La fel si a iti lua concediu medical pentru ca esti burnout.

  8. Observ comentarii si despre tabelul cu sinucideri. Va rog sa luați in calcul de exemplu despre Elvetia faptul ca este o țara in care moartea asistata este legată. Ea se încadrează tot la sinucidere.

  9. Se vorbeste f.mult de rata suicidului…eu cred ca e invers proportionala cu gradul de religiozitate.Romania are(din pacate)cel mai mare procentaj de credinciosi din Europa…

    • As vrea sa va intreb :de ce „din păcate”, e atat de rau sa fi credincios?
      Nu intra ca capitolul discriminare?

    • Nu stiu daca Romania are cel mai mare procentaj de credinciosi pentru ca n-am cautat sa aflu.
      Daca este asa cumva, atunci eu as spune invers, ca e „din fericire” pentru ca un om credincios are parghii interioare sufletesti pe care se poate baza atunci cand trece prin momente foarte grele si care-l ajuta, il sustin sa nu cada usor in disperare.
      Puteti avea parerea dumneavoastra despre credinta, bineinteles, si va respect libertatea, dar in aceasta discutie, despre „gradul de fericire”, conteaza ce simte un om atunci cand ii este greu.
      Un om credincios are nadejde, are speranta, nu se simte singur, cere ajutor in rugaciune, merge la spovedanie (unde primeste sfaturi, incurajari, realizeaza ce n-a facut bine, isi elibereaza sufletul de pacate si temeri, pleaca de acolo cu sufletul mai usor), se lasa in voia lui Dumnezeu, stie ca si lucrurile rele se intampla cu un scop, stie ca nu exista coincidente, primeste ajutor si raspunsuri firesti in chip minunat si rezolvari la care nici nu se gandea.
      Asadar este posibil ca un om care nu are cine stie ce posibilitati materiale sau poate are alte necazuri (in familie, de sanatate etc.) sa ramana pe linia de plutire si chiar sa poata zambi, sa aiba curaj pe mai departe.
      Am ca exemplu o doamna in varsta care, la 70 si ceva de ani, era femeie de serviciu pe scara blocului in care locuiesc. In mod evident avea lipsuri materiale pentru ca altfel n-ar mai fi lucrat la varsta ei. Dar mereu imi zambea cand ne intalneam, avea o vorba buna si blanda si luminite in ochi, se simtea ca sufletul ei este plin.

  10. Greu de clasificat pe fericiri!
    Cine este mai fericit? Porcul din cocina sau cel salbatic? Cel din cocina are mancare la ore fixe si un acoperis, traieste intre peretii aia si nu stie mult despre ce-i dincolo, are si o perioada de viata limitata dar inca nu stie asta. Poate sa fie fericit. Porcul salbatic se intampla sa adoarma nemancat, stie ca poate sa fie vanat de vanator sau alte animale salbatice, viata ii este imprevizibila dar are o padure intreaga la dispozitie, dupa posibilitati si curaj.
    Cel ce va face clasificarea o va face in functie de prioritatile lui.

  11. Eu recomand celor care locuiti in tarile parte din acest top al tarilor fericite si cu rata de sinucidere mare, carora le gasiti atatea bube, sa va intoarceti in Romania unde rata sinuciderilor este mai mica si din care asumat ati plecat initial. Io chiar vreau sa stiu: de ce stati in aceste tari pe care le tot blamati daca este atat de aiurea???

    Pentru cei care tot „colereaza”: correlation does not equal causation”-principiu de baza al statisticii in interpretarea balansata a unor date adunate…da’ no e multe si e grele.

    • Si eu sunt plecata si imi este mai bine aici unde sunt. Totusi, gandesc si compar, sunt lucruri care mi-au placut mai mult in Romania(putine dar sunt) si cand aud ceva asa, ca fericirea, si chiar ma aflu „in ea” nu o iau ca atare ci imi pun tot felul de intrebari. Dar de ce, dar cum?…Si comparam cu Romania (cei care comparam de exemplu gandind la sinucideri) pentru ca acolo am mai locuit, despre Romania stim mai multe, si ne intrebam „de ce”. Daca eram albanezi probabil comparam cu Albania. Si da, „e grele”, si nici macar nu-i alba-neagra!

  12. L-am cunoscut la un moment dat prin intermediul jobului pe Mike Wiking (cel care a scris cartile despre Hygge) care lucreaza la Hapiness Research Institute si care contribuie la aceste topuri si a recunoscut si el ca fericirea nu se poate masura la fel la fiecare persoana – fericirea mea nu este la fel cu fericirea ta – iar aceste topuri se bazeaze in general niste criterii generaliste – ce anume ti-ar crea conditii sa fii fericit. Lipsa stresului birocratic, sistem medical de incredere, un cadru natural bun, toate ajuta clar. Am locuit cativa ani in Elvetia si intr-adevar, mi se pare tara din Europa care asigura «cadrul » ideal pentru fericire: toate cele de mai sus + salarii uriase + temperatura nu atat de scazuta ca in tarile nordice + un numar de zile cu soare decent pe an. Insa confirm rata in crestere a sinuciderilor acolo in numarul adolescentilor, foarte des auzeam despre copii ai colegilor care s-au sinucis – explicatia pe care am auzit-o de la psihologii de acolo avea legatura ca faptul ca copiii aceea se nasteau avand absolut tot, neconfruntandu-se cu nici o greutate, iar atunci cand aveau un mic esec personal (despartire de iubit, examen ratat etc.), pur si simplu nu stiau sa-l gestioneze pentru ca nu erau invatati cu greul. In fine, numerele absolute nu sunt ft mari, dar poate asta explica prezenta in acele topuri. Iar sinuciderea asistata s-a raspandit acum in toata Europa, nu mai este doar in Elvetia (si nu stiu daca acele numere se iau in calcul).
    Un alt lucru pe care as vrea sa-l adaug este ca unele culturi sunt predispuse la nemultumire si melancolie, de ex. francezii ?.

  13. @Elvira7
    Compari gresit. De ce?
    De exemplu: 9% rata sinucideri in Danemarca nu este egal cu 9% rata sinucideri in Romania. Danemarca are vreo 5 milioane de locuitori, Ro are vreo 19 milioane. Deci 9% din 5 milioane nu este egal cu 9% din 19 milioane.Si acesta este un exemplu banal.
    Motivele sinuciderii sunt diferite de la persoana la persoana, oriunde in limea asta. Deci iar nu ai cum sa compari.
    Aaaa ca nu intelegi de ce unii se sinucid in tari cu un nivel de trai ridicat….pt ca creierul uman e complex si nu este definit de un loc anume.
    Si inca ceva….ma indoiesc foarte mult ca in Romania numarul sinuciderilor inregistrate in catastif e real la cum fiecare primar si politist de la sat isi fac treaba…dar da, hai sa ne aflam in treaba si sa comparam nuci cu struguri.

    • Wow! Te-ai focusat pe sinucideri pe care eu le-am pomenit doar ca un exemplu ca deja fusese dat, dar ideea n-ai prins-o. Ne trimeteai in Ro daca suntem nemultumiti in tarile unde ne aflam. Alba-neagra. Nu-i asa. Putem fi nemultumiti si in tarile unde ne aflam, putem sa le comparam cu Romania cat vrem noi de mult, si totusi se poate sa preferam aceste tari. Te-ai cam infipt in noi (in celalalt comentariu) cum ca daca carcotim vreun pic, ar trebui sa ne intoarcem acasa. 🙂 Cam despre asta era vorba in mesajul meu. Mie imi place foarte mult aici unde sunt acum, cel mai mult din toate locurile pe unde am fost, si totusi sunt lucruri care in Ro erau mai placute. Cel putin pentru mine. Asta ma bucura, d’abia astept sa pot spune si lucruri frumoase despre Romania. Dar nu vreau sa ma intorc acolo decat in vizita.

  14. @Elvira7
    Tu de fapt ce incerci sa spui ca te contrazici singura in 2 comentarii diferite? Care e sensul unei comparatii daca elementele incluse in comparatie nu se pot compara? Putina logica nu strica, sincer. Si da, m-am luat de sinucideri pentru ca acest subiect l-ai atins si nu iti place ca ti l-am daramat.

    Ce nu inteleg eu este gasitul nodului in papura unde unii romani se duc…lasa nene ca nu e chiar asa bine la aia pe cat se zice. De multe ori…este! Dar egoul de roman frustrat si nevalidat iti hraneste o indoiala nejustificata.

  15. Din punctul meu de vedere, si nu cred ca sunt singura, fericirea este un sentiment, o stare launtrica ce isi purcede radacina ramificata din multele unghere ale inimii: din satisfactia drumului parcurs, din multumirea data de faptul ca eforturile ti-au fost rasplatite cel putin in masura in care te-ai straduit, ca nu ai muncit in zadar, ca nu ai riscat degeaba, ca nu ai planuit in van. Fericirea nu vine de la ceea ce ai, ci de la ceea ce ai realizat cu ceea ce ai avut la inceput. Si nu ma intelegeti gresit, nu vorbesc de realizari materiale, nu in primul rand. Astea dupa o varsta…. hm, in cate case poti sa stai, cate haine poti sa-mbraci, cu cate guri poti sa mananci, cat sa te tot plimbi? Ca te saturi de toate pana la urma si cazi in depresie daca asta e tot ce ai facut toata viata ta. Fericirea tine de educatia de a fi fericit. Dar sa nu ne ascundem dupa deget, nu exista fericire care sa pice asa din neant. Ea are legatura cu familia, cu prietenii, cu Dumnezeu si cu sufletul tau.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *