Probabil o mulțime de copii, când aud de la părinții lor că nu au bani să le cumpere jucăria aceea sau pe cealaltă, gândesc și spun:
-Nu mai ai bani? Să mergem atunci la bancomat să mai scoatem!
E 50% amuzant, 50% enervant (Asta micu’ are impresia că banii pică din cer, habar n-are cât mă spetesc pentru fiecare leu!), dar e și 100% de înțeles. Copiii nu au cum să înțeleagă de la o vârstă mică de ce nu putem scoate de la bancomat toți banii de care avem nevoie.
Totuși, putem începe educația financiară încă de când sunt ei mici.
Cum?
Vă zic cum am făcut noi (o ne-expertă în educație financiară, dar extrem de cumpătată după o tinerețe în sărăcie, și un semi-expert, economist cu experiență de 20 de ani în sistemul bancar).
1. DA, le-am povestit copiilor de mici despre bani
Au mers cu mine în magazine de când erau bebeluși (nu pentru că aș fi vrut neapărat să le dau lecții de educație financiară, ci pentru că nu aveam cu cine să îi las).
M-au văzut cu lista de cumpărături.
M-au văzut alegând produse în funcție de calitate și de preț.
M-au auzit refuzând să cumpăr ce nu aveam nevoie.
Le-am povestit mereu despre buget, câți bani avem, atâta putem cheltui.
Ca să înțeleagă mai ușor acest concept, am echivalat prețurile produselor în timp muncit de mine.
Un televizor mare? Muncesc pentru el două luni. Merită? Nu, mai bine stăm cu cel vechi.
Un cart electric? La fel.
După 5 ani au început să poată socoti singuri câte surprize își pot lua singuri din magazin de 100 de lei primită cadou de ziua lor.
Am jucat tone de Monopoly și scenete cu aprozar/alimentară.
2. DA, le dăm BANI DE BUZUNAR
Bine, încă nu e cazul, nu ies singuri decât la joacă, dar de la 12 ani, când vor circula mai mult singuri, vor avea și bani de buzunar, mă gândesc la unul, doi euro pe zi de copil (încă negociem).
Banii de buzunar mi se par foarte importanți: învață copilul cât de greu se câștigă banul (trebuie să strângă banii de buzunar trei luni să-și ia un skateboard, de exemplu) și îi ajută să învețe cum să gestioneze venitul zilnic (cheltuiesc azi tot, sau pun deoparte și la final de săptămână am bani de mers la film?).
3. Da, le dăm prilejuri să câștige bani în plus
Nu îi plătim să citească sau să șteargă praful, dar pot câștiga bani dacă mă ajută să fotografiez ceva pentru munca mea sau dacă își vând la prețuri simbolice jucării în stare bună. Primesc, de asemenea, dacă doresc, bani în loc de cadou de ziua lor.
4. DA, le vorbim despre economisire
Le-am povestit mereu despre nevoia unui fond de rezervă, vorbim despre acești bani de față cu ei. Au avut încă de mici pușculițe și le-a plăcut mai mult să strângă decât să cheltuiască.
Le-am povestit și despre zilele în care nu am avut ce mânca pentru că nu aveam niciun ban economisit. Ne-au ascultat cu gurile căscate.
5. DA, le vorbim despre caritate
Pentru mine e un aspect important acesta, să împărțim ce avem și cu cei care au nevoi, dar nu au posibilități. Donăm împreună haine și bani lunar. Știu că donarea e un act benevol și mă bucur că vor să facă asta.
Încet încet, pas cu pas, ca și în cazul educației sexuale sau emoționale, educația financiară se face treptat, zi după zi, nu brusc, într-o zi scot copilul la o înghețată și încerc să-l conving că e bine să fie econom, după ce toată viața lui dinainte i-am cumpărat tot ce a vrut, când a vrut, și crede că banii curg la bancomat dintr-un robinet care nu rămâne niciodată fără resurse.
Dacă vreți să aflați și care sunt cei cinci de NU în educația financiară la noi acasă, vă invit să citiți acest articol de pe platforma Cataispuneleu, creată de ING.
Este foarte important ca cei mici sa se familiarizeze cu educatia finnaciara inca dinainte de scoala, sa mearga cu noi la cumparaturi si sa realizeze valoarea lucrurilor pentru a avea o relatie sanatoasa cu banii. Nu e mereu usor cand plang dupa o jucarie sau alta, dar prin explicatii multe si exemple personale ii putem pregati pentru viata.
In zilele noastre, majoritatea copiilor sunt invatati sa primeasca cam tot ceea ce vor si nu stiu valoarea baniilor. Putini parinti recurg la educatia financiara, si in scolile din Romania, nu se face deloc educatie financiara.
La fix articolul asta! Tcomai ascult pe Audible o carte super pe subiectul asta: „The opposite of spoiled” de Ron Lieber. Si de acolo am mai notat o recomandare pe care am gasit-o si pe Voxa: „The power of Half” de Kevin si Hannah Salwen.
Multumim, Ioana!
Foarte important subiect, a creste copii care sa nu fie ignoranti in ce priveste banii. Insa necesită parinti cu o anumita educatie ei insisi, nu neaparat financiara, dar macar de ordinul „common sense”… altfel, crestem o generatie de viitori indatorati, care vor trai cu multe datorii (altele decit ipoteca pentru o casa, care e singura datorie pe care ar trebui să o avem), fara nici o economie, etc., așteptând să-și moștenească părinții.