Later Edit: Azi, 16 decembrie, la o săptămână de la publicarea acestui articol, în urma presiunilor puse de comunitate și de presă, fetița a fost scoasă de Poliție cu DGASPC și dusă în siguranță la un asistent maternal.
O fetiță de 6 ani este ținută în casă de tatăl ei de trei ani. Nu i se permite contact cu mama ei, nu merge la grădiniță sau la medic, nu are prieteni. Audrey nu și-a mai văzut mama de mai bine de un an. A văzut-o de trei ori în ultimii trei ani. Există o hotărâre judecătorească definitivă din 9 noiembrie 2022 care spune că fetița trebuie să stea la un asistent maternal, dar pentru că tatăl nu deschide ușa, fetița nu poate fi luată.
Bunica alături de care locuiește fetița închisă în casă este agresivă fizic și verbal (există probe audio la dosar). Din transcript: Bunica îi adresează agresiuni verbal de tipul : “nebuno”, “tâmpito!”, “naiba să te ia de proastă!”, “spurcata dracului” “traznite-ar” “scroafa dracului ce ești”, “spurcato! cu curva de mă-ta”, “bolânda naibii”, “nebuna dracului”, “călcate-ar să te calce”, “futu-ți dumnezii mă-tii de scroafa dracului”. Copilul se împotrivește verbal în timp ce este agresat fizic de bunica paternă, spunând de mai multe ori “Nu!”, “Nu!”.
Iulia, mama fetei, a fost din nou ieri la Protecția Copilului (DGASPC Sector 4), care trebuie să se asigure că decizia judecătorească e respectată, că fetița e în siguranță cu mama ei. Sute de drumuri a făcut Iulia în ultimii trei ani între ușa mereu închisă a apartamentului tatălui, după care își aude fetița plângând, Poliție și Protecția Copilului.
Din raportul de deplasare în teren din data de 10.08.2022 întocmit de asistenţii sociali şi consilieri din cadrul DGASPC Sector 4, rezultă că minora nu a mai fost văzută ieşind din casă de foarte multă vreme, agentul de pază menţionând că după ce fetiţa s-a întors din vacanţa petrecută la mamă în vara anului 2021 (ultima dată când intimata pârâtă a avut vreun contact cu minora) a mai văzut fetiţa în locul de joacă de două ori în toamna anului 2021, după care nu a mai văzut-o deloc.
citat din Hot Jud. din 9 nov 2022
Am respectat procedurile, i s-a spus. Am fost la ușă cu poliția. Nu ni s-a deschis ușa. Am plecat.
Cazul a fost predat unui executor judecătoresc, la care cazul poate aștepta și doi ani.
Vorbim despre un copil de 6 ani care de 3 ani este ținut captiv și nimeni nu se grăbește.
Din motive pe care mintea mea nu le pricepe, nu se poate intra în casă peste el, se pare că dreptul la proprietate al tatălui e mai important decât dreptul la o viață normală a copilului.
Un polițist i-a spus mamei că Protecția Copilului ar fi putut da Poliției un ordin de intervenție rapidă, caz în care Poliția ar fi dărâmat ușa și ar fi luat fetița. Dar acest ordin nu a fost dat, deși mama fetiței a depus sute de pagini de memorii și probe cum că fetița este ținută în casă, că i se vorbește urât, că tatăl e violent (există și ordine de restricție nerespectate, probe audio cu amenințări și jigniri).
Avem așadar un copil sacrificat pe altarul procedurilor și amânărilor.
Cine este responsabil pentru anii pierduți de acest copil? De trauma lui uriașă?
Și mai ales, CE se poate face acum, azi, pentru ca această fetiță să fie salvată și să aibă timp cu mama ei, socializare, o viață normală, terapie pentru suferința și regresele pe care le trăiește?
Cum este posibil ca un om să își maltrateze astfel copilul, iar autoritățile să bată la ușă și să plece ridicând din umeri, lăsând un copil prizonier?
Am primit de la Iulia, mama lui Audrey, memorii, poze, hotărâri judecătorești, am vorbit ore în șir ca să înțeleg cum s-a ajuns aici. Am pus mai jos relatarea ei, ca să înțelegeți cazul și în speranța că tot mai puțini părinți se vor afla vreodată în situația ei. E un caz tulburător de abuz emoțional, abuz de putere, violență domestică și manipulare, alienare parentală ca la carte.
Iulia este absolventă de comunicare. A lucrat în social media și ca redactor de știri multă vreme. Nu știu, sincer, cum rezistă psihic, sunt și eu mamă, iar ce trăiește această femeie este dincolo de orice coșmar.
Intimatul pârât a negat că minora ar fi izolată în apartamentul de domiciliu, indicând faptul că minora ar avea viaţă socială însă nu în apropierea domiciliului, pentru a nu risca o întrevedere, fie aceasta şi inopinată, cu mama. În acest sens, intimatul pârât a depus un set extrem de voluminos de planşe fotografice unde este înfăţişată minora în cadrul unui loc de joacă, luând masa, mâncând o îngheţată, interacţionând cu
citat din Hot Jud. din 9 nov 2022
intimatul pârât şi cu o altă persoană de sex feminin. Examinând aceste planşe foto, curtea constată că multe dintre fotografii se repetă. Totodată, curtea constată că toate planşele foto depuse au fost realizate în aceeaşi împrejurare (în aceeaşi zi), fapt ce rezultă din analiza elementelor înfăţişate: minora are aceeaşi înfăţişare în toate fotografiile (deci aceeaşi vârstă), poartă aceleaşi haine în toate fotografiile, are aceeaşi tunsoare şi acelaşi mod de prindere a părului în toate fotografiile.
Iată mai jos sumarul acestui caz, povestit de mama lui Audrey.
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Ioana, ieri am fost iar la DGASPC sector 4, să întreb când îmi vor scoate fetița de acolo. Principala grijă a directoarei adjuncte era să nu cumva să o înregistrez. Am întrebat care e situația fetiței, știți ceva de ea?
Am făcut foarte demersurile, mi-a zis. Am insistat să-mi spună ce au făcut. Cu greu mi-a zis că au încercat să o ia, dar nu au reușit, apoi au dus actele la executor.
Audrey a venit pe lume într-o zi frumoasă de toamnă. După naștere fetiței, pentru ajutor în casă, a insistat să o aducă pe mama sa să locuiască împreună cu noi. În primele două săptămâni aceasta nu și-a manifestat comportamentul violent, după care a început calvarul. Voia să controleze tot, îmi vorbea urât, mă umilea constant în fața fetiței. În primele două luni de la naștere nu m-au lăsat să scot bebelușul din casă, pe motiv că răcește. Când am fost la primul vaccin medicul ei de familie i-a certat și le-a spus că nu au procedat bine, că fetița trebuia să fie expusă la aer și soare pentru a-și forma anticorpi.
Ne-a fost foarte greu financiar în primii doi ani de viață, el refuza să muncească spunând că pentru mai puțin de 2000 de euro nu se ridică din pat. Când îi spuneam că are un copil mic, cu atâtea nevoi, să lucreze oriunde, el lua un ton agresiv, țipa și zicea: “Decât să lucrez la Mega Image mai bine îmi pun ștreangul la gât și mă spânzur”. Aceste cuvinte mi le tot repeta, pe un ton ridicat, în timp ce se bătea cu pumnii în cap sau lovea pereții.
Încă de la început era foarte gelos pe mine, inclusiv pe faptul că alăptez fetița. Spunea că își va comanda și el o proteză de sâni, să aibă și el. Nu înțelegea de ce fetița se liniștește în brațele mele de mamă și la el nu se liniștește sau de ce mă vrea pe mine în anumite momente. Într-una din nopți, când fetița avea un an și ceva, s-a trezit plângând fiindcă visase urât, am luat-o în brațe să o liniștesc și el s-a înfuriat și a încercat să mi-o smulgă și să o țină el în brațe. Fetița voia la mama și plângea și mai tare. I-am zis atunci “are nevoie de mamă” și am luat fetița la piept, el s-a înfuriat, mi-a luat una dintre mâini și mi-a sucit-o spunându-mi că nu e adevărat.
Aveam o indemnizație minimă de creștere a copilului fiindcă lucrasem pe drepturi de autor înainte, și sumele câștigate erau modeste. După ce am primit primii bani știu că i-am cumpărat fetiței mai multe lucruri, hăinuțe din H&M. Când a văzut hăinuțele acasă a fost foarte furios, a început să zbiere și a doua zi mi-a zis că a mers cu lama în H&M și a tăiat mai multe haine să se răzbune.
Conflictele erau la ordinea zilei. Mama lui era tot mai agresivă cu mine, inclusiv în fața fetiței. Ajunsese să mă împingă, să mă tragă de păr, izbea și trântea lucruri în apropierea mea. El ignora comportamentul ei, eu îi spuneam că nu putem trăi așa, că fetița nu trebuie expusă la violență și cuvinte urâte, că tensiunea o afectează, însă simțeam că vorbesc cu pereții. Repeta mereu că “mama ne ajută”. Atunci când soacra țipa și trântea ne refugiem în dormitor, luam fetița în brațe și plângeam. Eram ca un scut pentru ea. Săgețile mă loveau pe mine, ea fiind protejată.
Am încercat să plec de mai multe ori. Prima dată a fost când fetița avea 8 luni și era încă alăptată. Am discutat toată noaptea și m-a convins să-i mai dau o șansă, a promis că-și va găsi un loc de muncă și că nu va mai aduce pe mama lui să stea cu noi. Însă acela a fost momentul în care el în fapt a început să pregătească terenul, să facă orice pentru a lua fetița și pe mine să mă excludă. Chiar mi-a spus ulterior: “Tu poți să pleci. Dar Audrey rămâne”.
După această primă tentativă de plecare a început să mă controleze la fiecare pas, să nu pot pleca cu ea. Mergea cu noi în parc, nu mă scăpa din ochi.
Când Audrey avea 1 și 3 luni, i-am spus plângând că simt că mă sufoc din cauza certurilor și conflictelor, că dacă mai rămân mă îmbolnăvesc și că voi pleca în acea zi. L-am sunat pe tatăl meu să mă vină să mă ia cu o dubă pentru transportul lucrurilor . Plângând, eram în dormitor și împachetăm lucrurile, fetița tocmai venise din parc și dormea în sufragerie. La un moment dat el a deschis ușa și a mai întrebat încă o dată: “Sigur vrei să pleci? Ești hotărâtă?”, i-am zis “Da”, după care el a trântit ușa. Când am ieșit din dormitor am constat că el și cu fetița dispăruseră. A luat fetița așa cum era, dormind, îmbrăcată sumar, și a fugit cu ea. Am mers în parc și am căutat fetița timp de mai multe ore, însă fără rezultat.
Timp de 3 zile a fost plecat într-un loc necunoscut cu fetița, refuzând să răspundă la telefon și mesaje. A venit și Poliția, a stat mai multe ore în apartament fiindcă inițial nu răspundea nici Poliței. A răspuns Poliței după miezul nopții și-a zis că e în vizită la niște prieteni. Însă, felul în care a plecat nu arăta nicidecum ca o vizită, a luat fetița dormind, dezbrăcată, și a ieșit cu ea pe ușă. A luat-o din domiciliu și de lângă mamă, fără să-i pese de consecințe.
A venit după trei zile. Mi-a că a mers într-un loc sigur și chiar un prieten de la Poliția Capitalei i-a spus că procedeze astfel, zicându-i: “Ia bă copilul. Ești tatăl! Nu au ce să-ți facă”.
Am vorbit atunci cu o avocată, am plătit-o, ea a scris ordonanța de custodie a minorului, trebuia să o depun în instanță. Atunci m-a surprins că el aflase numele avocatei mele, deși nu i-l spusesem și mi-a zis că avocata m-a bârfit cu alți colegi avocați și că nu e o avocată bună. M-a făcut să-mi pierd încrederea și am renunțat să mai depun cererea de chemare în judecată.
Din cauza restanțelor la întreținere, care depășiseră 3000 de lei, vărul său s-a supărat și i-a dat un ultimatum să părăsească apartamentul, i-a spus că-și bate joc de încrederea lui și a mea. Încă de când am venit acolo cu fetița el avea restanțe mari la întreținere. O parte le-am achitat eu, dar era vorba de sume mari. Fetița avea atunci doi ani și șase luni. Am găsit un loc în care să stăm, în capăt de Berceni, într-un bloc-turn, chiria fiind mai ieftină decât în alte zone.
Începusem să lucrez în ture într-o redacție de știri, de la 8 la 4 și de la 4 la miezul nopții. El colabora cu o televiziune, însă era plătit puțin. În iarna anului 2018, în decembrie, îmi amintesc că închisese toate caloriferele din apartament pentru că nu aveam bani de căldură și era foarte frig. Mama lui era tot cu noi. Eu începusem să lucrez în ture, fetița stătea cu mama lui cât eu lucram. Nu îmi plăcea situația asta, am încercat să o duc la grădiniță, dar el nu a fost de acord, am pierdut locul, toate inițiativele mele de a o duce la grădiniță au fost blocate de ei.
Lucram într-un ritm alert timp de 8 ore și avem o singură pauză pe zi, timp de 30 de minute. Nu puteam lucra de acasă fiindcă fetița nu suporta să mă știe în preajmă și să nu-i dau atenție. Era foarte energică și jucăușă, îi plăcea mult să alerge și să meargă afară. Așa că a trebuit să caut un birou de unde să pot lucra. Am luat prima dată un spațiu de lucru la Unirii, pe care plăteam 700 de lei, și apoi am găsit o garsonieră în Tineretului, aproape de parc. Am apelat la ajutorul familiei pentru a plăti prima chirie și garanția. Când a aflat de garsonieră, fiind sunat de RCS/RDS pentru a pune internetul și în această locație, a fost extrem de furios, crezând că acum am un loc unde să merg cu fetița și că îl voi părăsi în curând. A venit acolo plin de nervi, era roșu la față, în timp ce urca pe scări, a scuipat pe soneriile tuturor vecinilor și a zgâriat cu un cuțit parchetul.
Într-o zi din vara lui 2019, eram cu toții acasă, fetița voia la mine, voia să o îmbrac eu, și tot striga “Mama, mama, cu mama vreau. Mama vreau să mă îmbrace”. El trăgea de piciorul fetiței și încerca să mi-o smulgă din brațe. În timp ce făcea asta spunea “Nu mai trage de ea. Las-o în pace”, ca și cum eu aș fi fost cea care trăgea de fetiță. Când a văzut că nu-mi poate lua fetița din brațe mi-a pus mâna în jurul gâtului și m-a strâns, spunându-mi de mai multe ori “Te omor, mă. Te omor!”. Eram cu fetița în brațe și l-am rugat să se oprească. Timp de câteva minute nu s-a oprit. Apoi, cum m-a lăsat am fugit repede cu fetița în baie. A venit după noi și mi-a spus râzând că el s-a jucat, că dacă voia să mă omoare știa cum să strângă de gât astfel încât să omoare o persoană, referindu-se la artera carotidă.
Înainte să intru în apartament, fiindu-mi frică de ce se putea întâmpla am înregistrat audio, nefiind primul episod de violență. Neavând niciun martor cu mine, doar cuvântul meu împotriva cuvântului lor. Am făcut plângere la poliție și am obținut primul ordin de protecție, provizoriu. N-am știut cum să-l prelungesc fiindcă nu aveam avocat. Am luat fetița în garsonieră și timp de 5 zile nu ne-a putut vedea. Însă, lui nu-ii păsa de ordin, ca să-mi arate asta a doua zi a venit lângă blocul unde eram, și-a făcut un selfie cu degetul din mijloc ridicat și a zis că a încălcat ordinul și nu-i pasă.
După acest evenimentul nu am mai putut să dorm în apartamentul din Berceni. A trebuit să aduc fetița la ei să stea cu mama lui în timp ce mergeam la muncă. Schimbasem locul de muncă, lucram în Pipera tot într-o redacție, plecăm la 9 de-acasă și vedeam la 7-8 seara. După muncă luam fetița și doarmă cu mine și o aduceam dimineața. Uneori mai doarme la ei și doar o vedeam seara și apoi plecăm să dorm.
El era foarte furios pe primul ordin dat și nu știa cum să se răzbune. Pe 11 Septembrie 2019, în jurul orei 8 seară, l-am contactat să-i spun că vin la fetiță, iar el a zis “mai bine nu” spunând că a avut o zi proastă la muncă. I-am transmis că voi veni căci îmi este foarte dor de ea. Când am intrat pe ușă am mers la fetiță și am luat-o în brațe, el a început să țipe “Ajutor! Ajutor! Mă omoară!”- asta fără să-l ating cu un deget. Atunci a venit spre mine, a încercat să-mi smulgă fetița din brațe și mi-a luat telefonul cu forța. Cu toate că el este cel care m-a lovit, a chemat poliția și le-a spus că l-am atacat, că l-am strâns de gât, că am lovit și fetița cu capul de trotinetă. Iar rănile mele erau fiindcă mă lovisem singură cu capul de perete. Poliția a dat dublu ordin de restricție. Acest dosar e încă în cercetare, deși eu am dus certificat medico-legal în care se specifică 12-14 zile de îngrijiri medicale, iar el nu, neavând în fapt nicio rană, doar niște zgârieturi de mâini.
În noaptea în care noi am mers la Poliție, fetița a rămas cu soacra la ei. Nu m-au lăsat să o văd trei zile, nu răspundeau la telefon, nici el și nici maică-sa. M-am dus pe o bancă în fața blocului și i-am văzut cum pleacă toți trei. Am strigat, fetița a alergat spre mine, el a început să urle că îi atac, a depus plângere că am încălcat ordinul de restricție. Atunci am mers cu fetița la secția de poliție, el nu voia să lase copilul să plece cu mama. A intervenit Protecția Copilului. Într-un final am negociat un program și un domiciliu alternativ, abia după 5 ore am putut să plec cu fetița. Curios este că pentru cercetarea acestei încălcări a ordinului de protecție investigațiile s-au făcut foarte rapid, au măsurat distanța, au făcut poze, au cerut filmări, mi-au luat mai multe declarații. Ca în final să constate, după 9 luni de cercetări, că ordinul nu mai era în vigoare, fiindcă fusese respins cu o zi anterioară de instanță.
După acest eveniment i-am spus că mă despart și am înaintat o acțiune de custodie în instanță, care a mers din greșeală la sectorul 3. A depus și el o cerere de chemare în judecată și a fost depusă corect, la sectorul 4.
Inițial am apelat la casa de avocatură Cuculis, având o recomandare și plăteam la final. Însă el a făcut presiuni asupra mea și a spus că acești avocați își vor bate joc de proces și că el îi cunoaște. Am renunțat la ei.
Pentru că nu aveam bani, am angajat un avocat tânăr, de profesie mediator, absolvise Dreptul de un an, nu știam acest lucru atunci, am aflat ulterior. Nu a făcut ce trebuie în dosar. A depus o cerere de litispendență când nu era cazul. I-a fost respinsă. Trebuia deschis alt dosar și să ceară conexarea dosarelor. Nu a știut să facă asta. Nu a știut să țină pledoaria și nici să insiste pe probele de la dosar (pe care e posibil ca judecătorul nici să nu le fi văzut) .
Între decembrie și ianuarie am discutat de o posibilă împăcare, iar el mi-a zis renunțăm la procese, și să-i dovedesc că intențiile mele sunt întemeiate depunând o cerere de renunțare la judecată, în procesul deschis de mine, la Sectorul 3. Și că va depune și el în procesul deschis de el la Sectorul 4. Chiar mi-a spus cum să fac cererea, căci nu știam.
Am depus cererea de renunțare la judecată, iar el nu s-a ținut de cuvânt. Nu a depus-o pe a lui. A rămas pe rol doar procesul lui în care nu făcusem întâmpinare și nu aveam cereri proprii.
Din ianuarie 2020 el nu mai respecta programul, nu mă mai puteam înțelege cu el, proces în desfășurare de custodie. În toată această perioadă, m-am luptat, pentru binele fetiței, să crească alături de ambii părinți, sau cel puțin să aibă ambii părinți în viața ei.
La firma unde lucram s-au făcut disponibilizări și mi-am pierdut locul de muncă. Aveam un venit mult mai mic și nu mai puteam plăti chiria garsonierei din Tineretului (aproape de parc), care costa 270 de euro. Avocatul insista să stau în București. Cu banii care-i aveam am găsit o garsonieră confort III care avea baia la comun, la 170 de euro. I-am explicat avocatului și el a zis că nu-i nimic, important e să fie București.
Pe 8 martie 2020 Audrey dormise la mine prima oară în locul în care eram, i-am dat lui fetița într-un părculeț din zona Curții de Apel, și de a doua zi nu am putut s-o mai văd. Fără nicio explicație, în afară de Covid, a izolat fetița în apartament, sub cheie, și eu o puteam auzi numai prin ușă. Așa știam că trăiește, el refuzând să-mi dea vreo informație în ceea ce o privește. Acela e momentul în care a început coșmarul.
Începuse pandemia, a spus în tribunal că baia comună e sursă de infectare cu virusul COVID-19, avocata lui a insistat, ea e foarte teatrală, avocatul meu era începător, nu a arătat probele, judecătorul a decis violență reciprocă, neținând cont de certificatul medico-legal, de primul ordin de protecție și de faptul că o instanță constatase deja violență psihologică din partea lui, când mă amenințase cu moartea și mă strânsese de gât.
După 8 martie 2020, ea plângea la ușă, voia la mine, veneam zilnic la ea, am făcut multe memorii la DGASPC în care spuneam să intervină, să o scoată de acolo.
Dar nu știam că trebuie martor pentru ce spui, sunt doar înregistrările mele audio în care fetița spune că vrea la metrou, la mama, se lovea cu capul de geam că nu mai suporta să stea în casă.
Dacă o strigam, făceau liniște totală, luau fetița din sufragerie în camera din spate, unde sunt trei uși la mijloc.
Cei de la DGASPC sunau paznicii, paznicii ziceau că nu știu nimic, nu doreau să se implice.
În mai 2020 am văzut fetița pe cameră video, am avut un șoc, era tunsă, o tunseseră în casă.
Spunea că îi e dor de mine, că vrea să mă vadă, el când auzea că ea spune asta, închidea, spunea că o provoc.
Fetița trei luni a stat așa în casă, am văzut-o pe 1 iunie 2020, când a fost un termen în proces. El a recunoscut în fața judecătorului că nu o pot vedea, dar a zis ca e din cauza COVID, judecătorul a zis că ăsta nu e un motiv și a dispus să o văd. Am văzut-o a doua zi. Era complet schimbata. Palidă, tunsă scurt, în scări, ochii triști, arăta ca un copil abandonat.
Nu mai îndrăznea să alerge, să facă nimic. El o păzea mereu.
Audrey m-a luat deoparte, ca el să nu audă. Mi-a zis că vrea să meargă la mine în casa mică, unde stateam eu. Am văzut-o încă de două ori în prezența lui.
Am mai văzut-o în septembrie, înainte de ziua ei. Am observat că nu mai vorbea corect, avea vocabular redus, era schimbată. Când am dus-o înapoi la tatăl ei, a plâns mult, nu a vrut să meargă cu el. Au zis atunci că o provoc, că o tulbur, și nu m-au mai lăsat deloc să o văd. Nici Poliția, nici Protecția copilului nu au mai văzut-o.
A trecut mai mult de un an. Între timp Protecția copilului a deschis proces și custodia fetei este la asistent maternal din noiembrie, prin hotărâre definitivă. Dar fetița nu poate fi luată de la el, pentru că nu deschide ușa.
A trebuit să-i las cadoul de Moș Niculae în fața ușii închise. Din nou. I-am sunat înainte, pe tata și bunica. Au ignorat apelurile și mesajele. A pus cameră performantă pe vizorul ușii cu redare audio/video și senzori de mișcare, astfel încât să știe când cineva se afla in fata ușii si sa facă liniște. Deci vede când vine si Poliția si Protecția Copilului si deliberat nu Răspunde.
Sunt foarte îngrijorată pentru starea ei, nici Protecția Copilului, nici Poliția o pot vedea.
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Câteva citate din mărturiile, plângerile și hotărârile judecătorești:
Citat din hotărârea judecătorească definitivă din noiembrie 2022:
„Intimatul pârât, personal, a admis că nu îi permite accesul mamei în
imobil, nu iese cu minora la plimbare în jurul condominiului şi nici la locurile de joacă din imediata apropiere, tocmai pentru a nu „risca” să se întâlnească întâmplător cu mama minorei. Din actele dosarului reiese că intimata pârâtă a văzut minora de
aproximativ 3 ori în ultimii 3 ani (fetiţa având la momentul de faţă 6 ani), iar în ultimul an nu a văzut-o deloc pe fiica sa, în pofida multiplelor încercări şi demersuri.
Intimatul – pârât şi-a justificat această conduită, în faţa prezentei curţi la termenul de
judecată din 18.10.2022, prin aprecierea sa că intimata pârâtă nu ar fi o persoană responsabilă, astfel că minora ar fi în pericol dacă s-ar afla în grija sa. Intimatul pârât nu a adus, însă, nicio probă în acest sens, neexistând nici măcar vreun indiciu în sensul că minora nu ar fi în siguranţă în grija mamei, iar autoritatea părintească este stabilită prin sentinţa civilă nr. XXX/12.06.2020 de către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, ca exercitându-se în comun.
Din contră, curtea observă, din planşele foto depuse la dosar de apel, că minora s-a simţit foarte bine în prezenţa mamei, atunci când a putut-o vizita, jucându-se în aer liber, zâmbind, râzând, făcând activităţi specifice vârstei sale.
Curtea consideră, în acest context, că modalitatea de gestionare a situației conflictuale dintre părinţi de către intimatul pârât (tată) nu este în interesul copilului. După cum au notat în considerente şi instanţele judecătoreşti ce au pronunţat titlurile executorii amintite mai sus, atitudinea tatălui este cantonată în sfera alienării parentale, acesta urmărind înlăturarea totală a celuilalt părinte din viața copilului, fără a proba existența unei explicații rezonabile.
Atitudinea intimatului pârât dăunează minorei, care se află, la acest moment, în pragul unei alienări faţă de mama sa, pe care nu a mai văzut-o de peste un an şi cu care nici nu a mai vorbit telefonic sau prin apeluri video.”
Un citat al unei martore după întâlnirea Iuliei cu Audrey de ziua fetiței, în septembrie 2021:
Pârâta (mama fetiței) declară că minora este izolată şi deși are aproape 5 ani nu a fost înscrisă la nicio formă de învățământ şi este ținută în casă. Pârâta a adăugat că în perioada iunie 2020 martie 2021 protecția copilului nu a văzut nici măcar o dată copilul, tatăl refuzându-le accesul, chiar și atunci când au venit însoțiți de politie, iar pe data de 27.04.2021 – protecţia copilului a convocat o întâlnire având ca scop evaluarea situaţiei minorei şi medierea relaţiei dintre părţi, pârâtul fiind absent, motivând cu o seară înainte cu „nu are timp de pierdut”.
Sentința civilă nr. XXXX din 15.10.2021, pronunțată în Dosarul nr. XXXXX/4/2020 (ordonanță președințială) „instanța atrage atenția că atitudinea tatălui nu este justificată și că poate fi încadrată în sfera alienării parentale, iar față de subsemnata nu există niciun motiv temeinic pentru a fi oprită să-mi văd propriul copil: „Atitudinea tatălui este, în opinia instanței, cantonata în sfera alienării parentale, acesta urmărind înlăturarea totali a celuilalt părinte din viața copilului, fără a proba existența unei explicații rezonabile. Deși pârâtul afirmă în cuprinsul întâmpinării că nu se opune dezvoltării unei relații afective firești între mamă și minoră, conduita și faptele acestuia — relevate prin probe — denotă o situație de fapt contrară. Pârâtul motivează refuzul de a permite mamei să viziteze minora prin faptul că reclamanta nu ar fi responsabilă, aspect pe care nu a reușit însă să îl probeze, astfel încât — în opinia instanței — modalitatea de abordare a situației de către tată este cea care pare a nu fi una responsabilă și în interesul copilului. Instanța consideri că tatăl trebuie să urmărească protejarea interesului superior al fetiței, or obstrucționarea legăturilor acesteia cu mama ei sau stabilirea acestui program timp de doar câteva minute la intervale de timp foarte mari, contravine în mod clar acestui interes” (pagina 6, paragraful 6).”
Totodată, în raportul de vizită din data de 21.11.2020 a comunicat reprezentanţilor instituţiei refuzul acestuia de a respecta decizia instanţei, referitoare la modalitatea de menținere a relaţiilor personale mamă-copil (f.98-100) declarând că nu va permite intrarea în contact a minorei cu mama sa, motivat de apelul formulat împotriva sentinţei civile şi de neprezentarea de către mamă a unui document medical care să ateste că nu este infectată cu COVID-19.
Transcript conversație Audrey – mama ei în iulie 2021, după un an în care nu se văzuseră.
Context: Conversația are loc în mașină, la câteva minute după ce am luat fetița de la tată.
Fetița m-a văzut în 15 Iulie 2021 prima dată, după un an de zile, neputând avea niciun fel
de contact cu ea în perioada Iunie 2020 – 15 Iulie 2021. Manifestă o tulburare disociativă – folosită ca mecanism de apărare, conform psihologilor.
Mama: Nu înțeleg. Mai spune-mi o dată. Nebunii sunt niște oameni nebuni? Nu înțeleg.
Fetița: Nebunii sunt niște oameni răi.
Mama: Oameni răi care ce vor să facă?
Fetița: Să fure copii?
Mama: Fură copii?
Feitița: Da.
Mama: Și voiau să te fure și pe tine?
Fetița: Da
Mama: Și de-asta trebuia să stai în casă?
Fetița: Da
Mama: Că dacă ieșeai afară te furau?
Fetița: Da
Mama: Și cum a spus tata asta? Cum a zis?
Fetița: Așa am învățat eu.
Mama: Și ție îți era frică de ei?
Fetița: Da
Mama: Și au venit și la ușa ta?
Fetița (pe un ton mai grav): Da
Mama: Au venit la ușa ta?
Fetița: Da
Mama: Și cum făceau când vedeau la ușă? Făceau scandal?
Fetița: Tot băteau.
Mama: Băteau în ușă?
Fetița: Da
Mama: Și tu atunci unde plecai? Când băteau ei în ușă.
Fetița: M-a dus tata la mine în cameră.
Mama: Și erai în siguranță acolo, da?
Fetița: Da.
Mama: Și poliția venea?
Fetița: Nu. Ce poliția venea auzi? (vorbește stâlcit și revoltat)
Mama: Mai spune-mi o dată? Făceau scandal, băteau în ușă și voiau să te ia pe tine?
Fetița: Da
Mama: Și voiau să ia și alți copii?
Fetița: Da. Luau toți copii.
Mama: Și ce voiau să facă cu tine?
Fetița: Să mă fure.
Mama: Ce a spus tata de mama? De ce nu o poți tu să o vezi pe mama? (Min:02:27)
Fetița: Că odată ai fost nebună (nesigură, după care se corectează) A mai fost o mamă care a fost nebună. Care venea la ușă. O mamă care venea la ușă.
Mama: O mamă nebună care venea la ușă?
Fetița :Da
Mama: Venea la ușă și făcea scandal:
Fetița: Da
Mama: Și tu nu voiau să o vezi pe mama aia nu?
Fetița: Nu, că tot venea.
Mama: Și voia să te ia la ea?
Fetița: Da
Mama: Și era nebună
Fetița: Da
Mama: Și cine te-a învățat asta.
Fetița ( pe un ton detașat și străin) : Nebuna asta…Am învățat să-i zic „nebună”. O cheamă
„mă-ta” pe nebună. Pe mama cealaltă o cheamă „mă-ta”
Mama: Și acum unde este mama cealaltă? Unde e mă-ta?
Fetița: Este la o casă urâtă urâtă, urâtă unde are goange (gandaci)
Mama: Stă într-o casă urâtă unde are goange?
Fetița: O cheamă mă-ta.
Mama: O cheamă mă-ta. Dar nu sunt eu?
Fetița: Altă mamă care arată așa ca tine dar e rea.
Mama: Și era o mamă rea?
Fetița: Da, e rea.
Mama: De ce venea cu poliția? Care era treaba ei?
Fetița: Că-i rea. Îi place să fure copii.
Mama: Dar nu era mama ta?
Fetiția: Nu.
Mama: Eu sunt mama ta, nu? Eu sunt mama ta. Era o altă mamă?
Fetița: Da
Mama: Și ție îți era frică de ea?
Fetița: Da
Mama: Dar ai văzut-o, vreodată ai văzut-o?
Fetița: Nu.
Mama: Și când băteai la ușă unde plecai?
Fetița : Mă ducea tata în cameră.
wow, sunt șocată că statul nu face nimic pentru a salva acel suflet…m-am întristat foarte tare citind, ce o fi in sufletul bietului copil….Salveaza-o Doamne până nu va fi prea târziu!!!
Eu ma întreb dacă acest caz nu poate fi o investigație pentru recorder.ro…
Nu pot sa cred! Acesta este un scenariu de film! Mi se rupe sufletul atât pentru fetita,cât și pentru mama ai! Doamne ajuta!?
Asta ar fi o idee grozava. Recorder chiar a făcut mult prin investigațiile lor.
Ar trebui ca cada urgent capete de la Protecția Copilului și politie.
Sunt atâția copii abuzați, iar politia se sesizează când tatăl dement suna autoritățile și face tot ce poate sa denigreze mama și sa se răzbune pe ea, indiferent de cata suferinta provoacă copilului.
Stiu din experienta proprie. Am avut un astfel de exemplar lângă mine.
Norocul meu ca nu trăiesc în România, iar tara în care sunt, Canada, mi-a dat custodie totală. Este un lucru greu de obținut chiar și aici, și se da foarte rar, dar în cazul meu, am putut sa dovedesc ca tatăl ei are probleme cu alcoolul. Copilul nu a rămas niciodată peste noapte la el, iar ea locuiește exclusiv cu mine de când am plecat de la el.
Rețetă este aceeași, tata cu probleme psihice clare, dar foarte bine mascate, tocmai ca în societate sa dea bine, o denigreaza pe mama care muceste non-stop, o face sa renunțe la independenta ei, apoi ea fuge încotro vede cu ochii și totul la început e greu, iar el atunci acționează în judecată. Clasic.
Eu am avut norocul unei avocate experimentate și foarte sigura pe ea, și o judecătoare mai în vârstă care a recunoscut clar strategia lui. Dar faptul ca am reușit sa dovedesc problemele cu alcoolul a fost esențial.
Draga mea Iulia,
Ma rog ca Domnul sa-ti faca dreptate intr-o lume nedreapta careia nu-i pasa de sufletul fetitei tale Audrey! Nu imi pot imagina durerea ta de mama. Fii tare! Te port in rugaciune si suflet mereu. Va veni si ziua dreptatii cand iti vei putea strange in brate fetita.
Este realitatea cruntă care o trăiesc multe mame și la noi și peste hotare….
la un moment dat fetița va veni la mama ei , dar va fi total schimbată…….traumele acestor episoade va face dintr un copil plin de viață, iubitor și jucăuș ,un copil posac cu probleme de comportament… simptome de autism…..și cu nevoi speciale de educație…..
Nu o va mai recunoaște, ca cea care i a dat viață, ca fiind o persoană importantă în viața ei…o va renega pe mamă indiferent cât de mult aceasta din urmă (mama) dorește să i ofere dragoste,să îi spună că o înțelege …că va fi alături de ea toată viață ….și așa mai departe.
Mama va trebuii să conștientizeze și să se pregătească pentru momentul când va avea fetița lângă ea.
pregătirea consta în :
– un loc în care copilul să poată trăii în condiții la fel ,sau mai bune ca la tatăl său ;
– răbdare maximă și stabilitate emoțională puternică ;
– surse de venit suficiente /mai mult decât salariul MEDIU pe economie ,pentru întreținerea ei și a fetiței,(hrană îmbrăcăminte ,încălțăminte,cheltuieli curente…chirie,intretinere,telefon,energie,gaze etc) mai multe ,mai bune și mai calitative ca la tatăl său ;
– bani suficienți pentru terapie cu specialiști (psihologi,psihoterapeuți ) ,terapie prin activități educaționale (înot ,echitație, diverse sporturi ) etc….
pentru ca în final ,după ani de aceste eforturi susținute , copila să își revină …să treacă peste traumele acestor episoade ….și să înțeleagă parțial că mama o iubește necondiționat și dorește să i ofere o viață frumoasă ,stabilă și sănătoasă .
Succes !
Ca ea au fost si alte cazuri! Copile tinute cu forta de tată chiar daca mama a castigat custodia in instanta. Copile abuzate de mici verbal, fizic si, uneori, si sexual de catre monstrul numit „tata”! Imi pare rau ca statul permite aceste lucruri. Sper ca cei vinovati de nepasare sa plateasca cu varf si indesat, macar „in viata de apoi”!
OMG… Romania in versiunea ei cea mai sumbra… De fapt, nici in versiunea ei cea mai sumbra nu ma gandeam ca e posibil asa ceva, nici macar in Romania. Nu am cuvinte. Ar trebui un buzz in toata regula pe retelele sociale, sa ajunga cazul la Iohannis, sa mearga el sa le forteze usa cu fortele speciale. Sper ca asta e inceputul, si, avand in vedere ca ai « preluat » tu cazul, am mari sperante ca asa va fi. NU se poate asa ceva.
Si Iuliei un mesaj: vei iesi mai puternica din asta si va fi totul bine. E infinit de greu acum, imi imaginez, dar tu esti infinit mai puternica. Si Audrey la fel.
Nu exista Asa Ceva , un copil sa fie obbligata a sta inchisa in casa cu un tata fara creier , un tata gelos in care Nu Este in stare sa fie om
Mama este mama , fetita prin lege ar trebui sa fie la mama
In primul rand Nu se ajunge decat la distrugerea Nuuu copil
E îngrozitor! Chiar daca va reuși sa scoată copilul de acolo vor trebui ani de terapie si din păcate vor rămâne sechele.
Contactați pe dna Madalina Turza madalina.turza@gov.ro
Cine poate sa o ajute, va implir ajutati fetita sa mearga la mama, omul acesta( tata ) are grave probleme! Doamne Isuse nu pot sa cred ….sunt oripilata…. cat sunt de relaxate autoritatile????
Buna, Ioana!
Apreciez empatia ta si dorinta de a o ajuta pe Ioana.
Fetita chiar trebuie ajutata. repede!!
exista si alte metode -legale, desigur-de a ajunge la copil, fara a se astepta executarea silita.
Buna Ada,
Mama fetiței aici. Care ar fi aceste metode?
Draga Iulia, am trecut prin ceva asemanator in urma cu cativa ani, iti recomand sa mergi in audienta la presedintele Camerei Executorilor Judecatoresti, sa ii explici situatia, sa il implori sa te ajute. El poate prelua cazul tau si sa se ocupe personal de punerea in executare a sentintei sau il poate aloca unui alt coleg care sa se ocupe in maxim 2-3 saptamani. In general, iti recomand sa faci memorii pe care sa le trimiti la ministere (Justitiei, Interne, Familiei) si in paralel solicita audiente la aceste ministere, dar in primul rand mergi la presedintele Camerei Executorilor Judecatoresti si roaga-l sa te ajute cu punerea in executare a sentintei in regim de urgenta. Iti doresc multa putere si sa intalnesti oameni buni, care sa te ajute sa iti recapeti copilul!
Sper din suflet sa fie cu final fericit!!
Chiar așa greu se misca autoritățile!!
O petiție sau ceva sa putem ajuta aceasta mămica?!
Eu am depus sesizări la
ANPDCA și DGASPC Sector 4 București, am trimis linkul, am spus că există suspiciune de abuz asupra minorei Audrey și că solicit număr de înregistrare. Am primit numere de înregistrare și în 30 zile sunt obligați să îmi dea răspunsul. Puteți proceda la fel.
Ioana, ma bucur ca ai preluat cazul. Pentru ca stiu ca ai studiat totul CU MARE ATENTIE. Nu ai obiceiul sa te arunci intr-o chestie, fara sa stii exact ce si cum. Asta sper ca o ajuta pe Iulia in 2 feluri: 1. da legitimitate demersului ei, sa nu mai existe inteligenti care o cearta pe FB ca a facut x si y si poate merita ce i se intampla si 2. poate prin influenta ta cineva se va rusina si va incepe sa isi faca treaba.
Pentru ca in aceasta poveste sunt o groaza de oameni care nu si-au facut treaba si sunt bine merci. Pentru ca nu ii trage nimeni la raspundere, nu plateste nimeni mizeriile pe care le fac.
Iulia, sper sa reusesti. MERITI sa reusesti. Iar Audrey merita o viata normala. Sa ne anuntati cum putem ajuta.
Urmaresc pagina Iuliei de acum un an. Tare sper de Craciun Audrey sa fie cu mama. Dumnezeule, cum este posibil asa ceva in acest secol?
Am inteles ca e nevoie de un executor bun, daca poate ajuta cineva cu o recomandare…
Haideti sa facem ceva pentru Mama si fetita ei!???
Imi doresc foarte mult sa pot ajuta cu ceva, orice, in acest caz. Eu la randul meu am un baietel de 6 ani si nu imi pot imagina o astfel de situatie…Ma igrozeste! Cum ppy ajuta? Ce pot face?
Buna seara, din pacate nu este un caz izolat. Eu sunt un tata in situatie asemanatoare. fiica mea avand varsta de 4 ani si jumatate.
Imi pare tare rău sa aud. Dar ce puțin fiica Dvs e scoasă afara, e dusa la grădinuța…
Aici Fetita e ținuta prizoniera in apartament, fiind-i furată Copilăria.
eu la fel, caz extrem de grav la mine, nimeni nu face nimic si legea e de partea mamei, copiii se dau la mama fara nici un fel de motiv! Institutiile nu fac absolut nimic, amana si atat, refuza sa se uite si la poze cu copilul agresat, etc. Cel mai important sa eviti conflictele cat poti pt. a nu afecta copilul, sa creasca macar la 8 ani sa nu faca vreun soc pe viata, apoi sa decida el cand se maturizeaza ce i-a facut unul dintre parinti si sa actioneze copilul, alta varianta e sa-l iei sa calci legea sa iei amenzi si cel mai rau sa fii tu care sa-l lasi fara celalalt parinte! Copiii au nevoie de sprijinul si dragostea ambilor parinti chiar daca sunt despartiti!
Mi s-a ridicat păru pe mine de groază, mi s-a întors stomacul de ciudă. Omu ăla e un pericol public.
În unele cazuri, autorităţile fac exces de zel şi „rezolvă” cazul cum ştiu mai bine. Cunosc o mamă, al cărui soţ a declarat, înainte de naştere, că acel copil va fi crescut de mama, la părinţii mamei, apoi a divorţat.¤ ani a neglijat copilul, pentru ca, ulterior, să ceară şi să primească program de vizită cu preluarea copilului la domiciliul său. Nu a uzat câteva luni de dreptul obţinut, fiindcă, aşa cum declara el, nu a găsit încă martori care să-l susţină. Apoi, când i-a găsit, a venit şi a luat copilul, când îşi aducea aminte, cu 1-2 martori întotdeauna, iar când copilul venea acasă, se plângea de tratamentul tatălui.Fiindcă copilul nu a mai vrut să plece cu el şi cu necunoscuţii din maşină, tata a făcut executare silită, plângeri penale, copilul a fost consiliat psihologic, etc. Omul a deschis peste 50 de dosare în instanţe, în condiţiile în care a trecut şi anul fără să uzeze de dreptul său, copilul fiind ţinut în toate zilele în aşteptare, pentru vizita tatălui, care nici nu venea, nici nu-şi anunţa absenţa. În fine, mama a fost penalizată, în favoarea tatălui, cu 45000 lei, fiindcă refuzul copilului de a se urca în maşină cu necunoscuţii se prezumă vina mamei, care l-a influenţat pe copil. Copilul l-a rugat să se plimbe ei doi, fără necunoscuţi, tata a refuzat, singurul lucru ce-l voia era să urce copilul în maşina lui. Şi în acest timp, tata plătea 200 lei pensie alimentară!
incredibil ?
Am plans. Iulia, multa putere si rugaciuni pen tru tine si Audrey, imbratisari. Oameni frumosi si buni sa ne ajute universul sa facem ceva pentru acest copil. Si da, nu este un caz izolat, parca chiar la Ioana pe blog mai scrisese o mama ca din 2 copii, baietelul tot asa sta la sot, bine parca nu era sechestrat dar intr-o familie cu violenta etc.La randul meu, am o prietena are a luat-o din pacate razna pentru ca statul englez i-a dat copiii patrenerului agresiv si violent iar ea nu avea niciun drept, doar pt ca el avea cetatenie britanica si ea nu…Crunt…
Povestea pare incredibila. Dar ea este incredibil de dureroasa.
Ce se poate face concret?
Si mi-e greu sa inteleg logic cum s-a ajuns in aceasta situatie efectiv.
Doamne! Am citit cap coada și m-am îngrozit la fiecare cuvânt. Mi se pare incredibil ce se poate întâmpla și incredibil ca NIMENI nu face nimic. Nu pot concepe ca autoritățile nu fac nimic. Am senzația ca trăim in evul mediu. Toți sunt legati la ochi. Acest individ trebuie închis pe viața. Sper din tot sufletul sa existe o persoana care sa pună capăt acestei tragedii din care cel mai mult suferă cea mică. Mămicii ii doresc doar multă putere. Eu sunt convinsă ca se va face dreptate pana la urma. 🙁 . Ma frustreaza astfel de situații pt. ma simt legată de mâini și de picioare si pentru ca nu Știu cum pot da o mana de ajutor.
Imi pare rau , Nu ma pricep legal dar cred ca un crowdfunding pentru un avocat/casa de avocatura mai buna ar forta mana autoritatilor(care se ascund dupa … timp in care starea psihologica a copilului se deterioreaza)
O idee excelenta! Este inuman ceea ce se intampla. Dragilor, haidetl sa facem crowdfunding pentru ca mama sa isi permita o casa de avocatura foarte buna. In acest fel, putem sa o ajutam concret cu ceva.
Politia , protectia copilului, psihologi, toata lumea doarme??? Toti dorm in tara in care un copil e abuzat atat de grav si continuu???
Iulia, nu te lasa! Go, girl!!! Monstrul trebuie inchis ! Cu tot cu ma sa nebuna!! Iar tu si fetita ta , sper ca veti fi bine!
Buna seara, Iulia,
Am citit povestea ta, și îmi doresc din suflet sa reusesti sa îți recuperezi copilul.
Nu locuiesc in România, sunt polițist in alta țara, și am zis sa încerc sa împărtășesc ceva din ce știu eu.
Citind povestea ta, am început sa ma uit un pic pe legislația din România.
Am citit din citatul ordinului judecătoresc de mai sus, și te rog sa ma corectezi dacă greșesc, acel citat ordin judecătoresc spune ca tatăl a justificat faptul ca fetița nu te poate vedea, pe motivul iresponsabilității tale, fără sa aducă dovezi.
1. Întrebarea ta ar fi către toate instituțiile, DGASPC- de ce nu e copilul plasat la serviciile sociale pana se stabilește in mod egal responsabilitatea ambilor părinți.
In acel citat spune ca pârâtul nu duce copilul afara, parc, socializare in apropierea locuinței.
2 atunci unde este dus? Când? De către cine?
Ce dovezi sunt in afara de acele poze in care fetița e îmbrăcată la fel, și se revede clar ca sunt făcute in aceasi zi?
Și de ce se iau dovezi doar din partea tatălui?
Îmi pare rău dacă deja ai pus aceste întrebări, și vin eu și iti mai spun o data, dar cred ca trebuie sa iei fiecare ordin judecătoresc, citat, hotărâre de la DGASPC și sa diseci fiecare aliniat, pentru ca este împotriva drepturilor umane ce ii se intample fetiței tale.
Este minor, intr-adevăr dar când copilul tău s-a născut, s-a născut cu drepturi ale omului , și fiecare persoana indiferent de vârsta are același drepturi.
Când a fost văzut copilul ultima data de către serviciile sociale?
Când a fost ultima data un reprezentant al serviciilor sociale sa verifice condițiile in care copilul trăiește?
Sunt foarte multe lucruri care nu sunt in regula, iar eu te sfătuiesc sa scrii celui mai mare șef de la DGASPC, și sa cauți sa vezi in fata cui DGASPC Răspunde, se justifica pentru Greșelile făcute și asta spun in orice caz/dosar și sa ii adaugi in același email.
Caută adresa de mail, destinatar al președintelui României, consilier București, și scrie tuturor.
Atașează orice document, video, scriere jurnal, martori.
Pe lângă asta, poliția are datoria de a investiga, in primul rând:
Articolul 3. Functiile principale ale politiei
(1) In societatea romaneasca, guvernata de principiile statului de drept, principalele atributii ale politiei sunt: apararea drepturilor si libertatilor persoanei.
In țara in care locuiesc, ca polițist una din funcțiile noastre, e sa salvam o persoana in caz de moarte, scuze traduc din engleză și e cam ciudat.
Dar ca sa înțelegi, dacă noi mergem la usa cuiva, cu un părinte, vecin, reclamantul care spune ca nu a văzut un minor de câteva zile afara, nu merge la grădinița, nu știi nimic de el, și explica situația pe care o înfrunți tu acum, da se fac cercetări imediate cu serviciile sociale și aflam când a fost copilul văzut ultima data, de către ei, dacă nu avem un rasp care sa ne mulțumească, și sincer nu știu ce rasp ar putea sa fie, decât dacă serviciile sociale spun ca au văzut copilul ieri, și îl mai văd mâine și ca e bine îngrijit și s.a
Dar dacă nu, poliția are datoria de a merge și a bate la usa și dacă nimeni nu rasp, atunci luam in calcul ca cineva ar putea fi in pericol in acea locuința. Și nu plecam de acolo pana nu vedem copilul sau vedem ca nu e nimeni acasă, și de aici, urmează alte investigații.
Încearcă sa găsești, organizații ce țin de drepturile umane, copilului tău i se refuza drepturile umane cu care s-a născut.
Scrie ministerului Justiției , ministerului Familiei, Tineretului, și Egalității de Șanse.
Găsește organizații care susțin femeile, ce ti se întâmpla ție e discriminare, și asta se pedepsește.
Sper din suflet sa reusesti.
Nu te da bătută, și nu sta pe gânduri, scrie conducerii DGASPC și nu numai.
O data, de doua ori, de cinci ori pana cineva îți Răspunde și îți întinde o mâna de ajutor.
Nu pot sa cred ca am ajuns in halul asta!
Sper sa am sens și noima la tot ce am scris, e cam târziu, scuze.
Dumnezeu sa te binecuvânteze si pe tine si pe fetița ta si sper sa ajungă la tine cât mai repede.
Ce ma mira pe mine este ca, la 24 de ore de la articolul asta, nu apare inca nimic in presa romaneasca. Dar ABSOLUT nimic. Pentru orice alt articol de genul asta publicat aici gaseam a 2-a zi extrase de stiri protv, articole peste articole de presa care mai de care cu copy-paste de aici, asociatii si persoane publice care se alaturau cazului….
Oare cât de mari sunt tentaculele acestui individ si ce putem face, concret, ca sa i le taiem?
Oare ne-am anesteziat atat de mult ca natie încât sa nu mai reactionam in niciun fel la asa o suferinta a unui copil?
A aparut ceva in presa anul trecut, nu am acum linkul dar se gaseste pe googld
Robo, gasisem articolul de anul trecut din adevarul… dar atât! Nu l-a preluat nimeni altcineva… Si era mai degraba vorba de acum, dupa ce Ioana a redat cazul aici, cu atâtea elemente din dosar. Nicio alta persoana publica sau institutie cu influenta nu are (încā) curajul sa se alature… din nou ma întreb, cât de lungi pot fi tentaculele acestui individ??
Robo, cred că este vorba de articolul din DOR despre alienarea parentală, nerespectarea conceptului de „binele superior al copilului” și lipsa unor legi în sensul acesta, nerespectarea lor sau proceduri birocratice:
https://www.dor.ro/tot-mai-multe-despartiri-ajung-procese-interminabile/
Recorder tocmai au REFUZAT sa preia cazul. Un mare moment what the hell, ca nici nu mai stii ce sa zici!
Mda, Dojo, tentaculele se pare ca sunt mai mari decât ne-am fi putut imagina… :/
In astfel de cazuri cred ca una dintre putinele solutii este numarul mare de oameni mobilizati.
Si/sau cineva foarte competent, inimos, si cu ceva influenta si el (Nicusor Dan? Avand in vedere ca G Firea pare sa fine una din tentacule, numele lui imi vine automat in minte. In plus e si el parintele unei fetite cam de aceeasi vâsta…)
Si, când fetita va fi in sfârsit 100% incredintata mamei, sa primeasca individul cu tentacule inzecit pedeapsa la penal.
Este incredibil! Și cred ca individul este în stare de lucruri și mai grave…acum el se simte puternic , deține controlul, ce se v-a întâmpla când va simți ca pierde? se va răzbuna pe copil , este în stare s-o omoare decât s-o piardă. Când nu a mai putut controla mama , obsesia controlului s-a răsfrânt asupra fetei! Este bolnav , nu-i pasa de nimeni și nimic , deci este în stare de orice! Trebuie acționat rapid și în forță, fără negocieri, spre binele copilului! Autoritățile sunt…nu exista cuvinte , cum sa lași un copil în situația asta . Cred ca trebuie mediatizat cât mai mult cazul !
Puternic si in control nu se poate simti, d’aia actioneaza asa cum actioneaza.
Biet copil, a trait in tensiune si cearta intre parinti de cand isi poate aduce aminte! Faptul ca bunica a trait cu ei sa poata avea grija de copil a ajutat ca babysitter dar nicidecum relatiei lor.
Copilul are si mama si tata. Se pare ca amandoi o iubesc, dar actioneaza sau au actionat la un moment dat in detrimentul copilului, in razbunare unul fata de altul, adulti fara minte. Mama fetitei trece prin durere mare si nedreapta, orice ar fi, ar trebui sa-si vada sau sa-si creasca copila – dar din plangerile ei de mai demult se vad multe lacune de care tatal se poate agata. Bunica, cu vocabularul multor femei din Romania si cu ura impotriva fostei nore, si-a dedicat si ea ani de zile nepoatei. Nu face bine ce face, dar si ea actioneaza din dragoste pentru fiul ei si pentru fetita, ura si dispret fata de mama fetitei. Toate astea marcheaza bietul copil, negativ. Nu cred ca tatal este in stare de orice. Nu cred ca vrea sa-si distruga copila. Nu are incredere in fosta sotie ca va face ceva mai bun decat el pentru fetita, si tine cu disperare de ea. Sunt ani in care mama fetitei a acceptat orice ca bunica sa ingrijeasca de copil. Timp in care fetita a vazut doar cearta intre parinti! Avem inregistrari ale mamei copilului. Sigur ca ea a vorbit frumos cand inregistra. Asa vorbeste mereu? Ea nu o fi folosit niciodata, dar NICIODATA, cuvinte urate despre fostul sot sau soacra in fata fetitei? Vocabularul ei a fost mereu dulce si curat?
Spunand toate astea nu inseamna ca justific ce face tatal, ceea ce se intampla acolo este inadmisibil si situatia copilei disperata. N-ar trebui sa fie mama sau tata pe lumea asta sa vrea sa-si vada/creasca copiii si sa nu poata.
Nota; nu trebuie sa ne luam nici dupa copil intotdeauna. Sunt copii manipulati de parintele mai „smecher” care-i va da bomboane la masa de dimineata, va vedea filme si se va juca pe computer cat va dori el, nu va avea un program strict, iar parintele care-l va creste numai si numai cu dragoste vazand doar interesul si binele copilului, pe moment sa nu fie preferat. Ma indoiesc sa fie cazul aici, dar sa tinem cont si de asta.
Sunt parinti pe care ii consideram iubitori care si-au tinut copiii pusnici in perioada de pandemie si putin dupa. Doar pentru ca amandoi parintii au fost de acord, nu inseamna ca acei copii nu au fost afectati. Unde si cat sa lasam autoritatile sa se implice?
Elvira7
E greu să faci dreptate într-o lume a emoțiilor, dar unde și cât lăsăm autoritățile să intervină e o întrebare cu răspuns în anul 2022 și în spațiul în care trăim. Am depășit momentul în care parintele avea autoritate deplină asupra copilului. Copilul este un om cu drepturi depline și acest lucru este stipulat și legal. Părinții trebuie să înțeleagă clar că ei nu negociază când și cum are dreptul un părinte să-și vadă copilul, ci că un copil are dreptul sa aibă doi părinți și niciunul nu trebuie să interfereze în relația asta.
Când părinții se despart sau divorțează și ajung la un numitor comun, care protejează interesul superior al copilului, e ideal. Când nu se întâmplă acest lucru autoritatea intervine în dreptul superior al copilului care nu se poate autoreprezenta pe deplin.
În acest caz nu e vorba de cine are dreptate, cine poartă vina și câtă. Lăsând la o parte răspunsurile emoționale ale mamei, ale tatălui, problema e una legală, de nerespectare, neaplicare a ei în interesul superior al copilului, care exista în Codul Civil din 2011. Problemă care vizează pe toată lumea, pe mine, pe tine, pe cei implicați în acest caz- că legea nu se aplică. Anchetele sociale și psihologice sunt superficiale, un procent de 70% din asistenții sociali nu au studii universitare în domeniu, judecatorii sunt insuficienți, depășiți, s-a permis alienarea parentală.
În România toleranța abuzului asupra copiilor este mare.
Ruxandra, ader la ceea ce ai scris tu si ai punctat foarte bine ceea ce trebuia punctat. De departe mult mai la subiect decat am fost eu. Comentariul meu a fost unul la comentariile sentimentale.
nu scrie nimeni în presa căci oamenii sunt de c*cat și le e lene sa citească sa caute adevarul și să îl publice. În Galați cei din DGASPC iau șpagă, procurorii sunt mituiți și angajații direcții de asistență socială împreună cu niște angajați ai primăriei sunt corupți. DGASPC are dosare in locru de ani de zile dar fiindcă sunt incompetenți le lasă nefinalizate sau le lucrează impotriva părinților la. care nu locuiesc copiii căci e varianta cea mai simpla și iar copiii nu își mai vad părinții cu anii. Mi-e sila de tot aparatul bugetar, le doresc cancer în faza terminala la toți
Mi-ai smuls un zâmbet cu ultima propozitie ? desi bine ar fi (dar si al naibii de greu!) sa nu dorim raul nici macar celor care il fac intr-un asemenea hal…
Pâna vedem ce putem face concret aici, Iulia, iti trimit lumina, energie buna si putere sa rezisti. Va fi bine. Veti fi bine amandoua.
Iulia, Ioana! Cum putem noi sa ajutam?
Iulia, Ioana! Cum putem noi sa ajutam?
serios ti-a smuls un zambet ca a dorit cancer terminal tuturor celor din aparatul bugetar? adica medici, asistente, pompieri, arhivari, bibliotecari etc? pe un blog cald de familie…uau 🙁 adica nu vrei sa se rezolve treburile, sa se indrepte, vrei sa moara toti !?
Vad atatea comentarii aici dar nici unul adresat pe paginile de FB ale celor in masura sa se implice in rezolvarea acestui caz.
Visinel Balan – Vicepreședinte la Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție https://www.facebook.com/VisinelBalan
Gabriela Firea – Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalității de Șanse https://www.facebook.com/profile.php?id=100077359899945
Eu cred că ar ajuta un protest masiv. Suntem aici pentru tine, Iulia! Fiecare mămică simte cu tine!
Da. Un protest
Bună seara instituții ale statului sunt corupte cine credeți că va face dreptate pentru acest copil? Poliția care doarme pe ea , Judecători care iau șpagă la care dă mai mulți bani ăla ia copilul, DGASPC care maltratează copii în centrele de copii și dorm pe ei , DPABD bazele de date care falsifică identitatea persoanelor din România, Președintele Iohannis care știe toate aceste lucruri și doarme pe el . Există dovezi în acest sens proces la Judecătoria sectorului 3 București dar Judecători dorm pe ei că iau bani grei pe acoperirea adevărului Felicitări Statului Român Stat corup . Felicitări Domnul Iohannis.
imi pare rau, tipic balcanic. se vede si in comentariile putine la acest articol, zero oferte concrete de ceva. in romania minorii au drepturi doar pe hartie, din punctul de vedere al autoritatilor sunt pe undeva pe la coada la interes, aproape de protectia animalelor, dar si acolo sunt alocari bugetare mai mari si donatii mai multe! codul penal a fost facut varza la partea cu minori, iar infractiunile sexuale, metoda loverboy, prostitutia cu minori abunda nestingherite, traficantii PNL&PDL au avut grija sa „europenizeze” codurile in beneficiul lor material iar Ponta sa le puna in practica. apoi mentalitatile de sigur a facut mama ceva, nu stim, nu ne bagam, rufele se spala in familie. doamna va muri cu legea in brate, bugetarii cu lefurile marite pentru nimic si peste tot si toate se va asterne un morman de uitare ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Buna, Ioana! Te respect si te felicit pentru curajul de a te implica!
Un mesaj pentru mama, s-au facut si aceste demersuri?
– mail cu sesizare in atentia primarului general al sectorului respectiv
– mail cu sesizare care avocatul poporului
– petitie online adresata ,,petiții către parlamentul României-secțiunea abuzurile instituțiilor ”
– mail cu sesizare catre ANPDCA (autoritatea națională de protecție a drepturilor copilului și adopție)
Toate cu “rog un raspuns in scris”
Exista posibilitatea de a coopta si presa internationala? Nu am facut in general „outreach” de genul asta, dar poate ar ajuta un articol in engleza pe care poate il preiau cei din extern. Pentru ca in restul lumii, daca te comporti ca domnu’ tata din povestea asta, te ridica politia in 3 minute. Este incredibil cum stau cuminti marile televiziuni si ziare, care altfel consuma orice stire pana la isterie. Ce face induvidul asta? Cine este? Ca si daca era Papa, il mancau deja presarii.
Buna, de ce la asistent maternal totusi? Am citit articolul complet si nu scrie nicaieri. Multumesc!
Foarte trist
incredibil de dureros, are nevoie de bani și avocat bun sa dea în judecata și poliția și protecția copilului pt ca și-au bătut jos. numai în România.
Este ireal ce se întâmplă, toți vor conducere, oare această judecătoare care a dat sentința are copii!? Acesti politisti incompetenti care cunosc foarte bine , bea , se drogheaza si dupa isi ecercita meseria cu atata faima, au jurat vreodata pe biblie…Mama putea sa aibe si un venit de 100 lei, important este linistea copilului , doamne in ce lume traim, toti vor conducere , la piata la zarzavat sa vedeti adevarat munca…
În perioada asta are loc la Radio Zu „Orașul faptelor bune”, multe povești triste am auzit, multă lume ascultă. Poate prin intermediul lor se face cunoscut și mai bine cazul și cumva, cineva poate ajuta în vreun fel.
Dureros ? Multă putere mămicii și să se termine cu bine ?
Cazul s-a transformat intr-o lupta publica, cu consecințe probabil și asupra celor ce au vrut sa ajute, dezinteresat, copilul. Mi se pare extraordinar ca acum copilul e jn grija statului, ar trebui urmărit mai departe pentru a vedea ca i se face dreptate. Copilului, nu mamei sau tatălui. Văd ca și tatăl are acte, probe, din poveste totuși înțeleg ca nici la mama situația nu e roz, ca și ea a fost suspectata de alienare parentala, ca e fost suspectata de neglijenta și abuz ( de către autorități) și războiul între ei durează de mult timp. Poate trebuie sa ne întrebam dacă copilul trebuie sa se întoarcă la mama, in acest moment mie mi se par lucrurile mult prea încâlcite iar mama chiar nu pare intr-o stare psihică ok. Sa fie strânși bani pentru aceasta cauza este iarăși riscant, tatăl deja se pregătește sa denunțe pe oricine ar face asta ( din ce am citit). Cred ca acum presiune pe stat trebuie pusă pentru a lua decizia corecta pentru copil și doar pentru copil, nimic emoțional, toate suntem mame și empatizăm cu mama dar corect este sa facem pasul in spate și sa vedem doar copilul.
Care dovezi contra mamei? Alea aduse de cele doua femei platite de tata? Mincinoasele alea sunt la fel de periculoase ca si tatal, noroc ca nu sunt luate in serios de nimeni si in curand se vor plictisi si poate se vor ocupa si de vietile lor, de copiii lor. Una din ele chiar are copiii in plasament. Tatal se pregateste sa denunte oamenii care ajuta mama? LOL Asta nu e semn de boala mintala grava? El, care si-a maltratat copilul? Cum sa-i denunte? Cum face el asta? Pe ce baza? Cand el nu lasa autoritatile sa-si faca treaba in cazul lui? Mai ales ca acele donatii se duc in primul rand catre copilul lui. Nu tin in mod special cu mamele pentru ca sunt mame, dar in acest caz este clar ca la tata e problema. Informeaza-te mai bine. Ia intra tu pe pagina mamei, Dreptate pentru Audrey, si vezi acolo dovezile, cu ce haine neportivite si pantofi cu 2 numere mai mici sau tenisi taiati o tinea tatal. Serios, cat costa niste haine sau incalaminte de copil? Copilul e investigat medical acum, are traume. Si e vina mamei, care nu a reusit sa o vada de un an si ceva? situatia nu e roz la mama? Logic ca nu a putut castiga foarte multi bani, din moment ce lupta asta i-a mancat si timp si bani si orice fel de resurse. Si nu toti sunt copii de bani gata, unii mai si muncesc ca sa traiasca. Nu stiu ce om ar fi rezistat psihic, unii s-au sinucis. Si vin expertele ca tine sa-si dea cu parerea ca sigur a facut si mama ceva…
Anna, ce ai vazut rau in a se lua o decizie corecta in interesul copilului, si nu una emotionala? Ai spus „intra pe pagina mamei”. Sigur ca mama trebuie ascultata, dar nu neaparat crezuta. Trebuie marturii, trebuie dovezi in toate. (de exemplu una din fetele mele a purtat SI incaltaminte rupta ca asa a vrut ea, avand altele bune – ce ar fi fost sa-mi ia cineva copilul pentru asta? Cineva cu rea vointa sau care trebuia sa faca un caz impotriva mea, putea sa spuna ca este din cauza mea). Aici este un caz trist, un copil care sufera din cauza parintilor, ambii au facut si greseli, ambii isi iubesc fetita asa cum stiu ei. Daca situatia era diferita, o mama care nu-si scotea copilul din casa de frica sa nu i-l ia tatal, ar fi fost foarte compatimita si indreptatita mama, spunand ca tot sacrificiul asta al copilului este din dragoste. Poate si acest tata, oricat de nejustificat, spune la fel! Nu, nu-i iau apararea tatalui, este deja urat ce se intampla si va fi greu de reparat, dar oricum ar fi, nu-i corect sa mergem doar pe sentimente.
Elvira, singura greseala a mamei este ca după ce au intrat amandoi in acest conflict, a continuat sa aibă încredere in el. Cumva, e de inteles dacă încă mai era atașata emoțional de el. Chiar si după ce a amenințat-o cu moartea, după ce a strâns-o de gât, după ce a văzut la el comportamente deviante (tăiatul hainelor din h&m, scuipatul pe sonerii, tăiatul parchetului, pumni in cap etc).
Ok, n-o fi roz nici situația ei, ca nu e copil de bani gata cu familie cu relații, dar la el e spre horror. Eu as fi fugit mâncând pământul. Ea, neavând resurse suficiente, a mai lăsat-o pe fetița cu “omi” desi știa ca o agresează. Doar ea știe de ce a fost nevoită sa facă asta. E urat sa judecam, ferească sfantu’ sa fi fost noi in situația ei. Tot ea, mama, fiind un om care isi respecta cuvântul, a renunțat la procese după ce a crezut ca a agreat asta cu tatăl, el, spunând una si făcând fix pe invers. De ce a făcut asta, in condițiile in care nu era prima data când o mintea, nu știu. Eu nu as fi avut încredere in el. Este fix genul de parșiv ordinar care ar vinde-o si pe “omi” dacă ar putea. Cu genul asta de om, dacă intri in război, mergi pana la capăt. Zero încredere. Noi judecam aici, dar cred ca este chinuitor sa ai un copil cu un asemenea psihopat. Sper din toată inima sa aibă un avocat bun mama, sa rămână puternica, sa obțină custodia totala si sa fuga cât mai departe de București, poate chiar si de Romania, si sa-l lase pe nebun sa rămână in casa cu omi si sa se dea cu capul de pereți pana crapă, de frustrare.
[…] 3 ani în casă, fără acces la medic, grădiniță, socializare, mai știți? Am scris despre ea aici. Cum ziceam mai sus, mama fetiței a avut hotărâre judecătorească definitivă, pe care toată […]