Vineri am luat-o pe Sofi extrem de bucuroasă de la școală. Nu doar pentru că era vineri, ci pentru că proiectul ei de îmbunătățire a ortografiei în clasă fusese printre cele mai votate patru din clasă! Strălucea ca steaua Nordului, vă zic!
Nu am înțeles mare lucru din ce mi-a povestit, dar azi am primit de la școală poze și descrierea proiectului și am priceput, ba mai mult, am fost teribil de mândră de ea, și, în plus, m-am gândit să scriu despre asta, e un proiect care se poate face la orice clasă din orice țară, cu resurse financiare zero, dar cu impact semnificativ asupra rezultatelor și încrederii de sine a copiilor. Să vă povestesc!
Aici se dau teste frecvent, termini un capitol la istorie, pac, text, termini un continent, toets, adică test. La matematică și limbă dau teste o dată la două săptămâni. Scopul testelor e ca profesorii să vadă cine ce nu a înțeles, unde mai e de lucrat și așa mai departe.
Ei, Arno, meesterul Sofiei a decis că e loc de mai bine la ortografie pentru întreaga clasă, așa că a declanșat proiectul: Cum poate grupul 6C să fie și mai bun la ortografie?
Mai întâi s-au adunat pe tablă sugestii. Toate sugestiile arătau așa: jocuri pentru ortografie, ortografie prin joc, speling spelen, cum îi zice pe limba lor. Etapa a doua a fost ca fiecare copil să scrie o idee de joc de exersare a ortografiei pe o foaie. Scopul jocului, reguli etc. Apoi, fiecare copil și-a prezentat ideea și a primit întrebări de clarificare, la care a și răspuns în detaliu.
Foile cu proiecte de joc au fost lipite peste tot prin clasă: pe tablă, pe scaune, pe geamuri, uși, chiar și pe hol, pe cuier. Toți copiii au analizat pe rând toate jocurile, ca la o expoziție. Apoi au primit toți câte trei buline, să plaseze câte una pe ideea de joc preferată. Nu își puteau vota propria idee, desigur.
La final, cele mai votate jocuri au fost adoptate în programul de curs, urmând a fi jucate în clasă de toată lumea, la alegere. Au petrecut o oră vinerea trecută jucând cele patru jocuri cele mai votate, unul dintre ele fiind al Sofiei. Îl inventase ea acum câteva săptămâni, se juca cu prietena ei din clasă când se plictiseau în pauze, acum iată, e idee premiată! 🙂
Mi se pare foarte bună ideea de a implica copiii în a găsi metode distractive de a fi mai bun la o materie, de a-i invita să creeze activități, să le prezinte, să primească întrebări și să clarifice totul pentru colegi, să le evalueze pe ale celorlalți, să voteze și apoi să lucreze cu rezultatul cercetării și votului lor.
Concluzia profesorului a fost, citez: Felicit copiii pentru implicarea lor, au fost orientați spre soluții, au gândit critic și constructiv, au fost activi și și-au luat munca în serios. Bună treabă, grupa 6C!
Cum arata jocul Sofiei și celelalte jocuri apreciate se copii? Se pot adapta și pentru română/engleza?
Metoda folosita de profesor este cea clasica de creative problem-solving si design thinking, prin care user-ul (in cazul de față elevii) este implicat direct in procesul de design al unui proces (sau produs). In faza de ‘ideation’, toți participanții aduc idei care se expun in fata grupului (in design thinking se folosesc post-it notes de obicei). Apoi urmează etapa de converging (convergență?) sau evaluare și selectare a ideilor, cea cu dot stickers. Termenul de ‘voting’ e evitat in design thinking deoarece creează o dinamică de win/lose care e in antiteza cu teamwork-ul și colaborarea dorite in procesul de design thinking. Si fix asa se face, cum a procedat si profesorul in cazul clasei Sofiei. Trebuie sa iti expui argumentarea in fata grupului pentru fiecare selectie facuta. Eu locuiesc in Canada, si metoda asta e des intalnita in scoli, dar si in mari corporatii. Am fost in sesiuni de creative problem-solving si cu companii din Romania. La mine se foloseste si in familie, cand avem cate o ‘wicked problem’ de rezolvat 🙂