Toată viața ei, mama a lucrat la fabrica de textile „8 Martie” din Piatra Neamț, celebră pentru treningurile vernil și grena pe care le producea. Am văzut, ani la rând, oameni purtând treningurile croite la mama la fabrică. Ce mândră eram! Le observam cu coada ochiului pe stradă sau în autobuz, când posesorul se întindea să se țină de bară, iar eu vedeam emblema mică ițindu-se de sub betelia pantalonului. Ha, 8 martie, știam eu!
Mi se pare amuzant, pentru că treningul e creat ca un costum pentru sport, dar pe vremea aceea, oamenii nu făceau sport, pentru că n-aveau timp de așa ceva. Treningul era fie purtat la plimbare prin oraș, dacă era nou, fie pe post de haine de casă (dacă își mâncase deja mălaiul și făcea scame pe fund și pe la coate).
Nu vedeai oameni alergând prin parc sau jucând tenis ori fotbal.
Treningul era un fel de uniformă a omului care muncește.
Desigur că toți unchii, bunicii și mătușile, nașii și vecinii noștri primeau de Crăciun sau de ziua lor treninguri de la mama de la fabrică. Le purtau ani buni, până când se uzau, iar mama le oferea altele. Vernil sau grena, cu fermoar și buzunare laterale. Cele mai moderne aveau și câte-o dungă albă pe exteriorul coapsei.
-Mai lucrează mama ta la fabrică? Ne face și nouă rost de-un trening?
Trening pentru copii nu făceau, însă.
Mi-ar fi plăcut și mie să am pantalon și bluză care să rimeze, să fiu și eu la costum cât alerg pe terenul de tenis, ca adulții când ieșeau la o bere.
Mi-a trimis tata ceva din Italia la un moment dat, dar era deja târziu. Intrasem în etapa rock, cu jeanși tocați la genunchi și tricouri largi cu Sepultura. Treningurile mi se păreau pentru fraieri și rapperi (tot aia).
Ideea de trening a rămas în urmă, pe un raft prăfuit al minții mele, ani la rând.
Până când am avut o prietenă sexy, care purta mereu treninguri de catifea galbene sau portocalii. Mă uitam pierdută la fundul ei rotund și catifelat, la talia ei subțire și la umerii ei frumos capitonați de plușul molcuț, visam să fiu ca ea, dar n-aveam trening.
Imediat mi-am cumpărat și eu trening de la magazinul cu produse turcești, am ales unul exact ca al ei, dar ce să vezi, nu arătam deloc ca ea, pentru că deh, magia nu stătea în trening, dar asta am aflat după ce mi-am dat jumătate de salariu pe un kilogram de catifea cu fermoar auriu.
Am uitat iar de trening.
Până când am avut copii, ei au crescut și i-am înscris la un curs de aikido.
Acolo am auzit pentru prima oară după 30 de ani expresia trening pentru copii.
-Ce echipament e necesar? am întrebat la înscriere.
-Să aibă ciorapi cu care să nu alunece și trening pentru copii.
Uau, mai există așa ceva?
-Domnule antrenor de aikido, copiii mei poartă doar tricouri și pantaloni sport.
Nu poartă bluze cu glugă, nu poartă haine asortate, fetița nu poartă rochii, băiatul nu poartă bluze. Indiferent de anotimp, copiii mei se îmbracă mereu la fel: tricou și pantaloni sport, ciorapi care rareori se potrivesc între ei, și o geacă pe deasupra dacă afară sunt sub 8 grade și sunt eu de față, să-i oblig să și-o ia.
Ziua în care îmi voi vedea copiii purtând trening va fi și ziua în care îmi voi face cinci cruci și voi admite că orice e posibil, inclusiv să văd purcei zburând pe cerul albastru și pe mine purtând tocuri mai mult de 15 minute.
Și e păcat, pentru că văd că există treninguri cu personaje, cu numere și nume de fotbaliști, de vară și de iarnă, de firmă și anonime, colorate sau monocrome, cu modele și fără.
Treningul e un obiect vestimentat atât de simpatic! E asortat, dar nu e deloc elegant. E creat pentru sport, dar îl folosim în situații care nu au nicio legătură cu sportul. Ne facem să arătăm ca membrii unei echipe, deși nu suntem.
Sunt curioasă ce părere aveți despre treninguri.
Aveți? Purtați vreodată? Copiii voștri poartă?
Treningul a ajuns sa fie un fel de ,,costum” al anilor 70- 80 când costumul reflecta statutul social al purtătorului.
Eu as fi vrut blugi și tricou,dar mama era atât de axata pe costum ca am avut vreo 5 ,de vara,de iarna,de sărbători…,pe care le îmbrăcăm cam de 3 ori pe an și îmi rămâneau mici.Trening n-as fi purtat pe strada nici plătită,sau în general tot ce avea toată lumea.
Sincer, am fost geloasa pe sora mea (3-4 ani) care avea trening de la 8 Martie. Abia apăruseră cele pentru copii, iar eu eram deja la liceu si nu mai purtam asa ceva, dar in copilărie mi-am dorit si eu si am avut aceeasi problemă – nu făceau pt. copii. Acum purtăm un fel de trening, o combinație de pantaloni de trening si hanorac/tricou pentru activitățile in aer liber, insa fetele preferă colanții, fug de pantalonii sport, gen trening si nici eu nu sunt mare fan ?
amuzant text :)))
am avut cateva treninguri in copilarie, la gradinita imi incurcam mereu bluza de trening rosie cu dunga alba pe brat cu a unei colege
Printeso,
baiatul meu – 10 ani acum – poarta NUMAI trening….Si cand mergem la cumparaturi la inceput de an scolar, sa luam cele necesare, el tot trening…..Nu exista sa poarta altceva….si stii ce??? Arata chiar cool in trening, iar ei, la cei 45 ani, am descoperit placerea de a ma simti in largul meu imbracata tot in…trening. Asa ca, acum ne achizizionam la unison….
Sotul insa………nici prin casa nu il prea agreaza…tre sa mai lucram
Din astea de fotbal de ai pus tu in link ar purta cand iese sa joace fotbal. Chiar si-a luat unul din banii lui, tricou purtat peste bluza cu maneca lunga 🙂 Altfel nu prea, pantaloni de trening si tricou sunt noua uniforma. Si uneori hoodie peste, ca na, se poarta.
Am,și îl port acasă,am avut și trening de oraș,dar între timp mi-au plăcut poșetele și nu se mai asortau.In fine,am un copil din 3 care poartă numai trening,are autism și nu știe să închidă fermoare,capse.Fata mare are obligatoriu pentru ora de sport,dirigintele are pretenția să aibă măcar trening și nu ii obosește prea tare ,fiind clasa a 8a.Iar la cea mică de 6 ani ,treningul e baza.
Bleah, dar urat obiect vestimentar mi se mai pare treningul, mai ales ala din material sintetic cu dunga alba pe maneca/picior. La copii mai e cum mai e, dar la adulti, oh doamne… il vad pe domni cu burti frumos rotungite si cu mers tipic balcanic sau pe doamne cu buze botoxate, unghii de alea false incredibil de lungi si incaltari cu platforme. Neah….. nu as purta nici gratis de l-as primi!
Acum câțiva ani, am avut ocazia sa călătoresc in Irlanda pe timp de primăvara (vreme ploioasa și nu prea călduroasă). Am fost întîmpinată de o populație îmbrăcată in trening, de la mic la mare, bebeluși și bunicuțe. Toată paleta de culori, mărci, dungi și tendințe (mulate, largi). Un șoc. Și acum ma distrez când vizionez un film irlandez, încercând sa identific personajele care adopta uniforma naționala, treningul ?
Treningul este acum la moda, mai ales unul ca cel din poza pusa de Printesa. Le sta super pustoaicelor, pustanilor. Fetele au vara trening cu pantaloni scurti si mi se par super, mai ales ca au atat de mare varietate!
Eu nu am avut vreun trening frumos cand eram mica, doar 3-4 copii din clasa aveau treninguri deosebite, frumoase, supraelastice, la care nu se labartau turul pantalonilor si genunchii. Nu prea mi-a pasat, aveam alti pantaloni frumosi. In facultate am fost partial cu jeans si adidasi, oricum, cel mai mult din viata mea de pana acum pentru ca am preferat in continuare incaltamintea din piele si pantaloni de tot felul, dupa sezon (in, stofa, matase…). Totusi, in ultimii 2 ani, mi-am cumparat cam 10 perechi de pantaloni de trening. Nu costum, cu bluze, care-mi plac mult la fetele tinere dar nu-mi plac pentru mine. Am pastrat regula de a da o pereche de pantaloni din dulap daca mi-am cumparat una noua, asa ca am imputinat numarul de blugi si ceilalti pantaloni in favoarea treningurilor. Prea se gasesc multe si frumoase, culori, materiale de tot felul. Cu unii pantaloni am fost deceptionata dupa ce i-am si purtat, dar majoritatea imi plac si nu stiu cand si daca voi vrea sa-i inlocuiesc vreodata! 🙂
Eu nu am înțeles la ce faci publicitate, de e acel P în titlu.
E un articol de SEO pentru emag, nu fac reclama la nimic anume, dar pentru ca e parte dintr-o campanie platita, am zis sa semnalizez.
Treningul este alegerea comodă și leneșă. Da, te simți bine în el. Da, este comod. Dar ar trebui purtat numai atunci când faci sport. Eu personal nici in casă nu îl port. Nu pot sa înțeleg la ce se gândește un bărbat când iese din casă îmbrăcat în trening…
In Franta era la moda acum vreo 2 ani( si cred ca si prin alte tari), pantalon de trening cu pantofi cu toc, pentru a avea un look decalat. Mii se parea destul de greu de asumat un astfel de look.
In schimb am diversi pantalon de trening din stofa, sau material ceva mai elegant, ce se pot purta si la job! acestia mi se par un bun compromis !
Pt copii cred ca e o opțiune. Eu am stat in spital in trening. Dar Doamne. Oameni in toată firea se balangane in treninguri. Când ne-am pierdut pe drum pe undeva? Întâlniri la banca, la primarie, la poliție pt permis era un domn cu trening…lavand? Exista culoarea asta?!? ele in trening la 40 ani. Ei își arată ciucurelul. Cred ca e indecent la adulti. Un jeans, o pereche de pantaloni. Ok, ies cu cățelul in parc e una, dar in rest… acum o săptămâna cred am văzut o doamna care deja nu mai era in trening, ci in pijama probabil, era o salopeta cu fermoar din fleece roz. Da, sunt haine sport care sunt cool si se potrivesc stilului unora, putini. De ce a ajuns comoditatea sa fie pe primul loc? Cred ca e urat, ca parintii noștri erau frumoși cu haine putine, bunicii asemenea.
Ehe.. mama lucra la o fabrica de textile din Iași unde SE FĂCEAU treninguri pentru copii, așa ca stăteam bine la acest capitol! Chiar țin minte unele dintre ele, adoram sa ma îmbrac sport și băiețește (am avut și parul scurt mai mereu in copilărie). Încă îmi plac, dar le pastrez pentru excursii la munte sau plimbări cu cei mici in Weekend, aleg sa îmi cultiv feminitatea purtând rochii foarte des. Și copiii mei poarta trening, băiatul meu clasice, fetița mea oversized. Cam atât despre acest topic venit așa random:))