O soluție care te poate ajuta în relație cu copilul tău vulcanic (recomandare și fragment de carte)

Vreau să las aici un fragment dintr-o carte pe care o consider foarte valoroasă pentru părinții de copii cu temperamente puternice, care reacționează cu frustrare extremă la orice schimbare de program, de meniu, de haine sau de mediu, care negociază până la epuizare, se opun cu o rezistență uimitoare, plâng, strigă, lovesc, distrug, vorbesc urât sau protestează la nesfârșit. Și eu sunt un astfel de părinte și știu cât de exasperant și epuizant poate fi să asiguri un mediu echilibrat pentru toată familia cu un astfel de copil cu spirit liber și încăpățânat.

Am auzit multe de când sunt mama lui. Că ar mai trebui și articulat, că de ce nu-mi impun voința, că sigur are probleme psihice, că e răsfățat, că nu mă ocup destul de el.

Când, de fapt, de când sunt mama lui nu fac decât să încerc să-l înțeleg, să-l ajut să învețe să-și stăpânească frustrarea și să-și gestioneze restul emoțiilor. Uneori funcționează unele lucruri, alteori altele, uneori nu funcționează nimic și nu putem decât să ne retragem fiecare să respirăm și să sperăm că a doua zi va fi mai ușor.

Terapie prin joacă, activități de eliberare a energiei, multă educație emoțională, enorm de multă răbdare, rutină și rigoare, zi de zi, an de an. Uneori pare mai bine, alteori…

Îmi place perspectiva din această carte. M-a ajutat să nu mă mai simt vinovată și să sper că în timp, îi va fi și lui mai ușor să accepte lucrurile pe care nu le poate schimba.

Aceasta e cartea.

Copilul vulcanic, de Ross Greene, cu o copertă de Roxana Soare, se poate comanda de aici singură, sau la pachet cu celelalte două noi apariții în colecția Educație cu blândețe, avem și 5% extrareducere pentru ele, ceea ce înseamnă un preț foarte bun. Codul de extra reducere e parinti curajosi, valabil până de 1 iunie. Am vrut mult s-o avem și în română, pentru că știu că sunt mulți părinți în aceeași barcă cu mine.

E a doua carte pe care o aducem în colecția Educație cu blândețe scrisă de psihologul clinician Ross Greene. El oferă o explicație științifică asupra motivelor pentru care unii copii au un temperament exploziv, și, ce e cel mai important, o soluție bazată pe curiozitate și colaborare.

Esența cărții este asta: copiii noștri vulcanici nu au nevoie de pedepse și morală (dacă ai un copil vulcanic, probabil știi deja că aceste tactici nu ajută la nimic, dimpotrivă), ci de părinți care înțeleg și pot purta un dialog deschis întru găsirea unor soluții care funcționează pentru toată familia pe termen scurt și lung.
Metoda lui Greene, bazată pe compasiune și dialog, este aplicată de mulți ani în școli și în familii, cu rezultate foarte bune. Mă bucur mult că avem această carte și în limba română!”

Iată mai jos fragmentul:

Știi ce se spune de obicei despre copiii care manifestă un comportament problematic: sunt manipulatori, caută atenţie, nu sunt motivaţi, sunt încăpăţânaţi, inflexibili, obraznici, răsfăţaţi, obsedaţi de control, refractari, de necontrolat și sfidători.
Și asta nu e tot: se pricep să testeze limitele, să sâcâie, să îi determine pe adulţi să cedeze, se pricep să-și impună voinţa. Știţi (poate din proprie experienţă) ce se spune despre părinţii lor: sunt pasivi, permisivi, inconsecvenţi, neglijenţi,
incapabili să disciplineze. Au dat greș.

Să nu crezi nimic din toate acestea. Mai întâi, majoritatea părinţilor de copii cu probleme comportamentale mai au și alţi copii, care se poartă foarte bine, așa că, doar dacă nu au
decis conștient să fie părinţi competenţi cu unul dintre copii și incompetenţi cu celălalt, blamarea părinţilor pentru comportamentul problematic al copilului nu este un bun punct de pornire. În al doilea rând, copiii care manifestă un comportament
problematic nu o fac tot timpul, ci doar uneori. Acest aspect este foarte important, pentru că ne permite să analizăm mai atent circumstanţele în care își manifestă ei
comportamentul problematic.
Și care sunt aceste circumstanţe? Pur și simplu, atunci când există așteptări cărora cu greu le fac faţă. În cazul în care copilul tău are dificultăţi să se spele pe dinţi înainte
de-a merge la culcare, este probabil ca în acest moment să își manifeste comportamentul problematic. Dacă nu are nicio problemă să se ridice la nivelul acestei așteptări, nu va da naștere unui astfel de comportament. În măsura în care copilul tău întâmpină greutăţi să se apuce sau să termine o anume temă pentru școală, cresc șansele să se comporte problematic. Dacă nu are nicio problemă să se ridice la nivelul acelei așteptări, nu va da naștere unui astfel de comportament.
De ce are copilul tău un comportament problematic mai des și, poate, manifestat în feluri mai extreme decât alţi copii?
Răspunsul la această întrebare este dat de cercetările acumulate în ultimii cincizeci de ani, efectuate asupra copiilor cu comportamente problematice: îi lipsesc deprinderi esenţiale.
Stai, ce-i lipsește?
Îi lipsesc deprinderi esenţiale. Copiii care manifestă comportamente problematice nu au dezvoltate deprinderile generale de flexibilitate, adaptabilitate, toleranţă la frustrare,
control al emoţiilor și rezolvare a problemelor. Majoritatea luăm de bune aceste capacităţi. Și majoritatea copiilor sunt binecuvântaţi cu suficiente niveluri ale acestor deprinderi.
Copilul tău n-a fost la fel de norocos.
Nu-i lipsește motivarea? Nu, nu îi lipsește. Dar multă lume încă mai este de această părere. De ce n-au avut mai mult succes eforturile tale – bazate pe răsplată și pedepse – de a-ţi motiva copilul să fie mai adaptabil? Pentru că el nu este nemotivat.
În măsura în care ar putea să se adapteze mai bine problemelor și frustrărilor, copilul tău ar face-o. Asta, pentru că – și aceasta este, fără îndoială, cea mai importantă temă a
acestei cărţi – copiii se descurcă bine dacă pot.
Așadar, nu manifestă un comportament problematic intenţionat? Nu. Copiii vizaţi de această carte nu aleg să aibă un comportament problematic, așa cum un alt copil n-ar
alege să aibă dificultăţi la citire. Este o comparaţie potrivită.
Copiilor care citesc greu le lipsesc deprinderile necesare să citească fluent. Copiilor cărora le este greu să se adapteze problemelor și frustrărilor le lipsesc deprinderile necesare depășirii problemelor și frustrărilor. Cu mult timp în urmă, copiii care aveau dificultăţi în a citi erau numiţi leneși sau proști. Din fericire, acum nu mai este cazul. Însă, prea adesea, încă ne referim la copiii cu comportamente îngrijorătoare
în moduri care sunt cumplit de neadecvate.

Și nici nu manifestă un comportament problematic pentru că vrea să facă doar ce dorește? Toţi vrem să ne impunem voinţa, așa că nici acesta nu este un punct de plecare. Impunerea propriei voinţei presupune, din perspectiva adaptabilităţii, câteva deprinderi foarte importante.
Filosofia copiii se descurcă bine dacă pot este importantă și din alt motiv. Vezi tu, o mentalitate diferită – copiii se descurcă bine dacă vor – a dominat mult timp gândirea adulţilor și tocmai această mentalitate i-a determinat pe mulţi să creadă că insuficienta motivare este forţa motrice din spatele comportamentului problematic. Însă cercetarea nu ne spune că odraslei tale îi lipsește motivaţia. În plus, dacă acea mentalitate – și strategiile care o însoţesc – ţi-ar fi servit, nu ai citi acum această carte. Nu există vreun risc deosebit când privești lucrurile prin alte lentile.

Așadar, dacă nu ești concentrat pe comportamente – răsplătindu-le pe cele cu care ești de acord și pedepsindu-le pe cele pe care le dezaprobi –, cum se va îmbunătăţi comportamentul copilului tău? Punând accent, în schimb, pe așteptările cărora copilului tău îi este greu să le răspundă. Voi numi acele așteptări neîmplinite probleme nerezolvate și din această carte vei afla cum să le rezolvi. Rezolvarea problemelor este o
sarcină care nu face casă bună cu pauzele disciplinare, cu autocolantele, cu mustrările, prelegerile, ignorarea sau eliminarea privilegiilor, cu trimiterea copilului în cameră, lovirea și multe alte lucruri pe care educatorii le fac cu cele mai bune intenţii. Odată ce o problemă este rezolvată, ea nu mai dă naștere la comportamente problematice.
Poate că te întrebi cum de te-ai ales cu un copil care răspunde atât de slab la probleme și frustrări. Care este cauza?
Așa s-a născut copilul tău, sau a dobândit aceste probleme?
Deși este de înţeles că îţi pui aceste întrebări, ele nu vor fi în centrul atenţiei în această carte. În primul rând, atât caracterul înnăscut, cât și cel dobândit sunt întotdeauna prezente când vine vorba despre dezvoltarea unui copil. Și sunt multe aspecte
ale celor două cauze, înnăscută și dobândită, care ar fi putut să afecteze deprinderile copilului tău în domeniile flexibilităţii, adaptabilităţii, toleranţei la frustrare, controlului emoţiilor și rezolvării problemelor. Ar putea fi de vină fondul genetic, faptul că ţi s-a născut copilul cu două luni prea devreme sau poate a fost expus la substanţe nocive când era în uter. Ar putea fi de vină un temperament dificil, istoricul traumelor, o leziune a
creierului sau convulsiile. Fără a nega potenţialul impact al oricăruia dintre acești factori, realitatea este că nu putem stabili cu mare precizie o cauză a comportamentului problematic al copilului tău. Dar putem identifica deprinderile care îi lipsesc copilului și așteptările care îl pun în dificultate (vei învăţa cum în următoarele două capitole). Acestea sunt lucruri în privinţa cărora poţi interveni.
Diagnosticul psihiatric al copilului tău îţi oferă o informaţie clară despre aptitudinile care îi lipsesc sau despre problemele nerezolvate? Nu chiar. Cu toate că diagnosticele – precum ADHD, tulburare de tip opoziţionism provocator, tulburare bipolară, depresie, tulburare de spectru autist, tulburare de atașament reactiv, tulburare de dereglare a dispoziţiei perturbatoare – pot ajuta întrucâtva (de exemplu, ele „certifică“ faptul că este ceva diferit la copilul tău, pot fi necesare pentru a solicita anumite servicii speciale pentru copilul tău și ar putea fi necesare pentru a-l putea convinge pe asigurator să achite serviciile de sănătate), ele nu îţi oferă informaţii despre aptitudinile concrete care îi lipsesc copilului tău sau despre problemele nerezolvate. Diagnosticele pot fi și contraproductive, în sensul că ele induc ideea că problema ţine exclusiv de copil și că doar copilul trebuie să fie vindecat. Și, din moment ce diagnosticele sunt doar categorii conţinând liste de comportamente problematice, este posibil ca ele să nu îţi spună nimic din ceea ce nu știai despre copilul tău.
Dar nu sunt unele comportamente problematice mai severe decât altele? Ba da, cu siguranţă. Unii copii – cei norocoși – plâng, se bosumflă, se îmbufnează, se smiorcăie și se retrag în ei când se confruntă cu probleme și cu frustrări. Ei sunt norocoși, pentru că îngrijitorii lor tind să răspundă la aceste comportamente mai puţin severe în moduri mai înţelegătoare, mai empatice și mai îndrumătoare. Alţi copii – cei ghinioniști – ţipă, înjură, lovesc cu mâna, lovesc cu picioarele, mușcă, scuipă, distrug lucruri sau mai rău. Aceste comportamente sunt evident mai severe și noi, adulţii, tindem să le răspundem în moduri lipsite de empatie, mult mai dure și punitive. Dar, indiferent dacă este norocos sau ghinionist, comportamentul problematic al unui copil ne transmite exact același lucru: M-am blocat… există o așteptare la nivelul căreia îmi este greu să mă ridic.
Bineînţeles, dacă ești părintele unui copil care transmite în moduri ghinioniste că are probleme în a răspunde unor așteptări, atunci viaţa ta este cu siguranţă mai grea. Dar va
rămâne așa dacă încă te gândești că ai un copil manipulativ, dornic de atenţie, nemotivat, încăpăţânat, plin de voinţă, intransigent, obraznic, răsfăţat, obsedat de control, refractar, de necontrolat și sfidător.
Așadar, trebuie să clarificăm câteva aspecte importante referitoare la copilul tău. Ce aptitudini îi lipsesc? Răspunsul la această întrebare te va ajuta să înţelegi de ce copilul tău reacţionează atât de slab în faţa problemelor și frustrărilor.
Ce așteptări îl pun în dificultate? Asta te va ajuta să știi când manifestă copilul tău comportamente problematice. Dacă identifici în avans aceste probleme nerezolvate, ele devin foarte predictibile. Iar dacă sunt foarte predictibile, pot fi rezolvate proactiv, nu în mijlocul momentelor tensionate.

Poate părea puţin ciudat, însă nu a existat niciodată un timp istoric mai favorabil pentru a trăi ori a lucra cu un copil care are o atitudine dificilă. Asta pentru că, în ultimii cincizeci de ani, s-a acumulat o enormă cantitate de cercetări cu privire la copiii cu comportamente dificile, astfel că azi, spre deosebire de orice alt moment al evoluţiei umane, știm mult mai mult despre motivele și momentele în care le este greu și
despre cum să îi ajutăm. Cercetarea ne asigură noi perspective din care să analizăm dificultăţile copiilor, iar aceste noi perspective te pot ajuta să le răspunzi și să îi ajuţi pe acești copii prin metode care arată mai multă compasiune, care sunt mai productive și mai eficiente. Asta este vestea bună.
Vestea proastă este că poate dura o vreme să te obișnuiești cu noua perspectivă (la urma urmei, e foarte posibil ca mult timp să fi privit lucrurile altfel). Așadar, vei avea nevoie de o minte deschisă. De asemenea, strategiile pe care le conţine această carte se pot îndepărta destul de mult de la normă și pot fi diferite de modul în care ai fost tu crescut, prin urmare este posibil să fie nevoie de puţină practică (și răbdare), pe măsură ce tu și copilul tău vă obișnuiţi cu noile modalităţi de interacţiune și de rezolvare a problemelor.

Dacă ești părintele unui copil cu probleme sociale, emoţionale și comportamentale, atunci această carte ar trebui să te ajute să fii mai optimist și mai încrezător în gestionarea dificultăţilor sale, să te scoată din starea de hiperprudenţă în care „calci ca pe ouă“ sau dintr-un perpetuu „mod de supravieţuire“, ca să readuci o oarecare stare de normalitate în familia ta. Dacă ești bunicul copilului, învăţătorul, vecinul, antrenorul sau terapeutul său, această carte ar trebui să te ajute cel puţin să înţelegi și chiar să contribui la îmbunătăţirea situaţiei.