Umbrele și ochelari de soare am pierdut fără număr. Pur și simplu creierul meu nu e în stare să gestioneze și grija față de un astfel de obiect.
O vreme m-am învinovățit că nu sunt în stare și eu, ca alți oameni, să am grijă de lucrurile mele.
Iubitul meu nu pierde nimic niciodată (și se dă mare cu asta, normal). Am prietene care poartă aceiași ochelari de soare de când le cunosc (25 de ani). Pentru mine așa ceva este pur și simplu la fel de fezabil ca a câștiga un concurs de înălțime. Never gonna happen!
Doar trei perechi am reușit să nu pierd. Pentru că i-am stricat înainte! Pe unii am călcat după ce m-am aplecat cu ei atârnați de decolteu și mi-au aterizat între papuci, pe alții i-am scăpat în mare de pe feribot în Grecia și peste cea de a treia pereche a trecut Sofia cu bicicleta.
Aceștia au scăpat prin distrugere de ocazia inegalabilă ca eu să-i pierd.
Restul, de sticlă, plastic, reflectorizanți, stil John Lennon, Police, rame de pisică, roșii, verzi, mai deschiși la culoare sau opaci, pe absolut toți îi pierd, oricât de mult țin la ei.
Nu pot, îmi este pur și simplu imposibil să nu-mi pierd ochelarii de soare, așa că nici nu mai încerc.
Cumpăr doar ochelari de soare ieftini, după care să nu mă doară sufletul. Mă uit să aibă protecție UV, dar cam atât. Nu dau mai mult de 150 de lei pe o pereche, pentru că știu sigur că extrem de curând îi voi lăsa pe vreun scaun sau o masă la terasă, acasă la vreo cunoștință, pe iarbă în parc sau pe chiuvetă într-o toaletă publică.
O singură dată am făcut excepție de la regula mea de aur.
Avusesem aici pe blog o campanie pentru un magazin de ochelari de soare. Mi-am ales vreo șase perechi, le-am asortat cu rochii și ținute din dulapurile proprii, am făcut super poze, apoi am predat ochelarii ca pe bijuteriile coroanei, costau toate la un loc mai mult ca prima mea mașină.
Daaar, am păstrat unii. O pereche de Ray Bans aaabsolut superbi, doamne, și acum mă mai gândesc la ei.
Aceștia.
Am dat pe ei vreo 600 de lei. Enoooorm pentru cineva care-și pierde ochelarii mai des decât îmi ieșeau mie coșuri pe nas la 14 ani.
Dar îmi plăceau și mi-am zis: DE AIA ÎI PIERD, CĂ NU AU VALOARE! Ia să vezi că pe ăștia, care-s mai scumpi decât rochia de mireasă, nu-i pierd!
Aș.
Nu cred că i-am avut o lună.
I-am uitat într-o pizzerie.
Am plecat val vârtej cu copiii, mi-am dat seama în drum spre casă că nu-i mai am, m-am întors după ei. I-am găsit, i-am pupat, am mulțumit Marelui Bărbos și sfinților lentilelor reflectorizante, m-am culcat fericită după ce i-am zis bărbatului: Vezi, mă, că sunt în stare să nu-i pierd! Ha!
A doua zi i-am uitat la bazinul unde înotau copiii și nu i-am mai găsit.
De rușine, mi-am luat unii exact la fel. Pe ĂȘTIA nu îi mai pierd, gata, mi-am băgat mințile în cap. O să mor bătrână cu ei pe nas! O să îngroape cu ei, las în testament!
Nici nu mai știu unde i-am pierdut și pe ăia, dar n-a durat mai mult de o lună. Pur și simplu au dispărut discret din viața mea și aia a fost.
De atunci am revenit la regula cu ochelari de soare ieftini, după care să nu suspin.
E OK, nu am pierdut niciodată copiii, ceea ce zic eu că e mult mai important.
Mai sunt și alte doamne sau domni pe aici cu același tip de deficiență?
Ce frumoși au fost și ăștia…
Din experiența mea – îi pierzi pentru că îi porți de fashion, ca accesoriu, nu de nevoie.
Eu nu pot sta afară fără ei. Nu pot să-mi țin ochii deschiși, nu pot păși, nu pot conduce, nu pot nimic, dacă sunt fără ei mă strâmb îngrozitor și umblu doar cu ochii în jos și cu mâna la ochi. Să conduc fără ei e un chin (și periculos – într-o vreme aveam unii de rezervă în mașină). Probabil am o sensibilitate destul de mare la lumină. Mă deranjează uneori chiar și atunci când e semi-noros, dar luminos afară, nu e musai să străluească ditamai soarele. Așa că n-am cum să ies de undeva și să plec fără ei. În schimb îi stric în timp ce-i port. M-am așezat pe ei, i-am scăpat, îi aveam pe cap când am dat cu capul de o bară în autobuz și i-am crăpat etc etc. De aceea nu mi-am luat niciodată unii scumpi.
Alte chestii le pierd și eu.
Nuu, nici eu nu pot fara ei, sunt chioara rau la soare. Port cam tot timpul, si daca sunt nori…
O soluție ieftină și la îndemână ae fi șnurul special pentru ochelari. Se găsesc la toate farmaciile, ba chiar și unele supermarketuri comercializează. Sunt de tot felul- de la mat la lucios, de la fir de mătase la lănțișor- în toate culorile.
De când am cadorisit-o pe sora mea cu un snur de asta, știe mereu unde îi sunt ochelarii ( de vedere), scumpi,speciali ,pe comanda. Ca altfel mereu îi pune jos pe undeva și uita unde.
Atunci nu prea înțeleg cum îi pierzi că eu dacă ies dintr-un restaurant sau magazin, să zicem, cum am făcut un pas pe trotuar, cum m-am întors după ei că nu văd. La fel dacă aș pleca de la birou sau din orice altă clădire unde i-aș putea lăsa în urmă. Adică nu mă pot îndepărta de locul „uitării” mai mult de câțiva pași. La fel dacă plec de acasă, mă întorc în casă după ei. Doar așa pot să-i uit dacă ajung undeva pe lumină și plec pe întuneric – așa nu-mi dau seama pe moment că-mi lipsesc.
Ce ajută este și să nu-i las din mână pe diverse suprafețe – ori mi-i pun pe cap, ori la gât. Exclus cu șnur de ăla de babe, not there yet :))))
Oricum, cu ocazia asta am aflat din comentariile de pe facebook că aș suferi de fotofobie și am citit puțin despre, dar nu am niciun alt simptom descris acolo. O să discut și cu oftalmologul cu prima ocazie.
Exact așa sunt și eu! Nu pot ieși din casa fără ochelari de soare. Problema mea nu e ca ii pierd, problema mea e ca trag de in ultimul hal și la cât de des trebuie sa ii schimb des de aceea merg pe variantele no name.
Eu sunt din specia aia rară care nu pierde nimic niciodată si mai ține si totul in perfectă ordine, cred ca psihopați ne zice, nu? Oricum, superbi ochelarii din prima poză.
La fel si eu, categoria asta:). Ii am de 5 ani si mai si arata ca noi desi ii port incontinuu cat e soare, altfel nu rezist. In general, dupa ani si ani de utilizare a multor obiecte, toate arata impecabil.Si nu, nu fac niciun efort sa le pastrez asa, sunt oare psihopata? Suntem periculosi?:) Zi faina!
Aceeasi problema plus ca mie imi place sa-i depozitez pe cap si de acolo imi cad jos la fiecare miscare mai brusca.
Cand era copilu mic mai apuca si el si-i dadea de pamant.
Solutia: gasit un model ieftin (40 eur) care arata cool, marca locala dar de calitate (filtrele corespunzatoare UVA, UVB), luat 3 perechi, plasate strategic in genti, masina, birou…Asa am tot timpu unii la indemana, ma tin cam 2,3 ani si dupa o luam de la capat cu altii.
De la primul paragraf mi-am tot spus ‘si eu, si eu’. Tot doar ieftini, desi, adevarul e ca eu ii stric cam in egala masura. Cred ca problema mea cea mare e ca ii port mai mult pe cap. Am pierdut o pereche in canal, cand ma plimbam cu barca :))
Mi-am luat recent o pereche scumpa, dupa ce am trecut un test cu unii nu chiar ieftini, dar nici scumpi (i-am pierdut pana la urma, dar au rezistat cateva luni). Inca ii am, desi i-am uitat intr-un restaurant si i-am scapat de la gat de vreo 2 ori. Nu cred ca mai rezista mult pana sa ii zgarii macar.
Unele lucruri nu sunt pentru mine. Dar sunt si eu mandra ca inca nu am pierdut copilul, telefonul si nici verigheta (desi pe ultimele 2 le las aiurea in fiecare zi).
Chiar superbi cei pierduți de două ori, și cu următoarea pereche la fel, pot zice trei pierderi ?. Cineva s-a bucurat tare să îi găsească ?Și eu îi mai pierd, însă de câțiva ani nu văd nimic fără cei progresivi de vedere, și nu am luat cu rame magnetice, am optat pt lentile heliomate. Aproape imposibil să îi pierd, intru si sub dus cu ei ?
Eu o vad ca pe o oportunitate de a testa mai multi ochelari de soare. Poate ochelarii aia bunii, destinati sa ii am forever and ever inca nu au ajuns la mine.
Buna Ioana,
Exista tag-uri care se lipesc de la Apple dacă folosești IPhone sau soțul. Îți zice unde sunt.
Poate ajuta.
Eu nu am pierdut f des pt ca ii folosesc sa-mi țină parul ?. Îmi ridic parul de pe fata cu ei când sunt înăuntru și acolo stau toata vara, pe cap pe post de diadema ?
Nu avem Apple. 🙂
Ma simt mult mai bine ca am citit povestea ta :)) Ma regasesc FIX in aceeasi situatie. Cu ochelarii de soare, de cand conduc masina, am inceput sa am mai mare grija pentru ca imi intra soarele in ochi si sunt efectiv chioara. Acum nu ii mai pierd, doar cand sunt la masina imi dau seama ca nu sunt in suportul lor din masina, ci undeva prin casa cam 7 din 10 dati cand am nevoie de ei. Insa cu umbrelele…. deci nu.. nu pot, nu se poate, eu nu inteleg cum naiba poti sa tii minte sa cari o umbrela inapoi cu tine acasa. Deci nu se poate. D-aia nici nu mai folosesc, ma oftic de fiecare data cand mai pierd una. Cred ca doar oamenii ordonati nu pierd umbrele si ochelari de soare, aia specialii :)))
O singura data am uitat ochelarii intr-un magazin de incaltaminte, dar doamnele de acolo au fost super dragute si mi i-au pus deoparte, i-am recuperat a doua zi cand am realizat ce s-a intamplat.
In alta ordine de idei: ochelarii Ray Ban pe care i-ai pierdut de doua ori sunt super frumosi, se intampla sa mai ai codul lor notat pe undeva?
Eu cum am ochelari de soare cu dioptrii nu vad fara ei deci cumva sunt mai legata, Insa e mereu distractia intra in interior scoate-i pe aia de soare pune-i pe aia normali. SI aia heliomati nu -mi plac neam. Cred ca voi ceda curand si o sa-mi iau snururi „de baba” . am 36 de ani pana la urma, trebuie sa ma antrenez sa devin o baba exentrica.
Poate destinul tau era sa ai multe perechi frumoase si de aceea ai pierdut ca sa experimentezi!