Când o să ies la pensie (vorba vine, nu cred că scriitorii ies la pensie înainte să moară), plănuiesc să petrec cât mai mult timp cu bătrânelul meu și cu prietenele mele zăpăcite undeva în Grecia, la umbră, pe terasa unei taverne, cu un vin rece și un pachet de cărți de joc, muzică în surdină și mărgele la gât. Asta când sunt optimistă.
Când sunt pesimistă, mă gândesc că o să ne senilizăm complet înainte să facem 60 de ani, o să fim cocoșați și strâmbi din cauza a prea mult timp petrecut pe scaun, cu tot felul de scârțâieli și balonări prin tot felul de locuri, asta dacă reușim să ajungem până acolo…
Dar!
De câteva luni ascult Wiser than me, podcastul realizat de Julie Louis-Dreyfus (Elaine din Seinfeld, Selina din Veep), care face interviuri cu femei trecute de 60 de ani din lumea politicii, divertismentului, scriitoare, actrițe, cântărețe, activiste, femei super inteligente, cu experiență mare de viață, cu umor și simțul realității. Vorbesc despre cum e să fii femeie azi la 70, 80, aproape 90 de ani, despre relații, riduri, păr alb, sex, moarte, regrete. La finalul fiecărui episod, Julia o sună pe mama ei, care are și ea peste 80 de ani, și discută despre câte-o temă. Felul în care își vorbesc, umorul lor îmi place mult, deși nu am aproape nimic în comun cu ele.
Vă recomand podcastul acesta, dacă înaintarea în vârstă vă sperie. Pe mine mă ajută să înțeleg mai bine ce urmează și ce pot face ca să îmi trăiesc actul al treilea (așa îi zice Jane Fonda) cu bucurie.
Preferatele mele sunt episoadele cu Isabel Allende, Carol Burnett și Jane Fonda, dar sunt de ascultat absolut toate.
Se poate urmări pe Spotify, pe Youtube, aici.
- E greu să fii tânăr, pentru că aproape tot ce faci e nou pentru tine. Când nu mai ești tânăr, e mult mai ușor din punctul acesta de vedere. Ce faci, ai mai făcut. Puține te mai surprind. Ești mai relaxat, mai detașat, poți râde de aproape tot ce-ți iese în cale.
- Esențial este să nu ajungi singur. Să hrănești două, trei relații valoroase, ca să te trezești mereu nerăbdător pentru ziua de mâine.
- Te poți simți bine după 70 de ani dacă ești sănătos și puternic, iar asta obții dacă începi de mult mai devreme să faci sport regulat, să mănânci sănătos, să nu faci excese (alcool, fumat etc).
- După 50 de ani e mult mai bine, pentru că nu mai am de demonstrat nimic nimănui și pot fi eu 100%.
- Mă simt mai bine decât părinții mei la vârsta mea, pentru că am început să am grijă de corpul meu și încă fac sport zilnic la 86 de ani.
- La bătrânețe regreți doar ce NU ai făcut. Așa că fă ce vrei, doar să nu fie violent sau ilegal.
- Nu sta lângă oameni care nu te respectă. De la o vârstă, înțelegi cât e de ridicol și dăunător să faci asta.
- Au murit mulți oameni dragi în jurul meu, le-am văzut împăcarea pe chip în ultimele clipe. Nu mă sperie moartea, o aștept cu curiozitate.
- Sexul după 60 de ani devine… ei bine, e foarte diferit. Da, e mai plăcut, mai intim, e despre altceva decât sport și performanță.
Dacă aveți recomandări din aceeași zonă, please shoot!
Mii-a placut mult :”După 50 de ani e mult mai bine, pentru că nu mai am de demonstrat nimic nimănui și pot fi eu 100%.” Aplic de ceva ani buni si de atunci zilele fac sens pentru mine.
Do not care about” Esențial este să nu ajungi singur. Să hrănești două, trei relații valoroase, ca să te trezești mereu nerăbdător pentru ziua de mâine.” Eu tocmai cred ca in momentul in care esti in regula si te simti bine cu tine insuti cand esti si singur, esti bine mental.
Aa adauga, voluntariaza-te, nu doar de la o anumita varsta…si get a cat for more life lessons!
Hmm, o tema interesanta si prea putin explorata…multumim, Ioana, pt inspiratie! :*
Si mie imi place acest podcast, desi recunosc si ca e clar vorba de femei privilegiate cu care e greu sa ma identific, insa e de ascultat pentru poveste si pentru idei.
In aceeasi linie dar cumva mai practic mi se pare https://elderberries.substack.com/podcast – eu citesc si ascult de pe substack, presupun ca e disponibil si pe alte platforme. Si mai este si The Queenager with Eleanor Mills, eu citesc newsletter ul, e despre midlife, nu neaparat despre actual al treilea.
..oare sa nu faci excese de alcool si tutun, sau alcoolul si tutunul sunt excese in sine? :)))
Mie mi-a placut cartea „Din cauze naturale, de Barbara Ehrenreich. Au fost si parti cu care nu am rezonat, dar mi s-a parut o lectura foarte interesanta care m-a facut, la fel, sa privesc mai senin spre batranete
Mulțumesc!✨?
Cred că asta fac și eu de ceva timp, mă bucur de fiecare clipă, fac lucruri frumoase pentru mine. Am făcut și un grup Intitulat “Fă ceva minunat pentru tine, ACUM!, pentru a-mi aminti, ori de care ori intru pe Facebook, că am lucruri de făcut pentru mine mereu. De asta vreau să adun în jurul meu oameni care caută magia vieții, oameni care se bucură de fiecare clipă, iar dacă nu le iese mereu, măcar fac un efort pentru asta inspirându-ne unul de la altul.
Voi urmări Podcast-ul. ?
va recomand sa citiți cartea lui Gladys McGarey, scrisa la 102 ani ai ei. ea e cea mai mare inspirație a mea pe tema bătrâneții, sau cum ii spun eu, „intineririi”…
la 42, ma simt mai tânără ca niciodată și simt ca devin tot mai tânără pe an ce trece. îmi ajut corpul sa țină pasul cu mine și ii ofer un ritm de viata cât mai lent, mâncare sănătoasă, sport și meditație zilnic, relații de prietenie construite cu atenție, empatie și multa afecțiune. multe multe Îmbrățișări zilnic, contact fizic apropiat cu toate relațiile mele de încredere.
nu m as întoarce la perioada 20-30 de ani ever… viata cu adevărat faina, pe gustul meu, simt ca de abia începe!
Ai spus de atâtea ori că ți-ai dori să trăiești in Grecia încât nu înțeleg cum de, dacă tot te-ai hotărât să emigrezi la o vârstă destul de înaintată (nu ma îndoiesc că a fost foarte greu) nu ai ales Grecia. Clima Greciei e superbă, de scris cărți poți scrie de oriunde, iar limba nu cred că e mai grea decât olandeza. E foarte ciudat ca după ce ai făcut o dată pasul greu al emigrării să visezi, de fapt, la altă țară.
Daca calitatea vietii s-ar reduce doar la clima, probabil as fi ales Grecia. :))
Dar mai sunt si alte lucruri de luat in seama, ca sa nu zic mult mai importante, cum ar fi sistemul de invatamant, oportunitatile profesionale, viata culturala, expunerea la un mediu international, apropierea de alte centre culturale, stiintifice si profesionale importante din Europa, sistem de sprijin pentru persoanele in varsta etc. Nu se reduce totul la temparatura si tzatziki, din pacate.
PS: 42 de ani e o varsta foarte inaintata? :))))
Nu foarte, dar destul de, mai ales când e vorba de a lua viața de la capăt. In Grecia nu am fost niciodată, nu stiu dacă e o țară ok de trăit, dar am auzit doar de bine. Oricum, ideea era despre dorința ta legată de Grecia, pentru mine are și mai puțin sens Olanda, dar asta doar pentru că oamenii diferiți au preferințe diferite (pentru mine, de exemplu, clima e extrem de importantă, nu suport ploaia si frigul indiferent cu ce ar veni la pachet).
Comentariul meu nu prea are legătura cu textul. Nu știu dacă o sa “prind” pensia. Viitorul este imprevizibil. Dar dacă o fi sa îmbătrânesc, nu cred ca vreau sa îmbătrânesc aici, unde sunt aici. In Iasi, ora 18, centrul vechi al orașului, doi tineri in jur de 30 ani plimba un câine. Câinele face un rahat mare in fata intrării intr-un magazin închis, pe care scrie “concediu odihna”. Tinerii pleacă mai departe, rahatul se usucă sigur intr-o săptămâna. Mi-au dat lacrimile de frustrare. Zi grea, astăzi.
Hmm, tinerii respectivi au facut un gest urat, bineinteles. Daca erau abordabili (sa nu-ti fie frica ca sar la bataie), ai fi putut sa-i rogi sa stranga. Sunt timida, dar o data am rugat frumos pe cineva care voia sa lase o punga de gunoi in bloc – in loc s-o duca la tomberon – sa nu faca asta (m-am surprins pe mine insami ca am indraznit, doar m-am trezit vorbind).
Si eu locuiesc in Iasi de 21 de ani, de cand am terminat facultatea. Mie imi place aici, e un oras frumos si curat, care a evoluat mult, mai ales in ultimii 10 ani. Vad imbunatatiri de la an la an si sper sa se continue tot asa.
Eram in tramvaiul aflat in mers, am văzut pe geam… altfel le-as și spus sa strângă
@Lia, te rog vorbeste in numele tau si nu generaliza legat de varsta de 42: „Nu foarte, dar destul de, mai ales când e vorba de a lua viața de la capăt.” Daca tu te-ai simtit inaintata in varsta/ asa iti vezi cei 42 de ani in viitor (ca nu iti stiu varsta), nu cataloga aceasta varsta pt alte persoane ca habar nu ai ce simt si cum traiesc la 42 de ani. Trist ca gandesti asa oricum dar asta e frustrarea ta si nu a mea.
Nu iti inteleg logica legat de faprul ca Ioana locuieste in Olanda si ii place si Grecia…dar logica ta pt mine nubface sebs in mai toate comentariile pe care le adaugi.
Frustrata tare bag de seamaca esti de compuibastfel de acide comentarii…si daca inteleg ca orice om are si zile proaste, din comentariile tale pe acest blog, rar pare ca ai zile bune si sincer imi pare rau pentru tine.
Ce ciudate comentarii ! Doamne ! Articolul este inspirational si mi-a placut mult. Felicitari Ioana pentru adordarea unei teme cu totul ignorate in Romania. In Romania nu este in trend sa vorbesti de oamenii in etate, nici de calitatea vietii lor, pentru ca subiectul este dureros, mai ales decand a izbucnit circul cu ”azilele groazei”. Am 54 de ani si ma simt excelent in pielea mea si da, viata de dupa 50 are ceva aparte. Intradevar nu ma mai intereseaza nimicurile si nu vreau sa corespund nimanui. Dupa ani de zile, cand nu am mancat paine deloc, nu am mancat o prajitura, sa nu ma ingras, acum, savurez momentele in care imi permit aceste mici bucurii, fara nicio mustrare de constiinta. Daca ma gandesc la persoana care a comentat ca 42 de ani este mult, zambesc si ma gandesc ca toti suntem sortiti sa trecem prin etapele vietii, bineinteles daca suntem suficient de norocosi si vom vedea odata si perspectiva persoanei pe care am facut-o batrana :). ”What goes around, comes around ”, pentru ca asa functioneaza lucrurile. Iar in ce priveste faptul ca Ioana traieste in Olanda, este fix problema ei proprie si privata. Am avut ocazia sa lucrez cu olandezi si sunt niste oameni inteligenti si deschisi la minte. Cei cu care am lucrat eu, vorbeau germana si engleza, fluent. In ce priveste tara in care m-as muta, este Spania, acolo m-am simtit foarte bine si oricand m-as muta definitiv acolo. Ioana, te urmaresc cu drag, articolele si povestile tale sunt o adevarata sursa de inspiratie. Iti doresc tot binele din lume.
Mai dar ce multă lume s-a activat că am zis ca 42 de ani e o vârstă înaintată, deși am explicat, cred eu foarte bine, contextul. Nu e o vârstă înaintată in sensul că ar trebui începute căutările de loc de veci, ci în sensul de a-ți alege țara sau orașul in care să trăiești, pentru că, in mod normal si obișnuit, oamenii fac asta de îndată ce termină pregătirea profesionala și intra in câmpul muncii, nu când au deja copii mărișori, casă si serviciu stabil. Eu am cu aproape 10 ani mai puțin si tot mi se pare prea târziu pentru astfel de idei, am deja o viață stabilă aici și mi s-ar părea cumplit de greu să o iau acum de la capăt in altă parte. In sensul ăsta am zis de vârstă destul de înaintată, nu am făcut-o babă pe autoare!
@Lia
Varsta nu este un factor decisiv in mutatul in alta parte pentru toti cei xare aleg sa se mute. In care manual scrie ca „in mod normal si obisnuit,oamenii fac asta de îndată ce termină pregătirea profesionala și intra in câmpul muncii, nu când au deja copii mărișori, casă si serviciu stabil.” ?
Foarte greu este si cand te muti dintr-un loc in altul si in Romania…ca ma indoiesc ca vine vecinu’ sa iti zica „bine ai venit! cu o placinta la usa. Dar da, hai sa vorbim vorbe iar…
@Lia: Oamenii fac astfel de alegeri in special când au copii și experiențe urate in locul in care sunt! Nu atunci când intra in “câmpul muncii” șamd ….fac astfel de alegeri la timpul potrivit pentru ei! Și dacă nu ai fost in Grecia , poate ar fi bine sa o faci, este o țara turistică drăguță, dar nu o țara in care as vrea sa îmi cresc copiii. Diferența între turist și locuitor e mare.
A…și este nepoliticos sa te adresezi pe un astfel de “ton” . Fiecare trăiește unde alege, fără a da explicații !
Na, ca m-ai “activat”! ?
Este problema proprie si personala a fiecaruia, cand si cum o ia de la capat, sau whatever.
Interesant :). Eu cred că nu m-am uitat în buletin demult :D. În fiecare an, de ziua mea, aștept să mă simt un pic mai înțeleaptă, ceea ce nu se întâmplă. Dar, unele chestii sunt într-adevăr mai amuzante după o cifră mai mare în buletin. De exemplu, tinerii sunt mai politicoși, ascultă dacă eu am ceva de zis. Doar că ei nu știu că nu sunt mai înțeleaptă decât ei ? , doar am trecut prin mai multe :).