Marți am ieșit în parc cu copiii, să se întâlnească cu prieteni din cartier. A fost foarte plăcut, ne-am întâlnit cu mulți vecini, cunoscuți și cititori, am făcut poze, am povestit, copiii mari intră la gimnaziu, cei mai mici încep școala, etape, planuri, griji, am râs mult, a fost foarte plăcut.
La un moment dat, una dintre mamele cu care vorbeam (ne știm din vedere de prin cartier, nu suntem prietene) mă trage mai într-o parte așa și-mi spune:
– Foarte drăguț tricou cu inimă ai, și fusta…
-Mulțumesc, zic, și mie îmi plac.
-Le-am văzut pe Facebook de curând, zice, și începe să se jeneze un pic.
-Daaa, am pus poza din fața catedralei din Palma, îi confirm amuzată (o știți, e aici pe pagină, postată acum câteva zile).
-Exact, continuă ea… și e un pic ciudat, pare că nu ai alte haine…
Vă spun sincer, m-am blocat. Adică… Ea era sincer preocupată, ca să nu zic îngrijorată, de imaginea mea, de mine cu totul. Pare că nu am alte haine… Apar pe Facebook cu niște haine și apoi în parc cu copiii, tot cu alea, o săptămână mai târziu. O persoană (aproximativ) publică să nu aibă mai multe haine, altele noi, mereu altceva….
Mi-a mai spus cineva la o lansare că port salopeta albastră a patra oară la un eveniment. Am apreciat fidelitatea ei, știa ce port la evenimente, înseamnă că e important pentru ea, i-am mulțumit, dar a trebuit s-o corectez. Purtam salopeta albastră a șasea oară pe o scenă. Aceeași salopetă lungă. Iar asta nu e ceva rău, nu e ceva pentru care trebuie să fiu compătimită!
M-am gândit, și atunci, și acum, cât de rău ne-a făcut din punctul ăsta de vedere social media, și ce așteptări creează internetul, să fim îmbrăcați mereu altfel, mereu cu lucruri noi, extraordinare, că altfel Doamne ferește, o să pară că nu avem alte haine…
Bine, eu chiar nu am alte haine. :)))
Am în general puține lucruri, pentru că port puține, am învățat în timp să mă despart ușor de ce nu port. În plus, cumpăr rar lucruri, pur și simplu nu simt nevoia să am lucruri noi decât rar și când e vorba despre obiecte speciale. Nu spun că e neapărat ceva rău să-ți dorești lucruri noi, doar eu că nu am gena asta. M-am născut fără ea.
Acum, în vacanță, pentru cinci săptămâni cât sunt plecată cu copiii, am extrem de puține lucruri cu mine, trei bluze, două fuste, pantalon scurt și patru rochii. Port, spăl, port iar. Copiii, la fel, lucrurile lor încap toate într-un rucsac mic.
Nu mă simt rușinată, nu țin să demonstrez că am, să cumpăr ca să arăt că am.
Nu cred că e vreo virtute nici să ai multe haine, nici să n-ai. Cred că e important să nu punem așa de mult preț și presiune pe lucruri, și să le arătăm și copiilor că simplu e, de cele mai multe ori, mai sănătos. Mai puțină bătaie de cap, mai mult timp pentru lucrurile mai importante: curiozitatea, relațiile, explorarea, râsul împreună. Din astea avem din plin, chiar dacă stăm prost cu hainele. :))
Iată și poza care mi-a făcut probleme.
E superba tinuta! Si sandelele ? Da’ fusta, de unde e fusta? ?
Tare! Bravo Printesa! Bine scris si echilibrat!
? ce trista trebuie sa fie persoana respectiva! In loc sa apreciem persoanele care călătoresc și se îmbracă sustenabil, criticam “aiurea, in tramvai”. Un caracter urat, un om neîmplinit , doar așa îmi pot explica reacția ei. Sper ca va citi si se va rușina , sper ca va înțelege ca promovează o atitudine gresita si nu o va transmite si generației viitoare. Si in definitiv este problema fiecăruia cum se îmbracă! Jeezzz, oameni fără bun simt și maniere…
Draga Printesa, eu te admir pentru asta si mi-as dori sa fac la fel intr-o zi. Iar tinuta din imaginea de mai sus o gasesc foarte frumoasa si iti sta foarte bine.
Vacanta frumoasa si linistita iti doresc!
Si totusi cum speli hainele in concediu? La mana? Apelezi la serviciile de curatare are hotelurilor? Chiar m-ai facut curioasa.
Majoritatea hotelurilor au masini de spalat, bagi fisa si speli/usuci. Iar cat suntem in Romania, stam in apartamentul nostru.
:)))
??
Ma uit la poza si vad ce silueta frumoasa ai si cat de fericita arati! Daca asta inseamna sa fi sarac, adica haine purtate de mai multe ori pana se uzeaza, o silueta perfecta si fericire pe chip, pai vreau sa fiu asa „saraca” forever!
Nevoia femeilor si nu numai de a avea foarte multe haine este „educata” de catre societatea bazata pe consum. Nevoia reala este alta, de fapt. Jos palaria, Printesa!
Ma intreb si eu: erati in Ro in cartier? Am observat de mult mai multe ori obsesii materialiste de genul asta in Ro decât in alte tari pe unde mai traiesc eu..
Si… da. Ma blochez si eu, imi pica fata cam de fiecare data când aud asa ceva.
Dar e probabil doar o etapa in evolutia acestei societati. Probabil trebuie sa mai am rabdare, asa.. vreo 30-40 de ani 😉
Pe langa cele cateva tricouri (negre simple), mai am vreo doua – trei mai colorate, maxim 10 tricouri toate. La fel si la pantaloni si fuste. Less is more.
Imi raman bani mai multi pentru vacante ?
Consumerismul asta nu ne mai iese din sange, poate mai accentuat la natiile foste sub regim aspru, ptr ca nu s-a avut…
Te apreciez ca reutilizezi reciclezi si…io cred ca sa fie un pic o virtute…adica, no, cat de mult mai putem abuza planeta asta?
inainte de a face o noua achizitie, am invatat
de la tatal unui bun prieten sa ma intreb urmatoarele: am nevoie de acel obiect sau doar mi-l doresc? mi-l permit? ce se intampla daca nu il cumpar?