Înainte de toate, trebuie să spun că pentru mine, ședința cu părinții a însemnat toată viața scandal acasă. :))
Asta e asocierea mea din copilărie, când tata se ducea la ședință optimist (că eu îi ziceam că sigur o să audă doar de bine, așa aveam eu impresia de fiecare dată, că sunt o binecuvântare pentru profesori :P) se întorcea supărat și mereu aveam parte de morală și pedeapsă. Învățătoarea sau diriginta se plângeau mereu de mine, că deși eram isteață, comentam prea mult, mă ridicam des în picioare să zic că ceva nu e corect, dădeam colegilor să copieze sau le făceam compunerile.
Practic, ce rețin eu că se vorbea pe atunci la ședințe era: ce prostii fac copiii și ce bani mai trebuie aduși la școală.
Nimic plăcut, așadar.
Apoi am devenit la rândul meu părinte și am început să merg și eu la ședințele cu părinții, dar am avut doar experiențe plăcute, întâlniri cu educatori sau profesori care ne povesteau ce vor face la clasă și cum o să ținem legătura.
Pe scurt, am mers la primele mele ședințe cu părinții în Olanda cu zero așteptări. Habar nu aveam ce urma să se întâmple acolo. O să ni se ceară ceva? O să ne certe cineva? O să ne pună să vorbim?
Luni seara de la 8 am mers la întâlnirea părinților copiilor de clasa a cincea cu învățătorii copiilor de clasa a cincea.
În holul școlii erau așezate vreo 70 de scaune pliante, în fața lor un ecran smart uriaș și cele 4 învățătoare de la clasa a cincea (sunt trei grupe de a cincea în școală), plus psiholoaga pentru anii 3-5.
La 8 fix, dar FIX, a început să vorbească prima învățătoare. S-au prezentat toate scurt: nume, ce vârstă au, câți copii au, unde locuiesc, de câți ani sunt în școală și de câți ani predau la clasa a cincea, plus hobbyuri și câteva glumițe.
Apoi au prezentate toate (fiecare câte două slide-uri) ce vor învăța copiii anul acesta cu ele. Ce materii au, cum se predau ele și cum se urmărește progresul copiilor. Au făcut cu noi câteva jocuri să ne arate cum fac cu copiii. O să scriu separat despre ce am aflat că vor face copiii, mi se pare interesant sistemul! Se insistă enorm pe limbă, scris, citit, înțeles, și orientarea în lume. Dar au și celelalte materii, biologie, engleză, istorie, geografie, trafic, dexteritate etc.
A vorbit și psiholoaga un pic, să ne spună cum urmărește copiii și cum o putem contacta dacă e nevoie de ea.
După 40 de minute, ne-am ridicat și toată lumea și-a pliat propriul scaun și l-a pus în suportul de scaune. Ecranul a fost tras la locul lui și pianul din hol și-a reocupat locul. Părinții au fost cei care au făcut ordine, au strâns inclusiv cafeaua și ceaiul puse pe o masă în laterală.
Apoi am urcat în clasele copiilor, cu învățătoare cu tot, să vedem clasa și să socializam între noi.
Am mai stat de vorbă un pic, am analizat materialele pe care le folosesc, am făcut echipa de Părinți voluntari ai clasei (m-am înscris și eu ca primă rezervă) și am stabilit să facem o petrecere, să ne cunoaștem mai bine.
Cele două învățătoare ne-au povestit un pic despre clasă, că e echilibrată și nu sunt conflicte, copii isteți și buni.
Pe la 9 și ceva am fugit spre casă, teribil de epuizată după ce-mi forjasem la maximum toți neuronii să pricep tot ce s-a prezentat și să fac conversație cu oameni care vorbeau cu mine de parcă toată viața m-am bălăcit doar în neerlandeză.
A doua zi am mers la întâlnirea pentru clasa a șaptea.
Patru profesori pentru cele trei clase, al nostru, cel mai tânăr și mai înalt. Ne-au prezentat întâi regulile (fără telefoane în clasă, sunt depuse într-un coș la intrarea în sală și recuperate la finalul zilei, părinții să monitorizeze grupul de whatsap, să nu se încaiere pe acolo, duș obligatoriu după sport, pentru că unii puberi au început să miroasă urât, apoi sistemul de teme pentru acasă (e primul an în care vor primi teme săptămânal la ortografie, vocabular și matematică), ce prezentări vor avea de făcut, cum sunt încurajați să lucreze individual în clasă, ce alte materii au, că anul acesta vor avea examen scris la materia numită Reguli de circulație (a fost un pic de panică în sală), cum le vorbesc despre relații și emoții, ce teste au și cum sunt evaluați. Au insistat mult să ne asigurăm că copiii citesc în fiecare zi, orice le place, doar să citească. Apoi ne-am strâns toți scaunele și am mers în clasă cu profii, unde am mai socializat un pic, m-am uitat pe manuale, m-am introdus în grupul de WP al părinților.
Eram destul de stresată de faptul că profesorul Sofiei e practic un copil (are 24 de ani, l-am stocărit pe Facebook, desigur, e acolo o poză cu el de acum câțiva ani și e practic un băiețel, bine, un băiețel de doi metri, dar tot băiețel), mi s-a părut foarte prezent și simpatic, serios când e cazul și ferm. Să vedem.
Anul acesta e important, treaba devine un pic mai serioasă, copiii sunt evaluați cu atenție, la începutul anului 8 se dau recomandările preliminare pentru tipul de secundar care se potrivește fiecărui copil (înalt, mediu sau de bază). Sofia e silitoare, îi place și îi e ușor să învețe, sunt curioasă cum va fi pentru ea anul acesta, până acum i s-a părut ușor (nu și la istorie, unde nu e interesată aproape deloc și pierde firul).
Vă țin la curent. Azi au zi de sport (fac numai sport toată ziua, nu se duc la școală, stau pe un teren imens unde joacă tot felul de jocuri).
Cum vi se pare sistemul?
Despre școala în Olanda am mai scris, găsiți articolele aici.
Nu uitați că ne vedem la București pe 8 octombrie la conferință, detalii aici.
Anul acesta am avut si eu prima sedinta cu parintii pentru un scolar, la o scoala de stat, in Romania. Am avut ceva emotii, pentru ca la fel ca tine, tin minte sedintele de cand am fost noi elevi 😀
Singurul minus este ca a durat prea mult (am avut si de semnat hartii: contractul de scolarizare, acordurile GDPR, regulile pentru ora de sport etc). In rest, totul a fost foarte relaxat si NORMAL. Sedinta s-a tinut in clasa, fiecare parinte a stat pe locul copilului sau, doamna invatatoare s-a prezentat pe ea, cum zici ca s-a intamplat si la voi, apoi s-a vorbit exclusiv despre ce va face EA cu elevii în timpul acestui an scolar. Nimic despre elevi, dar cand sa plecam acasa, am primit un fel de chestionar despre copiii nostri, pe care fiecare sa-l completam acasa si sa-l aducem în ziua următoare. Din acest chestionar, spunea doamna invatatoare, ca îi va putea cunoaste mai bine (ce le place, cu ce temeri si sperante au început scoala, ce asteptari ar avea copiii de la acest prim an, dar si parintii si alte intrebari dragute la care am raspuns cu drag).
Desigur, la clasa pregatitoare nu exista manuale, insa vor lucra de pe niste caiete speciale, care s-au comandat de catre doamna invatatoare si care au fost platite (ca intotdeauna), de parinti. Atat, deocamdata!
Mulțumim Ioana pentru articol ?
Foarte faină ideea cu ziua de sport! În România însă.. n-au unde face nici măcar orele de sport..Renumite școli din Brașov n-au nici teren, nici sală de sport. Au, în schimb, parcuri aproape, unde ar putea face mișcare, dar, se alege statul în clasă, în bănci.. ? Probabil e mai simplu așa..
La mine au fost fun sedintele cu parintii si pe vremea cand eram eu la scoala. Si nu doar pentru ca eram buna la invatatura (desi eram :)) ), dar mai ales pentru ca tata a fost mereu excentric, si se ducea ba ras in cap, ba cu batic de pirat, ba cu plete in vant.
Similar cu scoala primara a Nadiei in US. E clasa a IV-a, se dau teme saptamanale, desi invatatoarele zic ca nu se vor omori prea mult cu datul de teme. Eu, ca romanca ce sunt, as da zilnic, dar nu e dupa mine 😀
Se lucreaza enorm pe Chromebooks, fiecare copil are laptop-ul lui si lucreaza zilnic la scoala. Tot felul de aplicatii. Este OK, in ideea in care din clasa a III-a se dau examene anuale, tot pe laptop, deci e bine sa se obisnuiasca. Si nu sunt teste grila. Sunt mai mult pentru orientarea parintelui (sa stii daca e pe linie sau nu), dar mai ales pentru rating-ul scolii.
La sedinta noastra a fost cam tot asa, prezentat invatatoarele, cum se va lucra etc. Nu se face shaming, discutia cu parintii este separata pe copil si nu se insista pe cat de naspa e copilul tau. Se gaseste mereu ceva bun de pius la inaintare si apoi ti se spune ca poate e prea energic etc. Nu ca e prost, nu invata si alte mizerii pe care le auzeau ai nostri despre noi, oricat de cuminti am fi fost.
Telefoanele trebuie inchise pe timpul orelor, exceptie cei care le folosesc ca device medical (noi avem legat senzorul de glicemie pe aplicatia din telefon, deci copilul are voie cu telefonul peste tot). Nu sa se holbeze la el, dar, daca incepe sa piuie aplicatia (hipo sau hiper), opreste tot si merge la asistenta sau ia masurile necesare singura.
Ca tot vine vorba de asistenta, acum ca ne folosim de ea, este incredibil nivelul de cunostinte si profesionalism. Sunt pur si simplu doctori fara parafa, socant de bine pregatite si atente. Am avut o surpriza super placuta sa vad ca stie exact ce sa faca, incat nu trebuie sa fac eu infarct acasa, ca imi pica fata ca musca prin scoala.
Cat priveste ce se invata, ai impresia ca nu studiaza atat ca in Romania, desi materia e similara. Dar nu se merge pe tocit, nu se stufoseste materia pana la voma. Totul e in joc, conversatie, brainstorming etc. Relatia cu copiii este dominata de blandete si intelegere, iar astia mici se simt ca acasa.
Fie-mea, care e o timida si o retrasa, e indragostita de invatatoarele ei si se simte extrem de iubita si apreciata.
Sport se face zilnic cate o ora si la final de zi au cam o ora de „imbogatire”. Ori pentru cei din programele de supradotati, ori activitati cu copiii care sunt in urma sau au lipsit. Noi ne-am luat 3 saptamani de vacanta acum, cand se intoarce va lucra, daca e nevoie, cu invatatoarea, sa fie la zi cu testarile.
De curiozitate, unde ești în US? La noi, tot US, NY State, clasa a 3-a, au teme zilnice – de luni până joi, weekendul e considerat pentru familie, și astfel nu au teme. De telefon nu se pune problema, deoarece nu are nimeni telefon. Iar sport au de doua ori pe săptămână, nu zilnic
Mersi
@Cretolina
Programul scolar si filosofia invatatului difera de la district scolar la district scolar in acelasi stat in US.
Uite si niste scaune cu care nu risti sa cazi pe spate si sa dai cu capul de podea. La noi la scoala de stat in bucuresti se schimba scaunele in fiecare an si sunt toate proaste.
Si da, si la noi in seara asta, prima sedinta din a 7-a, s-a discutat numai despre haosul si harmalaia pe care o provoaca cica 90% dintre copiii din clasa si s-a concluzionat ca se va aplica regulamentul si se vor da rapoarte si mustrari scrise si li se va scadea nota la purtare in final, ce s-a evitat pana acum. Au venit si 2 profe sa se planga ca nu-si pot tine orele (sunt 29 in clasa), numiti cei care nu si-au facut temele sau le-au avut incomplete la mate pe 26 si 27 sept. S-au si incins spiritele, ca cum dom’le, al meu acasa nici nu sufla. Eu m-am enervat dar nu am zis, ca a mea a fost nominalizata numa’ de bine si ca purtare si rezultate desi nu face meditatii, dar stiu ca imi zice ca o deranjeaza foarte tare harmalaia si ma enervez. Aici fac meditatii din clasa a 5-a sau mai devreme. Diriga era disperata si coplesita, ea e genul prietenos si aproape de copii, e super de gashca, dar s-a declarat depasita, parintii inversunati pe masuri punitive. Culmea, a mea are doar guidelines, are libertate aproape totala, dar stie ce face si imi spune si mie fara teama ca stie ca imi poate povesti si o face (sper tot ce e important). I-am povestit si a zis si ea ca tocmai rigiditatea probabil ii face asa rebeli…ca de ce doar pentru ca ai o varsta in buletin si o diploma imi spui mie ce sa fac…oups…dar asta e generatia, asa gandesc. Si diriga a spus ca ei nu fac diferenta intre un prof si un coleg, striga si injura la fel. Si Ale vorbeste cu „coaie” si „pula”, eu am inteles trend-ul si o las, o sa se lase singura de limbajul asta.
Da, de cand e la scoala eu vad ca nu s-a schimbat nimic in 30 si ceva de ani, nici ca materie (pe care o invart toti ministrii, dar in fond nu s-a schimbat nimic in afara de vreo 2 materii aberante introduse), nici ca mod de predare, atitudine, etc. Mdap….e super ce relatezi tu, Ioana.
Si ma mai enerveaza ceva desi si eu am fost la o scoala departe de casa, nearondata, pt ca era considerata o scoala de top. Tot ma enerveaza acum. Apropo de telefoane. Noua lege spune ca nu au voie cu telefoane la scoala punct. Dar pentru ca peste 3 sferturi din copii nu locuiesc in cartier si daca parintii nu ajung sa-i ia le cheama uber, etc., la fel, le inchid pe timpul orelor intr-un dulap. Iar ei se milogesc de sefa clasei care are cheia si tot le mai iau in pauze 🙂 Dar de ce daca ai ales sa stai la vila cu piscina in afara bucurestiului nu renunti la o poseta doua channel, ysl, etc. pe an si nu-ti duci copilul la particulara si aglomerezi scolile de stat? Ca au trebuit sa mai construiasca un corp de cladire de nu mai au nici curtea scolii, n-au loc sa iasa in pauze. Stau 6 ore zilnic la scoala cu pauze de max 10 min, normal ca au nevoie sa se desfasoare, sa vorbeasca si o fac in ore. Ca am vazut la o deschidere de an si vedete tv si mari directori, dar mari, de banci, etc. si altii fara notorietate dar evident foarte potenti financiar. Si majoritatea de la ea din clasa sunt asa. Copiii aia mai fac o ora si ceva zilnic numai pe drum…pam pam…si alta discutie, doar anul asta le-au venit 2 colegi din scoli particulare…..nu ca nu-si permit parintii dar aparent nici acolo nu e roz deloc, depinde de scoala.
Până nu o sa se taie cu totul posibilitatea de se duce fiecare pe unde vrea în sistemul public, nu la școala de care aparține, nu o sa se rezolve nici calitatea învățământului (dimpotrivă, o să scadă și mai mult dacă se înghesuie juma de București si comunele limitrofe la aceeași școală in trei schimburi cu 35 in clasă) și nici traficul.
Eu locuiesc in Franta si copilul meu a intrat la clasa pregatitoare.
Nu am avut temeri sau asteptari nici eu, nici el, poate nostalgia de a nu-si regasi prietenii apropiati din gradinita, dar se pare ca el a trecut mai repede peste asta.
1 ora a durat, inceput putin mai tarziu, multe slideuri de explicat metoda, fore interesant. Ce cauta sa le intipareasca (orientare ca: data, cum sa gaseasca un creion in catrafusele lui, care toate au eticheta, care e mana dreapta si stanga si cum sa inteleaga actiunea din carte fara sa stie inca sa citeasca).
Apoi ce altceva invata, engleza, sport, miscare in alte spatii, independenta la ora mesei (impinge tava!) si respectarea valorilor si a celuilalt.
Ca exista un sistem de notare, ca ei sa se familiarizeze, dar care nu e menit sa ii streseze, ci sa ii invete evaluarea si disciplina temelor (zilnic 5-20 min, cu exercitii se citit, scris si socotit, colorat sau memorat).
Cum asteapta de la parinti ca, desi au putin timp ai energie seara, sa reactiveze cunostintele in acelasi fel, repetand procese sau cuvinte cheie acasa si petrecand timp cu ei in care sa ii intrebam daca sunt anumite lucruri cu care au doficultati, teama sau timiditate.
Faptul ca vor avea o excursie la sfarsitul anului, in munti, ca sa se cunoasca si lege prietenii si incredere. Si cum e la dispozitia noastra sa discutam, chiar daca in ianuarie vom avea toti o intalnire individuala cu ea pentru bilantul copilului la jumatatea anului. La sfarsit, se da un caiet cu toate lucrurile pe care e capabil sa le faca si in ce masura.
Ce m-a uimit cel mai mult aici e ca tot personalul este acolo pentru ca si-a dorit, nu pentru ca nu a gasit sau putut altceva. Nu vor sa faca sa plateasca copiilor ce au incasat ei. Trateaza copiii ca pe niste persoane cu nevoie de ghidaj, dar vointa si personalitate proprie. Merg pe incurajare, nu pe repros. Pe o relatie in care si profesorul poate invata si in care elevul poate aduce si el lucruri noi in ecuatie.
Sigur, nicaieri nu e perfect, dar se simte ca nu au greutatea anilor de nedreptati si lipsuri, din spate. Si desi apreciaza mai putin libertatile pe care le au, e placut sa vezi ca lumea poate fi si fara atatea traume si drame la orice pas, cum am cunoscut-o noi ☺️?
E frumos ca se aduna atatea pareri si invataturi in acelasi loc
In Belgia „serbarea din prima zi” a constat dintr-un discurs de 10 secunde urmat de intrarea copiilor la clase. A fost o sedinta separata, in afara orelor de clasa ca sa nu afecteze orarul copiilor ulterior unde s-au prezentat profesorii, scoala. Apoi fiecare profesor la clasa a prezentat materiile, structura anului, modul de comunicare cu parintii. Discutia e si despre cum parintii pot sa se implice si cum pot fi ajutati de profesori sa se implice in educatia copiilor. Discutiile despre copil si rezultate se discuta doar individual, se invita toti parintii pe rand, cu programare la sedinte de 15 minute. In fiecare zi profesorul scrie un mesaj scurt pentru parinti in jurnalul personal al copilului. Alt canal paralel de comunicare e cel administrativ, prin email si applicatia scolii, app unde se poate platii (ore supraveghere copii dupa ore, cantina). Alt canal de comunicare e prin echipa medicala, psiholog, logoped, medic – se fac si vaccinarile obligatorii, prim ajutor, se verifica daca au copii probleme cu auzul, vazul, greutatea, dictie, daca sunt dislexici sau au alte conditii care necesita support. Care se ofera, daca e cazul, e al doilea profesor sau al treilea in clasa de 16 copii. Au biblioteca in clasa, se si merge cu clasa la biblioteca (au una la 500m).