Îl mai știți pe Damian? Avea 16 ani când mi-a scris prima oară. Am publicat atunci mesajul lui despre haosul din liceul bun la care mergea, despre droguri, întreruperi de sarcină, despre familia lui destrămată. Am rămas absolut impresionată de limpezimea lui, de bunătatea cu care descria totul, despre curajul lui de a merge înainte fără să facă rău și fără să lase să i se facă rău. Articolul e aici. A primit atunci de la voi sute de mesaje de încurajare. Ne-am mai scris de atunci un pic. Au trecut trei ani.
Mi-a scris din nou acum câteva zile despre cum e viața lui acum, cu un mesaj clar (și foarte important, cred eu) pentru adolescenți și pentru părinții lor: chiar dacă pare teribil de grea și nesfârșită, adolescența se încheie, viața merge mai departe. Important e să avem răbdare cu noi, să ținem la ce ne dorim, să nu dăm drumul oamenilor care ne fac bine. Damian nu a mers la facultate. A decis că vrea să facă ce și-a dorit dintotdeauna. Și e mulțumit, deși mama lui încă nu acceptă alegerile lui. Citiți vă rog, cu inima deschisă.
Îți mulțumesc, Damian, că ne lași să fim martorii poveștii tale!
Poate și ceilalți adolescenți care mi-au scris atunci, Mira, Luca, Daniela, Ana, Sofia, ar dori să ne facă un update după trei ani. Cum e viața lor acum oare?
Bună,
Dragul de Facebook mi-a reamintit că acum cam 3 ani ți-am scris prima dată. Am citit ce ți-am scris atunci și mi-am dat seama că nu mai sunt în același loc, că situația s-a schimbat mult,dar parcă sunt același om. Am citit și comentariile primite atunci.
În timpul care a trecut am terminat liceul, am dat și Bacul și am ajuns la facultate. Nu fără peripeții. Când a trebuit să dau Bacul am plecat spre școală, am ajuns acolo și am continuat să merg… Țin minte că am stat pe faleză și mă uitam la ces gândindu-mă că acum au împărțit subiectele, acum au predat foile. La următoarea probă nici nu am plecat de acasă. Mama a fost furioasă când a aflat că nici nu am călcat în sală. Pur și simplu nu am putut să mă adun și să merg la examen. Am fost în sesiunea de toamnă, la o altă școală, cu alți oameni în sala , fără colegii mei obișnuiți, fără presiune. Ciudat, dar câțiva erau acolo al 3 lea an la rând sau veneau de la muncă și asta m-a relaxat teribil. Apoi am mers la facultate, inițial am încercat să lucrez la o vulcanizare.În al doilea semestru s-a ivit ocazia de a face practică la o fermă. Am rămas acolo definitiv. Acum sunt student la seral, ajutor de veterinar cu juma de normă și în weekend mecanic auto. Locuiesc la fermă într-o mansardă în clădirea administrativă. Minimalismul a căpătat o nouă dimensiune, adică patul este o saltea pe un palet. E liniște, e curat și îmi place să fiu rupt seara, să fiu epuizat de muncă. Am descoperit beneficiile dușurilor reci( intenționat reci) și adorm încercând să citesc literatură clasică. De o luna trag de Bătrânul și marea.
Singurul meu regret e că nu apuc să petrec mai mult timp cu prietena mea. Și aici au fost multe de dus. Cel mai greu am înțeles că graba poate strica o relație. Că în relațiile de început e mai important să fi prieten decât iubit și că cele două roluri nu pot fi separate. Că fiecare trebuie să spună ce așteptări are de la relație și ce vrea să găsească. Acum ne e foarte bine.
Nu prea bine e în relație cu părințîi. Mama nu m-a iertat, nu e împăcată cu felul în care s-au așezat lucrurile. E singură acasă. Tata e acolo…. nu merge bine noua căsnicie. Am un frate mic, de grădiniță. O dată la câteva luni încerc să îl văd, să îl scot în parc și ne jucăm puțin. Doar atât pot face pentru el. Am și un nepot, abia face pași în lume. Duminică e masă în familie, acasă la fratele meu. Suntem foarte apropiați și mai sunt și bonă gratis uneori. Nu aș da pentru nimic duminica….e răsplata din toată munca din săptămână.
Mă bucur de liniște, de animale și pot spune că mă înțeleg bine și cu colegii de muncă și școală, infinit mai bine decât în liceu.
Ți-am scris pentru că eu cred că e important să vedem adolescența ca pe o etapă, ceva ce se termină și m-am gândit că poate ajută pe cineva să știe cum s-a terminat pentru mine. Viața merge mai departe și după ce se termină liceul și toate răutățile par mai mici și mai stupide. Nu că eu aș fi avut mare lucru de amintit din liceu, dar este speranța că vei găsi alți oameni cu care să ai ceva în comun, că e mai mult decât câteva păreri și lumea e mai mare decât o clasă.
Dacă publici, aș vrea să îi încurajez și pe alții care au scris la început, acum 3-4 ani, să spună cum s-a terminat adolescența pentru ei. Contează și asta.
Povestea lui de acum imi aminteste de un minunat serial animat „Silver Spoon” de Hiromu Arakawa. I-as recomanda, daca are putin timp si pentru relaxare, poate se regaseste putin. Mult succes in viata de tanar adult si sa aiba incredere in alegerile care ii fac lui bine!
Acum ca am re’citit povestea lui, mi se pare ca s’a maturizat atat de mult! Bravo Damian, felicitari pentru alegerile facute, important e sa te simti tu bine cu orice ai face! Parintii intotdeauna ne vor binele, dar parca cateodata „prea mult bine” si uite asa inaintam in viata fara sa ne bucuram de tot ce ne inconjoara! Bucura’te de oameni, de prieteni, de familie, DE TINE! Succes in tot ce faci! Imbratisari calde!
Ce frumos! Îți doresc sa ai parte de viața pe care o visezi, sa iubești și sa fii iubit, sa Zâmbești in fiecare dimineața! Ai tot respectul nostru🤗🤗
Damian, sunt mama de pre-adolescent, iti multumesc ca ai scris atat de autentic si asumat, iti multumesc ca mi-ai reamintit ca toate prin care trecem sunt etape cu bune si rele. Sunt mandra de tine si de tot ceea ce faci. Sa iti mearga bine si sa nu renunti la visul tau niciodata!
Felicitări pentru ca ai avut curajul sa fii tu. Felicitări și mamei tale pentru ca este posibil ca, cumva tot ea sa-ti fii insuflat acest curaj. În discuțiile avute cu dumneai poate ai văzut vehementa cu care își apară ideile, dorințele și asta sa te fii înspirat. Este greu sa fii mama, precum este greu sa fii și copilul unei mame care este prea prinsa în viata și nu are moment sa se uite in ea. Faptul ca nu te-ai pierdut pe drum asta este meritul și recompensa ta. Mulțumesc ca mi-ai dat șansa să îți cunosc povestea și astfel sa ma uit la copilul meu cu alți ochi. Ramai în bunătate!
Fara cuvinte… esti un om bun…si vei reusi in viata…pentru ca vrei…pentru ca meriti. Sa ti ajute Bunul Dumnezeu. PS. mama ta…probabil te a iertat demult….insa viata grea…nu o lasa sa vada asta. Capul sus BARBATE!!!
încerc sa ma abonez și nu reușesc îmi da 404 eroare
mulțumesc