Mai țineți minte influensărița din SUA care a fost arestată la final de august pentru că și-abuzat copiii în parteneriat cu o consilieră de dezvoltare personală, despre care alte persoane au depus mărturie că este la rândul ei abuzatoare (victimele ei anterioare au fost adolescenți, unii din propria familie)?
Ieri, femeia a depus în tribunal o cerere de înțelegere: renunță la dreptul la proces cu jurați și se declară vinovată de torturarea repetată, pe parcursul mai multor ani, a propriilor copii. În declarația către judecător, ea recunoaște că și-a înfometat copiii, i-a pus să care cutii cu cărți pe scări ore la rând, i-a lovit cu picioarele în timp ce purta cizme, i-a ținut cu capul sub apă sau i-a împiedicat să respire ținându-le mâna peste nas și gură, i-a lăsat să doarmă în propria urină sau vomă, i-a pus să lucreze în soare zile la rând, fără acces la apă, mâncare, umbră sau haine, sau să alerge desculți pe asfaltul fierbinte, tinându-i flămânzi în timp ce ceilalți membri ai familiei mâncau mese diverse, spunându-le în tot acest timp că ei sunt vinovați pentru ce li se întâmplă și că ce le face sunt semne de iubire. După ce băiatul cel mic a încercat să fugă în iulie, a fost ținut legat o lună de mâini și de picioare, iar rănile i-au fost tratate cu bandă scotch.
Foarte greu am citit declarațiile ei, mi se face greață când mă gândesc prin ce au trecut acești copii și cât de greu va fi să proceseze coșmarul prin care au trecut.
Această femeie avea pe canalul ei de youtube două milioane de followeri care îi urmăreau sfaturile de parenting.
Mulți vecini și followeri au chemat în mod repetat poliția și protecția copilului, însă vizitele lor nu au avut niciun rezultat.
Ce e de învățat din această întâmplare sinistră, din traumele acestor copii distruși de o mamă narcisică, probabil cu probleme psihice, care nu a fost oprită la timp nici de tatăl copiilor, nici de familia extinsă, de prieteni sau de stat?
Cât de important este să intervenim ferm, cu insistență, când bănuim că un copil sau mai mulți din anturajul nostru sunt abuzați. Să fim atenți la semnale. Să fim modele bune pentru cei din jur. Oricât de atractiv ni se pare un influencer, să ne ascultăm instinctul și bunul simț, semnale de comportament deviant există în multe cazuri. Oricât de greu e să ne educăm copii uneori, de frustrant, de obositor, niciodată nu e lovirea, chinuirea, condiționarea copilului o soluție. Respirăm, ne oprim, cerem ajutorul unui alt adult, nu facem rău copilului.
Aici puteți citi tot contextul.
Las mai jos și dezbaterea mea cu Sandra OConnor despre abuz și îndoctrinare.
