Aseară am organizat prima din (sper eu) lungul șir de seri românești în Olanda. L-am invitat pe proful de olandeză și pe colegii mei de la curs, foști sau actuali, pentru că sunt singura româncă din grup și m-am gândit că ar fi fain să le prezint câte ceva din cultura noastră. Proful (olandez get beget) e pasionat de Polonia, e fluent în poloneză, merge anual în Polonia la un festival de film independent polonez, citește presă și literatură poloneză, organizează la el acasă seri poloneze cu foști cursanți sau prieteni, și m-am gândit: și România merită o seară doar a ei.
Mai ales că din interacțiunile mele cu vestici am înțeles că ei știu foarte puțin spre deloc despre noi și despre celelalte state aflate în spatele Cortinei de fier. Sunt curioși, dar nu suficient cât să caute singuri, în schimb dacă le arăți, primesc cu bucurie informații (și mai ales mâncare).
Despre cum am gătit și copt pâine trei zile la rând pentru seara asta vă povestesc altă dată, despre ce-am făcut și ce feedback am primit voi scrie cu alt prilej (vedeți la stories ce am pus pe masă și cum ne-am distrat), acum vreau despre altceva să scriu, pentru că am primit multe mesaje contrariate și curioase în urma clipurilor postate aseară: cum am reușit să descalț musafirii?
Pentru că atunci când am renovat casa am fost păcăliți de echipa de meseriași că ne pot reface cum trebuie podeaua din lemn, am rămas cu o podea nelăcuită, tratată doar cu un ulei special care face lemnul extrem de plăcut la atingere și frumos, dar și foarte sensibil la zgâriere și lichide, se pătează și se strică ușor.
Acestea fiind zise, în mare ne dorim să nu avem tocuri pe podea, dar nu suntem maniaci cu asta.
De ziua mea acum o lună am avut peste 40 de oameni în casă (un singur olandez, restul români), s-au descălțat toți la ușă, a fost foarte bine, avem și încălzire în pardoseală, și o cutie mare cu papuci de casă la intrare.
De Revelion am avut iar oaspeți, fie au luat papuci de la mine, fie au venit cu papucii de gală de-acasă!
Dar acum aveam invitați din toată lumea!
Vă spun cinstit că nu mi-am pus problema înainte să sosească, pur și simplu am fost atât de concentrată pe mâncare, muzică și decorat că numai la încălțări nu mi-a stat mintea.
Invitasem oamenii la 5. Între 5 și 5.15 au venit aproape toți. Primele au fost colegele din China și Japonia, care s-au descălțat imediat, au zis că și la ei se obișnuiește la fel.
Apoi a sosit Ton, proful, care a întrebat direct cum să facă, i-am dat papuci, i-a luat și gata.
Apoi a sosit colega din New York, a văzut mulții papuci din hol, s-a descălțat, i-am oferit papuci, nu a dorit.
Colega din Polonia și cea din Ucraina s-au descălțat și ele rapid, fără discuții, în timp ce povesteam despre altele.
Colega din Coreea, la fel.
Colegul din Turcia a intrat buluc încălțat, dar după trei minute a evaluat situația și s-a dus repede să se descalțe.
Colega din Germania și soțul ei belgian au intrat încălțați și așa au rămas toată seara.
Colegele din Moldova și prietena mea româncă s-au descălțat, dar ne știm bine, avem cu toții copii, oricum ne descălțăm când ne vizităm.
Așadar, fără vreun fason, fără false probleme, fiecare a făcut cum a simțit că e mai bine și a fost excelent, am dansat și hora, și sârbă, și Harry Styles și muzică poloneză și turcească și olandeză, am râs mult, am vorbit mult (olandeză, dar și română, pe la colțuri, și un pic de engleză), a fost excelent, iar discuția despre papuci nu cred că merită mai mult de trei minute.
Dacă e important pentru tine să se descalțe oamenii, pui la ușă un coș cu papuci de casă și le spui frumos de ce îi rogi să se descalțe. Și gata.
Eu precizez mereu în invitație că la noi în casă se intră descălțat, să știe omul la ce să se aștepte. O prietenă avea o formulă amuzantă, pe care am adoptat-o și eu : « Puneți-vă cele mai frumoase șosete sau asumați-vă șosetele găurite pentru că la noi se intră descalțat”. Urăsc să intre cineva încălțat în casă! Mi s-a întâmplat să vină invitații, se descalță, petrecem și la sfârșit își iau încălțările în mână și merg să se încalțe asezați pe canapeaua din mijlocul livingului. Grrrrrrr !!! I-am atenționat de fiecare dată. Iar pentru situații extreme (meseriași pentru vreo intervenție) am protecții din plastic care se pun peste incălțări.
An nou bun si calm iti doresc!
Ce fain ca ai planuit aceasta seara! Cred ca le-a placut tare.
Legat de papuci…ca si cum asta ar fi principalul motiv al intalnirii…le-am spus/spun politicos fara tamtam, simplu, natural, ca ii rog sa se descalce. Daca ma intreaba de ce, raspund exact de ce: talpile papucilor pot aduce microbi de afara si nu vreau sa imi schimb podeaua des de la zgarieturi ca imi pasa de mediul inconjurator sa nu il incarc cu chestii neutilizabile. Raspunsul primit fara suparari: „nu m-am.gandit la asa ceva: face sens” si oaspetii se descalta imediat fara sa facem o teza de doctorat pe tema asta ca doar ne intalnim sa ne bucuram unii de altii nu sa ne enervam :). Obsedata nu sunt nici eu de chestia asta dar apreciez cand se descalta si da, oameni din toata lumea se descalta la noi in casa si eu nici macar nu le dau papuci de casa.
Am văzut oameni care intra incalalti în casa dar în pandemie spălau cu spirt cumpărăturile.
Si la romani e chestia asta, sa se supere ca le zici sa se desculțe. Eu le zic sa se descalte, sa se supere și sa nu mai vina, din partea mea. Nu concep sa ma urc în pat cu picioarele murdare de mizeria de afara.
La mine în casă nu există regula cu descălțatul. Detest din suflet. Detest cu patimă lucrul ăsta, mai ales când e vorba de o reuniune mai elegantă, în care pantofii atent aleși fac parte din ținută.
Nu e cocină la mine acasă. Se face curat cu regularitate și minuțios. Dar n-o să impun nimănui să se descalțe. N-am copii, am un pisic. Și n-a greșit cu nimic omul care poate habar nu are de vreo găurică în șosetă, numai îi stric cheful. Și nici eu n-am chef să suport eventuale parfumuri.
Dacă la alții mi se cere să mă descalț, sigur că mă conformez, dar a doua oară ne vedem în oraș.
Eu dintotdeauna am urat sa intre cineva la mine in casa incaltat. Nu mi se pare igienic sa intri incaltat. Omul respectiv s-a chinuit sa faca curat si sa fie frumos. Eu una nu fac asta la altii in casa asa ca, prefer ca si invitatii mei sa imi respecte regulile.
Se poarta din ce in ce mai mult descaltatul, in lumea toata! 🙂 Eu, oriunde ma duc respect regula casei. Si-mi este uspr. M-am obisnuit. Chiar intreb, fara nici-o problema si aproape fara exceptie acolo unde ma duc prima data, care este regula casei. Daca stiu dinainte ca in acea casa se descalta totdeauna am grija sa ma duc imbracata sport, relaxat, ca sa ma simt si eu bine. Nu-mi place sa fiu eleganta si in ciorapi, ma simt eu foarte prost. Personal nu vad descaltatul mult diferit fata de cum ti-ar pune la masa sa mananci fara tacamuri, ca sa nu aiba gazdele ce spala dupa ce pleci. Sa le fie mai usor! Dar, daca asta este obiceiul casei, voi manca si fara tacamuri. Nu este casa mea, si am sa respect regula fiecarei case. Nu prea inteleg cum niste ani in urma, nu era casa civilizata unde sa te descalti si acum cu atata usurinta ti se cere in atatea case sa te descalti – inainte se facea greu curatenie, acum este atata de usor! Mai ales pentru cine are parchet! (mda, inteleg cu tocurile si zgariatul, dar cred ca as face ceva parchetului). Eu nu am papuci pentru musafiri si nici nu intentionez sa cumpar, prefer sa stea incaltati, sau sa sufere daca aleg sa se descalte. Dar am si ofer papuci celor care urmeaza sa petreaca mai mult timp la mine acasa. Pentru perioada cu udatura, flescaiala, mizerie oribila pe pantofi, gasim solutii.
De exemplu vara, cred ca prefer o talpa de sanda dupa care sa curat decat o talpa goala iesita din acea sanda sau dintr-un slap sau dintr-un adidas transpirat. 🙂
Adica preferi pipi/kk si scuipat cules de pe jos cu talpa de la incaltaminte decat altceva?