O nouă investigație jurnalistică arată cum un profesor (șef de catedră), persoană publică, extrem de iubit de televiziuni, cel mai bun sociolog al țării, își abuzează studentele de trei decenii și nimeni nu-l oprește, deși în facultate și în mediul academic în general știe cam toată lumea cu ce se ocupă. Alfred Bulai, SNSPA.
Las aici investigația (video), articolul realizat de echipa Snoop e aici.
Am stat un pic să-mi treacă greața și furia, ca să pot fi coerentă.
Ce se poate face, totuși?
Pornim de la motivul pentru care aceste lucruri se întâmplă. De când suntem într-o țară străină, suntem șocați să observăm cum societatea îi învață pe copii de mici să recunoască și să nu tolereze abuzul. Societatea! Toată lumea! Părinții, școala, presa, inclusiv biserica, cluburile de copii, peste tot se discută lucruri legate de limitele corporale, de comportament abuziv (nu doar sexual, ci de orice tip), de metode de a reacționa, de a reclama, de a spune răspicat NU celui care încearcă și de a povesti celor care au puterea de a apăra victima de orice potențial abuzator. Se discută, de asemenea, despre cum pot fi susținuți cei care reclamă un abuz, astfel încât victimele să nu fie stigmatizate, ci sprijinite și încurajate. Știrile pentru copii conțin frecvent materiale despre adulți care au rănit (în orice fel) minori și cum au fost reclamați, judecați și pedepsiți.
Pe lângă asta, la școală și în presă sunt mereu discuții despre autoritate și dreptate, despre cât de important e să-ți exprimi opinia, să fii ascultat, să iei măsuri dacă simți că drepturile îți sunt încălcate.
Abuzul exact de asta se întâmplă. Din cauza diferenței de putere de care mereu se va găsi cineva să abuzeze.
Părinții care își învață copiii să stea cu capul plecat în fața profesorului, care e Dumnezeu. Școala, care face același lucru. Comisiile de etică, care nu sunt proactive, nu investighează, nu caută, iar în rarele cazuri când se depune vreo plângere, cel mai adesea iau partea profesorului. Poliția, care de atâtea ori dă vina pe victimă. Justiția, care abia acum face pași mici în a proteja cu adevărat victimele.
Trăim încă într-o cultură a abuzului. Cu mintea mea de 44 de ani, mi se pare incredibil că de 30 de ani aceste fete sunt abuzate de același libidinos, care continuă să fie venerat pe la televiziuni.
În același timp, am fost elevă și știu paralizia în care trăiești când intri în vizorul unui astfel de prădător. Abuzatorii miros victimele de la o poștă, le conving că fără ei, vor fi pierdute, nu vor avea nicio carieră, fetele se gândesc aoleu ce va zice mama dacă mă dă ăsta afară din an, și uite așa le prind în plasă și le storc de orice fărâmă de opoziție, până le îngenunchează.
Anxietate, depresie, șoc post-traumatic, probleme emoționale pe termen lung, pentru cine știe câte de sute de mii de fete în toată lumea.
Lucrurile se vor schimba când părinții, dascălii, jurnaliștii, polițiștii, când societatea va învăța ce e important să ofere unui copil care crește, ce tip de educație, de informații, de încredere în sine, de gândire critică, de încredere în cei din jur că atunci când vor semnala un abuz, vor fi imediat susținuți, nu rușinați și stigmatizați, cum se întâmplă acum. Doar așa ne vom putea proteja copiii, iar perverșii ăștia nu vor mai sta la catedră, ci la închisoare sau în spitale de specialitate. Lucrurile se schimbă deja, dar încet. Și vor înceta complet când nu vom mai avea femei care, când citesc ancheta de mai sus, zic: L-am avut și eu profesor, a făcut ceva aluzii, dar altfel a fost totul bine, un profesor foarte bun! Genul acesta de replici arată exact gradul nostru de lipsă de educație pe acest subiect. Cum adică ceva aluzii? Orice aluzie trebuie sancționată, toleranță zero!
Acum mai bine de 20 de ani aveam un profesor de sport în clasele gimnaziale care nu ezita sa ne pipăie in timpul orelor de sport, sa ne tragă de bluza că sa ne vadă sânii , rămânea încuiat cu cate o colega in sala de sport, iar într-o școală paralela chiar a lăsat însărcinată o elevă în clasa a 7-a. 20 de ani mai târziu încă este profesor de sport și din ce se aude prin oraș inca are același comportament, deși acasă are soție și copii, culmea tot fete.
In Campina se întâmplă asta.
hai la politie.. oare chiar nu se poate face nimic??
Probabil, exista tari (in cazul de fata Olanda) in care au loc astfel de „lectii” de a nu tolera abuzul de orice fel, pentru ca s-au confruntat mai devreme cu astfel de cazuri. Sa speram ca reusim si noi sa sanctionam astfel de comportamente si de oameni!
Astfel de cazuri nu au aparut de curand in Romania. Exista dintotdeauna, si in Olanda si in Romania si peste tot. Acesti oameni, pradatori, trebuie expusi si condamnati. Sa ii protejam pe copiii nostri de asemenea traume!
E o iluzie sa crezi ca noi nu ne-am confruntat cu astfel de cazuri ‘mai devreme’. Eu am 38 de ani si ele exista si sunt cunoscute, apar in presa, de cand ma stiu. Am pus mai jos 2 exemple de la o cautare rapida pe Google.
Acum 22 de ani, la cel mai bun colegiu national din oras, profesorul de religie ne facea ‘aluzii’ constant, uneori de fata cu toata clasa. I-am spus mamei, care e o persoana empatica, aparent educata, si n-a avut nicio reactie. De altfel toata scoala stia si stimabilul profesor era chiar casatorit cu o fosta eleva. Acum e preot. In aceeasi perioada, un profesor alcoolic avea o relatie cu o eleva de 14 ani. Si un altul isi pedepsea elevii care greseau dandu-i cu capul de tabla. Toate astea intr-un colegiu care e permanent in primele 10 din tara, cu elevi olimpici si parinti aparent implicati.
Trebuie sa scoatem capul din nisip si sa ne asumam nivelul general scazut de educatie care ne impiedica sa evoluam la capitolul umanitate. Suntem buni doar cu numele. Nu ne protejam copiii de violenta, nu acceptam educatia sexuala in scoli, nu predam etica, nu promovam valori ca cinstea (acceptam plagiatul in scoli), nu vorbim deschis despre drepturi si respect pentru cei vulnerabili, etc.
2002: https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/profesor-acuzat-de-abuz-sexual-asupra-unei-eleve-cu-handicap–2e7h.html
2011: https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/sex-contra-notelor-de-trecere-scandalurile-din-invatamantul-romanesc.html
,,Se discută, de asemenea, despre cum pot fi susținuți cei care reclamă un abuz, astfel încât victimele să nu fie stigmatizate, ci sprijinite și încurajate,, Fix asta ni s-a intamplat noua, inca de la gradinita : https://jurnaluluneimamici.ro/2024/07/11/gradinita-si-circul/
Eeu am facut informatica la Timisiara si auzeam de cazuri cand unele studente de la economic se culcau cu profesorii pentru note si erau catalogate ca curve! mesajul era sa nu fi curva ca ale!! acum cand ma uit in spate stau si ma gandesc daca fetele alea erau defapt abuzate!! Omg!! ma apuca plansul! oribil!! greu de dus si daca nu esti implicat direct!!
Doamne ajuta-le sa fie bine si profesorii pedepsiti!!
OMG, in clasa 7 cu atat mai putin sti sa iti iei apararea!! Condcerea scolii, parintii ce fac? Dorm?? de de?
Daca nu vrei, poti sa nu publici ce scriu aici. Am terminat facultatea la care atat Bulai cat si Pieleanu predau. Pana si Ana Birchall are acum/ azi/ articol ca a hartuit-o Pieleanu dar nu a facut nimeni nimic cand a spus pe la televiziuni sa nu mai fie invitat pentru ca este un pradator sexual.
Pieleanu punea o colega sa ne sune pe rand sa acceptam sa venim la petreceri private, intr-o seara mi l-a dat si pe Pieleanu la telefon sa incerce sa ma convinga (de pe numarul ei). Stiu ca eram langa mama, vorbeam cu ea, era vineri seara, aveam 19 sau 20 ani eram anul 2…am inghetat si nu stiam cum sa reactionez. Pana la urma am zis ca sunt foarte obosita pentru ca abia am iesit din tura de la job si aia a fost. Luni colega se prefacea ca nu s-a intamplat nimic iar acum tot fosta colega e profesor universitar. Fusese in echipa lui de cercetari sociologice inca din facultate.
Toata lumea stia, toate aflam din gura in gura cum as ne ferim. De Pieleanu nu mi-era frica pentru ca nu aveam examene orale cu el si nu imi stia numele. Mi-a fost teama o perioada ca ii spune colega mea mai multe despre mine dar am vazut ca m-a lasat in pace. De Bulai mi-era teama pentru ca aveam examene orale dar la acel moment intram 3-4 in acelasi timp, nu eram niciodata singuri/ singure cu el. Nu am ales specializarea pe sociologie desi imi placea mult de tot tocmai pentru ca stiam ca se fac tot felul de „cercetari” prin tara cu Bulai dupa noi.
Cand s-a terminat facultatea – lucram deja de la 20 ani, aveam 2-3 colege amice si cam atat – nu m-am dus nici macar la festivitatea de absolvire, la nicio reuniune de 10 – 20 ani, m-am prefacut practic ca acel loc nu a existat pentru mine. Mi-era rusine de alegerea facuta, nu m-a ajutat cu nimic facultatea respectiva, ce-o fi fost in capul meu cand am ales-o, nu stiu. Lipsa de experienta, era la moda pe vremea aia. O alta colega se cuplase – au format un cuplu ani de zile – cu un seminarist, dar macar aia era relatie pe fata, diferenta de varsta rezonabila pentru ca era tanar si el desi…gandind acum cu mintea de 40 + ani, noi aveam 20 ani si seminaristul probabil minim 28-30.
Eu am terminat facultatea de sociologie in 2002 și l-am avut profesor pe Bulai primii 2 ani. Se știa că se culca cu studente (asistenta lui de atunci urma să îi fie soție… știu că mi s-a părut bizar chiar și atunci, la anii ăia…). Din fericire încă nu făcea „cercetări” pe teren (sigur m-aș fi dus! era fascinant pentru o copilă de 19 ani cu istoric de abuzuri sexuale…) și la examenele orale eram cate 3-4 in sală. Mă gândesc la mine de atunci, la educația primită în dictatura, la cât de frică îmi era la examenele cu el (orale, desigur)… și sunt recunoscătoare că am făcut facultatea înainte ca abuzatorul ăsta nenorocit să prindă curaj, căci nu cred că aș fi avut resurse să mă opun!
Am citit tot articolul cu o greață infinită și chiar dacă „am avut noroc” și nu mi s-a întâmplat nimic mie, am simțit durerea și traumele fetelor care au trecut prin asta… oribil.
Vreau doar să fie clar tuturor că, chiar dacă o studentă „consimte” la o astfel de relație, este oricum ABUZ. Orice aluzie, orice frază cu tentă sexuală, orice, între un profesor și un elev, este abuz. Si într-o relație de abuz există doar victime și abuzatori, nu e loc de „dar si ele voiau note mari / au acceptat” sau mai știu eu ce alte asemenea bazaconii. Cine emite judecăți de genul ăsta, se așează de partea abuzatorului și îi dă o mică mâna de ajutor in retraumatizarea victimelor.
Niște mari capcane psihice ale noastre ca societate sunt și „Mie nu mi se poate întâmpla” sau chiar „Frate, a furat, dar a și făcut”, asta apropo de cine spune că acești profesori au fost buni în rest. Faptele cele rele le zădărnicesc pe cele bune! Iar legat de întrebarea de ce vorbesc victimele atât de târziu, noi ca societate încă mai avem de înțeles cum funcționează trauma în sufletul omului și mai ales cum e atunci când cultura noastră e pasivă la abuzuri (adică le tolerează ca pe ceva normal), sau când chiar dacă intervine cineva, și persoana aceea are un interes ascuns sau o face ca să braveze. Dacă am sta să ne înțelegem mai bine sufletele unii altora, n-ar mai fi atâta victim blaming, iar apropo de purtarea de abuzator, o altă vorbă zice pe englezește „They don’t know how to connect with another soul”. Avem de învățat!