Contextul: mă uit ca ahtiata la un reality show cu amor pe Netflix, „Love is blind” îi zice. Fete și băieți se întâlnesc pe nevăzute în niște camere separate de un perete opac. Discută, râd, se descos, decid să se căsătorească înainte să se vadă. Sunt multe sezoane din mai multe țări, unele mai bune, altele trase de păr, am văzut absolut tot! Le-am sorbit, nu le-am văzut! Efectiv le-am aspirat!
Mi se pare interesant ca studiu despre felul în care se aleg și se atașează oamenii în culturi diferite (brazilienii, de exemplu, își spun că se adoră după prima întâlnire, discută mult despre spiritualitate și corp, suedezii discută mult despre egalitate și își declară iubirea mai târziu și greu), felul în care se judecă și se despart sau dimpotrivă, se căsătoresc, câți mai sunt împreună și după un an, cum se poate influenta simpatia sau antipatia publicului din montaj și unghiuri de filmare.
Mă rog, îmi și place să mă uit, nu e doar interes intelectual acolo, e și guilty pleasure, că-s frumoși oamenii, îmi place să trag cu ochiul la viețile altora, asta e, nimeni nu-i perfect.
Bun, aseară a fost reuniunea de final în sezonul UK (se filmează la un an după nunți, ca să vedem cine a divorțat, cine cu cine s-a mai combinat), care a fost foarte interesantă (Suedia a fost surprinzătoare, Mexic la fel), și au apărut tot felul de dezbateri. A luat instagramul foc! (ca să vezi ce probleme au unii oameni, printre care și eu)
Ce NU se dezbate e că Freddie e OMG și Doamne ferește, frumos și deștept și cuminte, băiatul e maestru de ceremonii la înmormântări, nu vă mint, ăsta e jobul lui, pe care îl adoră. Toată lumea e #teamFreddie!
Ce se dezbate e că un domn, Tom, s-a despărțit la altar de iubita lui, Maria, musulmană, pentru că, a zis el că au valori diferite (și ea a fost de acord) și că el nu își poate crește fetele să aștepte să fie întreținute și băieții să plătească mereu totul pentru femeile din viețile lor (cu asta ea nu a fost de acord, a spus că e jignitor pentru familia ei, plină de femei puternice și independente). El, marketing director, ea make-up artist. Când au discutat despre joburile lor, el a recunoscut că e un pic judgy la adresa meseriei ei, că el consideră că dacă ești ambițios și muncești mult, poți avea un job mai bun, mai stabil. Ea a fost supărată de reacția lui, apoi a zis că au mai discutat și s-au înțeles.
Tipul a fost apoi prăjit pe internet că e materialist, că nu-i respectă cultura iubitei, că e rasist, misogin, egoist. În apărarea lui, a postat un video pe Insta în care explică de ce crede că amândoi, și el și ea, pot plăti o masă, un film, cel care câștigă mai mult poate plăti mai des, la prima întâlnire plătește el, dacă el o invită. Mi se pare că sună corect.
Noi nu am discutat niciodată lucrurile acestea foarte tranșant, dar s-au așezat de la sine. El se ocupă de rate și cheltuielile casei (facturi de curent, telefon, gaz), eu mă ocup de copii și cheltuielile aferente (școală, mâncare, medicale, haine, activități extrașcolare), iar benzina, vacanțele, le achităm care cum prinde (eu plătesc avionul și cazarea, de exemplu, pentru că eu mă ocup de traseu, el achită acolo mesele, mașina închiriată). Au fost momente când el a câștigat mai mult, momente când eu am câștigat mai mult, nu am stat să ne socotim niciodată, când unul spune că are nevoie de cash, celălalt îi trimite și gata. Stăm cu ochii pe economii, punem acolo tot ce ne rămâne, nici când am avut puțin, nici când am avut mai mult nu am avut discuții. Dar asta poate și pentru că suntem amândoi cumpătați, am avut perioadele noastre de sărăcie înainte să ne cunoaștem și avem încredere unul în altul. Poate când te întâlnești cu viitorul soț când ai deja o afacere a ta, ești mai protectiv cu banii tăi? Nu știu. La voi cum e?
Buna,
Noi avem un cont comun Revolut pentru cheltuielile comune (casa, mancare, copil, vacante). In rest, fiecare cu banii lui si cu economiile lui.
Noi avem două conturi, ambele comune: unul în care ni se virează salariile și de unde se achită rata, facturile și orice cumpărăm/ rezervăm și unul de economii, în care punem deoparte când putem. Și noi am avut perioade când unul a câștigat mai mult, tot la fel procedam (doar că nu puteam pune cine știe ce deoparte).
Fiecare are cardul lui, desigur, dar nu ne-am pus niciodată problema ”achită tu aia, că achit eu ailaltă”. Care se nimerește să aibă timp să se ocupe de rezervări și booking-uri, ăla achită. Suntem foarte relaxați în privința asta și așa am fost dintotdeauna (17 ani de căsnicie and counting).
Mai greu e să ne facem surprize, că orice am plăti cu cardul poate fi văzut de celălalt când se uită pe online banking 😀
Avem cont comun de cand ne-am casatorit, punem fiecare procentual cam la fel din cat castigam (aprox 50-60%) acolo, in rest avem fiecare banii nostri si ni-i administram cum vrem. Tot ce tine de regia comuna luam din acel cont (facturi, intretinerea casei, chestii pentru copil). La cheltuieli mari din contul comun discutam, indiferent de cine le initiaza; cheltuieli zilnice mai facem si din contul fiecaruia (niste mancare, ceva mic pentru copil, etc.). Daca unul dintre noi are nevoie de bani si nu ii are in contul propriu, anunta, ia din contul comun, apoi pune la loc. Inainte de contul comun plateam cu randul fara sa facem o mare contabilitate, iar pentru chetuielile mai mari discutam exact asa cum o facem si acum. Functioneaza bine pentru noi 🙂
noi avem cont comun pentru cheltuieli comune, conturi de economii pentru vacanțe si pentru long term savings. Separat, conturile noastre curente si de economii personale.
La noi in familie eu imi folosesc salariul pentru: 80% din facturile lunare (de genul: intretinere, gaz, telefon fix, mobile), cursurile de desen si engleza ale copilului, haine, incaltaminte sau carti pentru copil (daca are nevoie in acea luna de ceva), o mica donatie lunara pentru cineva. Din ce ramane mai fac diverse cumparaturi zilnice necesare (paine, oua, lapte etc.), pun deoparte daca stiu ca trebuie sa ajung la vreun medic etc.
El pune o mare parte din bani catre economiile noastre, apoi, ceea ce ramane foloseste pentru 20% din facturile lunare, combustibil pt. masina, cumparaturi saptamanale necesare.
Nu tinem banii la comun, noi functionam asa de multi ani, ni se potriveste acest stil.
Amandoi ne cumparam si pentru noi din cand in cand cate ceva, ne facem mici bucurii.
PS: Love is blind Japonia” mi-a placut cel mai mult. Aproape toti concurentii au fost atenti atat la ceea ce simt ei, cat si la sentimentele celorlalti (sa nu-i raneasca), au fost introspecti, realisti, respectuosi, decenti, draguti (fizic si sufleteste), profunzi, cumpatati, corecti, sinceri.
Partea fizica nu s-a vazut deloc (in caz ca a existat in spatele usilor inchise) – si ce mult i-am iubit pentru asta!
Putini au juns la casatorie, dar ce frumos s-au despartit pe parcurs ceilalti!
Cei din Brazilia si Mexic – cam depravati, au pus extrem de repede si foarte mult accent pe partea fizica a relatiei si foarte putin pe cea sufleteasca.
Cei din UK au fost oarecum de mijloc, dar cu balanta tot mai mult spre aspect fizic.
Iar cei din Suedia destul de necomunicativi, reci.
Am vazut doar cate un sezon din fiecare, pentru mai multe sezoane n-am rabdare.
Mi-a placut mult sa observ cat de diferiti sunt oamenii din culturi diferite.
ah, si am uitat sa adaug, cat punem in contul comun este calculat procentual, adica cine câștigă mai mult, pune mai mult, astfel este echitabil si persoana care castiga mai puțin are ocazia sa continue să își puna bani deoparte. avem conversații aproape lunar despre cum gwstionam banii, dar intotdeauna relaxat. eu iubesc transparenta asta pe care nu am văzut-o niciodata in cupluri în copilărie.
Eu am vazut la parintii mei ca puneau banii la comun in fiecare luna(pe vremea cand inca primeau banii cash) si se consultau cati raman pentru cheltuielile zilnice, cat pentru o achizitie mai mare(gen o haina, dulap etc), ce ramane pentru cheltuieli neprevazute si ce merge in contul de la CEC.
Era totul transparent pentru toti ai casei. Mama nu trebuia sa ceara voie sa isi cumpere o rochie sau alte lucruri feminine.
Cand am inceput sa locuiesc cu sotul meu, el fiind deja de ceva ani in timpul muncii a propus sa contribuim fiecare procentual la cheltuielile casei si ce ramane fiecaruia din salariu sa fie fiecare responsabil pentru el. Ceea ce pare la prima privire foarte echitabil.
Dupa ceva timp am observat ca eu raman cu putin in cont pentru ca imi foloseam banii pt a merge la cosmetica, a-mi cumpara o fusta, o rochie, o carte, o consultatie specifica feminina la medic . Nimic extravagant si totul cu masura, dar lucurile se adunau.
Asa ca am trecut la modelul parintilor putin adaptat. Avem cont de cheltuieli si economii impreuna, fiecare are un cont unde se livreaza aceeasi suma mica pentru acel 1-2 cadouri pe care ni le cumparam anual.
Eu zic fetelor sa fiti foarte atente cu finantele!
Daca nu aveti un plan comun de economii, faceti-va unul personal!
Noi suntem darnice si dam si pentru copii si pentru rude si alte cauze plus cheltuielile in plus pe care le are o femeie. Si se ajunge foarte des ca in contul de economii sa nu ramana mare lucru.
Pe langa asta trebuie vorbit si copiii despre bani si cum se procedeaza in familie.
Pentru ca daca copiii nu vad cum parintii getioneaza banii, nu vor sti sau le va fi greu mai tarziu cand vor fi adulti siunguri sau in cuplu.