Așa cum am promis, revin cu informațiile pe care le-am primit de la școală despre cum se va desfășura anul 8 (copiii au între 11 și 12 ani).
Este ultimul an din ciclul primar în școala de stat olandeză, la anul vor trece la secundar (middelbare school), care durează între 4 și 6 ani, în funcție de nivel. Secundarul înalt (la care vor merge copiii cu rezultate bune, care sunt motivați, pot și vor să învețe) durează 6 ani și după el, copiii se pot înscrie la facultăți de cercetare sau la cele pentru meserii considerate academice (medicină, drept). Nivelul mediu durează 5 ani, cel de bază durează 4 ani și poate fi continuat cu școli profesionale.
Ce vreau să mai precizez este că sistemul primar este extrem de relaxat, copiii învață mult prin joc și explorare, nu au teme până în anul 7, nu primesc note, ci calificative, lucrează mult în echipă, ideea e să învețe CUM să învețe, CUM să citească, matematica de bază și să aibă cunoștințe generale bune, plus sport, muzică, artă, trafic, educație emoțională și orientare în lume. Nu sunt încurajați să învețe acasă pentru teme, nu aduc materiale de la școală sau manuale. Fac la școală tot ce e nevoie, acasă trebuie doar să citească.
Secundarul este mult, mult mai greu, mai ales pentru copiii de la nivelurile mediu și ridicat. Fac mai multe limbi străine în paralel, cei de la nivelul cel mai înalt fac și greaca veche și latină, au multe teme, multe proiecte, sunt evaluați cu note, volumul de lucru e mare, e important să se poată organiza, să știe să ceară ajutor, să caute resurse, să lucreze mult individual. Mulți părinți se plâng că e prea greu, că trecerea e prea bruscă, alții zic că școala primară e prea ușoară, nu vă faceți griji, și aici se plâng părinții, ca peste tot. 
Nu vă imaginați că sunt toți muți de admirație, mai mult noi, ăștia veniți din alte părți, care ne minunăm la lucruri normale ca ciobanul prima oară când vede o girafă.
Revenind, la 12 ani începe greul la școală, respectiv în ciclul secundar, când consideră sistemul că-l pot duce copiii, pregătiți de școala primară.
Ei, anul 8 este un an de pregătire pentru secundar. Academic, anul 7 este mai greu (anii impari sunt cei în care se fac progresele mari, anii pari sunt cei de repetare, de consolidare), sunt multe cunoștințe noi, teme, copiii progresează mult. În anul 8 lucrează deja cu agenda personală, află din timp când au examene, încep să învețe acasă pentru teste (înainte de anul 8 nu sunt încurajați să facă asta, nu primesc decât rar material de studiat acasă), primesc note în loc de calificative, avansează cu matematica, gramatica și vocabularul, dar fac și multă educație emoțională despre grup și flexibilitate.
Anul 8 e și mult despre despărțirea de ciclul primar și de colegi.
Iată ce activități distractive au pe parcusul anului:
– Tabără de trei zile cu toate clasele din anul 8 din școală
– Ziua sportului cu toate clasele 8 din oraș (primesc acces de la primărie la toate terenurile de sport din oraș, sunt competiții, antrenamente, e o sărbătoare mare în tot orașul)
– Ziua în care exersează activități de secundar – asta e preferata mea: celelalte clase sunt în excursie la un parc de distracție, iar cei din grupul 8 au toată școala pentru ei. Au tot felul de jocuri gen cărat teancuri de cărți pe scări de la un etaj la altul (la secundar vor merge în clase diferite la fiecare oră, după ce în primar rămân în clasă și vin profesorii la ei), mers cu bicicleta în timp ce toarnă cu găleata (se stropesc cu apă), bărbieresc baloane, cară rucsacuri pline cu cartofi ca să se obișnuiească cu rucsac mai greu, au concurs de făcut teme în viteză etc)
– Petrecerea cu ceai
– Vizită la muzeu
– Scriitor invitat să vorbească (nu eu!)
– Fac un ziar cu știri pe care îl distribuie colegilor din anii mai mici
– Regizează și joacă într-un musical pentru care repetă jumătate de an
– Cină la școală (aduce fiecare copil un platou cu ceva sărat și altul cu ceva dulce, se îmbracă elegant și mănâncă împreună, ascultă muzică, fac jocuri, bingo etc)
Iată ce se va întâmpla academic în timpul anului:
– Au opt teme principale în cadrul căror vor învăța câte 50 de concepte și cuvinte noi
– Fac în fiecare zi aritmetică, ortografie, vocabular, înțelegerea textului
– Săptămânal fac istorie, geografie, orientare în lume, sport, muzică, artă, tehnică, engleză (la toate sunt și testați, mai puțin la artă)
– Studiază reguli de circulație și au examen practic de mers cu bicicleta prin oraș
– Dau două evaluări naționale, în noiembrie și februarie, pe baza cărora se va face recomandarea către nivelul de liceu potrivit (VWO, HAVO, vMBO)
– Lunar dau teste la toate materiile, sunt evaluați cu note (pentru prima oară în ciclul primar)
– Au teme săptămânal, primesc luni, le predau lunea viitoare
– Au de făcut patru prezentări în fața clasei, pentru care pregătesc și powerpoint
– În fiecare zi au 30-40 de minute de lucru individual, cât profesorii lucrează la anumite materii cun colegii care au nevoie de ajutor pentru a progresa. În acest timp pot discuta între ei, pot lucra extra din caiete.
– Au și ei ambasadori ai bibliotecii, care gestionează bilbioteca școlii, organizată cu rafturi așezate lângă fiecare clasă, cu cărți corespunzătoare vârstei. Acești ambasadori recomandă colegilor cărți, îi ajută să împrumute și să pună la loc cărțile în pauze.
Cum și cine decide la ce nivel de liceu se va duce fiecare copil?
Profesorii din anul 8 dau așa numitul advies (se citește advis), care e recomandarea oficială și care nu poate fi influențată sau schimbată de părinte. Se pot depune contestații, desigur, dar rareori se schimbă ceva la dorința părintelui.
Adviesul se bazează pe:
– Rezultatele la testele naționale și interne al școlii din anii 6, 7 și 8
– Motivația copilului, dorința lui de a învăța, puterea de a se concentra
– Cât de bine și de organizat își face temele
– Abilități de rezolvare a problemelor, rezistență la stres, abilități de prioritizare, organizare și lucru independent
Adviesul poate fi și dublu, adică HAVO/VWO, ceea ce înseamnă că elevul nu e încă de VWO, dar are potențial. Există clase brug (adică pod, unde merg copiii cu advies dublu, urmând ca în primii doi ani de liceu să fie clar dacă merg în sus la VWO sau rămân în HAVO). Cam jumătate dintre copiii de la nivel ridicat coboară după doi ani la nivelul mediu. Sistemul e flexibil, evaluările sunt continue, poți urca sau coborî în funcție de cum ți se potrivește.
În februarie se dă un advies preliminar, iar în martie e cel final, după care va avea loc înscrierea la secundar prin depunerea de dosare (online). Dacă se înscriu mai mulți copii decât sunt locuri la fiecare liceu, se face loterie computerizată, așa că fiecare copil face cu familia o listă de priorități.
În ianuarie și februarie au loc zile deschise și seri introductive la toate secundarele din toate orașele, profesorii și actualii liceeni le prezintă potențialilor lor viitori colegi cum e secundarul lor. Suntem încurajați să lăsăm copilul să aleagă. Vom vedea când vom ajunge acolo. Am vizitat deja cele două licee care ne interesează, urmează să mergem din nou și să ne decidem, să vedem și ce advies vom primi.
Vă ținem la curent. Întrebări?
Și dacă un copil repartizat la 12 ani în secundarul de bază se trezește la 16 ani că vrea să dea la Drept? Sau la 18? Poate recupera/continua sau ura și la gară, merge la ceva chestie profesionala?
Dpmvd ideea e bună, dar împărțirea asta pare făcută prea repede. Mai ales în condițiile unui sistem oarecum relaxat. Că la 12 ani câți se gândesc că vor să facă dreptul peste 6? Sau de ce te-ai strădui la 12 ani să înveți că să fii repartizat la înalt, deci mai mult de muncă când poți să îți vezi de ale tale și să mergi la basic.
Și apoi te trezești la 18 ani că nu vrei să fii asistenta să zicem, ca ție ți-ar plăcea chirurg. Deci ai merge la medicină, dar tu ai liceul pe basic, nu pe high.
Ai ce face să corectezi situația, rămânând în același sistem?
Da, sigur, daca in liceu vrei si poti mai mult, o iei in sus si poti recupera, iei cursuri in plus, dai examene, poti da la facultatea pe care ti-o doresti daca recuperezi.
Noi locuim intr-o tara cu sistem de educatie foarte asemanator cu Olanda, la fel cu treptele de la secundar. Sistemul este flexibil, se poate trece de la trepte inferioare la trepte superioare (in unele situatii se dau ceva examele). In plus, dupa primii 3 ani de secundar se poate trece la gimnaziu scurt (gimnaziul este treapta cea mai inalta de secundar). Sau chiar si dupa aceea ai acces la invatamantul superior, doar ca in unele situatii se mai face un an de liceu suplimentar, pentru cei care nu au fost la gimnaziu, ca sa ajunga la un nivel suficient de cunostinte. Nu stiu cat de usor/greu este acest proces de mutat intre nivele, copiii nostri sunt putin mai mici decat ai Ioanei, la anul vom vedea cum este in anul final de scoala primara. Din ce vad deja in clasa copilului mare, si din ce vorbesc cu colegii de la birou, faptul ca sistemul de invatamant responsabilizeaza copiii si ii ajuta sa isi gaseasca drumul duce la copii interesati si dornici sa ajunga la un nivel cat mai bun de scoala secundara. Cei cu studii superioare au meserii mai bine platite, program mai flexibil, profesorii sunt printre cei mai bine platiti salariati, nu sunt asa multi “smecheri” cu gramezi de bani, iar educatia e vazuta ca o modalitate de a avea o viata buna. Asa ca copiii de 12 ani trag tare sa fie recomandati cat mai bine.
Ce vroiam sa o intreb pe Ioana este: ne poti spune ce recomandari v-au dat voua, sau ce ai mai auzit de la alti expati legat de copiii relativ nou veniti in Olanda (deci inca in proces de invatare a limbii, care vb alta limba acasa, care nu au un parinte olandez)? Noua unii profesori ne-au spus ca nu ne recomanda deloc sa ajunga copiii la cel mai inalt nivel de secundar, cel putin nu acum, fiindca va avea doar 3 ani de cand merge aici la scoala, si ca i-ar fi prea greu si din cauza limbii, tinand cont de nivelul extrem de inalt si de faptul ca fac multe limbi straine (plus latina, greaca…). Dar alti profesori ne-au spus ca fiind interesata de scoala, are sanse foarte bune sa mearga si sa se descurce la gimnaziu. Eram curioasa daca la voi se face aceasta diferenta, intre copiii care au inceput scoala in alta tara si cei care au venit de mici (sau s-au nascut in Olanda).
Multumim mult pt tot ce impartasesti aici si mult succes in acest an scolar!
Eu nu am auzit de asemenea diferente.
Avem cunostinte venite in NL cu ~2 ani inainte de secundar si copiii lor au intrat la cel mai inalt nivel fara probleme (au facut chiar o forma intensiva de pregatire pt secundar dat fiind timpul scurt).
Sigur, limba este conditie obligatorie, dar toti copiii nou veniti fac in primul an o scoala de limba, deci nu este o problema.
Dupa 7 ani de scoala in Germania, cu tranzitie de la scoala primara la Gymnazium, concluziile mele sunt urmatoarele:
– In clasele primare calitatea învățământului nu depinde așa de mult de învățător, este o programa destul de clara pe care cam toți o respecta. Majoritatea au o atitudine pozitivă, se poarta frumos cu elevii, creează un mediu pozitiv de învățare. De asemenea, exista ședințe regulate, în care parintele discuta cu Învățătorul despre comportamentul și progresul copilului.
– In clasa a patra au 16 teste (10 germana, 4 Mate, 2 științe ) și pe baza notelor primite sunt repartizați la sfarstiul clasei a 4-a spre Gymnasium (13 clase), Realschule (10 clase), Mittelschule (8 clase). Pe parcursul anilor de studii se pot da teste astfel încât sa poată schimba de la Realschule la Gymnasium de exemplu. Specificam anterior, ca se poate și invers, dacă un copil nu are note sufiecient de bune pentru a continua la Gymnasium, fie repeta anul (poate repeta doar o data pe parcursul a 3 ani. Dacă un copil nu are note trecere 2 ani la rând, prima data poate opta sa repete dar a doua oară este obligat sa meargă la realschule).
– Sistemul de învățământ de aici nu este neaparat mai bun decât cel din Ro. Faptul ca nu prea se dau teme pare mai mult o comoditate a profesorilor, testele sunt dificile și dacă nu ar lucra acasă nu ar primi note de trecere la teste. În clasa, se preda doar ideea de baza și acasă copiii trebuie sa învețe în profunzime. Pentru ca nu prea se dau teme (max 1-2 ex la mate de ex) unii copii nu conștientizează la timp ca trebuie sa lucreze mai mult decât ce primesc în clasa și rămân repetenți. În medie, in fiecare an 1-2 sau mai multi copii din fiecare clasa pleacă spre Realschule sau repeta anul.
După părerea mea, temele sunt foarte utile, pt ca oferă o ghidare în sensul a ceea ce este relevant din materia predata, ii oferă o ghidare pentru ceea ce ar trebui sa învețe pt teste. Poate este și mai bine sa vina de la profesor decât sa insiste parintele sa facă mai mult decât i s-a cerut.
Nu este normal ca timp de 1-2 luni sa fi avut acasă câteva – sa zicem 10 exerciții (în general ușoare) de lucrat în total iar la testele sa fie ca și cum au lucrat zeci de exerciții de nivel ridicat. Asta este realitatea acestei idei „copii nu au teme”. După părerea mea este o mare capcana.
– Și aici se întâmplă și nu rar ca profesorii sa lipsească de la ore. Dacă au și un motiv medical, asta e. Nimeni nu se atinge de ei. Teoretic altcineva vine sa ii înlocuiască dar în realitate calitatea predării este sub ceea ce ar trebui sa fie și nici aceia nu vin la fiecare ora la care ar trebui sa fie prezenți.
Din experiența pe care am acumulat-o ca elev (în școala din Ro)și ca părinte în (în școala din Ro dar și în cea din Germania) dar și ca angajat în multinaționale din Ro și Germania, aș spune ca ft important este caracterul copilului/al omului. Dorința și abilitatea lui de a învața. Am colegi de peste tot din lume, cu scoli și background diferit și ceea ce ne-a adus și ne tine împreună este o anumită mentalitate și putere de munca.