Fiica noastră a primit telefon când a împlinit 12 ani. Nu are acces la TikTok, Instagram, Youtube, Facebook, Discord sau Snapchat. Poate folosi telefonul să sune, să navigheze (merge singură la școală și la activități, cu bicicleta), să vorbească cu prietenele ei pe Whatsapp, poate folosi google să caute informații, are aplicații de meteo, translate, Spotify, poze și cam atât.
Avem reguli clare, avem control parental (Family link), care închide telefonul seara și-l deschide dimineața, timpul maxim e de două ore (din care, de obicei, folosește maximum una), nu își poate instala aplicații fără acordul nostru. Îi știu pinul, dar nu i-am controlat telefonul niciodată. Îmi povestește singură lucruri despre ce se discută pe grupul de școală.
Nu avem în plan să îi permitem acces la Social Media mai devreme de 14 ani. Unele colege ale ei au Insta sau TikTok, mai întreabă și ea, dar îi explicăm că nu e pregătită, vorbim despre asta de mulți ani, ne ținem pe poziții.
Discutând cu Monica Mereuță, psiholog care lucrează cu copii și adolescenți, despre alt subiect, am ajuns să vorbim despre influența clipurilor de pe tiktok asupra imaginii de sine a fetelor noastre. Ce mi-a răspuns e important și cred că trebuie să ajungă la toți părinții. Las aici mesajul ei, exact așa cum mi l-a trimis ea mie.
Din păcate, ce observ în cabinet e faptul că atât fetele, cât și băieții au o mulțime de aplicații sociale de la 9-10 ani. La 12-13 ani, copiii au deja experiență, degeaba le ținem noi teorie, ei deja au fost vrăjiți de puterea instagramului, tik-tok-ului.
Ce putem face? Prevenție!
Educația aceasta care include discuții despre ce fac de fapt aplicațiile unui creier în formare. Îi explicăm copilului de ce noi, părinții avem aceste aplicații și ce facem pe ele. Apoi construim și consolidăm o imagine de sine autentică care se bazează pe ce îi place copilului respectiv. Unui copil căruia i-au fost ascultate dorințele, nevoile, a avut limite clare și consecvente, a stat cu părinții sau cu copiii afară fără ecrane, acel copil știe ce îi place, ce are nevoie, ce știe, ce vrea!
Evident, nu ne putem lupta cu etapele de dezvoltare specifice preadolescentei și adolescenței, când copiii își „părăsesc” cuibul și vor să adere la grup – așa că o vreme ce fac prietenii e corect, ce spun prietenii e corect, ce au prietenii trebuie să am și eu, cum arătă x trebuie să arăt și eu. Cumva această etapă nu e una greșită, e una de care copilul are nevoie pentru a se individualiza și mai ales pentru a-și reaminti de sinele acela autentic și curajos care a fost construit în primii 9-10 ani de viață.
Nu îi putem opri la nesfârșit pe copii să aibă aplicații, dar putem să fim alături de ei în timp ce traversează etape de viață prin aceste aplicații. Pe mine, ca psiholog, nu mă mai sperie că ei au acces la aceste aplicații, ci faptul că nu ne punem problema ce uși le deschid aceste aplicații copiilor noștri de 6, 8, 10, 11, 13, 14 ani. Asta e întrebarea pe care mi-aș pune-o.
Și vin și va împărtășesc cum copiii și adolescenții îmi arătă în telefoanele lor diverse și multe sunt doar din cauza faptului că un copil a primit un telefon fără control parental. Ce aș mai lăsa aici, drept invitație, cu cele mai bune intenții: păstrați controlul parental (deși și pe acesta copiii îl pot anula) cât de mult puteți, dar fiind sinceri cu copiii și discutați mereu cu ei de ce este nevoie de acest control parental.
Eu susțin mult limitele pe telefoane. Sunt fetițe care vin la terapie extrem de agitate. Și le întreb cum a fost ziua lor și îmi spun „am stat pe telefon” și când ne uităm la timpul de pe telefonul lor, aparatul ne arată 6 sau 7 ore. Și eu mă întreb când a avut timp un copil de 10-12 ani să stea pe telefon 6 ore în condițiile în care merge la școală?
Dacă fiica ne cere și ea Instagram sau TikTok pentru că toate colegele ei au, i-aș explica despre nevoia de instagram. De ce vrea ea acolo? Aș vorbi cu ea despre asta. I-aș mai spune despre cum pare că are nevoie să fie ca toată lumea și nu știm real dacă ea chiar și-ar dori asta. Putem experimenta asta împreună. Cum? Având o lună instagram și observând ce se întâmplă cu ea/ cu prietenii ei.
În același timp eu voi fi mai catolică decât Papa și va spun că sunt copii care nu au aceste platforme. Au părinți răi acești copii? Nu. Acești copii citesc, fac sport, au hobby-uri, au niște părinți care citesc la rândul lor, fac tot felul de activități, stau cu părinții măcar o oră pe zi, au prieteni cu aceleași interese! Sunt puțini, dar sunt! Sunt susținuți de mici să fie așa, iar părinții au făcut o prioritate din asta!
În încheiere, vă încurajez ca măcar până pe la 11 ani, copilul să nu aibă telefon personal! Pentru că până la 11 ani copilul nu face complet diferența între adevăr și imaginar. Nu are format încă în creierul sau discernământul. Abia de la 11 ani copiii încep să diferențieze clar și concis binele de rău, realul de imaginar .
Total de acord. Și vârsta de 11 ani mi se pare mică pt telefon. Băiatul nostru va împlini 9 ani in primăvara și vom aștepta încă ceva ani buni. Încă nici jocuri video nu are, s-a mai jucat la prieteni. Timp mult in natura, sporturi de performanța, hobby-uri, prieteni și timp frumos cu noi e perfect și de ajuns pt vârsta asta.
E suficient sa fim mai atenti la proprii copii si, fara indoiala, vom observa cum ii afecteaza petrecerea timpului in fata ecranelor: ii face mai irascibili, mai deconectati de noi, ii face sa nu mai aiba rabdare la alte activitati (citit, teme).
Eu am observat asta la fetita mea atunci cand era mai mica, pe la 5-6 ani si o lasam sa se uite la televizor la desene animate (si eram atenta la ce desene se uita – Peppa Pig, Simon’s Cat, Masha si ursul – desene inofensive). Timp de ora dupa ce inchidea tv-ul parca aveam un alt copil, intra intr-un fel de transa.
Telefon a primit prima data vara trecuta, atunci cand mers in prima ei tabara (avea 9 ani si cateva luni), ca sa ne poata suna oricand ar avea nevoie.
Apoi, la intoarcerea acasa, am observat cum tot ar fi vrut sa intre pe telefon, desi nu facea mare lucru – intra pe grupul de whatsapp al taberei, asculta vreo melodie. Asadar foarte rapid s-a instalat o anume dependenta, in doar o saptamana.
Asa ca telefonul a ramas inchis apoi timp de luni de zile. Anul acesta am lasat-o sa mai intre pe whatsapp – colegii din clasa au creat un grup de whatsapp – dar cam o data la 2-3 saptamani sau mai des daca au de lucrat impreuna la un proiect, sau daca are de intrebat ceva legat de teme.
Am inceput sa-i explic care sunt pericolele de pe Internet, de ce nu e bine sa posteze fotografii cu ea (cel putin la aceasta varsta), de ce sa nu dea nimanui adresa de acasa, de ce sa nu spuna la ce scoala invata, unde lucreaza parintii etc.
I-am explicat ca telefonul ii afecteaza pe copii, ca ei nu sunt in crestere doar fizic, ci si emotional si ca ecranele le afecteaza dezvoltarea creierului (se dezvolta mai mult alte parti din creier decat ar fi fost normal la varsta ei).
Asadar ma straduiesc sa n-o frustreze lipsa telefonului. Ii permit accesul la el ocazional, cand este acasa, cu noi, si-i explic de ce procedam asa.
Pe langa toate acestea mai sunt doua aspecte:
1) Iradiatiile emise ii afecteaza mai tare pe copii decat pe adulti, pentru ca sunt in crestere.
2) Copiii pot fi agresati verbal de alti copii (nu stiu daca ati observat cum vorbesc unii copii pe Whatsapp). Iar daca un copil are sub 12 ani el nu este inca matur emotional si nu prea stie sa recunoasca usor cand un alt copil sare calul.
Noua ni s-a intamplat.
O colega din clasa care e mai mare (ca varsta) era vinovata de anume o situatie (lucrau la un proiect impreuna cu alte doua colege), dar i-a trimis fetitei noastre un sir lung de mesaje (scrise si inregistrate) in care ii vorbea cand mai dur, cand mai mieros, ca s-o faca sa creada ca ea e cea vinovata. Am ramas putin blocata sa vad ca un copil de 12 ani poate sa manipuleze asa de bine. Ce bine c-am ascultat impreuna tot ce i-a fost trimis si i-am putut spune clar, alb si negru, ca nu are de ce sa se simta ea vinovata pentru ca nu este. Iar daca acea colega se va supara pe ea, sa accepte acest lucru … Nu dau detalii, dar stiu clar, ca fetita noastra era nedreptatita in acest caz. Dar mai ca voia sa-si ceara iertare (pentru ceea ce nu facuse!), ca sa nu se supere colega. Si a si plans pe tema asta.
Asadar si eu sunt de parere ca telefonul poate fi dat copiilor pe deplin abia dupa 14-15 ani.
Iar pana atunci le vorbim si-i responsabilizam, sa stie care sunt pericolele.
Nu stiu daca va citi cineva acest mesaj foarte lung.
Fiecare parinte hotaraste ce e bine pentru copilul lui. Desi ma afecteaza deciziile parintilor care cumpara telefoane … Dar cresterea copiilor nu a fost niciodata simpla, fiecare perioada din istorie are provocarile ei si trebuie sa ne straduim sa le facem fata.
Am citit si iti multumesc!
*Am uitat sa precizez, desi poate e de la sine inteles din modul in care am descris lucrurile, ca fetita mea nu intra pe Tiktok, Instagram, Facebook etc.
Ii explic de ce si nu-i las nelamurite intrebarile.
De altfel nici eu nu am conturi, iar de la o vreme imi inchid datele mobile cand sunt acasa in marea majoritatea a timpului (le deschid doar putin seara, ca sa nu fie vreun mesaj legat de scoala pe grupul de parinti).
A mea are acces la orice, oricând.
Așa a fost să fie.
Știe ce are de făcut. A știut dintotdeauna. Dar nu a avut telefon performant la 9 ani.
Din comentarii înțeleg că ai voștri au fost mititei în pandemie. Poate nici măcar la școală.
A mea a intrat in clasa pregatitoare in septembrie 2020. A facut multe ore online mai ales in 2021 si putin si in 2022, pe Google Classroom, la laptop.