Ei, dragii prințesei, se mai termină un an, ne uităm în urmă să vedem ce brânză am mai făcut și de data asta, facem planuri pentru anul următor, deși eu una fac planuri mereu, nu doar la început de an. Mintea mea e o moară de gânduri și planuri, nu e nevoie de vânt sau de apă, ea merge oricum. 
Știu că știți ce zic!
Se încheie curând al treilea nostru an de emigranți.
Cum a fost?
Din punct de vedere al acomodării, mult mult mai ușor ca primii doi. Când mă gândesc la primele noastre luni aici, mi se strânge stomacul. A fost greu, am trăit ca într-o ceață la început. Totul nou, aproape nimic familiar, a fost o perioadă epuizantă. M-am simțit atunci ca un copil mic care trebuie să învețe să vorbească, să meargă, să ia decizii într-o lume complet nouă.
Anul acesta, al treilea, a fost mult, mult mai ușor. Copiii se descurcă foarte bine la școală, soțul are job nou. Casa noastră e bine, grădina e tot mai frumoasă.
Mă descurc deja foarte bine cu neerlandeza, citesc cu plăcere literatură și cărți de istorie, înțeleg știrile și scrisorile oficiale.
E și anul în care am decis să mă înscriu din nou la facultate și am reînvățat matematica de liceu, pe toată, ca să pot lua examenul preliminar de matematică. În ianuarie am testul Cambridge, iar în februarie voi da admiterea. În aprilie aflu dacă voi fi unul dintre cei 43.000 de studenți ai Universitații Amsterdam.
Am socializat mult cu grupul de români pe care l-am creat când ne-am mutat. Ne-am văzut la cluburile de carte, la lansări, la festivalul românesc, la grupurile de tarepie, în city-breakurile doar pentru fete, la vin, la plajă, la grătar și la ziua mea de naștere.
E o comunitate tare faină, ne ajutăm între noi cu orice apare, noii veniți sunt ajutați de veterani, ne împrumutăm medicamente și condimente.
Am câștigat două prietene noi, fete faine.
Am ajuns pentru prima oară la Copenhaga, la Atena și la Berlin, le-am adorat pe toate și sper să revin.
Am revăzut Barcelona, Parisul, Milano Bruxelles și Londra, am mers la teatru pe West End cu și fără copii, am vizitat muzee și am făcut evenimente pentru copiii români.
Am ajuns și în Vama Veche și la Tuzla iar!
Am fost la Disneyland Paris cu copiii și cu mama și nu ne-a plăcut.
Am fost la Legoland Billund și ne-a plăcut enorm.
Am participat la invitat la FILIT Iași pentru prima oară și a fost excelent!
Am vorbit la TedX Zorilor la Cluj, ce mult mi-a plăcut!
Am avut invitați la Amsterdam la clubul de carte pe Iulian Tănase, Cami Cavadia și Jan Willem Bos.
Am schiat în Austria și a fost super!
Am făcut turul nord-vestului Franței cu mașina, a fost minunat!
Am alergat 10 km la Maratonul Amsterdam.
Am lansat două cărți faine, Ema și Eric descoperă Europa și Dominic, băiețelul căruia nu-i plăcea aproape nimic, plus un caiet cu activități de îmblânzit furia. Au fost foarte bine primite!
Am lucrat la traducerea în română a 12 cărți valoroase, printre care Noua menopauză, Îmbrățișeaz-o pe fetița care ai fost, Fete pe marginea prăpastiei și alte titluri în colecția Educație cu blândețe. Am lansat o colecție nouă de dezvoltare personală la Univers, Raftul cu sens. Merge foarte bine!
Am lansat împreună cu prietena mea, Carmen Ene, un grup terapeutic online bazat pe scris, o metodă inovatoare creată de noi amândouă, care are potențial foarte mare. Primul modul s-a încheiat, urmează al doilea în ianuarie, care este complet. Urmează să vedem dacă și în ce formă îl vom relua.
Am citit mult, peste 30 de cărți anul acesta, și am ascultat 10.
Am scris mult, dar mai puțin ca în alți ani, pentru că nu am avut timp printre toate celelalte proiecte.
M-am văzut cu prietenele mele și cu mama, cu nepoțeii mei, am stat mult noi patru, iar asta a fost minunat. Pisicuțele Nora și Zoey sunt o bucurie. Acum avem și un hamster pitic. Fifi!
Am lansat proiectul Menoaventura, de informare asupra menopauzei, care a avut mare, mare succes și căutare!
Am continuat să public aici aproape zilnic, blogul a avut 1 milion de unici în 2024, iar pe facebook s-au strâns zece milioane de persoane atinse de postări, cu un milion de persoane care au interacționat cu mine. Wow, un milion!
Acestea sunt lucrurile bune de anul acesta.
Despre cele rele, care au fost mai rele ca toate din anii trecuți, aleg să nu scriu. E suficient că le-am trăit și încă le mai trăim.
Revin cu lista de planuri, că tare lungă mai e și ea!
Acum vă invit să-mi spuneți ce a ajuns la voi din bunele mele: o carte, un eveniment, un gând, un articol, o întâlnire, un mesaj în privat. Se împlinesc în ianuarie 18 ani de când ne citim! O viață de om! Ce fain că suntem împreună! Mulțumesc, mulțumesc! 
