Aseară la culcare, într-o îmbrățișare de noapte bună:
– Nu vreau la școală, mami…
– Dar eu vreau, zic mai mult pentru mine, mulțumesc, Doamne, că există școala, să mai luăm și noi pauze de la vacanțe…
– A fost așa de frumos în vacanță, am stat împreună…
– Daaa, zic, zi de zi, toate orele din zi, lipiți am stat, 16 zile, 384 de ore una după alta…
– Acuma trebuie să merg acolo cu toți copiii care fac gălăgie, dărâmă, cer lucruri…
– Daaa, ce bine că e alt adult să se ocupe de asta și eu o să rămân singură acasă, să-mi aud gândurile și să-mi beau ceaiul pe canapea, nu alergând cu el în mână de la o treabă la alta…
– Mami, nu știu ce spui acolo, dar e oribil, trebuie să mă trezesc devreeeeme…
– Eu nu… ce bine că nu mai merg la școală!
– Aș vrea să fie mereu vacanță, mami!
– Daaaa, te cred, îi spun, apoi șoptesc: ce bine că nu e, că ajungeau toți părinții la Bălă, colegi de salon, înghesuială mare.
– Ce-ai zis, mami?
– Nimic, puiule, o să-mi fie așa de dor de voooi…
– Lasă, mami, sunt doar cinci ore, trec repede.
– Din păcate..
– Ai zis ceva?
– Nu, mă gândeam cum o să număr orele până vin să vă iau…
#scoala
