Trecerea de la școala primară la secundar în Olanda și adviesul Sofiei

Am ajuns să trăim o etapă la care mă uit cu îngrijorare de când ne-am mutat din România: mutarea primului copil din școala primară în școala secundară în Olanda. E un sistem complet diferit de cel românesc și, deși știu că ambii noștri copii sunt isteți și muncitori, tot mă temeam că, din cauză că suntem doar de trei ani în noua țară, copiii vor fi cumva dezavantajați. Nu din cauza rasismului neapărat, dar din cauza faptului că sunt noi, abia au învățat limba, noi, părinții, poate n-am făcut ce trebuie și așa mai departe.

M-am bucurat să constat că m-am înșelat. Sofia a primit pre-advies curat de secundar de nivel ridicat, așa cum ne așteptam. A fost felicitată de toată comisia, deși are abia doi ani de când învață în această școală. Are rezultate foarte bune, a demonstrat că vrea și poate să învețe și va intra probabil fără probleme la liceul pe care și-l va alege, într-o clasă de nivel academic ridicat.

Ieri am primit vestea. Acest pre-advies este practic o evaluare subiectivă pe care școala primară o face asupra fiecărui elev care din toamnă intră în ciclul secundar (o combinație de gimnaziu și liceu oblogatoriu pentru copiii oeste 12 ani). După secundar urmează facultatea, pentru cei care doresc să facă facultatea. Restul pot începe să muncească de la 16 ani, după ce încheie școala profesională.

Peste o lună vom primi adviesul final, care în majoritatea cazurilor coincide cu cel preliminar.

Sistemul este foarte diferit de cel românesc, unde copiii învață până în clasa a opta, apoi dau examenul de capacitate și cu notele cu pricina se înscriu la liceele pe care și le aleg, și intră în ordine, în funcție de note.

Aici, la finalul școlii primare profesorii oferă acest advies fiecărui copil. Practic școala decide către cel fel de învățământ se va îndrepta copilul: înalt (pregătește copiii pentru facultate teoretică, cercetare, medicină, drept), mediu (secundare care pregătesc copiii pentru facultăți practice) și școli profesionale.

Cu alte cuvinte, nu părinții aleg. De fapt, părinții nu au niciun cuvânt de spus. Profesorii decid, informează, iar părinții doar află. Copiii sunt încurajați să viziteze cu părinții fiecare liceu din categoria celor recomandate, să meargă la lecții deschise și să aleagă ei, nu părinții, ce liceu doresc să pună pe lista de preferate.

E șocant poate pentru un părinte hotărât să se implice foarte mult, un părinte care nu are încredere în sistem că poate oferi copilului lui ce are el nevoie.

Ce-și propune sistemul olandez este să asculte copilul. Copilul va merge la medicină nu pentru că părinții copilului aleg asta, ci pentru că el a demonstrat în anii de școală primară că și el vrea asta și că poate să facă asta.

Școala primară e ușoară, dar școlile secundare sunt mult, mult mai grele și nu toți copiii pot face față. Iar cei care nu fac față sunt îndrumați spre cursurile practice, în urma cărora se pot specializa în meserii care le plac și la care pot fi foarte buni.

Cine dă acest advies?

Echipa de profesori pe care i-a avut copilul în anii 6-8, consilierul școlar și coordonatorul educațional al școlii.

Pe ce se bazează acest advies?

• Rezultatele la testele naționale (două pe an) la matematică, olandeză, înțelegerea lecturii. Aici se urmărește progresul copilului față de el însuși, până anul trecut se compara rezultatul fiecărui copil cu media națională din anul cu pricina.
• Abilitățile socio-emoționale
• Atitudinea față de învățare și motivația de a învăța
• Felul în care abordează proiectele și învățatul individual
• Conversații cu copilul și cu părintele
• Rezultatele la testele școlii (la toate materiile în afară de sport, artă și muzică), inclusiv la materiile Trafic, Orientarea în lume, Istorie, Geografie, Științele naturii etc

Ce facem cu părinții care sperau poate la mai mult pentru copiii lor?

Un citat din mesajul școlii către părinții care află acum adviesul pentru copiii lor: “Sperăm că toți părinții își vor lăsa copiii să-și urmeze propriul drum. Nu uitați că există pe parcurs oportunități de creștere. Putem avea așteptări mari de la copii, dar foarte important este și sănătatea psihică a copilului în timpul școlii secundare. E posibil ca evaluarea voastră asupra copilului să nu coincidă cu cea a școlii. Știm că vă cunoașteți foarte bine copiii. Sperăm că aveți încredere în noi și veți primi deciziile noastre cu mintea deschisă. Dacă totuși simțiți că adviesul nostru nu a fost întocmit corect, puteți să motivați acest lucru în scris conducerii și să includeți propriile păreri despre adviesul pe care-l considerați potrivit pentru copilul dumneavoastră.”

Ce urmează pentru noi?

Sunt foarte mândră de Sofia! Are note peste media națională la toate materiile, se descurcă excelent la vocabular, citit, ortografie și matematică. A muncit mult, și-a făcut mereu toate temele, și, deși a avut un an oribil, nu s-a lăsat de învățat.

Urmează să meargă la cele trei licee de la noi din oraș, să le vizităm din nou (am fost și anul trecut), să participe la orele deschise, să întrebe copii din fiecare liceu de ce îl recomandă, apoi să decidă care e topul preferințelor și în martie ne vom înscrie pe liste. În funcție de numărul de înscrieri, va fi loterie sau nu. De obicei, la nivelul superior nu sunt atât de mulți copii cât să fie necesară loteria, să vedem. Dar am încredere că va fi bine. Din toamnă, fetița noastră va merge singură zi de zi la liceu, cu laptopul în rucsacul waterproof, pe bicicletă. Își va face noi prieteni, se va înscrie la atelierele de teatru, desen și ce mai vrea ea și va începe să cucerească lumea! Sau nu, cum vrea ea. 😊

PS: As vrea sa fac o precizare, vad ca nu toata lumea a inteles un aspect: copiii nu isi aleg la 12 ani ce meserie sa aiba, nu e cazul si nici nu am scris asa ceva, ce pot alege copiii este la ce liceu pot merge, iar liceele ofera in primii trei ani programe foarte similare. Fac materiile generale, la niveluri diferite, in functie de acest advies, care am scris deja pe ce se bazeaza. Copilul nu isi alege nici nivelul si nici profilul profesional la 12 ani. E incurajat sa fie lasat sa aleaga liceul in functie de propriile criterii (distanta fata de casa, profesori, atmosfera generala etc), urmand ca dupa 3 ani de liceu sa isi aleaga un profil (limbi, natura, tehnic etc) si sa faca materii mai specifice. Noi in Romania la 14 ani alegeam uman sau real, tehnic sau artistic, ei aleg la 15 ani. Deci chiar mai tarziu. Si desigur ca parintii sunt implicati in tot procesul, nu e ca si cum ii pune cineva la inchisoare ca isi dau cu parerea. 🙂

Ce incearca sistemul sa faca este sa creeze spatiu pentru toti copiii si viitor pentru toate meseriile, caci toate sunt necesare si respectabile. Intr-o societate sanatoasa, toti profesionistii indiferent de domeniu au un venit si o viata decente, indiferent de cat de mult au putut sau nu invata academic la scoala. Sunt si alte lucruri valoroase pentru societate decat capacitatea de a memora sau calcula. Noi am fost, majoritatea, impinsi catre facultate, mastere, sa avem diplome, sa ne gasim usor joburi, si nu gasim un zidar ca lumea sa ne repare un perete…