Am primit acest mesaj disperat de la o mamă din comunitatea noastră. Are nevoie de sfaturi și păreri despre situația în care se află. Vă rog, ca de fiecare dată, dacă nu aveți nimic folositor sau blând de zis, să treceți mai departe.
Bună, Ioana,
Am 38 de ani, sunt căsătorită de 18 ani și am un copil cu dizabilitate (autism în formă severă, ADHD, tulburări de somn și alimentație și altele), în vârsta de 16 ani. Facem terapie de 13 ani, însă cu progrese foarte mici, urmate mereu de regrese din păcate.
De-a lungul timpului, m-am axat aproape sută la sută din timp pe nevoile copilului.
El nu doarme singur pentru că necesita atenție și noaptea, are somn agitat și altele, astfel încât eu și soțul nu am mai dormit împreună de mulți ani și fiecare e în camera lui.
În 2020, soțul a avut o amantă timp de un an, m-a rugat să îl iert și să îl primesc înapoi (introdusem acțiunea de divorț), l-am iertat, părea ca s-a cumințit oarecum, însă de vreo 3 luni am aflat că are o fetiță de 8 luni cu o tânără de 21 de ani, el fiind trecut de 40 de ani.
Am fost extrem de rănită și sunt, el spune că și-a dorit foarte mult un copil sănătos, că are și el orgoliul lui de bărbat și că din momentul în care am aflat eu, ei doi nu mai au nici o legătură, deși nu cred, pentru că într-un moment de sinceritate a recunoscut că el îi plătește tot și o întreține pentru fetită (spune el).
Am acceptat și i-am cunoscut fetita, a adus-o puțin la noi, însă simt că nu pot să accept această situație și să continui așa, el spune ca nu vrea sa ne părăsească pe mine și pe fiul nostru.
Însă el e un narcisist și mincinos notoriu, iar eu cred ca vrea sa își continue bine mersi și relația cu ea și să fie și căsătorit, să pară om serios, cu un copilaș bolnăvior acasă (are o mică firmă din 2019, a început sa câștige, amanți fără bani nu am văzut sau auzit pânăa acum).
L-am rugat sa mergem sa divorțăm la notar, dar zice că nu vrea, să dau eu, tot eu, prin tribunal, deși dacă ar avea bun simț, ar face-o el…
Momentan financiar nu ne lipsește nimic mie și copilului, dacă divorțăm sigur vom primi mai puțin, momentan nici nu știu dacă pot rezista stresului prin tribunale…
Uneori îmi spune ca nu voi mai avea bani nici să îmi plimb copilul cu mașina, sau vom avea lipsuri, încearcă un soi de manipulare.
Cu fetita nu am nimic, e un copil, dar ei doi si-au clădit fericirea pe nefericirea altcuiva. Ea are grija de fetiță, însă îl suna mereu, el e tare entuziasmat mereu (fetița are o dezvoltare normala), iar mai nou, când îl plimba pe fiul nostru cu mașina pentru că îi place mult, le ia mereu și pe ele, pe mama și fiica cu ei, sau îmi spune mie să mă duc și să stau cu fetița, care e în coșuleț încă în spate.
Simt că nu pot să duc. Lui îi convine așa, avem o casa împreuna la țara și bănuiesc că pentru acest bun nu vrea să divorțeze. Stăm în chirie acum și mereu îmi spune că fără el nu mă voi putea descurca financiar.
Îmi e tare înlăcrimat sufletul și chiar nu știu ce și cum să fac, de unde să încep.
Mi-ar prinde bine orice sfat, încurajare sau să aflu cum ați scăpat cele care ați fost căsătorite cu narcisiști. Multumesc mult!
Buna ziua! Stiu ca situatia in care te afli pare fara iesire. Sfatul meu este sa te separi/divortezi de sotul tau cat mai curand. Copilul vostru de 16 ani este al vostru, nu doar al tau, deci va trebui sa il sustina financiar pe viata. Pe de alta parte nu esti obligata sa traiesti in umilinta de dragul nimanui. Gandeste-te ca deja ai primit o incercare grea din partea vietii, de ce ai sta sa suferi langa un om care nu te respecta? Viata este frumoasa, cu bune si cu rele. Importante sunt alegerile pe care le facem. Iti doresc toate cele bune!
Ma intreb generatiile de femei dinaintea noastra, care nu pretuiau foarte mult in ochii societatii si care s au luptat pentru noi de acum, ce ar spune?
Este Bine sau Gresit, Alb sau Negru, in aceasta situatie nu sunt arii gri. Lucrurile stau in felul urmator- te desparti si iti este greu un an , doi sau accepti acest menaj momentan de 4, dar asta nu inseamna k nu va fii de 5 sau 6, si trec 20 de ani si cand te uiti in urma si tragi linie- Ce? Situatia actuala, daca nu ai fii in ea, te ar oripila, nu meriti asa ceva draga mea punct si nici baiatul tau. Stii ce trebuie facut, ti e doar teama, si n ar trebui. Esti mai puternica decat crezi. Nu ai mentionat ce spune familia ta, mama ta , prietenii tai ? Si daca nu sunt sau nu stiu, nu inseamna k esti singura. Uite cate femei ti au scris. Sigur esti obosita si fizic si psihic, dar asta nu inseamna k nu ai curaj. Cere mai mult de la viata ptr k meriti si poti. Detaseaza te si vezi lucrurile ptr ceea ce sunt: nu mai esti intr o relatie de mult timp, iar omul de langa tine ti a aratat cat valoreaza, si este doar o greutate care te trage in jos. Cut it loose!!!!
draga mea îmi dau seama cât de greu iti este, sau cel puțin încerc sa-mi imaginez, uita-te la filmul „Viata lui Lucca” s-ar putea sa-ti schimbi puțin perspectiva. ar putea fiul tău sa ducă o viata mai buna? poate te inspira filmul și cauți mai mult soluții la adevărată ta problema.
legat de sotul tău, a trecut linia normala de acceptare, nu mai este cale de întoarcere pentru orice om normal.
lasa-l sa își găsească linistea crizei de 40 ani. cat crezi ca ii va fi ok în noua familie?
La fel cum el te șantajează financiar asa este și el șantajat financiar.
gaseste-ti resursele și scapa de el, măcar ai liniște în casa și piate, cine știe, găsești un suflet care sa merite aceasta putina atenție pe care ești dispusa sa o dai altcuiva care nu este copilul tău.
succes și îți trimit o mare imbratisare!
Bună, nu a fost menționat dacă și autoarea mesajului face terapie, eu cred ca este esențială în cazul ei. Nu înțeleg însă de ce el e cel ce dorește divorț prin tribunal, de obicei bărbații se feresc de asta fiindcă e mai ușor să păcălești o femeie, mai ales una abuzată, speriată, obosită, dacă nu are și un avocat “beton”. Eu recomand de urgență contactarea unui avocat specializat în divorțuri, expusă situația și demarate acțiunile legale. Pensia alimentara din păcate știu ca va fi mai mică fiindcă se ține cont și de acest al doilea copil dar nu mă pricep. Dovezi ca el are un copil cu amanta, dovezi ale adulterului, se pot cere inclusiv daune morale. Omul nu e narcisist, e psihopat pur și simplu. Trebuie fugit de el, dar cat se poate asigurat un trai decent băiatului care nu are nicio vină ca s-a născut așa, precum și mamei. Nici fetița respectivă nu are nicio vină și înțeleg ca e surioara băiatului și mi se pare ca autoarea textului dă dovadă de o empatie ieșită din comun din moment ce poate vedea acea fetiță în casa ei. Dar la fel de bine poate fi și rezultatul traumelor repetate și abuzului, manipulării și șantajului la care a fost supusă ani de zile. Nu e vina ei ca băiatul are probleme, soțul putea , dacă își dorea “copil normal”, să găsească alte variante în afară de o a doua soție ( fiindcă până la urmă situația e una poliamoroasa). Poate și femeia a avut dorințe și sperante …în fine. Eu așa zic : psihoterapeut și avocat. Fără ca el încă să știe de al doilea, merg la avocat pe ascuns, sfătuit și demarați pașii. Refuzate plimbările cu fetița și alte prostii, cel puțin până când terapeutul zice ca sunt ok. Trebuie deja sa te comporți ca fosta soție, fetița poate intra în casa lui dar nu în prezența ta, poate avea dacă se dorește o relație cu fratele dar la fel, nu facilitată de tine. Am văzut cazuri, în curând te vei trezi bona la fetiță cat ei doi își fac vacanțe și concedii. Puțină distanță, demnitate și cerut mult ajutor.
Ioana, tu ne.ai povestit prin cate terapii ai trecut, cum multe vin din interiorul.propriu. Doamnei ii e foarte greu, dar cu parere de rau, trebuie sa se uite in interiorul ei. Starea femeii dicteaza energia in casa si tot prin starea ei ar fi putut sa.l atraga in a avea grija de copil. Cu cat se va uita mai mult in exterior cu atat mai mult se va departa de sine si va vedea numai greul.Exiata o carte, de care sunt sigura ca stii, Copii bolnavi de parinti. Cred ca i.ar prinde bine o vreme sa incerce sa inteleaga putin altfel viata, sa.si dea ei o sansa sa fie mai bine, apoi si lucrurile din exterior se aseaza pe calea lor. Sunt terapeuti care pot fi accesati online, care ofera cate o sedinta gratuita, sunt multe podcasturi despre cum poti sa renunti la a duce tot greul lumii pe umerii tai, oameni cu care te poti conecta profund. A ramane in frica, vinovatie, rusine este calea catre o viata foarte grea si dezamagitoare. Eu sper ca doamna sa se poate uita catre dansa.
Daca simti ca mai merita, nu ar strica o discutie sincera intre voi.
Sa vezi si ce e in sufletul lui…
Poate anii astia de dormit in camere separate, lipsa intimitatii, au creat o furie pe care el o manifesta acum prin lipsa asta de respect.
Poate ar fi vrut mai mult (de la viata, de la voi), dar datoria, fata de tine, fata de copil, l-a impiedicat sa intrerupa relatia.
Furia a crescut…
Ce am uitat să menționez este ca omul este și un aproape-pedofil, dacă nu pedofil în toată regula, numai acest lucru m-ar face să fug unde văd cu ochii. Dacă are un copil de 8 luni cu o fată de 21, înseamnă ca a lăsat-o însărcinată la 19 ani și Dumnezeu știe de când aveau relația. Bărbat de peste 40 ani, e un predator sexual în toată regula. Are practic un copil cu un copil. Dacă e adevărată povestea și detaliile referitoare la vârste și tot ( înțeleg ca și autoarea a avut copilul la 22 de ani dar presupun ca și el era tânăr totuși), autoarea trebuie să fugă de urgență. Procesele de divort sunt grele, dureroase, dar eu zic ca va fi o binecuvântare să scape de individ. Dar neapărat un avocat bun, poate primește recomandări. Neapărat și terapie.
Bună, am citit povestea și mi se pare un chin greu de suportat. Nu judec pe nimeni dar din experienta îți spun sa stai cu tine și gândurile tale și dacă poți sa nu faci scenarii despre viitor ci pur și simplu sa te gândești la ce simți și sa decizi sa in funcție de sentimentele tale. Nu te sfătuiesc sa iei decizii primite și tot din experiența dacă simți ca nu poți face fata unei situații sa îți iei un consilier/psiholog sa te ajute. Eu asa am procedat în momentele grele și schimbările care au adus multa suferință dar m-am pregătit sa fac fata și sa știi ca TOT TIMPUL este o soluție și o rezolvare și da orice schimbare doare dar durerea trece la un moment dat și te vindeci pe când dacă alegi sa ramai în suferință te chinui pana vine schimbarea. Sănătate multa copilului și ramai asa cum ai fost un sprijin lângă el și ai speranța că într-o zi totul va fi bine. ❤️
Cred ca îți e și ție clar ca el de fapt nu mai este soțul tău, iubitul tău, demult.
Părerea mea este ca își dorește sa rămână căsătorit nu ptr imaginea fabricata ci pentru lupta proprie interioara de a-și lăsa commitment-ul către prima lui familie, sa ii zic asa, și mai ales pentru copilul cu dizabilități.
Este surprinzător, dar bărbații pot avea niște convingeri duse la extrem.
Pentru tine e clar nociv și nu îți recomand sa mai ramai cu el.
Interesează-te care ar trebui sa fie contribuția lui în creșterea copilului dpdv financiar (mai ales în situația dizabilității) și încearcă să faci mai degrabă pași spre o independenta financiara a ta.
Îmi pare rău că treci prin situația aceasta.
Bună, am citit povestea și mi se pare un chin greu de suportat. Nu judec pe nimeni dar din experienta îți spun sa stai cu tine și gândurile tale și dacă poți sa nu faci scenarii despre viitor ci pur și simplu sa te gândești la ce simți și sa decizi in funcție de sentimentele tale. Nu te sfătuiesc sa iei decizii pripite și tot din experiența dacă simți ca nu poți face fata unei situații sa îți iei un consilier/psiholog sa te ajute. Eu asa am procedat în momentele grele și schimbările care au adus multa suferință dar m-am pregătit sa fac fata și sa știi ca TOT TIMPUL este o soluție și o rezolvare și da orice schimbare doare dar durerea trece la un moment dat și te vindeci, pe când dacă alegi sa ramai în suferință te chinui pana vine schimbarea. Sănătate multa copilului și ramai asa cum ai fost un sprijin lângă el și ai speranța că într-o zi totul va fi bine. ❤️
E greu… si nimeni nu e in locul tau, sunt multe de zis și de nespus… ceea ce scriem noi aici vor fi doar “solidaritate” și ușoare mângâieri pe răni, dar eu simt ca tu știi cel mai bine ce e de facut… nu e simplu deloc, dar cred ca e nevoie de mult timp, de procese și analize.
Ideile de: “fugi, divorțează, nu aș sta o secundă”, sunt vorbe superficiale, repet, tu simți și știi ce poți, cât simți și ce vorbiți amândoi.
În scenariul de film, divorțezi, te îndrăgostești la nebunie de un tip ideal și veți împreună o viață de vis… dar iarăși, ruletă și nesiguranța.
Asculta-te, dă-ți timp, pansează-ti rănile cum poți și nu te grăbi… ia-o ușor, step by step.
Eu nu sunt în măsură de nici un sfat, nimeni de fapt, nici cei care au trăi similar . Tu ești stăpâna vieții tale, doar tu alegi, doar tu știi ce îți face mai puțin bine sau mai mult; poate să fie un zâmbet al bebelușului lui, sau o cafea cu un tip nou, tu alegi ce e fericirea și normalitatea ta!
Și dacă nu e decizia supremă, e a ta, e viața ta și o îmbrățișezi!
Și când nu mai poți, odihnește-te, ia o pauză, nu te forța, nu putem mereu!
Eu vreau sa i recomand un centru excelent unde recomand din suflet sa mearga sa faca o evaluare baiatului si poate chiar sa inceapa terapia acolo. Chiar sunt oameni extraordinari si au rezultate foarte bune! Pot oferi toate detaliile daca se doreste.
Imi pare rau pentru durerea ta! Sa iti dea Dumnezeu putere si intelepciune sa alegi ce este mai bine pentru tine! Si copilului tau sa fie bine!
Eu sunt omul care stie mai bine si da el sfaturi, dar si eu cand ajung in contextele mele dificile am tendinta sa ma invart in cerc, pana reusesc sa integrez o anumita directie, care parea destul de clara de la inceput. Dar avem nevoie de timp, si e ok sa amanam, e ok sa prelungim, important e sa fie cu blandete fata de noi.
Si eu consider ca un terapeut empatic ar putea ajuta acest proces. Iar daca nu sunt resursele necesare lucrului cu un terapeut, poate niste podcasturi pe profil. As indrazni sa recomand Petronela Rotar, Raluca Anton, Gaspar Gyorgy si multi altii.
Ce mai ajuta in momentele grele sunt niste preoti cu har si blandete.
Sa va dea Dumnezeu putere, sanatate si sa mentina vie licarirea de speranta din suflet!
nu știu ce sa scriu, tot scriu și șterg. ti-am citit povestea, dacă as fi în locul tău mi-as dori sa gasesc puterea și resursele sa divorțez. te îmbrățișez!!!
Draga mea, nimeni nu merită atâta suferință și înjosire… îmi pare rău ca omul cu care ai ales la un moment dat să îți împarți viața ți-a făcut așa ceva…atât ție cât și propriului fiu. Ce ar trebui să facă pt ca”are orgoliul său de bărbat” este să se retragă din viața ta. Să își ajute băiatul cu tot ce are nevoie și nici măcar să nu îndrepte privirea spre tine… ceea ce a făcut el nu e doar condamnabil, arată lipsa de coloană vertebrală ci și periculos(vârsta amantei cu copil este alarmant de mică). Ce poți face tu e să îl lași și să nu te mai uiți înapoi. În momentul în care simți ca vorbele lui îți învăluie gândirea uite-te la băiat și el să îți dea puterea, pt ca și lui i-a făcut rău prin atitudinea sa(cum să pună problema ca vroia un copil sănătos… ca și cum vroia o jucărie nouă iar cea stricată o lăsăm în spatele mașinii). Numai după cum pune problema cu băiatul tb să îți aduni curajul și să îl lași… pt ca băiatului îi va face și mai rău. În ciuda ADHD VA OBSERVA DIFERWNTELE DE TRATAMENT și îl vor afecta. Eu am divorțat de un narcisist, a fost greu și lung procesul ca în permanență mă dădeau înapoi cuvintele sale ca nu mă voi descurca, ca o să pățesc numai lucruri rele, ca dacă îmi voi alege la un moment dat un partener acela își va bate joc de fetele noastre etc… o manipulare mentală groaznică. Însă nu e așa.. VA FI BINE! Știi de ce?ca mai rău nu poate fi! Faptul ca va rămâne la tine copilul vei avea ajutor. El va fi nevoit să plătească pensia alimentară, iar casa fiind căsătoriți de atâția ani și dacă e dobândită în timpul căsătoriei va fi obligat să o împartă cu tine…nu îți face griji.. va fi bine! Doar dacă faci ceva să îți schimbi situația altfel vei rămâne în același cerc. Tu adună toate dovezile necesare ca te înșeală și de când ai cu cine, toate actele, tratamentele și tot ce ține de copil. Dacă ai posibilitatea și de la muncă să iei bilanțurile în ultimii ani ar fi perfect și nu te uita înapoi!
Bună! Îți scriu din calitatea de fostă amantă. Mă rog, un pic mai complicat chiar, pentru ca în cazul meu, nu mai erau căsătoriți de 11 ani din cauza unei infidelități în urma căreia a apărut un copil, însă după divorț au rămas împreună, în aceeași casă, ca soț și soție, lângă cei doi copii ai lor. Un narcisist manipulator. Pot să-ți spun ca, în ciuda promisiunilor, în ciuda faptului ca atat ea, cât și copiii lor știau de existența mea, în ciuda faptului ca nu i-am cerut nicio secundă sa plece de lângă ei, și chiar in ciuda faptului ca mi-a pus pe deget un inel și mi-a spus ca nu își imaginează viața fără mine dupa aproape 4 ani de relație, el a rămas tot acolo. Iar eu am fost doar o amantă, în ochii ei, ai copiilor lor, și a putinilor oameni care știau de existența mea.
Nu, nu-s vreo disperată. Nici vreo puristă. Și în niciun caz o proasta. Sunt avocat, am și eu copii, un fost soț cu care am păstrat o relație de părinți și parteneri în creșterea copiilor… dar. Așa s-a întâmplat.
Realitatea e ca amantele devin soții sau partenere de viață în atât de puține cazuri încât nu merită amintit. Da, cu siguranță amanta își dorește asta. La 20 de ani și un copil mic, să fii convinsă ca va face tot ce-i stă în puteri să fie soție. Posibil să-i și iasă, depinde cât de multă satisfacție îi aduce soțului tău, atât în privința orgoliului masculin, sentimentului de vânător, cât și de disponibilitatea și plăcerea fizică oferită. De tine îl leagă un copil care îi pare poate o durere. O relație neîmplinită și nu tocmai fericită. Așa încât, există o oarecare posibilitate ca amanta chiar să devină soție, dar nu aș băga mâna în foc așa repede. Consecințele financiare și judecata celor din jur este un argument destul de puternic pentru un bărbat. Și va fi judecat, cu siguranță.
Ai două opțiuni. Prima e cea în care îți vezi de viața ta și a copilului vostru și aștepți. Să-i treacă, să pună amanta presiune până când ori va pleca singură, ori o va părăsi el, să apară unul mai interesant, cine știe. Dar asta înseamnă să-ți calci pe orgoliu și să pui copilul hotar între voi.
A doua, să divorțezi și să faci exact același lucru, adică să îți vezi de viața ta și a copilului vostru. Singură. Din păcate, majoritatea bărbaților uită de responsabilitatea copiilor când divorțează de mama. Ca și cum divorțează și de copil. Financiar poate că-ți va fi mai greu. Și mai greu îți va fi să-ți refaci viața. Și încă și mai greu să găsești un om care să-ți privească copilul ca pe al lui.
Depinde doar de tine, și de cat de puternică ești.
Există un coach destul de cunoscut care pe mine m-a ajutat să depășesc momentul și să-mi recunosc statutul real, care spune așa: ești acasă, cu soțul și copilul tău. Casa ia foc. Care este cel mai bun scenariu pe care ți l-ai dori? Să scăpăm toți cu viață și să salvăm casa. Să zicem ca nu se poate, care ar fi următorul? Să scot copilul și să reușesc să ies și eu. Acum înlocuiește casa cu căsnicia ta. Nu mai poți salva casa(deci căsnicia). Poți însă să-ți salvezi copilul și pe tine. Și mai există un scenariu, pe care îl aleg multe femei: cel în care rămâi în casă care arde și încerci să o salvezi. Și te îneci cu fum toxic, care te otrăvește. Și salvezi casa, dar ai corpul plin de arsuri si plămânii otrăviți. Deci, care e varianta mai bună?
Îți doresc sincer să ai puterea să faci ce-i mai bine pentru tine și pentru copilul tău. Și să nu te simți vinovată, indiferent ce alegi.
Aceste terapii care nu functioneaza si nu se vad imbunatatiri, ce rost mai au? intreb asa ca un om normal la cap. Vorba lui ala mai destept ” continui sa faci aceleasi lucruri, sperand la alte rezultate”
doar bani dati aiurea, copilul ramane la acelasi stadiul mental, fara progres. Omul mai trebuie sa si accepte ca nu se poate mai mult.
Mama sa se relaxeze, sa se duca cu copilul la sat, sa se detaseze de tot iuresul de du-te vino. Si sa-si traiasca viata in armonie cu copilul ei si cu natura.
Îmi pare rău.pentru suferinta prin care treci, dar sfaturile noastre sunt inutile, tu știi cel mai bine ce simți.
Nu uita însă de iubire! Privește și catre tine, cu blândețe și iubire multă!
te îmbrățișez!
Bună,
Sunt într-o situație asemănătoare.
Am 38 de ani, sunt împreună cu soțul meu de la 18 ani iar de 10 ani suntem căsătoriți. Avem un băiețel de aproape 4 ani.
Am avut o relație bună, zic eu, ne-am susținut mereu, am trecut împreună prin multe cu bune și cu rele, am crescut împreună.
Avem 2 afaceri mici împreună pentru care am dat tot amândoi, dar din momentul în care s-a născut băiețelul nostru, viața noastră s-a schimbat total. Eu am rămas acasă să mă ocup de bebe, el la lucru de dimineață până seara, ne vedeam destul de puțin pe timpul zilei, ce să mai s-a schimbat tot ce am trăit împreună doar noi 2 până atunci.
Băiețelul nostru nu avea împlinit primul anișor când era își găsise pe altcineva, o amantă. Au fost împreună câteva luni bune, până în noaptea de revelion când i-am văzut mesajele și toate semnele mi s-au confirmat. Au fost semne pe care le-am văzut și de care eram conștientă, dar el îmi spunea mereu ca nu e adevărat.
În momentul ăla am simțit ca am murit, am simțit ca mi-am pierdut sufletul. Încă e pierdut, nu știu daca o sa mai iubesc vreodată cum am iubit înainte, simt ca nu mai sunt capabilă de asta.
Nu am divorțat, au trecut mai bine de 2 ani de când am aflat. Încercăm amândoi sa ne revenim, să ne redescoperim. Ne-am schimbat amândoi, ne-am maturizat.
Recunosc ca încă mai sunt momente în care mă mai gândesc la ce a făcut. Cred ca nu ne mai iubim la fel ca înainte, sau poate acum e o altfel de iubire.
Pentru omul ăsta aș fi mers la capătul lumii și aș fi venit înapoi fără să stau pe gânduri. Nu cred ca o să mai pot iubi în felul ăsta niciodată.
Și acum fac foarte multe pentru noi și pentru el, fără să mai aștept ceva în schimb. Acum încerc să fiu eu mulțumită de ceea ce fac, ca să văd dacă merită să merg înainte pe drumul ăsta sau nu. Sunt lecții dure ce le-am învățat, m-a durut, dar m-am ridicat, sunt în picioare azi, și crede-mă ca am fost la metrii mulți sub pământ îngropată.
Nu cred ca as putea sa îți dau vreun sfat, dar dacă el e în continuare cu mama fetiței si e într-o situație confortabilă de ce să nu fi și tu bine și confortabil?
Ești o femeie puternică din toate punctele de vedere, te admir pentru puterea ta și curajul tău de a rămâne în picioare după toate palmele pe care ți le-a dat viața.
Ști ce mă întreb uneori: Cum ar fi dacă? Cum ar fi dacă aș începe o nouă viață? Încotro m-ar duce viața?
Sunt capabilă să am grijă singură de copil, asta fac de aproape 4 ani. Sunt capabilă să lucrez, și 10-12 ore pe zi cu tot cu copil după mine.
Totuși cred ca speranța nu mă lasă sa fac pasul asta, pentru ca cred ca mergem înspre bine, cu pași mici dar e bine.
Ca mama și soție știu ca tu faci multe, mult prea multe și duci povara mare pe umeri și nu ai nici un fel de sprijin decât financiar.
Întreabă-te te rog dacă e suficient?
Întreabă-te te rog cum ar fi dacă ? Încearcă să te vizualizezi fără el, doar tu și copilul, cum ar fi? De ce să nu îți dai și tu o șansă la fericire la un moment dat, nu ști ce îți aduce viața și ce pus deoparte pentru tine.
Cum ar fi dacă?
❤️
As vrea s o intreb pe mamica,daca tatal s a implicat sau se implica in cresterea baiatului(nu dor financiar)linistirea lui,timp petrecut cu el,dusul la terapie etc.Daca baiatul e atasat de tatal,trb gasita o metoda prin care el sa stea cu ambii,chiar daca divortati,asta pt a evita o inrautatire a situatiei lui.Daca nu e simpla treaba.Isi i a inima in dinti si cauta sa se directioneze spre o noua etapa din viata ei.Copilul are certificat de handicap,daca da ce grad?isi poate achita terapia cu banii dati de stat?Mamica il duce la o scoala,fie ea speciala?se poate gandii la varianta de a se angaja si a reusii sa mai castige un banut.De multe ori evolutia unui copil,depinde foarte mult, de parinti,de implicarea amandurora,de atmosfera din casa etc. Eu sunt constienta ca puteti trece cu vederea dar va veti distruge alegand sa continuati si sa va consumati pe viitor,de ceea ce el poate face alaturi de noua partenera.Daca vroia un copil normal il putea face si cu dmv,la fel ati putea spune si dmv(sunt mamica a 2 copii, unul tipic,altul atipic).Tatal are un rol esențial in evoluția copilului,credeti ma.Legea v a fii de partea dmv sunt sigura.Cereti ajutor,familie,prieteni..nu cred ca sunteti singura.Ganditi va la dmv si copil,pt ca tatal nu a facut o.Lucrurile vor evolua urat daca acceptati sa i acceptati fapta de adulter.Cat credeti ca veti rezista sa acceptati situatia?Sau daca nu vreti sa separați copilul de tata, stati impreuna doar pt evolutia lui,continuarea terapiei,daca considerati ca financiar nu v ati descurca,insa trb sa va faceti si dmv o noua viata de ce nu.Sau dmv nu aveti dreptul sa fiti iubita,înțeleasă sprijinita etc.Sunteti puternica,credeti ma!Trb doar sa gasiti puterea de a va redescoperii!
Poti divorța la notar daca ai copii minori? cel puțin unde trăiesc eu (nu in Ro) nu…
Otherwise, înțeleg că între voi 2 nu mai exista nici un fel de legătură emoțională. Mai inteleg și că acel copil din a doua relație nu e un ‘accident’, ci un copil asumat de el și dorit… E o situație grea și pe parcurs va fi doar și mai grea și mai ciudată, pentru că fetița va creste, el va dori sa fie prezent în viața ei mai mult, vor apărea întrebări (de la copil, de la școală, de la cunoscuți, de la toată lumea din jur), iar tu vei fi doar mai amărâtă…. Nu ne spui care e relația dintre tata și fiul lui, copilul cu dizabilități, dar înțeleg că relația tatălui cu fetița e una buna si apropiata….cat timp va accepta acea femeie, mama fetiței, această situație? cat timp poți accepta tu această situație?
Bineînțeles că economic îți va fi (posibil mult) mai greu dar eu cred că fix partea economică e motivul pentru care soțul nu vrea sa va despărțiți, va trebui sa va plătească probabil destul de mult, mai mult decât îi plătește fetiței, și încearcă să evite această situație….
Nu sunt în măsură să îți dau nici un sfat, dar incerc să mă gândesc ce as face eu daca as fi in situația ta. cel mai probabil m-aș despărți, as incerca să obțin de la el sprijin financiar pentru copil (nu e doar copilul tau, ci e copilul VOSTRU), și aș încerca să îmi văd de viața mea, având o relație civilizata cu el. daca el e un om ok nu te va urî pentru asta și nu va încerca să te ‘pedepseasca’ economic, pentru că va înțelege că nu plătește pentru tine ci pentru copilul vostru comun….
Dragostea dintre 2 adulți se termina uneori. Relațiile se schimba, oamenii se despart. Însă nu înseamnă că o dată cu sfârșitul relației de cuplu se termină și relația dintre parinte-copil…. daca e un om ok veți avea o relație mult mai civilizata separat decât împreună. te îmbrățișez, și îți doresc înțelepciune și putere să iei decizia cea mai buna pentru tine!
Felicitari pentru curajul de a pune cuvintele pe hartie, este un prim pas al naibii de important sa consteintizam ca avem o problema, ca avem nevoie de ajutor, ca… ca ceva nu e ok. Sfaturi nu stiu daca putem da, poate doar idei de ‘eu as face asa sau altfel…’ dar sunt spuse de noi, cei care nu trecem prin ceea ce treci tu, nu simtim ceea ce simti tu. Gandind la rece, din exterior, as spune ca ai nevoie in primul rand de sprijin emotional, de preferat cineva apropiat si specializat, familie, prieteni, dar si un terapeut care sa lucreze cu tine pentru a iti reda increderea in tine insati si puterea de a duce la bun sfarsit orice plan vei pune in practica de aici inainte. Orice fel de amenintare si santaj emotional nu isi au locul intr-o relatie de cuplu sanatoasa. Compromisuri facem cu totii in viata de zi cu zi, dar la un nivel muuult mai mic. Pot doar spune ca, avand ajutorul potrivit la timpul potrivit, exista viata si dupa divort. Va trebui sa reusesti sa fii pragmatica si calculata, sa poti face pasii necesari la timpul potrivit astfel incat tu vei fi intr-o stare mentala cat mai buna pentru a usura si acomodarea copilului la noua viata.
Te imbratisez de la distanta si iti trimit multa energie pozitiva!
Ora de mansplaining.
Mie povestea îmi sună a exercițiu creativ, probabil ajutat și de Chat-GPT. Presupunând că povestea e reală, că intenția autoarei nu e doar de „a-l face de râs pe bărbat la gazeta de perete a întreprinderii” și nici că ar fi un mic catharsis în fața unei audiențe, abordarea ei în sine mi se pare greșită. În primul rând am aflat mai multe despre el și mai puțin despre ea, iar situația, așa cum e, pare să-i afecteze mai mult stima de sine și mai puțin integritatea fizică sau mentală. Mie îmi sună ca un apel la univers, poate cineva din audiență are o baghetă magică și vrea să o trimită într-un univers paralel în care ea să fie exact la fel, cu bune și cu rele, dar soțul să aibă alt gen de personalitate și să ia alte decizii referitoare la viața lui (sau a lor în general). Acum onest, dacă eu personal aș avea acea baghetă magică, chiar nu aș ezita să o ajut – de fapt pe toți cei implicați, inclusiv pe acea „fată de 21 de ani” și pe copilul ei.
În viața reală nu există baghete magice și fiecare dintre noi suntem prizonierii circumstanțelor și deciziilor proprii. Divorțul implică decizii financiare, atât pe termen scurt cât și în perspectivă, nu e doar ceva de genul „hai să-l pedepsesc pe nebun”, mai ales dacă el e cel care aduce banii iar soția are un „job full time” doar din îngrijirea unui adolescent cu nevoi speciale. Divorțul nu schimbă nevoile copilului și nici rolul mamei, dar „resetarea terenului de joc” poate funcționa atât în favoarea, cât și în defavoarea fiecăruia dintre cei implicați. Dacă autoarea știa – sau simțea – că această „resetare” poate fi în favoarea ei, probabil că nu ar fi venit cu povestea aici pe blog ci s-ar fi dus direct la avocat. Oricum, dacă povestea e totuși reală, adevărul este că ea duce o cruce foarte grea; răspunsurile sunt însă doar la ea, nu la noi.
„… are un job full time doar din ingrijirea unui adolescent cu nevoi speciale…”
Draga Dan, imagineaza-ti urmatorul scenariu: autoarea articolului, inainte sa se nasca copilul cu nevoi speciale, a facut o facultate. Dupa nasterea copilului si perioada de concediu maternal platit, se intoarce la meseria pentru care s-a pregatit si „aduce bani in casa”. Ai idee cat costa ingrijirea unui copil tipic, nu mai zic a unui atipic, supravegherea, pregatirea hranei, administrarea unor medicamente, mersul la terapii sau activitati, etc, etc? Probabil dublu sau triplu decat orice job, daca ar fi ca fiecare activitate sa fie facuta de persoane specializate (bona, educator, profesor etc). Si ce sa vezi, mai orice om, cand vine de la job, apuca sa puna picioarele pe canapea si sa se uite la tv sau telefon, dar un parinte de copil cu nevoi speciale nu face treaba asta si nu se odihneste nici noaptea.
Deci daca stai sa faci socoteala, parintele care ingrijeste copilul ii cam face economie celuilalt parinte ca nu se duce la un job sa „aduca bani in casa”.
Ce pauză sa ia, săraca nu are timp pentru ea, căci boala copilului și regresele pe care le face sunt greu de suportat, timp pentru ea zero… Este foarte dificil sa sfătuim in cazul ăsta… Pentru că este un copil bolnav la mijloc, o mamă într-o situație nefirească, care are nevoie de susținere sa iasă din situația asta care pare fără ieșire. El este tare neasumat… a vrut copil sănătos, ce sa vezi, că nevasta ta a vrut bolnav, a vrut necazul asta sa macine relația, nu m-ar mira că regresele copilului sa fie legate de aventurile tatalui