Buna Ioana,
Am 38 de ani, sunt căsătorită de 18 ani și am un copil cu dizabilitate (autism în formă severă, ADHD, tulburări de somn și alimentație și altele), în vârsta de 16 ani. Facem terapie de 13 ani, însă cu progrese foarte mici, urmate mereu de regrese din păcate.
De-a lungul timpului, recunosc că m-am axat aproape sută la sută din timp pe nevoile copilului.
El nu doarme singur pentru că necesita atenție și noaptea, are somn agitat și altele, astfel încât eu și soțul nu am mai dormit împreună de mulți ani și fiecare e în camera lui.
În 2020, soțul a avut o amantă timp de un an, m-a rugat să îl iert și să îl primesc înapoi (introdusem acțiunea de divorț), l-am iertat, părea ca s-a cumințit oarecum, însă de vreo 3 luni am aflat că are o fetiță de 8 luni cu o tânără de 21 de ani, el fiind trecut de 40 de ani.
Am fost extrem de rănită și sunt, el spune că și-a dorit foarte mult un copil sănătos, că are și el orgoliul lui de bărbat și că din momentul în care am aflat eu, ei doi nu mai au nici o legătură, deși nu cred, pentru că într-un moment de sinceritate a recunoscut că el îi plătește tot și o întreține pentru fetită (spune el).
Am acceptat și i-am cunoscut fetita, a adus-o puțin la noi, însă simt că nu pot să accept această situație și să continui așa, el spune ca nu vrea sa ne părăsească pe mine și pe fiul nostru.
Însă el e un narcisist și mincinos notoriu, iar eu cred ca vrea sa își continue bine mersi și relația cu ea și să fie și căsătorit, să pară om serios, cu un copilaș bolnăvior acasă (are o mică firmă din 2019, a început sa câștige, amanți fără bani nu am văzut sau auzit pânăa acum).
L-am rugat sa mergem sa divorțăm la notar, dar zice că nu vrea, să dau eu, tot eu, prin tribunal, deși dacă ar avea bun simț, ar face-o el…
Momentan financiar nu ne lipsește nimic mie și copilului, dacă divorțăm sigur vom primi mai puțin, momentan nici nu știu dacă pot rezista stresului prin tribunale…
Uneori îmi spune ca nu voi mai avea bani nici să îmi plimb copilul cu mașina, sau vom avea lipsuri, încearcă un soi de manipulare.
Cu fetita nu am nimic, e un copil, dar ei doi si-au clădit fericirea pe nefericirea altcuiva. Ea are grija de fetiță, însă îl suna mereu, el e tare entuziasmat mereu (fetița are o dezvoltare normala), iar mai nou, când îl plimba pe fiul nostru cu mașina pentru că îi place mult, le ia mereu și pe ele, pe mama și fiica cu ei, sau îmi spune mie să mă duc și să stau cu fetița, care e în coșuleț încă în spate.
Simt că nu pot să duc. Lui îi convine așa, avem o casa împreuna la țara și bănuiesc că pentru acest bun nu vrea să divorțeze. Stăm în chirie acum și mereu îmi spune că fără el nu mă voi putea descurca financiar.
Îmi e tare înlăcrimat sufletul și chiar nu știu ce și cum să fac, de unde să încep.
Mi-ar prinde bine orice sfat, încurajare sau să aflu cum ați scăpat cele care ați fost căsătorite cu narcisiști. Multumesc mult!
