Dintotdeauna am fost așa: mi-a fost frică de bogăție, de abundență. Pentru că am trăit modest întotdeauna, la țară la bunici sau cu ai mei la oraș, pentru că auzeam mereu că nu avem bani, că trebuie să avem grijă de bani, mereu era stresul că o să rămânem fără. Nu aveam prieteni care să aibă mai mult ca noi, nu știam ce înseamnă să fii bogat, dar am crescut cu această impresie că bogăția e obscenă. Că un om bun nu poate fi decât sărac sau modest. Că dacă ești bogat, sigur ai furat sau ai primit lucruri nemuncite, deci ai un caracter îndoielnic.
Nu am chestionat niciodată această convingere cusută în mine. Abia de curând am văzut-o clar.
De asta nici nu știu să-mi evaluez munca și nu mă bucur atunci când cineva îmi oferă bani pentru un proiect. De asta cer întotdeauna pentru ce fac mai puțin decât spune piața și mai puțin decât știu sigur că face. Eu vreau să trăiesc modest, iar ce bani vin peste nevoile mele de bază, îi pun deoparte undeva departe, ca să nu mă tem de ziua de mâine, așa cum se temeau ai mei, dar și ca să nu cumva să fiu bogată.
Această credință limitativă m-a costat enorm de mulți bani până acum. Culmea e că nu am nicio secundă de regret, nu cred că viața mea ar fi fost altfel dacă aveam în bancă de cinci sau de zece ori mai mulți bani. Nu îmi lipsește nimic din ce nu am. Sunt obișnuită să nu am lucruri scumpe, să nu mi le doresc, să nu invidiez oamenii care au, pentru că nu au ceva ce vreau și eu. Ba dimpotrivă, au ceva ce eu nu doresc: bogăția.
Acum am prieteni care au mai mult decât mine, dar nici măcar nu observ. Nu sunt atentă la lucrurile astea, nu evaluez case, tablouri, haine și poșete.
E un subiect aproape inexistent pentru mine, și multă vreme m-am mândrit cu asta.
Dar de curând am înțeles că felul în care vezi abundența de bani e asemănător cu cel în care vezi abundența de iubire în viața ta.
Oare nu cumva și iubire cer puțină, doar cât să-mi țină de foame? Nu cumva nici asta nu îndrăznesc să cer, de teamă că dacă sunt iubită, dacă sunt bogată în iubire, o să fiu disprețuită de cei care au mai puțin. Vedeți paradoxul?
Îmi amintesc un episod din copilărie, cred că aveam vreo 10 ani, era imediat după Revoluție. Ai mei și bunicii voiau să deschidă o afacere, un mic atelier de pantofi din piele. Au adunat bani din mai multe surse (bunicul meu luase de la Caritas de câteva ori sume importate), împrumuturi, nu mai știu. Au întins fișiscurile de bani pe patul alor mei. Mă uitam prin ușa întredeschisă și vedeam ceva de neconceput pentru mine: mulți bani, enorm de mulți. Nu văzusem niciodată atâția bani la un loc. Ai mei îi tot numărau, făceau socoteli. Eu stăteam acolo cu gura căscată și-mi aduc aminte că simțeam teamă. De parcă ceva urma să se schimbe și eu nu voiam.
Afacerea a pornit și a și murit destul de repede, banii s-au topit, nu-mi aduc aminte niciun beneficiu al grămezii de bani în viețile noastre.
Dar tata, el nu a putut uita senzația aceea de avuție, anul următor a plecat la muncă în Italia să facă mulți bani și l-am pierdut de tot.
Lecțiile din copilăria mea despre bani nu au fost unele încurajatoare. Nu am de unde să știu ce înseamnă abundența de orice fel. Mă tem de ea, că-mi aduce ghinion, ură, frică, singurătate.
Câștig bani, dar pierd oameni. Un târg care nu-mi place.
Adevărul e însă că există destul pentru toată lumea, iar înainte de orice, dacă vrei să ai parte de abundență, trebuie să crezi că e și pentru tine acolo ceva, mult, destul, trebuie doar să te ridici și să iei.
Ai nevoie de credință, de un plan de acțiune, ai nevoie să îți cauți resursele și să treci la treabă cu încăpățânare, dar și cu respect față de principii.
Am lucrat pe tema asta în grupul nostru, alături de prietena mea, Dr. Alexandrina-Carmen Ene, psihoterapeut. Ne-am răscolit copilăriile și am văzut că da, totul are sens și că da, putem schimba aceste convingeri, astfel încât să devenim creative, să visăm și să facem ce e este nevoie pentru visul nostru.
Mă gândesc la asta mai mult în ultima vreme, cred că ceva se schimbă în mine.
Sunt curioasă cu ce asociați abundența, ce lipsește pentru voi să aveți mult din tot ce vă doriți?
mie imi lipseste claritate in legatura cu ce sa fac cu banii. pe hartie banii sunt multi, dar cumva administrarea lor e dezastruoasa.