În iunie ne vedem la București cu Kristina Kuzmic, iar cartea ei e deja disponibilă în limba română (aici)!
Am mai postat despre asta, am văzut mii de mesaje de bucurie, acum iată, avem și biletele la eveniment, avem și CARTEA!
Bilete se găsesc aici, cu sau fără carte inclusă. Nu sunt multe, nu stați pe gânduri.
Vom dezbate, eu și Kristina, 10 mituri de parenting și vom vorbi mult despre adolescență, sănătate mintală, consum de substanțe, teme importante. Va fi timp pentru autografe și pentru poze!
Atenție, evenimentul va fi în limba engleză, fără traducere simultană!
Detalii despre cartea Kristinei și despre celelalte două din pachetul de primăvară, una despre furie și alta despre anxietate, foarte bune ambele! Aici e pachetul, le puteți comanda și separat, desigur.
Pot să rezolv problema asta şi alte minciuni pe care mi le-am spus în timp ce îmi creşteam copilul aflat în dificultate, de Kristina Kuzmic, traducere de Iulia Anania
Cea de a doua carte a carismaticei Kristina Kuzmic, care a cucerit internetul cu abordarea ei relaxată asupra parentingului modern, este una mult mai serioasă. Cu mult curaj și vulnerabilitate, autoarea spune povestea problemelor grave de sănătate mintală cu care s-a confruntat fiul său, povestește despre greșelile pe care le-a făcut ca părinte și lecțiile pe care le-a învățat în prices.
Cartea conține și câteva mituri toxice despre parenting, alături de strategiile prețioase care l-au ajutat pe fiul ei în cele din urmă se recupereze și să revină în contact cu părinții și frații lui.
Înlocuiește anxietatea de părinte cu încredere și conectare – cum să-ți reprogramezi creierul să te stresezi mai puțin și să te bucuri mai mult de copiii tăi, de Debra Kissen, Hannah Romain, Micah Ioffe, traducere de Mihaela Ifrim
Un ghid la obiect, scris de trei specialiști în studiul anxietății și bazat pe cele mai recente descoperiri ale neuroștiinței.
Aceasă carte e scrisă special pentru părinții care tind să devină anxioși când copilul lor se lovește de orice problemă și nu se mai pot bucura de liniște și bucurie în familie. Din fericire, creierul de părinte poate fi reprogramat în așa fel încât anxietatea parentală să fie înlocuită de eficiență, compasiune și conectare.
Cartea conține multe exerciții practice și strategii de calmare și schimbare a gândurilor pe care le puteți face oricând și oriunde pentru a vă liniști și a vă reconecta cu copiii.
Copii furioși, părinți nervoși – cum poți lucra cu furia în familia ta, de Anne Hilde Vassbø Hagen, Joanne Dolhanty, traducere de Raluca Conțiu
| Specialistele în psihologie Anne Hilde Vassbø Hagen și Joanne Dolhanty ne explică tot ce e important e știut despre furia copilului nostru. Furia e sănătoasă, ea e cea care ne ajută să ne protejăm valorile și limitele personale. Din păcate, furia poate avea un efect distructiv atunci când nu ne oprim la timp, și poate, de asemenea, ascunde alte emoții dureroase (ca de exemplu rușine, tristețe, singurătate sau frică). E treaba noastră să ne ajutăm copiii să recunoască toate aceste emoții și să învețe să le gestioneze pas cu pas, în timp ce învățăm și noi să lucrăm cu emoțiile noastre. Scopul final e ca și noi, și ei, să reușim să ne protejăm limitele într-un mod respectuos și eficient. Imaginile pentru coperțile celor trei cărți noi sunt realizate de Roxana Soare! Vă las cu un pasaj din cartea Kristinei Kuzmic: Privesc direct la chipul fiului meu și cu toate astea nu îl văd. Mă uit lung în ochii lui albaștri, ochii care au fost atât de plini de curiozitate, de râs, de energie și dragoste, și care totuși au ajuns cumva pustii. Îi văd crustele însângerate de pe încheieturile degetelor. A lovit iarăși faianța de la duș, încercând să simtă orice altă durere în afară de cea a depresiei și a anxietății. Mă apropii încet de el și îi îmbrățișez trupul, acum mai înalt decât al meu, același trup care mi-a fost pus în brațe acum cincisprezece ani, când m-a transformat în mamă pentru prima dată. Îl țin strâns, îi aud respirația, îi simt bătăile inimii, și totuși nu este aici. Îmi vreau copilul înapoi. Și un pasaj din Copii furioși, părinți furioși: Ca părinți, ne îngrijorăm și uneori, din disperare, spunem sau facem lucruri pe care nu ni le-am fi imaginat posibile înainte să avem copii. A face față unui copil plin de furie, unui adolescent nepoliticos sau încruntat ori unui adult închis în sine și tăcut, care încă locuiește sub acoperișul nostru, reprezintă o problemă serioasă. Aceste situații trezesc o mulțime de emoții în noi, părinții. Uneori simțim disperare atunci când copilul refuză să facă ce îi spunem. Alteori trecem de la frustrare la furie. Poate ajungem să simțim chiar ură față de propriul nostru copil. Ne înfiorăm de rușine atunci când se comportă urât în fața altora și ne e teamă că nu va depăși niciodată această etapă a comportamentelor indezirabile. Atunci apar și mai multă rușine și disperare, pentru că nu am reușit să găsim ceea ce funcționează pentru a-i ajuta și pentru a ne conduce familia pe un drum mai potrivit. Sentimentul pe care-l avem atunci când eșuăm în rolul nostru de îndrumători constituie o povară grea, iar acest sentiment nu ne transformă în părinți mai buni. Părerile de rău ne epuizează. Atunci când violența sau neînțelegerile devin normă în casa noastră, ne simțim lipsiți de putere. Ne copleșește tristețea care s-a strecurat în prăpastia dintre noi și copiii noștri. Toate aceste emoții ne afectează comportamentul. Ne fac să ne îndepărtăm de copii, să plângem, să criticăm, să folosim forța și, de exemplu, să-i apucăm de braț cu brutalitate. Dar aceste sentimente dureroase, deși duc la comportamente care nu sunt bune nici pentru noi, nici pentru copii, pot fi de fapt folositoare. Stați așa – furia poate fi folositoare? Emoțiile ne oferă informații despre nevoile pe care le avem. Ne putem asculta emoțiile și le putem folosi astfel încât să ne îndeplinim aceste nevoi. Având informații noi, care aduc o înțelegere mai profundă a sentimentelor și a reacțiilor noastre și ale copilului nostru, emoțiile ne pot ajuta să înțelegem ce nevoi are acesta. Folosiți-vă disconfortul, rușinea, vinovăția și tristețea. Luați-vă putere din aceste sentimente, astfel încât, atunci când sunteți puși din nou în fața furiei sau agresivității unui copil mic, a adolescentului sau a copilului vostru adult, să puteți reacționa diferit. Cel mai important lucru este nu ceea ce se întâmplă în acel moment, ci ce se întâmplă în continuare! Nu este niciodată prea târziu pentru a repara o relație și nu este niciodată prea târziu pentru a răspunde într-un alt mod sentimentelor copilului. Furia este foarte dificil de gestionat. Copiii furioși sunt dificil de gestionat. Izbucnirile constante sunt dificil de gestionat, mai ales atunci când părinții sunt copleșiți de un milion de alte lucruri de rezolvat într-o zi. Atunci când un copil este furios și agresiv, părinții pot începe să se îngrijoreze cu privire la viitorul lui: „Ce se întâmplă cu el?”; „Mă tem că va ajunge în închisoare.”; „Nu va avea niciodată prieteni.”; „N-are niciun pic de empatie?”; „Oare este un mic psihopat?” Pentru a complica și mai mult lucrurile, furia nu vine niciodată singură. Copilul poate pendula între furie și tristețe sau între furie și rușine. Chiar și râsul și furia pot apărea împreună. Dar noi reacționăm emoțional în ciuda faptului că în spatele furiei copilului se poate ascunde durere. Atunci când suntem împinși până dincolo de limită, reacționăm la furia copilului înfuriindu-ne la rândul nostru. Atunci criticăm, ridiculizăm, respingem copilul sau renunțăm, pur și simplu. Furia copilului ne poate duce, de asemenea, la disperare. Este dureros să ne vedem copilul trecând prin asemenea momente dificile. Iar când mintea ne e plină de scenarii dezastruoase, nici nu-i de mirare că ne poate fi greu să facem față unui copil furios. Cheia stă în a afla mai multe despre cum funcționează furia și în a înțelege că în spatele unui comportament agresiv stă adesea un sentiment de vulnerabilitate. Un copil furios este adesea un copil care se simte stânjenit, rușinat, dezamăgit, care se simte minimizat, prost, saucare se crede a nu fi „suficient”. Furia unui copil poate fi o expresie a tristeții, a singurătății sau a fricii. Voi, ca adulți, trebuie să conștientizați sentimentele pe care le trezește în voi furia lor intensă și trebuie să vă dați seama cum să gestionați aceste sentimente – care vă pot împiedica să fiți prezenți emoțional pentru copilul vostru, ceea ce este vital. |
