Dragă tată,
Azi ai fi împlinit 69 de ani, dacă n-ai fi murit la 59.
Ți-ar fi plăcut la noi acum. E soare în grădină, au înflorit lalelele, am scos prelata de pe canapele. E loc destul pe balansoar, ți-ar fi plăcut să bei o cafea tolănit la soare. Fac asta în fiecare zi și-mi imaginez că ești și tu acolo, lângă mine. Vorbim. Uite, a înfrunzit hortensia. Da, și magnolia, are două flori, două, auzi, nu putea și ea să scoată mai multe…
Ți-ar fi plăcut de noi. Copiii sunt mari, sunt buni, isteți și au mult umor. Cred că mult din umorul ăsta vine de la tine. Le place să povestească, să exagereze un pic, să stârnească reacții. Au învățat asta de la mine, iar eu am învățat-o de la tine.
Mereu ți-a plăcut să fii în centrul atenției, să faci oamenii să râdă. Erai blond și gălăgios, mereu cu câte-o poveste pe buze și oameni în jurul tău.
Acum știu că îți plăcea lumina pentru că te temeai de întunericul din tine. De furia ta, de neputința ta, de dependențele tale.
Nu-mi pot imagina cât de greu este să fii singurul copil din familie care nu moare înainte să facă 6 luni. Să fii tu băiatul care trăiește și pentru cei trei frați ai lui, morți înainte ca tu să te naști.
Câte au depins de tine! Cum s-au agățat de viața ta mama și tatăl tău, care aveau atâta nevoie ca tu să trăiești, să fii fericit cât pentru patru copii!
În schimb, ai fost nefericit cât pentru o mie.
Când eram doar noi doi, eram ca doi copii la locul de joacă. Îmi cântai la chitară și eu dansam, îmi spuneai povești și eu râdeam de mă sufocam, te deghizai în personaje și eu mă ascundeam unde știam sigur că mă găsești repede. Eram fermecată de tine. Chiar erai ca un soare!
Apoi veneau serile în care trebuia să te aduc acasă de la bar. Nu-mi plăcea să intru acolo, mirosea a acru, a bețiv. De cele mai multe ori mă întorceam acasă fără tine și știam că iar va fi rău.
Ai plecat puțin la muncă în Italia și nu te-ai mai întors niciodată. Am rămas pentru tine fata de 12 ani pe care ai lăsat-o acasă să te aștepte, deși tu știai că nu te mai întorci.
Am așteptat toată adolescența să regăsesc soarele de tata. N-a mai răsărit.
Ne-am regăsit târziu, peste 15 ani, când nu mai erai deloc soare. Doar un om bătrân și chel, măcinat de alcool, de vină, de singurătate, de eșec.
Eu tot te-am iubit, știi asta. Cred că ai simțit asta. Că nu a contat pentru mine timpul pierdut, a contat că te pot vedea din nou. Să-mi spui povești. Să cânți la muzicuță și fetița mea să danseze cum dansam eu pe vremuri.
Am mai avut câțiva ani împreună, dar puțini, mult prea puțini. Măcar mi-ai cunoscut copiii. Ce-i mai iubeai, ce-i mai strângeai în brațe. Ce le mai cântai la ureche!
Azi ai fi împlinit 69 de ani, dacă n-ai fi murit la 59.
Poate ai mai fi trăit, dacă nu ți-ar fi fost viața atât de grea și durerile atât de ascunse.
Mă gândesc la tine des, în fiecare zi. Îmi lipsești. Mi-ai lipsit toată viața, nu mai știu cum e să trăiesc fără să-mi fie dor de tine.
Îți scriu uneori. Vorbesc cu tine. Le vorbesc copiilor despre tine. Eu fac cu durerea mea altfel decât tine. Încerc s-o alin și pe a ta. Îmi doresc mult ca tu să fi știut că ești iubit.
Trimit un gând bun, cu lumină și cald, către sufletul tău, tata. Sper mult să ajungă cumva, undeva, să nu se piardă în vânt.
La mulți ani fără durere, doar cu lumină, tata!
