Deci așa ceva ar trebuie să fie ilegal, serios! Să vedeți.
Pentru că taică-său nu terminase munca și joia seara e timpul pentru cumpărăturile săptămânale, l-am convins pe Ivan să meargă cu mine. Și când spun că l-am convins nu vreau să zic că l-am rugat insistent și el a fost de acord, ci că după ce l-am rugat insistent și el a refuzat, i-am spus că nu mai are voie la niciun fel de ecran, că și-a consumat tot timpul și alternativa e să iasă singur pe-afară sau să se uite la pereți. A decis foarte entuziast să vină cu mine.
M-a anunțat că el va scana cumpărăturile cu autoscannerul (e un device pe care-l atașezi la coșul de cumpărături, cu el scanezi fiecare lucru când îl pui în coș, apoi la casă scanezi doar scannerul și plătești ce ai pus în coș, foarte eficient). Am zis super!
Tot el avea să împingă căruciorul și să verifice pe lista de cumpărături ce am bifat. Super și asta.
Și urma să facă toate astea în timp ce vorbește fără pauze de respirație despre nu știu ce spoofer pentru Fortnite și noul lui canal de youtube pentru care nevoie de un nume foarte bun, original, din fix 6 litere (că cică așa e trendul, bro!), care să îl reprezinte.
Deja mă întrebam de ce nu l-oi fi lăsat acasă.
În fine, ajungem la locul faptei, e un loc foarte bun, pentru că aici sunt la un loc toate magazinele cu mâncare care mă interesează. Intrăm întâi la Lidl, apoi la Jumbo și apoi la Albert Heijn (care e un fel de Mega Image), apoi ducem la mașină totul și în 45 de minute suntem înapoi acasă. Când sunt singură sau cu omul.
Acum însă eram cu Ivan.
Intrăm la Lidl, el ghidonează coșul, dă ușor peste căruciorul unei bunicuțe și dărâmă un teanc de conserve în timp ce vorbește despre Fortnite.
-Dude, poate ar fi mai bine să push tu ăsta, spune, și-mi pasează căruciorul.
Luăm cele necesare, ne punem la coadă, scanăm, fijne dag, magazinul doi, totul bine, respectăm lista, intrăm în ultimul magazin, iau ce trebuie, mă întorc după o sticlă de vin.
Paranteză tristă: am redus aproape de tot consumul de alcool, corpul meu nu-l mai procesează deloc, dorm prost și mă dor toate după trei guri de orice, dar acest vin îmi place enoorm, îmi place să îl am acolo pentru zilele foarte proaste și ale foarte bune, să beau la nevoie preț de două degete culcate.
Scanează fiul vinul, vorbește întruna și cum ziceam, ca să ai mulți folowers, trebuie să le dai întâi lots of brain rot, că asta le place, junk, știi, shorts din alea retardate, apoi când s-au adunat acolo, pac, le bagi educational stuff și îi înveți cum să nu fie proști, te-ai prins, brah?
Nu apuc să îi dau dreptate că pe ecran apare pe ecran mesaj că trebuie ca un angajat să vină să-mi verifice vârsta.
-E din cauză că ai luat vinul, mom? întreabă fiul.
-Da, sigur asta e.
Ne uităm în jur, nu venea nimeni iar noi eram contra cronometru, trecuseră 32 de minute de când plecaserăm de-acasă și voiam să stabilim un nou recocord mondial de shopping viteză la patru mâini.
Peste câteva secunde, mesajul dispare.
-Păi nu te mai verifică? întreabă el.
Îi plac mult regulile și-l deranjează când nu sunt respectate.
-Sigur s-au uitat de la distanță și au văzut că sunt adult.
-Hm, zice el, e ciudat, pentru că tu cum ești așa micuță și drăguță, ai putea fi ușor confundată cu o adolescentă, mai zice.
-Awwww, zic, ce drăguu….
-Din spate, completează el. Doar din spate.
-Stop talking, i-am zis.
-Și de departe. Dacă porți ochelari, a continuat el. Și ești atent la altceva.
Chiar nu e OK. Nu e. Noroc că luasem vinul, urma să-i dau cep acasă.
Pe drum spre mașină îmi zice:
-Haha, bro, ce te-am rostuit, dar tu știi că eu glumeam doar, da? Chiar ești micuță și drăguță.
I-am zâmbit în diagonală, căci oricât de mică aș fi eu, el e (ÎNCĂ) mai mic decât mine (1.60 eu, 1.35 el).
-Pentru vârsta ta, mai completează el.
Moment în care i-amzis că tocmai și-a terminat timpul la ecrane pentru următoarele trei zile.
Păi!
#IvanZice
